Fefer bchy Cel Ga € pony, BIBLIOTECA DE FILOSOFIE Clasici flosofiei universale AURELIUS AUGUSTINUS AURELIU AUGUSTIN De Civitate Dei Despre Cetatea ' Tui Dumnezeu I €O EDITURA $TIINTIFICA Bucuresti, 1998Study introductiv de GHEORGHE VLADUTESCU © qTraducere din limba latina, Notit’ introductiva, note si tabel cronologie de PAUL GALESANU Redactor : IDEL SEGALL Coperta de : DANIEL NICOLESCU © Editura $tingifics, Bucuresti, 1998 ISBN 973-44-0231-5 STUDIU INTRODUC’ 1, Cind Augustin sca De Civitate Dei (intre 413 si 426), ‘crestinismull nu mai era in catacombe. Deja in anul 384, Symmachus, prefectul Romei, cerea imparatilor Valentinianus TIL si Theodosius toleranga pentru pagini si divinitagile lor : sa fic lasafi in pace zeii paringilor nostri. E drept sa credem ca toate religiile reprezinta 0 singura credinga. Privim accleasi stele, ertim sub acelasi cer, suntem cupringi in acelagi Univers. Nu are nici o insemnatare forma de {ngelegere prin care ajungem fiecare la adevat. La o taina ca aceasta ‘nu poate duce o singura cale (Relationes, IT, 7-10). Edicral de la Mediolanum, din 313, dat de Constantin cel Mare (impreuna cu Licinins) trecuse crestinismul in condigile de religio licita, dact mu chiar, fie si nedeclarat, favorizata. Legea Ini Constantius, din 341, impotriva celor ce jertfeau zeilor, interzicerea vrajitoriei si divinayici de catre Jovianus, actele lui Theodosius (edictul de pedepsire a reconvertitilor prin pierderea dreptului la mostenire din 2 mai 381), inchiderea templelor din Asia Mica si Egipt ficusera ca izbinda crestinismului sa fie siguri. Numai ca tradigia era inca puternicd si credinja atator si atitor convertifi slaba. A fost de ajuns sa se intample o nenorocire, cuceritca Romei de catre vizigori, sub Alaric, casi se producé o stare de constiinga colectiva extrem de confuza. cu retractati i invinuiri, de o parte ca side alta. O vina tragica pitea si inceapa st-i domine pe romani, pentru a-pi fi parasic zeii cetifii, aceia care au prezidat la intemeiere si, de la intemeiere, intreaga istorie. Pe Venus i pe Marte, piringi nid recunoastem*, spre a face ca Roma sf uite ytrista nedreprate (invaria) si .disprezuind suferinga", ,urmele rani sa se gtearga6 GHEORGHE VLADUTESC! mai iute® gis spere, prin trecutul ci, Ja un vitor pe masura : yin toiul restristei‘tu.ai sperat timpuri mai bune / Tu esti ca si cerul: prin pierderi ajungi mai bogata", avea, la pusin timp dupa dezastra, si-si incurajeze cetatea un fost prefect al ci, Rutilius Namatianus (Itinehariu, T, v. 67, 115-124). Zosimos, mort in chiar anul cuceririi, este i mai exact, invinuind de nenorocire pe .nelegiuitul Constantin, de la care ar fi pornit parasirea zeilor de odinioara care, alungafi, se rizbund. indemnat de tribunul Marcellinus (ciruia avea si-i gi fie dedi- cate primele cargi : fili carisime Marcelline), Augustin porneste si scrie ,0 operé mare si grea, dar Dumnezeu este ajutorul nostra — magnum opus et arduum, sed Deus adjutor noster est, socotita de el insusi capodopera (Retractationes, II, 43). Cartea, sub presiunea evenimentelor, urma si fie mai curind de conjuncturi decit de teologie gi filosofic a istorici in modalitate sistematica. Proiectati ca © apologic, int-un context, totusi, diferit, ca Apolagericum-ul ter- tullianese care si serveste ca model, pe alocuri chiar ca sursi, De Civitate... trebuia sa reaminteasca (reinnoiasc’) argumentele devenite aproape tradiionale menite si justifice crestinismul atit prin sine, dar mai cu seama prin dezvaluirea polemica a gravelor slabiciuni ale politeismului. Primele 10 cari apologetice-polemice sunt continnate in plan (de teologie si, poate, metafizica a istoriei), in incd 12, mu intotdeauna intr-o logica a operei, dar, intr-un barochism care ficea din tratat un fel de discurs pe ct mai stufos, cu impresie de oralitate si de nepremeditare, pe atat mai persuasiv. in buna tradigic crestin-romana (Tertullian, Minucius Felix), politeismul este respins ca un conglomerat neinstare sa asigure nici pacea i fericirea pe pamant (cargile I-V), nici salvarea cereasca (VI- X), eu argumente si doveri procurate de istoria romana insigi, ade- sea chiar cu acelea procurate de ,pagini“, ca, bundoard, de M. ‘Terentius Varro, din ale carui Antiquitates rerum bumanarum et di- vinarum ia, asa-zicind, pro domo, cu amandoua miinile. Dar in acest caz, scopul innobileaz mijloacele, intrucit faptele, aga cum vor fi fost si mai ales cum vor fi expuse de Varro, sunt schimbate in argu- mente, ceea ce este idealul pentru condifia lor. Doar atat gi este sufi- cient. sTuptv InTRODUCHY 7 in acelagi timp, ,subiectivismul® lui Augustin are si importanga practica, participand la reinstituirea crestinismului, intr-un context dramatic si in durata lunga la anularea nostalgiilor, pentru rezis- tenfi la nefaste intimpliri prin sporire in credingd. Parci, spre a-si intari intengia, avea si-1 indemne pe Paulus Orosius si faci o ,,isto- rie“ cu mijloacele gi acribia istoricului. Asa se vor implini cele sapte cari care aleatuiese Historian adversus paganos, mediocra ins’ si, deci, shujind prea putin ideca augustinian’. De Civitate Det, chiar cind atenta la realitatea istorica, prin interpretare, era proiectiva si, deci, deschizand faprul, il trecea din act in posibilitate continua. rin tradifie romanii si-au pus toate cele ce li s-au intimplat, bune gi rele, pe seama multilor zei proteguitori, de la cei ai casei la aceia ai cetfii si Universului, Eneas va fi fost fiul unui muritor i al unei zeite (Afrodita — Venus). Rhea Silvia, descendenta din Eneas, de pe urma lui Marte, naste pe Remus si Romulus, acesta din urma intemeind ,ceatea eterna ; este conditor tot mai mult in regim gi rost divin. Nu numai Grecia, ci si Roma pagea, zicind astfel dupa Musser, inte-un popor de zei. Totusi, viaga romanilor nu va fi fost pe masuri, Multe nenorociri (cum avea sa caute dovezi prea ten- dengios, Orosius) s-au abatut asupri-le, prea multe chiar pentru un popor asistat de atitea divinitagi. Dar se pare c4 zeii tradigionali prea au fost pe masura unor ambigii si tufii care, ele, au determi- nat atitea si atétea caderi. ,Ce logica gi ce injelepciune ¢ in lauda cu orice pref a marefiei si intinderii unui imperiu, cind nu poyi dove- di ci ea fi face pe oameni mai fericigi : sunt vesnic inclestagi in rizboaic, vesnic scaldayi in singe, fie cel al fragilor, fie cel al dusmanilor, oricum singe omenesc, vesnic gituifi de-o neagra spaima sau rosi de-o pofta singeroasa* ? Pusi si alegem intre doi ‘oameni (pornind de la cazusi individuale, cici ,fiecare om e ca li- tera in fraza, elementul primordial al cerapii si al regatului...“, (ceea ce este superb spus), unul ,cu avut modest® gi, in urmare (cam idilizant) ,mulfumit cu puginul sau, nespus de drag alor sai..." gi altul ,putred de bogat..., niciodata impacat, vegnic nelinistit...*, ‘oma intreb daci ¢ cineva atit de nebun incat si nu stie pe care din doi il prefera*. De aici, pornind, prin extindere, opyiunea ar fi acecasi sila nivelul familiei, al neamului, al regatului : ,dacd respec-8 GHEORGHE VLADUTESCU tam cu strictege comparayia, si gindim drept, vom vedea usor unde ¢ zadamnicia si unde bucuria*. Cei care trec de partea binelui dau semn ci de cele pamantesti doar se ajuta, spre cele eterne insd. Ceilali, dimpotriva, prea supusi condifiei lor trecatoare, incep si sfirgese prin a se nesocoti pe ei insisi, mai mult decét pe semeni. Astfel ci, intr-o cetate atit de seculara, hegemonia este a nedreptafii, de nedesficut de ,talhaie*. ,Fara dreptate, ce rimane dintr-un regat decit o mare adunaturd de talhari * (De Cin. Dei, LV, 3-4). Mai este fn acest caz credinga ? $i cc putere sa fil avut atigia zei ? Mai curind plasmuiti, sub privirea lor de fantasme se vor fi intimplat toate cate s-au intimplat si cum. Daca nu vor fi fost mai rai, revine mitacolul Providengei care, nevizuti cum este, migca humea in genere si Jumea omului spre bine. Astfel ca, fie si necunoscuta gi nerecunos- cut, puterea lui Dumnezen unul, acesta ca Providenja, era peste tot gi pentru toate. in cargile VI-X Augustin apésa inc mai tare pe artificialitatea politeismului tradigional, zeii cetajii, de Ia inte- meierea ei, neputind face nici bine, nici rau nw atit din neputere sau nevoinga cit din irealitate. Sprijin, documentaristic si nu numa, ‘gisea in Varro scepticul si relativizantul sub aparenfa strangerii gi sistematizarii intregii tradigii. Dar tocmai de aici disponibilitatea informagici de-a trece in argumentagie potrivnica. ‘Terminata partea apologetica, inca in stil Ini Tertullian gi al lui Minucius Felix, Augustin, in alt timp dect acestia gi filosof, mai aproape de conceptul grec decit de cel roman, a continuat, pentru ‘mai multa consistensa. Cele dou apologetici istorice, de limba greaca si de limba la- tina, desi in acelagi orizont, crestin, si in acecasi finalitate au alti logica si alta tehnics de constructie. Cea dintai va fi fost doctrina- ristica, pe cand cealalea politica gi juridica. Nu rezulta de aici gio tangare axiologica tocmai pentru ci sunt in genuri distinete. Fiecare si-a avut rolul sau gi la jucat perfect. Para una sau fra cealalta este greu si ne inchipuim izbanda, torusi, rapida a crestinismului intr-o mast de paganitate ostili, desi nu sunt singurele participante si, probabil, fn context, nu cele mai tari. Cu mult mai importanta va fi fost puterea de difiziune a crestinismului la nivelul constiingei comune, la acela al anonimilor care