Componente ale sistemelor tehnologice agricole de cultivare a plantelor pentru

conservarea solului şi apei pe terenuri plane

Data: 28 Noiembrie 2005 - 01:08:44
Topic: CERCETARE

Azi este unanim acceptat că agricultura convenţională şi greşelile tehnologice, indiferent

de nivelul dezvoltării societăţii, au avut un impact puternic negativ asupra solului şi altor
resurse ale mediului înconjurător. Date recente evidenţiază că procesele degradării solului
afectează sub diferite forme, la nivel mondial, o suprafaţă de peste 1965 mil. ha.

În ultimele 6 decenii a fost acordată atenţie deosebită acestei tematici tocmai datorită
intensificării şi extinderii proceselor de degradare, apariţiei a noi forme de degradare şi
creşterii vulnerabilităţii resurselor de mediu faţă de impactul factorilor agresivi.

Deşi, a fost evidenţiat prin numeroase rezultate experimentale, astfel încât se ştie şi se
recunoaşte de comunităţi tot mai largi, că nici o tehnologie de cultivare a plantelor nu
poate fi generalizată în timp şi spaţiu, întrucât determină procese negative cu grave
consecinţe asupra mediului înconjurător, totuşi tehnologia agricolă convenţională bazată
pe afânarea intensă a solului prin arătură cu întoarcerea brazdei şi eliminarea resturilor
vegetale, urmată de numeroase lucrări secundare a rămas încă cea mai răspândită,
devenind "tradiţională" intrând în tradiţia, în mentalitatea comunităţilor umane de
pretutindeni.

În politicile agrare ale diferitelor ţări, mai ales cu un nivel ridicat de industrializare, cu
precădere în ultimii 50 de ani, au fost depuse eforturi uriaşe pentru modernizarea
agriculturii în scopul sporirii productivităţii, a creşterii aportului agriculturii la
dezvoltarea economică, dar, din păcate, tocmai şi această modernizare a fost însoţită de o
multitudine de efecte negative grave asupra mediului înconjurător.

Ca urmare a presiunilor exercitate de comunităţile umane, îngrijorate mai mult de

degradarea mediului ambiental decât de însăşi securitatea alimentară, cercetarea
ştiinţifică agricolă a fost nevoită să găsească o nouă alternativă tehnologică de cultivare a
plantelor, mai puţin agresivă şi care pe termen lung să contribuie la ameliorarea resurselor
degradate, la conservarea stării lor calitative. Această nouă tehnologie agricolă a fost
denumită "conservativă", exclude afânarea intensivă a solului prin arătură cu întoarcerea
brazdei şi eliminarea resturilor vegetale, dar impune păstrarea acoperită cu resturi
vegetale cu peste 30% a suprafeţei solului după semănat. Primele studii experimentale cu
rezultate satisfăcătoare, pe terenuri plane, soluri cu textură medie-uşoară, bine afânate şi
drenate, în monocultură porumb boabe, au fost efectuate acum peste 50 de ani în Statele
Unite, fiind apoi extinse şi perfecţionate în mai toate zonele lumii inclusiv în ţara noastră.

Trecerea de la sistemele convenţionale la cele conservative nu a fost simplă şi a generat o

mulţime de întrebări, la care de-a lungul timpului au fost necesare răspunsuri pertinente,
bine fundamentate ştiinţific, parte dintre ele fiind deja obţinute. În acest sens, probleme
dificile au fost legate, între altele, în evaluarea nivelului de pretabilitate a terenului, a
solului la modalităţi noi de afânare, în evidenţierea posibilelor modificări ale solului şi
productivităţii plantelor şi de prognoza acestora pe termen lung. Implementarea pe
suprafeţe mari a sistemelor conservative ale solului nu este încă nici pe departe de a fi
rezolvată chiar şi în ţări cu potenţial tehnologic foarte ridicat şi cunoştinţe de specialitate
solide.

