O lumânare pentru vii, Moldova:

O lumânare pentru vii,

O lumânare pentru morţi,
O lumânare pentru morţi, Surioară, surioară
Unirea noastră pentru toţi
Unirea noastră, de socoţi, Hai, măcar în astă seară
Ce-au fost, şi sunt, şi vor mai fi –
E tot ce nu ştim socoti – Să te bucuri lângă noi
Că și eu sunt lângă voi!
O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru morţi, Țara Românească:
O lumânare pentru morţi,
Să mai aprindem, astăzi, toţi, Să ne prinde-n hora mare
Închină-te, atât cât poţi,
Pentru părinţi, pentru copii – Și cu tine, și cu mine
Cu drepţii Sfintei Românii!
Și să vadă fiecare
O lumânare pentru vii, Că așa este mai bine
O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru morţi,
O lumânare pentru morţi, Românul să se unească
E hora noastră, între porţi
În fiecare zi, de porţi, Țara ca să înflorească!
De pâine-a fiecărei zi –
Cu Dumnezeu ne vom uni!

A sosit ziua dreptăţii

Ziua sfânt-a libertăţii
Tot românul veseleşte
România-ntinerește.

R:Noi suntem români,

Noi suntem români
Noi suntem pe veci aici stăpâni.

Ardelean, copil de munte

Ia ridică-ţi a ta frunte
Şi în suflet de mândrie
Că eşti fiu de Românie

Moldoveanul şi munteanul
Sunt fraţi buni cu ardeleanul
Trei români plini de putere
Că românu-n veci nu piere
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire

Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!
1.E ianuarie, e început de an, 3. Când e pace şi iubire,

În bradul împodobit lucesc, Parcă ceru-i mai senin,

Mii de steluţe argintii, Când e pace şi iubire,

Ce sărbatoarea înveselesc. Soarele este ROMÂN.

2.E iarnă şi început de an, 4. Azi e ziua bucuriei,

Pământu-i îngheţat şi fulgii cad mai rar, Parcă îţi mai trec fiori,

Sărbătorim cum se cuvine, Vei cânta Imnul Frăţiei,

Unirea Principatelor Române. Cu ale tale surori.

Frunză verde de migdale,

De la Milcov mai la vale,

S-a încins o horă mare.

Iată vine un om călare,

Ce stigă în gura mare:

„Trage hora măi fârtate,

Patru colţuri de răzbate,

Din Carpaţi până la mare,

De la Iaşi la Bucureşti,

Tot români tu întâlneşti!

1.Trăiască fraţi Unirea! 2. Cu Dumnezeu de-acum n-ainte,

Unirea e puterea, Munteni şi moldoveni şi moţi,

Puterea e mărirea, Un drum avem al păcii sfinte,

Mărimea prospeţimea. Un steag ne-acoperă pe toţi.

Unirea ne e viaţa!

Unirea ne e lumina! 3. Sa îl privim cu n-fiorare,

Unirea ni averea! Şi nu e înşelătorul vis,

Unirea fericirea! E stegul nostru steagul care,

Ne aminreşte...c-am învins.

4. Odată cu trecutul sfânt,

Srăbunii ni-l lăsară, 6.Eu sunt român,

Din câte ţări sunt pe pământ, Român vreau să rămân,

Cea mai frumoasă ţară. Pe văi, pe munte şi pe plai,

Zic şi eu cu dulce grai

5.Copii în veci să nu uităm, „Român să fii”.

Cât dor de ea ne leagă,

Hotarul să îl apărăm,

Şi s-o păstrăm întreagă.