credeau stiind ce riscd. Din acest sTupt INTRODUCTIV ° punct de vedere, mai inaiate de-a fi fost o mare ruprura in istoria intelectualé a umanitagii europene, crestinismul a savargit cea mai mare revoluyie in istoria constiinfei. in ordine intelectuala insa, apolo- getica 2 avut rolu! de prima insemnatate gi pe care I-a ,jucat® ideal, cu atit mai mult cu cit, in fancfie de particularitagile orizonturilor de situare : grec sau latin, s-a diferenfiat pentru complementaritate sideci pentru mai mare tatie. Apologetica de limba greaca, mai apli- cata teologici si merafizicii, este mai constructiva. Pana si in respin- gere urmareste integrarea. Cazul Sf. Justin Martirul gi Filosoful ste, din acest punct de vedere, de tor cclatant. Dupa ce-a traversat filosofii, tot atitea experienge traite : pythagoriea, aristorelica, sto- icd, dupa marturia proprie din Dialogul cw inden Tiyphon, se va fi oprit la platonism pentru c& in acesta rizbat ecouri ale invapaturilor lui Moise, iar Universul din Timaias are ca structora o cruce. Gret de admis gi una si cealaltd, dar nu accasta intereseaz, ci apropicrea matii filosofii a antichitagii clasice ca, in migcarea urmatoare, asi- milarea si vind ca de la sine. Apologesii de limba greac in acel timp cu delimitarca, si construiesc. Legitimarca crestinismului devine toruna cu ,,desenarea* si structurarea orizontului sau in dia- log, cu antichitarea. Era ,,calea regala*, pentru ci noua religie tre- bua, de altfel ii gi statea in spirit $i, in consecinga, fn purere, s8 se afirme asimilist. Ca sa treaca clincolo de religiile tradigionale si s8 se impuna si cultural cu autoritate, se cuvenea si faca ceea ce a gi cut, opera de integrare. Actul nu avea nimic de circumstanga, proba stind, cel putin Evul Mediu ca timp (gi) al punerii in modernitate (innoirii) tradigici grecesti si romane. Cultural, fiind si fenomen de cultura atoateinnoitor, crestinismul trebuia sisi integreze tradifia pentru o relansare, ca renastere continua. in modalitate greaca, cel pugin, apologetica va fi fost prima re-nagtere a culturii clasice, para- doxal, tocmai prin iegirea din paradigma ci, pentru integrare gi numai astfel in alt ,orizont stilistic La rindul ci, apologetica latina, mai slaba filosofic, poate chiar cultural, alegea necesara radicalitate dintr-o situare juridica gi politica, Facénd o problema politica (sau in primul rind politica), din respingerea crestinismului, romani au determinat o reactie de apirare tot asemenea. Tertullian este, din acest punct de vedere,20 (GHEORGHE VLADUTESCU exemplar, partea sa tae stand in apologetic ingeleass ca aparate de tip juridic si mai puyin ca reconstrucie gi, deci, dle instituire doctri. nara. Teologia gi filosofia Ini, paricipante la intregul in consttaire, ‘nu au ins individualitatea celor grecegti. Darin tinpul sau ori mat curind in timpul roman (de situate geopolitics, religioasd, cul. rald in genere si de mentalitate) al crestinismulu, apararea ca in Apolegeticum cxa cea mai profitabil. Tertullian na pretindea ab. dicarea de la notme gi legi, ci doar respectarea lor ci nous religie $8 inceteze de-a mai fio exceptie negativa. Cu toate ca toleranced legislayia, crestinismul era respins in funcjie de-o ,poruncs nescrisd : mu este permis ca voi si exist " Pledoarie pentru toleratea crestinismului, adic punerea sa sub autoritatea legi, apologetica romana primara, cea 4 lui Tertullian indeosebi, era in acelayi timp si o explicare, pentru ingelegere, 2 Principiilor sale. Dar nu in modalitate doctrinara, nici cu o aseme. nea finalitate, ci in vederea aceluiagi scop, anume de tolevare, Cx trecerea timpului ins’, tot mai mult, apologetica romana, a celei grecesti, aceasta de la inceput, apira construind. Este cazul indeoscbi, al lui Augustin care, poate, mai cu seama este aparator prin instituire, in scricrile dogmatico-polemice, de acum indkeptate impotrva celeide-a doua mari rezistenge, cu mult mai pericaloasa, anume aceea a heterodoxiei, de la Contra manibelor la Despre Cetaten tui Diomnezen, aceasta din vim cu mult mai complex, ca cit igi asuma un rol pedagogic, intr-un moment de deruta colectiva prinire erestini. Odinioars, pledoatii pentru crestinism in. fs »Piginilor’, cu Despre Cetmtea hui Duninezen ins’ apologetica tre. cea in cons uneipedagogi a reingi, Fervoarea misc teu — convingerea susfinuta de argumente si dovedi ale lumii {ntr-un fel, pregatirea Augustin si-o formase cu toate scrierile anterioare, mai cu seama prin Conf, carte a marturnitil devenirii si intaviii int credinga, Ceea ce s-a intmplat cu romani in anul 410, in ale registra Augustin deja traise. Desi mama 2 Monica, era cresting, totusi Augustin n-a primit boteaul de tim, Puri, desi inigirea cresting n-a lipsit : ,auzisem,copil find, despre Viaga vegnicd figiduitd noua prin umilitatea _Domnvtal srupiu mNTRODUCTIV Dumnezeului nostru... gi, deja ma insemnam cu semnul crucii Jui... (Confes., I, XI, 17). incepand studiile, capata repede pasiune pentru clasicitagi, cercetdndu-| pe Vergilius, pe Terengiu, pe Titus Livius, pe Sallustius, pe Cicero, mai intai ca orator, apoi ca filosof, prin el dealtminteri intimplindu-se i conversiunea, prima conver~ siune, dar la filosofie, prin dialogul, pierdut in veacurile urmatoare, -Hortensius. Scie el insusi, eXtre 380, 0 carte de filosofie, De Pulchro ‘t Apto, prima sa incereare, disparati insd, ca si dialogul ciceronian. Din acest timp, mai exact din 386, zice Marrou, ,incepe perioada filosofica a lui Augustin“, cu intense preocupati de metafizica. Dureaz4 numai pana in 391, in primavard, cind este ordonat preot (Saint Augustin et Ia fin de la culture antique, de Boccard, Paris, 1958, pp. 167-168). Odata cu indreptarea catre filosofie, incearcé si o experienta religioasa de care isi va aduce aminte cu oroare, desi semne ascunse ale ei aveau sé-i rian’ fn suflet ; anume, de prin anul 373, cam un decenin, traieste printre manihei. ,in timp ce ma departam de adevar, credcam c& ma indrept spre el ; gi mu stiam ca raul nu este altceva decit absenta binelui, si care merge pan’ la neantul pur (Confés., 11, VIL, 12). Se departeaza de ci (doctrina Jor ,este falsa gi trebuie respinsa de la primul cuvane, VI, I, 3), are iluminagia din august 386, paraseste invagamantul yi Milano i, retras Ja Cassiciacum, nu departe, se pregiteste pentra primirea botezului. La 25 aprilie 387, in noaptea {nvierii, episcopul locului, Ambrosie (dupa canonizare, Sfintul), prin botez, il primeste in comunitatea cresting. La trebuit mult timp, s-a cautat pe sine si a cescetat lumea si dupa un lung ocol si traversarea atator experienye 1 trecut in condifie crestina cu toat’ inima si toati mintea : ,nu te iubesc, Doamne, cu o constiinga sovaielnica, ci cu una sigura. Am intrebat pamantul‘, ,ce este Dumnezeu' si paméncal ,mi-a ris- puns : «Nu sunt eu» ; ,am intrebat vantul care sufla gia zis aera cu locuitorii sai : «Se ingala Anaximenes, eu nu sunt Dumnezeu»* ; am intrebat cerul, soarele, luna gi stelele si imi rispund : «nici noi nu stuntem Dumnezeul pe care tu il caugi»... sfntrebarea mea era cercetarea mea... (Confis., X, V, 8-9). ei slabi in credinga, poate si pentru cd crau sdraci in cunoagtere, la prima mare contrariere, pentru ca nu se vor fi asezat2 GHEORGHE VLADUTESCU intro paideia cestina, se vor fi gabit si se indoiasa, dat nu chiar Sse fntoarcd in contra crestinismolui in care cremuseri. doar meschin, in logica pasagerului gi lumescului. in deosebire de pri- mil cesini care traiaw si moreau pentra vepicia lor in Hristo, eu timpul sin absenga unei educa a credingei ca simyte, dar gi par- ticipate intelectual, cei din preajma hui Augustin, eras vazut ingelagi in agteptarile lor, in cor ca cei pagini inca, dupa invaria gotiloy vor fi inceput sa se indoiasca de Dumnezeul lor, Caci Dumnezeu trebuia, foarte secular, st vegheze ca un veghetor fumes, tpn, pine, ded “eer Bra, ce-i drept, ined putemnicd presiunea tradigiei, cu divini pessoal, asf paradoral oboe soeen 3 clr sma ict in inertia tradife, adorand ine& ,dumneze falgi® + ,adoratori mulkimii de dumnezei falg, pe care fi numim pagani, s-au stréduit si arunce rispunderea pe seama religiei crestine® (Retr., Il, 43). Oricum, reacia acestora, reactia converijior sovdielnic, mai cnt dn neigh, decit din indie doen intron cay, din capsbizare repro inal, cvenes of fe ps int con Augustin, om cult, a stiut sf faca din cultura mijlocul si deplineiin-credingari in credinga, daca se poate play ee elem dja 0 yiperen otis, ac interpreta periph in pete A inversa, dupa gi dinspre convertire, parci amanarea calhui a fost predestinata. Ca si poata convinge intelectual, aceasta i-a fost vocafia, trebuia s& trdiasca el insusi intreaga drama sh nk o dts, pred fia promeat . §-a pus, uneori, daci nu in urmare directa, maca ini cenfi, ideea celor doua cetigi in legatura cu cxpeienya maniheist Nu este exclus ca aceasta si fi contribuit la apararea, cu sacrificarea nnuantelo, pe opozii, in nici un caz isa nu va fi sugerat nici mori- vat. Mai probabil este ed, mai inainte de orice, Augustin va fi armat cartea Genesei in tema Paradisului, in aceea a hui Abel gi Cain gi, in uae ae a intemeierii cetigi pimintesti de catre fratricid = «a zidit Cain o cetate sia numit-o, dup numele fiului siu, Enoht* (Geneza, IN, 17). De atl, Augustin insos trimite la i le (De Cin Dei, XII, 27, 25 XV, 1, 2) srppIy PYTRODUCTIV B Sugestii pentru un model dualist mai putea gist si lt Platon ((nts-o presupunere