Consecinţele pe termen lung asupra solului, dezvoltării plantelor, recoltei şi altor

componente de mediului înconjurător pot fi evidenţiate, doar în experienţe de lungă-
durată, care permit acumularea efectelor şi extrapolarea rezultatelor. În experienţe de
scurtă durată de 3-4ani, bazându-ne şi pe informaţii obţinute în studii anterioare în
condiţii similare, pot fi obţinute informaţii imediate utile practicii agricole locale, dar cu
un grad redus de generalizare. Date FAO arată că la nivel mondial agricultura
conservativă se practică pe circa 72 mil. ha, din care, 47,5% sunt răspândite în America
Latină, 36,7% în Statele Unite ale Americii, 12,5 % în Australia şi 3% în Europa. Astfel,
în Europa la această dată numai 10 mil. ha sunt destinate agriculturii conservative, din
care 960 mii ha sunt cultivate prin semănat direct, cele mai mari suprafeţe cuprinse între
3-1 mil. ha sunt în Franţa, Germania, Spania şi Marea Britanie.

Obiectivele majore ale proiectului de faţă în acest context au fost: (l) perfecţionarea unui
procedeu expert de evaluare a pretabilităţii solului la sisteme de afânare conservativă,
estimarea suprafeţelor la nivel la nivel de judeţ şi ţară, elaborarea hărţii de pretabilitate a
solurilor la diferite sisteme de lucrare la sc. 1:1500000, studiu util elaborării strategiilor la
nivel naţional şi regional; (II) organizarea unor studii-caz de scurtă durată în zone având
nivel diferit de pretabilitate a solului la sisteme conservative şi nivel diferit al resurselor
destinate agriculturii.

Material şi metodă

Pentru perfecţionarea procedeului expert de evaluare a pretabilităţii solului la sisteme

conservative au fost luate în considerare anumite criterii şi clase de valori ce au fost
revăzute şi corectate în acord cu date noi obţinute din experienţe de lungă durată şi alte
studii. Sursele datelor în mare parte sunt: studii pedologice, baze de date, hărţi de soluri,
harta de microzone care au fost anterior elaborate în ICPA pentru alte scopuri, datele ce
nu se regăsesc sau sunt necorespunzătoare au fost estimate prin reguli noi de pedotransfer
pe clase şi apoi validate. Pentru estimarea suprafeţelor pretabile sistemelor conservative
la nivelul ţării şi realizarea hărţii de pretabilitate a solului la diferite sisteme de lucrare a
solului s-a elaborat SIG-LS. Au fost organizate 4 studii-caz în condiţii diferite privind
pretabilitatea solului la sisteme conservative şi nivelul dezvoltării agriculturii.

Astfel, în zona de Est (SCDA Brăila şi Dobrogea), unde domină pe mari suprafeţe
agricultura convenţională intensivă şi nivelul de pretabilitate a solului permite extinderea
în viitor pe suprafeţe mari a sistemelor conservative, au fost testate 3 metode conservative
de afânare primară cu: cizel, paraplug, semănat direct comparativ cu arătură
convenţională, pe 3 niveluri de fertilizare, şi rotaţie în timp: porumb-floarea soarelui-
porumb (Brăila zona Silistraru) şi respectiv afânare conservativă cu: disc, paraplug,
semănat direct comparativ cu arătură convenţională, în asolament de 3 ani: porumb-grâu-
floarea soarelui, irigat şi neirigat cu fertilizare uniformă pe fiecare cultură (la SCDA
Dobrogea).

În zona de Sud, în Teleorman (SCDA Drăgăneşti-Vlaşca) unde domină agricultura

convenţională intensivă cu resurse relativ ridicate, dar pe soluri nepretabile sau cu grad
redus de pretabilitate la sisteme conservative de afânare (textură mediu-fină spre fină cu
un conţinut ridicat de argilă, compactitate mare, pericol la exces de apă) astfel încât, în
viitor suprafeţele potenţial pretabile la sisteme conservative sunt reduse, au fost testate
tehnologii intensive de afânare a solului folosind maşini agricole de mare capacitate, dar
care permit efectuarea mai multor operaţii de lucrare a solului la una-trei treceri, în rotaţia
anuală: porumb-floarea soarelui-grâu şi 3 niveluri de fertilizare.