foarte abstracta) ca si, mai sigan la doi dintre istoricid romani citi si admiragi in tinereje : Sallustius gt Titus Livius, Un pasaj din Theitets, 176 ae, da seama de un dualism pe ‘are nu trebuie s2-1 punem sub influenga zoroastrica, nici sil soco~ fim ca un posibil model pentru Augustin decit, inca o data, in frdinea unei posibiliagi vagi, cu atét mai malt cu cat ecle dona “tumi* (gi prin corespundzre, cetifi) sfau in opozitie perpets = * sacr — Dar, Theodoros, mu € cu patinga ca cele rele sd pian, ici eee nevoie si existe intotdeauina ceva opus binelai si nici nu pot sta fmpreuna cu zeli, asa c3 dau de nevoie tarcoule fiii muritoare si ocala acesteia. De aceca, si trebuie sa incercim si fngim de aici cit mai repede. Or, dupa figainseamna a deveni, dupa puting, cit mai remanator divinitagi, dupa cum asemanatea fnseamna a deveni rept gi stant cu ingelepeione™. in dualism, ca paradigma si temei in ordinea determinismalui inceputului istorie si in accea a naturii umane definitori g I isto- ici, asemenea celui plarenician si celui augustinian, numai prin idea ca atare Faprara noastr, socowa Sallustius, const din trup gi suflet’ 5 jn urmare, ,toate hieruile si toate doringele noastre fin, unele de firea trupului, altele de cea a spiritului*, Contrare, toate cele ale trupulai si trupul insusi ierind win scurt timp", dar ,infaprairile Stralucite ale spiritulsi sunt la fel ca sufletul, nemuritoare*, con- trare, asadar, desi ambele necesare, dup’ menirea lor, cand intra in Conflict viafa este primejduita (Razboint cw Jugurtha, WL, 1-2). Sulet si corp, deopotriva, am avea sansa ,e-a ne face la fel cx zeit ori, din conte’, nenorocul de-a ne ,apropia de fare“ — depinde de aleyere. Cand 5-4 optat pentru ,puterea trupului* ignorndwse c& “indeletnicirile omenesti* : glucrarea piméntului, navigafia, con- Srruciie™ sau virrayile care ,ipi au songintea in puterea spiritulu, jocal [au luat ,trindavia, bunul plac, trufia si se va fi intimplat caderea dintr-o stare originara cel pufin de echilibra (Comjuragia lui Catilina, 1, 2; 1, 7; 1, 4). wsLa inceput regii, caci acesta a fost rnamele dat puterii pe pamant, isi cultivau in chip diferit, unit tmintea, alfii trupul', iar viaja oamenilor ,se scurgea fara doringe,ry (GHEORGHE VLADUTESCU Fiecare se mulfumes cu ceca ce avea‘, dar aceast fe gi vaga aetas awren trece repedte, regi secular gi belicogi ineepaind ,sd subjuge cou sineamari® De acum, siocul tridei, al campatari sal drep- ‘aH fa lenea, bunul plac, nedrepratea,violena* (bid, 2; 1, 3). La randul siu, Titus Livius, in alt Tegistru ,narativ®, dar in Acelapi model de interpretare — explicate a incepatuli in storie gi Prin transfer — prelungire a naturii omenesti, fixa intemeierer Cetifii in adversitatea celor doi frat, aliniindu-se la un motiv mitic Serivechi si aproape universal, anume, al gfiajlor dugmani* (de Stnge san doar inftaiti, primar). Ormued gi Ahriman, India gi Namuci, Abel si Cain, chiar Dumnezeu si Satana, in variante Uadisionale roménegti, cu rezonange cosmogonice dar si antropo. Bonice. Inte cei doi, Romulus si Remus, in mitologia romant » inemeieri cera, lupta ce s-a dat va fi fost pentmn stapinite, ein alt timp si in alt mentairate, la urma urmelor, si aceea pornita de Gain, indusmanit, pentru e& Tahve nu privea yeu placere si spre Jertfa lui, ,jertfa de mancare, din roadele paméntului® (Geneza, IV, 5, 3, 6, 4). Chiar daca profanizati la istoricul roman, dusmania hui Romulus si Remus, mutatis mutandis, la treapta zero a sensului sta alaturi de vrajba biblica. Dar, dincolo de partea miticd gi mistiea (strict etimologic) a actului, este adevarat c4 uciderea lui Abel era 0 transfigurare elimina istorice a pastorului (pastoritulni) de Gitte agricultor, morival biblic si cel mitic-roman par asemenea, intr-o ordine strict formala ins. Altfel, ,scenariile* sunt altele ca gi, ima Important, iesirile din situagie. intr-un caz, este invins (ucis) fratele bun (parci in urmarea cideri originare, ontologice, a dous, istorica), iar in alvul, dimpotriva, este eliminat cel rau, Daca este prea puyin probabil ca Augustin si fi fost ,indemnat* de Platon, daca dualismul maniheist era respins odata ca maniheis- ‘mul insu, cao rticire, riméne isa, ca.o problema : de ce totus! a ies mai degraba pe fir scenariuluibiblic decit pe acela al para. digmei romane ? Primul raspuns, cel mai la indemdna simu riscant, fi clin sine cresinul trecuse mai inaintea romanului. ar putes insé ca mai tare fird si tract in alt plan, dact nu opus, mnacar deosebit, este unul de intemeiere filosofica (sau mai exact, de teolo. Bie 51 metafizicd a istorii, in egala masura), Anume, in schematica sTupiu INTRODUCTV stn semifinal roman sties pent Sntemierea un Ceti afedar, in ondinen une itor determinate Cit se panes problema era doar a inceputuluiistoric-evenimengial. C a Prieyte inst, model bi semnifeadinolo deo itor sau alta, anume in ,,spayiul* antropologicului pur. Ca n dimensiune sprint cel putin, preopnd orp ois, ies sen de itor fis none sav de acta ss oi in stinata, in urma cAderii, si se co senyal, ca ae ss sine, de descoperire a transcendengei pide 9 dlesavrgre in ea, De aii i avantajul pe cate gil asiguré Ast in apor cu stor train, inca determina evenimengia cea ce inseam e@ aplcay: manifestarilor i desigurailo, ig concentrafi in construcyia conceptului fiinfei noastre ca fing 4 aise organizare (ca ,narafiune*) presupozigia augusinians este discutabila, poate, mai cu seam datorita apasirii pe dualism civitas caclesti (Dei) — civitas tervena (diaboli). Fie si soars depantare de ent” bbi neon, de docenars, prin preenaea 2 du st emgnant (nu departed ice dub predestinari), nu era meniti si confere mai mult orig rate 9 sansa de adevar. insa conteaza mai pusin, aproape | aeloc, Marafiunea®, in sine, penta ca ca, paradoxal, $i atunci nda forme de image sane iy orsum,necanone) seven une ztiuni care, intr-o logica de tip holistic, avea sa sporeascd mereu a nivel, mai curand cu fanctionalitate simbolica, 0 narati- une all, de profinime, Dr Cit. et 0 Hee cao par dig. $i pina ecu (rimal nie) ee dimers dar mae seamd pent il srg, penta o mentale india auctor, drs pent un mod de reprezetare ie converte in strc le imagina uno eveniment store, police, el gions. Irn castes pecepe"o nag epcs indo si, in ones mecanismelor sult, ave nines in cron cme dimro memoric care piste dor amines evenimennli:evenimentlor ca tare, Astle la2s nie, el pufin, De Civitate... este 0 istorie foarte moderna, devansan«6 GHEORGHE V. DUESCU atitea secole, idea noii istorii, aceasta cu apisare pe comportamen- tul nefnregistrat in stricta hui realitate, dar pastrat difuz in eveni- mentele petrecute, mai individualizate sau in mai mic masura, cu deoscbire in acestea, cle dnd seams cu mult mai bine de modul de afi. La o prima lectura, deci, De Civitate... este de tot posibila ca o carte despre o mentalitate intr-un timp al asezatilor, peste care va mai fi venit, parca spre a nelinigti total, un semn al rizbunarii divinitagilor parasite dar si ca avertisment in ordine morala, poate si eshatologica, dat de Dumnezen. De aici si marea incordare, cu accente de tragedie greaca. Atit cit ,narafiunea* este ea insigi semnificativa se va fi si intam- plat trecerea in ce! de-al doilea nivel, organizat in logica filosofiei istorici i cca ce pare inc mai relevant al unei filosofii a istoriei din- pre filosofie si teolagie, iax nu dinspre istoric. Caci, orice s-ar spune, exist aproape ca dowd tipur, filosofii ale istoriei individualizate in funcfie de situare si nu atat de scop, in mare acelasi. Dinspre istorie (nu neaparat istoricii, perspectiva putand-o alege tot atat de bine gi filosofii) se deslugesc si se iau in seam structurile care se manifesta evenimengial, ceca ce inseamna ca gi parfial, in modul (modalitaile) de-a fi. Nici filosofie, nici istorie, pentru a nn fi fost in masura, principial, sa fie in primul rand o explicasie a intregului care se manifesta, a ales (sau n-a avut de ales decit) sa aiba dominanta in normativism, trecind adesea in ,manual de cum trebuie scrisi istoria. De aici mai degraba rezerva decat entuziasmul istoricilor care gi gindesc, adica a acclora care mu alatura doar fapte, ci refac un timp si un tip de umanitate folosindu-se de toate (mai toate) torici francezi care evenimentele. Este, mai incoace, cazul noilor tacit sau direct si vehement (ca Jacques Le Goff) vor fi respins filosofia tradigionala a istoriei odati cu modul tradigional, ad na- rrandum, de-a scrie istoria. De fapt, ei vor fi promovat, o dati cu © noua istorie, si 0 nous filosofie a istoriei, cu trecerea in fag a fancfiei explicative, dar prin intregul reficut din evenimente si din- spre logica (sintaxa) lor. Filosofia istoriei dinspre filosofie si dinspre teologie (in cazu! lui Augustin) are avantajele sale, cit are o personalitate distincta gi dealegata (sau oricum nu neaparat legaté) de modalitatea de dntul Augustin |, FlorenaBotticelli, Sfntul Augustin Carpaccio, Sfaintul Augustin la masa de lucru (Detaliu). Biscrica Ognissanti, Florenta ‘Scuola degli Schiavoni, VenetiaFernando Gallego, Sfiintul Augustin STUDIU INTRODUCTIV 7 raportare la istoric a istoricului. Find mai curind o metafizies, prin aplicare la fiinta noastr& ca flim istorica, decit o ccrcetare a istori citapii gi deci mai degraba o reconstrucyie speculativa (in sens pri- mar, adici de valorizare a manifestarilor numai cit acestea ,oglin: desc* intregul) decit o refacere in logica historiala, ca se supune cri- teriilor de judecata care sunt ale metafizicii in concept put. Agadar, revenind, ,metafizica* augustiniand din De Civitate.... nu are a fi supusa aceleiasi judeciti ca o filosofie a istoriei dinspre istorie, bundoarg, ca aceca a lui Orosius (c4ta este). De altfel, esecul ace: tuia fine poate tocmai de faptul cd a vrut sa faci din modelul angus. tinian 0 metoda de-a scrie (reface) istoria, neginand seama de inco- acelor dowa planu Judecat augustinismul, in aceast’ dimensiune, ca 0 filosofie a {storiei datoare unei scher ried si, torodata, cu influenga inversi, ea insisi, inct o data, near trebui multe argu- mente pentru respingere sau micar trimitere in timpul ei de elabo- rare, ca semnificind strict istoric. Cercetata insi in proiect propriu, ea ne dezvaluie sp | extraordinar al construcfici fiingei noas tre ca un sistem de sporire continua prin chiar logica sa. ‘Mai inainte de orice, pentru c& este intemeietoare, se cuvine de luat in seam ideea dualismului, atta de stinjenitoare intr-o jude- cata parfiala. intre doua tipuri de iubire : doar pentrs Dumnezeu si in slava lui, saa numai pertr sine gi in slava sa desarta, core- spunzatoate celor doua cetagi, omul mai mult decit este, devine. El este, originar, o stare de opfiune gi alegere, adica ficuta fn alterna- tiva, cam cum, intr-o modalitate devenita aproape clasics, avea si zica Pico della Mirandola : ,a conceput (Dumnezeu) omul ca pe 0 lucrare cu un aspect care nu il diferenfiaza si, agezdndu-l in centrul Universului, i-a vorbit astfel : ,«, Adame ! nu fi-am dat nici un loc sigur, nici o infigigare proprie, nici vreo favoare deosebita, pentru ca acel loc, acea infifisare, acele ingaduinge pe care insui le vei dori, tocmai pe acclea sa le dobindesti si si le stapinesti dupa voinga gi hotirarea ta, Natura configurati in celelalte fiinge este silita si existe {n limitele legilor prestabilite de mine. Tu, neingradit de nici un fel de oprelisti, iti vei hotari natura prin propria-ti voinga in a carei pu- tere te-am agezat. ‘Te municabilitatea directa natici anume a isto ‘am pus in central lumii pentru ca de aici si18 GHEORGHE VLADUTESCU privesti mai lesne cele ce se afla in lumea din jur, Nu te-am facut nici cerese, nici pamantean, nici muritor, nici nemuritor pentru ca singur s& te infatigezi in forma pe care insufi o preferi...».* (Despre demni- tatea omului, tr. rom., Ed. Stiingfica, 1991, pp. 122-123). Augustin, ca de altminteri nici Pico, nu ne inchipuia in condiia uunei totale libertafi. Parte a lumii cu temeiul in fiinga in sine (in lim- bajul metafizicii), parte a lumii create, in dependenga deci de Dumnezeu (in limbajul teologie), oricum, pentru ci sistemele comunica, suntem in modul de-a fi al Absolutului. in acelasi timp {nsa, ca o natura, distincts ontologic, avem libertatea pe care, exis- tenfial, numai ontologicul o asigura. in doua situari metafizice, pe verticald insi, de unde diferengierea lor, noi avem atita dependenfa si atita libertate cita are fiecare intemeiat, dar si atita libertate si atita dependenja sunt posibile intr-un orizont, secund, totusi cu dis- tincfie ontologic’. Autonomi, nu suntem si in deplina indepen. denfa; de-am fi, am avea regimul Absolutului, ca al doilea in aceeasi Jogica si in acelagi plan, lucru absurd. De aici si chemarea inapoi, ca finga individuala dar si ca gen, pentru a da scama, asa-zicind dupa un antic, de nedreptatea savarsita La Augustin nu regisim, totusi, motivul presocratic (Anaximandra, Heraclit) sau stoic al ,vesnicei reintoarceri“, pe cel apocatastatic, origenian, in urmarea unei consecvenje metafizice de performanga. Ciclicitatea presupunea situarea in planul secund, fizic, si inca, in acesta ca pentru a determina fiecare gen de exis- tengi, lumea insisi in intregul ei, prin inceput si sfargit, intre {inceput gi sfargit. Metafizic, problema se pune intrucitva altfel, de indata ce, tot metafizic, trebuie sa se dea legitimitate inceputului si sfargitului, determinayii paradoxale in acest cimp. Antropologic, cel pufin, Augustin incerca o cale gi, cum in metafizica nu este ca in geometric, era una perfect posibila catre adevar, alituri de altele, in epoca, deschise sau inca nu. Anume, corespondentul sfirgitului din motivul grecesc clasic al ,vesnicei reintoarceri sau tarziu, orige- nian, era pus in termen de finalitate metafizica, deci sub semnul principiului — cauza finala (ca in aristotelism). Aceasta insemna ci {nceputul si sfarsitul numeau mai inainte de toate faprul de-a fi al principiului, in-temeietor, de unde gi producerea in ilimitagia sa a stupiu INrRODUCHY 19 Jimitatului, mu insa in determinagie spagiali sau temporala. Cu inceput, stind in Subiect si nu, asemenea Absolutului, numai ca Subiect, lumea fyi avea sfaryinil acolo de unde isi avea temeiul, sfargitul insa ca ilimitatul catre care limitatul tinde. Tot la fel, lumea omului, daca nu ca, cu precadere. Sugestia avea si rodeasc’ : cea de-a patra diviziune eriugeniand : ceea ce nici nu creeaza, nici nu este creat — quae nec creat nec creatur — nu este augustiniana ? ‘Aga stand lucrurile, daca stau astfel, in aceasta ipoteza a escha- tologicului ca implinire, dualismul augustinian cu anularea sa prin izbanda cetifii divine, nu mai aduce cu o parte a doctrinei, ci doar cu un motiv participant la 0 metafizica a omului, ca fiinga istorica, de tot relevant. in al doilea rand, si in fireasca urmare, pe seama acestei viziuni metafizice, Augustin impunea ideea de universalitate in reconstruc. fia istoriea, Inerand cu bumanus — humanitas, umanitate, de pro- prie invengie care de atunci .va fi reluat fara intrerupere si reinter- pretat, pina la Auguste Comte, ca o societate compusa din ce in ce mai mulfi morgi decit vii, inglobind viirorul si legata prin legaturi pur spirituale* (Etienne Gilson, Introduction @ Pérude de Saint Augustin, J. Vin, Paris, 1987, p. 230, in nota) Sintagma ,istorie universals", ca de altfel si filosofie universala, literatura universala, este extrem de ambigua, cel pugin la nivelul reconstructiei ca atare. Istoriologic, pentru a zice astfel, Iucrurile par agezate, numai ca istoriografic, ceca ce este mai important, ele sunt departe, foarte departe de starea macar de clementart conve- nabilitate. Cel mai adesea s-a cedat ispitei alaturarii sau insumarii, dar universalitatea are sens in ordinea esenfialului (formalului), iar nu in accea a extensiunii. O istorie (ca istoriografie), deci, mu capata determinagia in cauza Iuind in seama cit se poate, cat mai multe evenimente sub specie spagiala ca gi temporala. Incercarea de acest fel este veche, cam de-o varsti cu istoriografia insasi, bunaoara Herodot sau Diodor din Sicilia. $-a mai luat in seama gi tot de mult timp influenga unilaterala sau reciproci, fapt demn de interes menit fiind s dea universalitafii o dimensiune esengialist- dinamici de tot necesara. insi pericolul difuzionist care pandea structural parca ipoteza n-a intérziat st inceapa si faca ravagii, if2» GHEORGHE VLADUTESCU timpuri diferite si in tipuri diferite de spiritualitate, de la vechii greci care fi atasau pe Thales si pe Pythagoras la stiinga egiptenilor, la primii scriitori crestini (Justin, Clement) care credeau ci pe cai nestiuite invayatura fui Moise va fi fost cunoscuta de Platon, la difu- Zionistii si hiperdifiuzionistii mai dincoace (Elliot Smith, William Perry). Operanta, cat n-a fost, cat nu este supralicitata, ipoteza im- pune multe precaugiuni ca si cooperarca altora, singura riscind absolutizarea. intre acestea, comparativismul si cu deosebire in istoria ideilor filosofice, sistematicismnul par a fi trecut, ca impor- tanga, chiar mai inainte. Virtugile acestuia din urm’ vor fi aparut ca prima mare incercare, aceea hegeliand, care este, totodata, si exem- plara pentru ideca de filosofie (istorie a filosofici) universal, dato- rita principiului ei, anume cf tot ceea ce este mai inainte in ordine istoric& este mai inainte si in ordinea sistemului. Subordonate sistemului, faptele iegeau din individualitatea lor istorica gi geo- culturala, pentra a participa la un intreg pe cit mai ,alb“, pe ata mai reprezentativ pentru viaga umanitapii intro secvenga anume a istoriei sale. _Sistematicismal, deci, este © sansi, poate cea mai mare pentru construcfia in ideca universalitafii, de bund seama, ca diferengiat de la caz la caz, intr-un fel in istoria filosofica, in altul in cca literara, distinct gi in cea ,sociala sau in ceea ce se numeste istorie ca atare. ‘Mai greu in aceasta din urmi poate, dar, oricum, nu imposibil daca, aga-zicind dupa Michel Foucault, rotugi, mai tare decat proiectul individual este sistemul anonim fri subiect pe fondul caruia gindirea noastra libera rasare si straluce o clipa* (in La Quinzaine littéraire, 16 mai 1966, dupa ,Secolul XX“, 5/1967). in programul oricatei inifiative universaliste intra sau trebuie si intre tocmai identificarea acestui sistem de structuri in care faptele, altfel, mai mult sau mai pusin in sine, relativizate la limita, sa comu- nice i prinse intro constelatie si treact din morfologic in funcional. Cu cele mai mari dificuleasi, torusi, ideea istoriei universale se configura si mai timpuriu, intemeietorul fiind Augustin. Proba directa este De Civitate..., dar, ciudat, mai concludenta pentru atribuire, este proba indirecta si anume Discursul, de peste veacuri, STUDIU INTRODUCTIV a al lui Bossuet asupra istoriei universale (Discowrs sur UHistoire