Un caz aparte la reprezentat zona de deal a jud. Caraş-Severin (SDP Caransebeş) unde se
practică, în cea mai mare parte agricultura extensivă cu resurse limitate, sau agricultura
de subzistenţă, pe loturi mici şi foarte mici de regulă sub 1ha şi unde informaţia ştiinţifică
în domeniu este practic inexistentă. Au fost testate variante tehnologice demonstrative de
fertilizare chimică şi organică în rotaţie anuală: porumb-cartof-porumb, afânarea primară
a solului s-a efectuat prin arătură superficială de toamnă/primăvară sau discuire. În
fiecare studiu-caz, variantele tehnologice au fost monitorizate în dinamică, prin indicatori
specifici de productivitate pentru dezvoltarea plantelor şi recoltă şi caracterizare a stării
structurale a solului.

Rezultate obţinute şi concluzii

Aplicând procedeul expert privind aprecierea pretabilităţii solului la sisteme de lucrare

conservativă, a rezultat, că sunt pretabile la astfel de sisteme, 1567 mii ha, adică 15,6%
din suprafaţa arabilă pe terenuri plane - slab înclinate, şi 3417 mii ha adică 34,0% din
suprafaţa arabilă pe terenuri moderat-puternic înclinate, cele mai mari suprafeţe fiind
situate în jud. Constanţa, Bacău, Brăila, Botoşani, Vâlcea şi cele mai mici în Braşov,
Giurgiu, Teleorman. Distribuţia geografică a zonelor de pretabilitate a solului la diferite
sisteme tehnologice de lucrare este prezentată în Fig.1.

Din aceasta rezultă, că România are potenţial natural ridicat pentru introducerea în viitor
pe suprafeţe considerabile a sistemelor conservative de afânare a solului care pot
contribui la promovarea agriculturii conservative ca formă a agriculturii durabile, şi
astfel, la protecţia pe termen lung a diferitelor resurse de mediu. Factorii restrictivi
importanţi sunt determinaţi de: absenţa unei strategii la nivel naţional, de resursele
financiare limitate şi divizarea suprafeţei agricole în loturi foarte mici.

Studiile-caz organizate la SCDA Brăila şi Dobrogea pe o perioadă de 3 ani evidenţiază pe

ansamblu că s-au obţinut rezultate satisfăcătoare privind dezvoltarea plantelor şi recolta
obţinută în tehnologiile conservative (Tabel 1) comparativ cu tehnologia convenţională.
Factorii restrictivi decisivi care au influenţat în mare măsură diferenţele de producţie au
fost determinaţi de: dotarea tehnică cu o maşină agricolă de semănat performantă, fiind
utilizate echipamente confecţionate artizanal pe plan local şi astfel au fost întâmpinate
dificultăţi la semănat şi controlul insuficient de bine dirijat al buruienilor.
Tabelul 1. Recolta de porumb boabe şi floarea soarelui (t.ha-1): Brăila, Dobrogea în
2001/2003
Dobrogea Brăila
Tehnologie de
lucrare a solului 2002-Porumb2003-Porumb2003-Fl 2002-Porumb2003-Fl
Soarelui Soarelui
Convenţională 5,38 6,15 1,81 3,23 2,67
1 2
Disc / Paraplug 3,87 3,59 1,61 4,44 2,30
Cizel 5,04 4,58 1,83 4.06 2,24
No-tillage 2,86 2,35 1,25 2.,64 2,28
Test Tukey (W5%) 0,30 0,51 0,35 0,64 0,34
Test Student 0,24 0,32 0,25 0,38 022
(DL5%)

1 - Disc la Dobrogea, 2- Paraplug la Brăila, la Dobrogea irigat.

Condiţiile climatice deosebit de nefavorabile în ambii ani s-au reflectat în modul de

creştere şi dezvoltare a plantelor cultivate, astfel încât indicele suprafeţei foliare
determinat în dinamică în perioada de vegetaţie a înregistrat valori reduse atingând
maximum de 2,50-2,70 la maturitate deplină, adică sub limita inferioară a intervalului
optim pentru cultura porumbului, având consecinţe negative asupra intensităţii
fotosintezei şi acumulării de biomasă (Tabel 2).

Însuşirile fizice, chimice şi biologice determinate la sfârşitul perioadei de vegetaţie nu

evidenţiază modificări semnificative de importanţă practică. În Teleorman, tehnologiile
complexe cu un număr redus de intrări pe teren pentru afânare, pregătit pat germinativ,
semănat, comparativ cu tehnologia convenţională, au condus la rezultate satisfăcătoare
privind indicatorii de productivitate ai plantelor iar însuşirile solului determinate anual în
perioada de vegetaţie nu au prezentat modificări negative, astfel, că pe termen lung
acestea pot contribui la conservarea solului, la reducerea costurilor şi creşterea
productivităţii.