uni- verselle, 1681) Kisats de multt vreme doar istoricilor literaturii gi filosofilor (istoricilor filosofiei}, spre profitul indeletnicirii lor. O lectura, dact nu inversi, a Cetapii... prin Disowrs... deci, micar apropiat’ in timp, ar fi utila pentru ingelegerea amndurora, intre cle fiind o legatura mai rrainica decit o sugereaza primul lor nivel de asezare (si de lectura). Auguste Comte inca reyinea deopotriva in sectiunea Sinteza a Bibliotecii pozitive* si mu in aceea de Istoric, exemplificind, alaturi de Biblie, de Coran, de Politica lui Aristotel, de Discursul asupra metodei cartesian, de Now! Organon baconian, de Cugetarile pascaliene (Systdme de philosophie positive, IV, Cathéchisme postiviste) Mai tare, poate, Discursul... cit dezvaluie sau implineste proiec- ‘ul augustinian, de reconstrucfie a intregului, prin raportare meta~ fizica : in hargile particulare, vedesi detaliul unui regat sau al unei provincii... ; in harfile universale, invafafi s& situagi aceste pargi ale lumii in intregul lor ; istoriile particulare reprezinta succesiunea lucrurilor* din viata unui popor care insa, pentru a fi ingeleasa, cere raportarea ci [a alte istorii. Viafa popoarelor se desfagoara in dubla determinatie : religioasa si politica. Prima da seam de partea sta- tornica (,durata perpetud a religiei*), a doua, in schimb, de cea a pasagerului, ceea ce inseamné ca nici una fard cealalta nu este ca insisi in intregul ci, necum sa fie intregul uman_ insusi. Complementare, ele dau seami reciproc, una fafa de alta gi, astfel, de intreg. Dar, pereche recesiva, cum ar fi zis Mircea Florian, desi ‘cu ambele date necesare, dominanta este cea dintii, exprimind sta- tornicul si inc’, gi cea ce uneste fiinfa noastra cu fiinfa lumii. De aceea storia universald ca 0 filosofie a omului procedeaza integra- tiv san mai exact porneste de la identitatea om-lume in gi prin Dumnezeu si tot la ea se istoarce, ca spre a 0 confirma. Ca Augustin, Bossuet pune evenimentele teo-cosmice gi istorice, de risucire, toate acestea ca epoci, deci ca opriri, intrucit ,ceea ce se numeste epoca inseamna a se opri, pentru ci se opreste undeva® : Adam, sau creafia*, Noe, sau potopul*, Vocagia lui Avram, sau inceputul aliangei lui Dumnezeu cu oamenii*, ,Moise, sau legea scrisa‘, ,Luarea Troiei, ,Solomon, sau intemeierea Templului*2 GHEORGHE VLADUTESCU »Romulus, sau Roma intemeiata*, ,Cyrus, sau poporul lui Dumnezeu eliberat din captivitatea Babilonului*, ,Scipio, sau Cartagina tnvinsa“, ,Nasterca lui Iisus Hristos“, Constantin, sau pacea Bisericii*, ,Carol ccl Mare, sau agezarea noului imperiu* (Diteours..., Avant-propos). Discutabila, dar in liter’ mai mult decét in spirit, cam se spune, schematica este in semnificagie pro- fund’ universalist prin intemeicre si intengionalitate metafizice de sugestie augustiniana si, totodata, intr-o funcgionalitare apofantica fn raport cu augustinismul ca metafizica a istoriei, mai degraba in stare latenta, de unde, parca, si inepuizabilitatea sa. De accea, nu este 0 exagerare si se identifice cu punctul de plecare intr-o noua si mai aplicata, mai moderna metafizici 2 omului, cu centrarea in modul de a fi — ca fiinga istoriea, de indata ce numai Bossuet este recognoscibil fn succesiunea augustinismuhui ca idee, ci si, oricat ar parea de departat, in ordine sistematica, Hegel si nu numai cu filosofia istoriei, ci si, poate, mai cu seama cu intreaga fenome- nologie a spiritului, in determinatie mai exacta, a umanului. ‘Nueste vorba de punerea a tot (a mai tot) ce s-a intimplac dupa Augustin in succesiune augustiniana. In genere filiagionismul nu face casa bund nici cu explicagia istorica, nici cu aceea sistematicista Ca orice mare spirit, de oprire pentru relansare a proiectiei istorice a fiingei noastre gi in acest sens care a ficut, cum se zice, epoca, ‘Augustin va fi determinat o modificare a percepfiei si, in urmare, a reconstrucfiei. Astfel incat, pe ling’ un augustinism, aga-zicindui de scoala, paradoxal, nu cel mai concludent, exista altul difuz, pe- netrant 51 integratiy la nivelul interstiiilor, mereu provocator dar gi participant la modificari, Cu prestigiu in tot cursul Evului Mediu latin, dar cu prestigiu ca eveniment, cu prestigin Augustin, augus tinismul pare sa fie admis cu prudenga sau aproape numai ca 0 sta- tuie frumoasa. Aparenja rezervei fapi de augustinism gine insa de de-evenimengializarea sa, astfel incit, printr-o parafraza la Gilson, care avea in vedere platonismul, s-ar putea spune ci augustinismul ‘nu este, mai nicdicri ca atare, pentru cd este mai peste ot N-a fost o metafizica (mai exact, poate, o teo-metafizica) prea la indemana $i de alinieve strict doctrinaristica. Din acest punct de vedere chiar si ,desparyirea* celor dona biserici : de Apus si de STUpIU INTRODUCTIV 23 Rasarit, in a-l accepta, canonizat, ca sfint, una, doar ca fericit, cealalta este semnificativa, raportarea diferita nefiind simplu for- mali. Numai in istorie bisericeascd si dogmaticd, intr-un fel per- ceput din situare ortodoxa, in altul din perspectiva catolica, rein- ferpretat innoitor in medii protestante, augustinismul aduce cu 0 stare interogativa, pentru ci aceasta |-a ficut, asa-zicind caleido- scopic, iar nu cn deslinarea si eroarea. $i teologic si metafizic, va fi grejit in multe, dar greselile paryin cfutarii, sunt mai curind in camp ipotetic decit in acela, posibil, al intengionalitagii. Din prin- cipiu, nu greseste nici acela care taie o cale dreapta, nici acela care alege sa facd un ocol, nici chiar cine se indoieste de rostul cautari Bundoara, numai interpretarea ,ciderii* (si pacatul originar) din cartea a XIV-a, par. 11-14, de meditat mult asupri-i, isi dezvaluie sensul ca sporire in autenticitate in functie de situare. O perfect posibili ca adevar fenomenologic a umanului, in durata lunga, ea se va fi smuls tor mai mult din context pentru a se dezvalui pro- gresiv in pura sa esengialitate, anume ca autoconstrucfic, ceca ce inseamna c4 interventie chiar in cimpul naturii proprii. Caci alte- rata prin pacat, dupa cadere, natura umana nu mai poate suferi degradati, ci doar refaceri pentru departare de ceea ce nu este fiinga noastra. Alrfel spus, atat cit suntem si cum suntem ca oameni, aceasta, de acest fel ne este natura. Caderile sau re-caderile noastre sunt in realitatea ei, si tot asemenea inalyarile. Istoriciratea de aceca are sens ca sporire (re-sporire) ontologica a naturii umane insési gi in ea. Nu devenim prin trecere dincolo de limitele ei, ci prin re- agezare in logica sa, pentru refacerea in integralitate. Caci prin cadere, natura noastra ca un intreg corp-spirit, in tot corp gi in tot spirit, deci realitate necompusa, nu numeric doua, ci dona ca speci- ficagic, va fi aparut ca aleatuita dintr-o parte si din alta. De aici si particularismul ontologic in comportamente. Daca Paradisul n-a fost ,exclusiv fizic pentru trup*, ,nici doar spiritual pentru nevoile spiritului*, natura noastra insigi, ca intreg, era mai presus decit specificagile-determinayiile sale. Caderea va fi insemnat trecerea specificatillor in conditie de pargi (elemente), cu posibila preemi- nena a uncia (unuia) sau alteia (altuia). in consecinga, istoria (caactualizare continua a istoricitafii ca potentialitate) este tor una cu ( migcare de intregite, i astfel de sporire de sine a fiingei noastr. ‘Aceasta $i este, dincolo de narayiunea sa, atat de stufoasa, dar fascinanta, uneori ingelatoare, insi mu din gind viclean, poate, matea lecyie a Cetafii... augustiniene, carte despre om, $i menita omului, pentru a lua seama de sine gi a se indrepta catre sine. Nu este, deci, proiect de refacere a umanitafii ca Republica platonica, ma este, cam in aceeasi serie, nici utopic proiectiva, nici carte de mora- list in politica ; De Civitate... este mai mult si torodata mai puyin decét oricare dintr-un gen sau altul, si din acelasi motiy, fiind o reflectie, poate, un model de meditafie metafizici asupra omului care mu-gi va fi propus nici sa fie metafizica insigi, nici program de reformate. © meditayie asupra omului si atit, dar una de felul cala- toriei lui Ghilgames care ajungea la capatul lumii spre a se intoarce in cetatea lui sa istoriseasc4 supusilor ce-a dobandit in timpul aven- turii sale gi, prin imprejmuirea Uruk-ului, sa le dea constiinga iden- titapii lor. O meditagie grava gi cutezatoare, pana la marginile lumii, si astfel mereu deschisé, cea ce inseamnd cd mereu noua si innoitoare, adica intr-o perpenua contemporaneitate. Numai citita modern Cetatea.., hui Augustin devine sansa pentru noi. NOTITA INTRODUCTIVA Opera capital a lui Aurelia Augustin Despre Cetatea Ini Dummnezen veprezinta sinteza ingelepciunii crestine, viziunea filosofica a genialitayii augustiniene. Este prima lucrare de proportii a unui titan care realizeaza filosofia istorici antice. Opera ¢ vast, cuprinde 22 de carfi, Antichitatea greco-latina defileaza prin faga cititoralui avizat, reprezentati de corifeii literafilor, istoricilor si mai cu seami a filosofilor. Inceputa in anul 413, De Civitate Dei a fost conceputa ca o Iucrare de polemici, de contraatac impotriva denigratorilor pigini ai crestinismului, care au acuzat a fi caurza ungitlor abarute asupra poporului roman, cucerirea Romei cu prile- jul invaziei vizigotilor condusi de regele Alaric in 410, atacul sue- bilor, valul de neajunsuri, foametea, bolile si tot cortegiul de neno- rociri abatute pe capul Cetafii Eterne. Pe parcurs, aceasta