Tabelul 2. Indicele suprafeţei foliare pentru cultura de porumb determinat în

perioada de vegetaţie şi recolta obţinută pentru porumb şi floarea soarelui -
Drăgăneşti 2002 şi 2003
Tehnologie de Momentul de observaţie Recolta (t.ha-1)2002
lucrare a solului23.V.2002 18.VI.2002 9.VII.2002 20.VIII.2002 2002- 2003-Fl.
Porumb Soarelui
Convenţională 0,08 1,77 3,10 2,29 9,07 1,90
Intensivă 0,09 1,76 3,24 2,53 10,39 1,90
Lucrare redusă 0,08 1,68 3,34 2,66 11,23 2,10
Lucrare combinată0,08 1,70 2,97 2,58 6,86 1,92
Test Tukey (W5%) 0,02 0,02 0,04 0,05 0,40 0,60
Test Student 0,01 0,01 0,04 0,04 0,33 0,43
(DL5%)
Studiu-caz organizat în zona de deal din sud-vestul judeţul Caraş-Severin, unde se
practică agricultura cu resurse limitate, pe suprafeţe foarte reduse aparţinând micilor
proprietari, a demonstrat pentru prima dată în zona respectivă, necesitatea aplicării
fertilizării minerale moderate, şi astfel a creşterii recoltei, a rezervei de nutrienţi în sol, a
îmbunătăţirii echilibrului dintre nutrienţi şi, în acest fel, a fertilităţii solului. Dinamica
indicelui suprafeţei foliare şi recoltei la cultura de porumb şi respectiv pentru cultura
cartofului au înregistrat modificări semnificative ca urmare a utilizării chiar şi a unor
doze moderate de îngrăşăminte minerale complexe (Tabel 3).

Tabelul 3. Dinamica indicelui suprafeţei foliare la cultura porumbului pentru boabe,

şi recolta obţinută pentru porumb (2002) şi cartof (2003) în t/ha, în localitatea
Armeniş Caraş-Severin
Afânare Tratamente Moment de observaţie Recoltă (t ha-1)
primară 16.VI.02 16VII.02 5.VIII.02 26.VIII.02 16.IX.02 Porumb Cartof
Martor 0,15 0,88 2,00 2,06 2,27 2,07 21,5
Rest. vegetale0,24 1,38 2,47 2,55 2,79 2,34 22,5
Arat
toamna Fert. minerală 0,30 1,51 2,68 2,70 3,01 3,94 23,4
Fert. min şi 0,43 2,03 3,54 3,73 3,80 4,36 25,9
org.
Martor 013 0,50 1,39 1,48 1,51 1,83 20,3
Rest. vegetale0,21 0,78 1,95 2,03 2,05 2,31 20,9
Arat
primăvara Fert. minerală 0,29 0,82 2,06 2,13 2,19 3,33 22,8
Fert. min şi 0,40 1,41 2,77 2,85 2,92 4,10 24,3
org.
Test Tukey (W5%) 0,08 0,04 0,05 0,04 0,05 0,52 0,60
Test Student (DL5%) 0,04 0,02 0,03 0,03 0,03 0,42 0,40

Însuşirile fizice şi biologice determinate au evidenţiat pe ansamblu o stare structurală

favorabilă pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor cultivate factorul limitativ îl reprezintă
conţinutul redus în elemente nutritive, astfel încât pentru creşterea productivităţii solului
şi plantelor trebuie acordată atenţie sporită acestei componente tehnologice.
Figura 1

Autori: Elisabeta Dumitru1, A. Canarache1, Roxana Enache1, Irina Calciu1, V.

Surăianu2, Maria Negrilă3, C. Marinca4, Violeta Simionescu5, Eugenia Gamenţ1,
Gabriela Mihalache1
1
Institutul de Certări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti; elisa@icpa.ro
2
Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Brăila
3
Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Drăgăneşti Vlaşca
4
Staţiunea de Dezvoltare Pomicolă Caransebeş
5
Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Dobrogea -Valu lui Traian