oper’, care a fost definitivata in 426, a luat proporqii, devenind apologia crestinismului, conginand merafizica, morala si demonstrarea rolu- lui Providengei, sinteza filosofiei si culturii antichitafii. Prin uriagul volum de date referitoare la evenimentele istorice importante in cvolufia Imperiului Roman giale statelor antice, enciclopedia isto- riei universale si criticul nemilos al marilor conducatori politici Marius, Sulla, Pompeius, Caesar, Antonius, ambigiosi ajungi la cirma statelor, a rézboaiclor civile care au insdngerat istoria, problemele capitale ale doctrinei crestinismului — in scopul devenirii univer- sale, antropologia teologica, problema soteriologiti, uriasa sa con- tribugie la istoria teologiei si a misticismului crestin, incomensura- biful aport in domeniul apologeticii crestinismului_ depasindu-si {naintasi si succesori, incat in mod indreptatit catolicismul I-a con-2% PAUL GALESANU, siderat pe Sfintul Augustin a fi unul dintre cei mai proeminengi sfingi paringi doctrinari ai tuturor timpurilor, coloana vertebrala a catolicismului, in domeniul moralei, sociologiei si politicii univer- sale, iar De Civitate Dei — sursa filosofiei augustiniene. in bibli grafic apare lista istoriografilor si studiilor consacrate acestui doc: trinar al crestinismului, relevand si influenga puternicd exercitata de augustinismul politic asupra unor teorii politice in Evul Mediu gi Epoca Moderna. Pentru cunoasterea operei De Civitate Dei, investigata cu acribie stiingfica, trebuie si se rispunda la urmatoarele 1. Ocazia sorgintei acestei lucriti : invazia hoardelor vizigote conduse de Alatic, care a parjolit si jefuit Cetarea Eterna timp de trei zile, amintind in mod dureros prima cucerire si distrugere a Romei in 390 i.e.n., cind aproape a fost rasi de pe faga pamantu- Ini de invazia galilor, condusi de regele Brennus, dupa infrangerea armatei romane la Alia. 2. Etapele compozitici 3. Planul operei De Civitate Dei 4. Originile nogiunii de Civitas. 5. Cele dout Civitates — civitas humana aut terrestris si civitas coclests. 6. Iovoatele pe care le-a avut la dispozitie si le-a folosit Sfintul Augustin pentru compunerea acestei capodopere. 7. Limba gi stilul lucrarii De Civitate Dei. 8. Manuscrise, ediii si traduceri. Referitor Ia prilejul determinant in realizarea acestei lucrari de vaste dimensiuni si uriasa importanga pentru istoria crestinismmului se mentioneazi urmatoarele Ta 24 august 410 hoardele vizigote conduse de Alaric intrau in Roma si atrocitafile savarsite timp de trei zile depaesc orice {inchipuite omeneascd. Crestini si pagini se pling de cortegiul calamitatilor care i-au napastuit deopotriva, murmurand ci ocrotitea lui Dumnezeu si a martirilor ale caror trupuri odihneau la Roma, in pofida rugiciunilor, n-au izbutit si alunge flagelul. Tata cam descrie $fantul Augustin aceasta cumplita tragedie in Sermones 296, cap. XXXVIII : ,Trupul lui Petru repauzeaza la Roma — se NOTITA RSTRODUCTIVA spune. Trupul Jui Pavel repauzeazi la Roma, trupul Sfintului Lanrengiu impreuna cu cele ale altor martiti. $i Roma e nenorocita gi € toata in zabranic. Prerutindeni jale, masacru, pretutindeni moartea seaman carnagiul datorita foametei, ciumei, sabici ucigase. La ce slujesc mormintele sfingilor Si mai departe, tot in acelagi capitol, el spune : Credinga sa se trezeasca in fiecare din noi ! Hristos incepe si-ti vorbeasca ! De ce te zbuciumi ? Eu am prezis roate acestea (urgia $i napastuitile) gi le-am prezis pentru ca la sosirea lor sii indrepfi nadejdile catre adevaratul bine, tn loc sa te lagi coplesit de neajunsuri... Lumea e ca omul : se naste, creste si imbatrineste... Dumnezeu La trimis pe Hristos ca si refaca lumea cand ca se destrama gi se descompune... Hristos soseste fa ora cand total imbitrineste, in scopul reinnoitii tale ! Tar Sermones 81, cap. XXXVI, spune : ,Poate c& n-a sunat ora pieirii Romei. Poate ¢ numai un flagel, nu ruina ei insagi. Poate ¢-0 pedepsire, nu distrugerca (si nimicirea ei)... Romani nu vor pieri daca-l vor slivi pe Dumnezeu. in schimb vor pieri daca-1 blesteama.*... Dar pentru c& numerosi crestini cizusera in cea mai crunta disperare, incat considerau cucerirea Romei un semn pre monitoriv al picirii intregii firi, Sfintul Augustin ii imbarbara pe credinciosi, spunindu-le ci planurile [ui Dumnezeu sunt de nepatruns. Odati si odata Judecata din Urma trebuie si vind. Dar pregatiti s-o intampinam ? in schimb, paganii n-au ezicat si arunce pe seama crestinismu- lui aceasta catastrofa, ca singural vinovat, din cauza eliminarii cul- tului divinitatilor pagine, propunand oficierea ceremoniilor si sa crificiilor de altadata pentra impacarea lor. in ccea ce priveste ctapele compunerii lucrarii, se stie cd pina in anul 417 erau terminate primele 10 cargi, dintre care primele 5 congin critica cultului pagan, accentuind ca divinitagile pagine n-au contribuit absolut cu nimic la maretia Romei. in decursul istoriei romane nu se atest nici un eveniment sau fapt important de inter- vengic faustica a vreunei divinitayi, de salvare a comunitafii romane x prilejul vreunei invazi, calarsitayi, urgii, nenorociri. th cea ce priveste planul hucrarii De Civitate Dei, intr-o alta lucrare a sa, Revisiones, Sfantul Augustin rezuma astfel conginutul suntem noi oar28 PAUL GALESANU, primele 5 carfi, asa cum s-a spus mai sus, resping teza celor care susfin c& nojanul de divinitafi terestre adorate de pagini au con- tribuit vreodata la propasirea omului si c& proscrierea cultului rel ios pagin gi desfiingarea rinduielilor si a ceremoniilor paganitayi este cauza calamitagilor. ‘Urmatoarele 5 caryi (VI-X) combat concepyiile filosofilor scep- tici, ca raul este peren gi ca muritorii vor avea in decursul sorocului viefii lor numai vitregia soartei implacabile potrivnice, imanen- tismul réului ; ele combat si opiniile filosofilor Academici si pe neo- platonicieni care susfin c4 divinitagile autohtone trebuie imblanzite prin sacrificii permanente, find necesare dupa moarte, pentru viaga viitoare. in esenga, primele 10 cArgi congin respingerea unor pareri eronate $i ostile religie crestine. Urmatoarele 12 cargi (de la XI pana la X11 inclusiv) au urma- tomul plan : primele 4 trateaza despre originea cetafii terestre si a celei ceresti, celei_ a omului si celei a lui Dumnezeu. Cargile XV-XVIII (inclusiv) explica dezvoltarea sau propayirea lor, iar ultimele 4 carpi, XIX-XXII, finalitatea corespunzatoare. Civitas — cetatea este constituita dintr-o colectivitate de oameni de acelasi ream, locuind acelasi teritoriu, vorbind acecagi limba, la adapostul acelorasi fortficagi, ascultnd de aceleasi legi gi avind acelasi cule religios. Exemplificarea optima o furnizcaza polis-urile grecesti ‘Atena, Sparta, Teba, Corintul, Dupa Sfintul Augustin, ,poporul este reuniunea fireasca de fiinge umane dominate de rafiune, asoci- ate intre cle pentru a participa in armonie la bucuriile pe care le iubesc, Pentru a cunoaste valorile unui popor trebuie si se find seama de obicctul iubiri sale. Totusi, oricare ar fi acest obiect, dacd € vorba nu de o ingramadire de animale, ci de creaturi ragionale, asociate pentru a lua parte in mod pasnic la posesia bunurilor pe care le indrageste aceasta reuniune — colectivitate — poate fi de- numita in mod legitim popor!*. Stoicii sunt cci care au aprofundat si dezvoltat mai bine ideea unei cetai care depaseste toate cetatile omenesti, deoarece imbrafigeaza intr-o unitate superioara gi uneste pe tofi oamenii cu titulatura de concetapeni. 1 Ck De Civitate Dei, XIX, 24, NOTITAINTRODUCTIVA » Cicero, in lucrarea sa De legibus, I, 23, spune astfel : ,Lumea intreaga este o cerate comuna oamenilor si divinitagilor®. Tar Marcus Aurelius, in lucrarea sa In seipo, I, 16, spune : ,Scopul in viaga al fiingelor umane dotate cu rafiane este de a asculta de ratiune si de legile celei mai auguste dintre cetayi si dintre republici*. Daca inteligenta ne € comuna, rajiunea care face din noi fiinge cugetatoare ne € comuni, are rolul de-a prescrie ce trebuie si facem sau si nu facem. Admigand aceasta gi legea ne e comuna. Admigind aceasta, atunci noi suntem concetajen.. Admigind aceasta, noi facem parte dintr-un coxp politic comun, Sfntul Augustin completeaza aceste aserfiuni cu urmatoarea formula mengionata in De Civitate Dei, XI, 1: ,Noi denumim Cetatea lui Dumnezeu, cetatea atestatd de Sfiinta Scriptura, si care nu datorita hazardului curentelor de idei, ci in vie- tutea unei dispozigii a Providengei Suverane, depasind prin autoritatea sa divina toate fiteraturile tururor neamurilor si-a subordonat toate categoriile inteligenfelor omenesti. intr-adevar, sta scris : «S-a scris despre tine, Cetate a hui Dumnezen, lucrari glorioase.» $i int-un alt psalm se citeste : Dar zeita Junona rostea aceste vorbe, ca o femeie invrajbita, nedéndu-si seama ce vorbeste. Dar sprine Acncas insugi, cenumit in atitea rinduri cel evlavios". Oare nu vorbeste aga : »N-a fost oare Panthus, fiul hui Othris si preorul templului hui Apollo, DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,3 63 El insugi cu mainile proprii i-a transportat divinitayile invinse, odoarele sfinte si pe mine, micuyul siu nepot, $i intr-o nebuneasc’ goand s-a indreprat spre palat 6 Oare (in aceste versuri Vergilius) mu spune ca insesi divinitagile despre care nu sti Ia indoiali si afirme ci au fost invinse, gi ci au fost incredingate ele insele lu, si nu el acelor divinitayi, cind Hector {i spune : sTroia ii incredingeaza odoarele sfinte si Penaii sai*” Prin urmare, daca Vergilius afirma ci asemenea divinitafi au fost pe de o parte invinse, iar pe de alta au fost incredingate unei fiinge ‘omenesti, ca sa fie salvate in vreun chip, oare mu €0 sminteala a ‘rede ci Roma in mod chibznit a fost incredingata unor asemenea apitatori si cd svar fi fost pustiita daca le-ar fi pierdut pe cle ? Ba dimpottiva, ase inchina unor astfel de divinitayi invinse, in ipostaza ‘nor sprijinitori si aparatori, inseamna a nu avea diviniai faustice, ci prooroci de piaza rea. intr-adevar, nue mult mai infelept a crede cé Roma n-at fi ajuns la aceastd urgie, daci n-ar fi pierit divinitayile ‘mai inti, ci mai degraba ele ar fi pierit odinioara, daca Roma i-ar fi pistrat cit i-ar fi stat in putinga ? Caci cine nu gi-ar putea da seama, daca ar fi atent, cita desertaciune este si crezi c4 nu poi fi invins, desi aparatorii tai au fost invingi, dar ca torusi a pierit, pen- tru acest temei pentru ca si-a pierdut divinitayile protectoare, cand rocmai acesta a fost singurul temei al pierzarii sale : faptul cd a vrut 84 aiba sprijinitori (si aparatori) niste divinitayi menite sa piara Prin urmare, cind s-au scris si s-au cAntat in opere poetice asemenea intimpliri, aceasta nu inseamna ci poefilor le place st scorneasca neadevaruti, in schimb pe cei ingelepfi adevarul i sileste sil mirturiseascd. Dar asemenea situagii este mai potrivit a fi dezbatute mai pe larg si mai atent la un alt capitol : acum insa, in masura in care mA hotirisem 4 vorbesc despre fiingele nere- cunoseatoare care il blesteama pe Hristos, aducindu-i invinuiri ca ele pricina acestor izbelisti (si ungii) pe care ci le indura, pe buna dreptate, din pricina stricaciunii moravurilor lor, voi lamuri pe“ AURELIU AUG! scurt, dupa puterile mele, aceasta (problema). Asemenea fiinge care au fost crugate (de vrajmasi) tocmai datorita Mantwitorului Heistos si care nu sunt vrednice sa le acord 0 deosebita atenfic unora ca acestea, care-si ascut limba ponegrind gi rostind sudalmi izvorate dintr-o perversitate abominabilé impotriva numelui lui Hristos, deoarece acestia au uzat in mod fifarnic de clocinga, pomenind mumele Ini Tisus, ca sa poatd trai, in schimb de teama si-au infranat limbariga in lacagurile consacrate hui Hristos, deoarece acolo unde asesera la adapost de opreligti gi nesuparafi, tocmai datorita respec: tl far de numele fui Hiristos, vesjmagii nu-i atacasera, pentru ca dupa aceea si-! improagte cu sudalmi si vorbe de batjocura. APITOLUL 4 Despre templul Junonei din Troia, unde nici un troian nea fost crufat de greci, si despre bisericile apostolilor, care i-au aparat de atacurile barbarilor pe tofi locuitorii care si-au cautat acolo refugiul insagi Troia, asa cum am afirmat, mama poporului roman, n-a putut salva prin lacagurile consacrate diviniratilor sale pe locuitorii sai de focul si sabia grecilor care se inchinau acelorasi divinitagi, ba chiar »Phoenix si neinduplecatul Ulise alesi si fie pazitorii lor Pastrau prizi in templul Junonei, acolo se gramadeau din toata Troia Comorile capturate din templele arse, mesele zeilor si cupele de Aur curat si veymintele luate prada. Copii si mamele ingrozite Sedeau de jur-imprejur intr-uan lung sirag”®, Cu alte cuvinte a fost ales de greci un agezamant consacrat unei divinitagi atét de importante, mu in scopul de a nu fi permis si-i fie ‘Sfintul Augustin, Moraic din secotul XIL Capela Palatina, PalermoLar ipert aro bndtire red pera I Poona green Uipentecers . SP COM Se pices Clete setomnnnvile ahiceyscKonn sep verecruperiarper | focevt semaopeestarhee 5 errmes Drcdiade ue Premed at Shere veneom cata ded : thvenatinele enim pes ey CORO RARMC TERIOR” Hea ega 7 ficetlenuenan eae Mappa. 1% FP OReCEYT CHOP AAT E Lhe perercrospubsnrtcpongissiee ee Wirgepularree- 4. Cae i 3 poe heron creme ’ f Ee ans dereshecceyaid a4 hart eencrosharniebars < | pa yodseae susie dgepierss 3 Scrisoare a lui Aureliu Augustin impotriva pelagienilor. Manuscrs din sec. V. Biserica, Mozaie dn secolul V, * ‘ Biserica Santa Sabina, Roma Biblioteca din OrléansDESPRE CHIATEA LUI DUMNEZEU, 1,5 6 cliberagi prizonierii, ci unde au gasit cu cale si-i inchida pe pri- zonierii capturagi. Compari acum acest templu cu cel al oricarui zeu din grimada divinitagilor sau apartinind gloatei plebeilos, ci al surorii si sofiei insisi a lui Jupiter, regina tuturor zeilor, cu locagurile apostolilor nostri Acolo se carau capturile smulse zeilor din templele parjolite, nu pentru a fi daruite invinsilor, ci pentru a fi imparjite invingitorilor, aici in schimb si coea ce s-a aflat c& aparfine acelor sfinte asezdminte s-a adus inapoi cu o cinstire si o caucernicie din cele mai deosebite. Acolo libertatea a fost pierduta, aici libertatea a fost pastrata; acolo captivii inchisi devenigi sclavi, aici capturarea de prizonieri, interzisa; acolo erau prigonifi pri- zonierii caprurafi care devenisers proprietatea vrajmasilor stapa tori, aici erau condusi cei cliberagi de vrajmasii lor milostivis in sfarsit, licomia si trufia uror greci usuratici din fire alesese accl faimos templu al Junonei, aceste biserici ale lui Hristos fusesera 4 alese de simpamantul de mila gi de smerenie in faga unor barbari care starnean groaza. Afar’ numai de cazul cd, intr-adevar, grecii cu prilejul biruingei lor au crugat templele divinitigilor comune gi n-au indréznit sa maltrateze sau si-i ia prizonicri pe biesii toieni invinsi, care si chutasera refugiul acolo, si in schimb Vergilius, dupa obiceiul poefilor, a mingit. In realitare inst Vergilius a zugravit obiceiul dusmanilor care distrugeau cetafile, ‘Miniarura franceza din sec. XIV pentru De Cibitate Dei Bibliotheque Nationale, Paris CAPITOLULS Ce simfaminte a avut Cato referitor la obiceiul indeobste admis de vrajmasi de-a nimici cetatile invinse insusi Cato, dupa cum scrie Sallustius?, un istoric de scama cunoscut prin dragostea de adevat; nu s-a sfit si aminteasca in ver- dictul dat cuvantarea pe care a rostit-o in Senat privitor la conju- rafic, cind a spus: ,,Au fost ripite tinere fecioare, au fost smulsi66 AURELIU_ AUGUSTIN pruncii din brajele paringilor, matroanele maritate au indurat prihaniri dupa bunul plac al invingatorilor, templele si locuingele au fost jefuite, au dat foc si au macelarit, in sfirsit, pretutindeni coleaiau armele, legurile, totul era imbibat de singe, peste tot dom- nea jalea”, Daca M. Porcius Cato ar fi trecut sub ticere templele, am putea crede ci vrijmasii crugau de obicei lacagurile zeilor. $i aceste grozavii nu crau pricinuite de vrajmasi venigi de peste hotare, i de Catilina si complicii sai, senatorii i cetafenii romani cei mai nobili, Dar acestia, negresit, ficeau parte din rindurile cetayenilor pierdusi si ai paricizilor patriei. 5 . CAPITOLUL6 Nici romanii insisi, ori de cate ori au eucerit 0 cetate, nu i-au crufat pe invinsii refugiafi in temple Dar la urma urmei de ce si parcurgem, cu descrierea noastra, {storia numeroaselor neamuri, care au purtat rizboaie intre ele gi niciodata n-au erusar pe invinsi in locasurile zeilor lor ? S-i avem sub ochi pe romanii insigi, pe ei insisi, s4 le parcurgem istoria si sii lum in considerate pe romani, despre a caror proslavire s-au spus urmatoarele : Ei fi cruja pe cei invingi si lupta impotriva tiranilor™!” si ca atunci cind li se adreseaza o jignire gi li se face 0 nedreptate, prefera sa-i ierte pe antori decat si se rizbune!!. Cind romanii au facut una cu paméntul atitea gi atitea orage atacate gi cucetite, pentru a-si intinde cit mai departe stapinirea : si ni se citeasca din scricrile (istorice) ce temple alegeau de obicei, pentru cca accia care igi cautau refugiul in ele, sa fie Lasagi in libertate ! Oare romani ficeau acest lucru si in schimb istoricii le trecean sub tacere > Oare se catutau intr-un mod foarte staruitor acele fapte care craw menite sé fie elogiate, in schimb se treceau cu vederea cele mai stralucite (si evidente) dovezi de cucemicie, dupa dansii DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,6 0 Se aminteste faprul ci Marcus Marcellus, un strilucit comar dant roman, cel care a cucerit Syracusal2, oragul cel mai splendid gi cel mai important (din Sicilia), inainte de a fi preficut in ruine gia se varsa singe, a plans. El s-a comportat ca o fiinga cu simpul pu- doarei chiar si fafa de-un vrajmas. intr-adevar, inainte ca invin- gatorul sa fi dat ordinul de-a se asalta cetatea Syracusa, a dat un edict prin care se statua si nu se sdvargeasc’ nici un act de silnicie impotriva vreunei persoane libere. Cu toate acestea, pottivit obi- ceiului rizboaielor, cetatea a fost dirimata, dar nu se citeste nici o Jucrare istoricl in care si se mengioneze ci un comandant suprem atat de moral gi de iertator ca el, a emis vreo dispozigie ca, acel care si-ar fi cautat refugiul in templul acela sam in celalalt, s4 mu sufere ‘reo vatimare. © asemenea atitudine nu s-ar fi putut trece sub ticere, in masura in care nici plinsul Ini, nici faptul ca el daduse ordinul de a nu se sivarsi o cat de mic’ silnicie impotriva cuiva, n-a putut fi trecut sub tacere. Fabius, cel care a distrus oragul Tarent, este ridicat in slavi pen- tru cd s-a abfinut de la pradarea statuilor. intr-adevar, cind un pris- tav i-a sugerat printr-o intredare ce ordona si se facd in privinga sta- tuilor zeitagilor care fuseseri capturate intr-un numar mare, Fabius Cunctator gi-a ttinuit cumpatarea, ficind-o raspunzind cu o gluma. Apoi Fabius!3 [-a intrebat pe pristav cum arata statuile. ‘Acesta i-a replicat c% sunt nu numai numeroase, ci si de mari pro- porfii si unele sunt si inzestrate cu arme. Atunci comandantul roman i-a spus : ,Sa le lasim tarentinilor macar divinitagile lor miniate !” Prin urmare, nici lacrimile lui Marcellus, nici gluma haulie si ironic a lui Fabius Cunctator, nici simpimantul de mila iavorit din finuta morala primului, nici infanarea glumeay’ a secundului n-an putut fi invaluite in tacere de istoricii eveni- mentelor romane; cu atit mai virtos n-ar fi trecut cu vederea, ci ar fi scos in relief atitudinea acestor comandangi, c4 ar fi crugat locuitorii adapostisi in veunul din temple, pentru. cinstirea divinitasilor romane, si ar fi interzis 4 se stvargeasca maceluri sau s& se fac prizonieri in vreunul din temple.6 AURELIU AUGUSTIN CAPITOLUL7 in vremea invaziilor si pustiirii Romei, urgiile si izbelistile care au avut loc datorita obiceiului razboaielor. Evenimentele desfasurate cu duhul rtarii au fost opera lui Hristos Prin urmate, orice pustiire, macel, jaf, parjol, jale, capturare de prizi gi cite patimiri indurate au fost savargite si pricinuite eu prile- jul ultimului dezastru roman, toate au fost opera rizboaielor. Dar ceca ce s-a petrecut recent intr-un mod cu tonul now, inedit si anume atrocitagile barbare, acestea au apirut intro ipostaz’ cu totul insolita, atét de blinde, incat au fost desemnate de barbari bi- sericile cele mai grandioase cu ordinul ca sa fie umplute ax locui- torii care trebuie crugati ; ba mai mult, barbarii au decretar ca nici un cetitean adapostit acolo sa nu fie supus maltratarilor, de acolo nici unul sa nu fic luat prizonier, unde numeroase persoane eratt conduse de milostivii vrajmayi, in scopul eliberarii lor, gi de unde nu era scoasa nici o persoana de vrajmasii cei mai cruzi, pentru a fi luata prizoniera. Cine nu-si di seama ca aceste fapte trebuie atribuite numelui Mantuitorului Hristos si epocii crestinismului, este orb, cine vede si nu-l proslaveste, este un ingrat, cine se opune unuia care-I proslaveste, este un smintit. Departe de mine gandul cA ar fi existat vreun om cu scaun la cap, care sé atribuie 0 aseme- nea atitudine cruzimii barbarilor ! Tisus Hristos este acela care a inspaimantat mingile cele mai silbatice si mai dezlanguite spre acte barbare si neomenic a popoarclor (migratoare). El le-a franat, el Je-a temperat pornirile int-un mod uimitor, el, Manruitorul lumii, acel care a glisuit prin proferi cu atata vreme mai inainte : Voi pedepsi cu varga nedreptafile lor si cu biciul pacatele lor, dar nu voi indeparta de la ei mila mea"™. DESPRE: CAPITOLUL® Despre foloasele si neajunsurile care sunt comune de cele mai multe ori si oamenilor buni si celor rai Va spune cineva: ,De ce totusi aceasta milostivire dum- nezeiasca se revarsa gi asupra nelegiuigilor si asupra fiingelor nere- cunoscatoare ?” De ce credem noi asa ? Nu pentru ca aceasta milostivire i se datoreste ui Dumnezen, care face zilnic sa rasard soarcle si asupra celor buni si asupra celor rai si da ploaia si asupra celor dreppi si asupra celor nedrepti ? ntr-adevar, cu toate ci unii dintre acestia au in cugetul lor asemenea ginduri si prin ciinga se leapada de necredinya, alpii insa, dupa cum glasuieste apostolul, dispreguind bogasia bunatagii si marinimiei lui Dumnezeu, prin impietrirea inimii lor si prin nepocainga lor, aduna (si fac sA cada) asupra lor mania Ini Dumnezeu pentru ziua aratarii méniei si dreptei ju- decayi a lui Dumnezeu, care va da fiecaruia dupa faptele sale. ‘Totusi puterea de ribdare a lai Dumnezeu fi cheama pe cei rai la pocainga, la fel cum pedeapsa lui Dumnezeu ti invaga pe cei buni rabdarea, de asemenea milostivirea lui Dumnezeu ii imbragigeaza pe cei buni, spre a fi incalziti la pieptul stu, dupa cum asprimea lui Dumnezeu fi ingfact pe cei rai spre a fi pedepsifi, deoarece Providenga Dumnezeiasca a gasit cu cale pentru cei drepyi, pentru viaja viitoare, binefaceri de care cei nedrepyi_ nu se bucurd, iar pentru necredinciosi cele rele, cu care nu vor fi chinuigi cei buni. De buna seam, Dumnezeu a voit ca acesti trecatori bine si rau si fie comuni ambelor tabere, pentru ca binele si nu fie ciutat cu prea multa Licomie, pe care se constata ca gi cei rai il au gi nici raul si nu fie evitat intr-un chip rusinos, pentru ca si cei buni sunt napastuigi de el de foarte multe ori Interescaza insa in cel mai inalt grad s4 stii cum sa te folosesti fie de acele lucruri care se spune ci sunt bune, fic de acelea care se spune ca sunt rele, Caci cel vrednic iese din brazda prin cele bune, nici nu se fringe prin cele rele, vremelnice. De7 AURELIU AUGUSTIN aceea cel nevrednic este pedepsit cu 0 nefericire de acest fel, de: oarece fericirea il scoate din brazda, stricindu-l. Totusi Dumnezeu deseori, chiar in acordarea binelui gi rdului, igi manifesta in mod vadit aportul sau. Caci dact Dumnezeu ar pedepsi orice pacar acum printr-o pedeaps4 corespunzatoare, s-ar putea crede ca n-ar mai raméne nimic pentra Judecata de Apoi, si iardsi daca Dumnezeu n-ar pedepsi acum in mod fatig, s-ar putea crede c& nu exista nici o Provideng’ Dumnezeiasci. De asemenea in situagiile de propagire a unor fiinfe (omenesti), daci Dumnezeu nu le-ar acorda acestora, cdnd le solicita, cu cea mai larga darni- cic, am putea spune ci asemenea situasii nu depind de el. De asemenea, dact Dumnezeu le-ar acorda tuturor astfel de binefa- ceri, am putea crede ca trebuie sa-i slujim Iui pentra © asemenea rasplata, 0 asemenea slujire nu ne-ar face mai cucernici, ci mai degraba hrapireyi $i 2garcig Fiindca astfel stau lucrusile. Orice om vrednic si orice ticalos pot fi deopotriva napastuigi de patimiri, dar mu prin aceasta ei se deosebesc, deoarece nu este nici o deosebire prin ceea ce patimesc gi unii gi ceilalyi, Chiar in asemanarea patimirilor exist © neasemanare a patimigilor si chiar dact ambii sunt supusi accleiasi torturi, nu exist’ aceeagi tarie si acelasi pacat. Caci dupa cum supuse aceluiasi foc aurul se inroseste, in schimb paiele scot fam si spicele batute cu acelagi vataciu cad gi grinele se curaya de neghina, iar drojdia nu se amesteca cu uleiul, pentru ci este stors din acelagi teasc cu socoteala, la fel acceagi putere nu are acelasi fect pentru tofi : pe cei vrednici fi incearca, fi caleste, fi purifica, pe cei rfi fi condamna, fi dardma, ii extermina. De aceea cei cizuyi in restriste il urasc gil blesteama pe Dumnezeu, cei buni {i adreseaza rugiciuni gi-l proslavesc. Accastd atitudine ¢ demn de interes nu ce fel de patimiri indurd 0 fing omeneasca, ci in ce chip le indura. Caci daca se acfioneaza deopotriva cu un instrument de mestecat in recipiente deosebite, unul incarcat cu murdarie, altul cu parfum, primul exali 0 duhoare oribila, celalalt o mireasma suava. n CAFITOLULY. Despre cauzele greselilor pentru care si cei mai buni sunt deopotriva supusi acelorasi pedepse Prin urmare, ce patimiri an indurat crestinii cu prilejul acclei camplite pustiiri!6, in masura in care oamenii care iau in consider- are asemenca intimplari cu bund credinga (gi obiectivitate), si mu aiba semnificagia unui pas inainte in desfsurarea lor (istorica) ? in primal rind, daca ne gindim cu smerenie la faptul c& insesi pacatele noastre, din pricina carora Dumnezeu 6-2 supirat pe noi, faprurile sale, intt-o asemenea misura, incit a revarsat asupra (intregii) lumi atitea (oprelisti) si urgii, cu toate ci mulfi cred c& fiingele lor se deosebesc mult de ucigasi, ticalogi si cei lipsigi de credinga, torusi ci mu se cred atit de straini de picate, ca si nu fie convingi ca indura in mod meritat patimirile pentru vremelnicele pacate. intr-adevar, ficind abstracrie de cazul cand vreunul ducind o viafa corecti si demna de laudi, totugi ajunge uneori si cada victi- ma unei pofte carnale, desi nu pani la grozivia omorurilor sau pripastia desfranarilor, pacatul necredingei torugi pana la unele ‘greyeli fie rare, fie cu atat mai frecvente, cu cét sunt mai mici, cand in sfargit, isi gaseste usor cumpatul, cugetind ck de aceca Dumnezeu distruge pamintul si oamenii, aga cum a proorocit prin ameninfiri, din pricina trafici lor oribile, risipei, nedreptajilor gi necredinjei — pacate strigatoare la cer, Oare nu se comporta cu ¢i aga cum trebuie si se comporte ? Nu trdieste cu i impreuna ? Nu ‘aga trebuie s se traiasca cu astfel de oameni ? De buna seama, de cele mai multe ori acei care igi ascund anevoie pacatele, trebuie indrumati, povafuifi, uneori chiar mustragi gi invinuigi, fie pentru ‘ca regretim truda, fie pentru ci ne e rugine sa-i certim in mod fais, fic pentru ca ne ferim de vrajmasia lor, ca si nu ne stea stavila gi si ne pricinuiasca (neajunsuri) si pagube in aceste vremelnice situayi, fie in acele (interese) gi avantaje, pe care jinduirea noastra cauta si Je dobandeasca, ori neputinga noastra (de-a le dobandi) se teme sin AURELIU AUGUSTIN nu le piarda, aga fel incdr, desi viaga celor netrebnici nu le este pe plac celor vrednic. Pentru a nu fi expusi aceleiagi osinde, care e pregatits si ni se acorde de Dumnezeu dupa sorocul acestei vieti, rotusi pentru ca el iarta pacatele, desi acestea trebuie condamnate, in timp ce se tem pentru pacatele proprii, desi ugoare si pe drept cuvant pot fi iertate, sunt osindigi vremelnic impreuna cu ci, cu toate ca in viaga de veci nu vor primi nici o osind’. Pe buna dreptate, acestia simt amariciunea acestei vieyi, cind Dumnezeirea fi pedepseste impre- tuna cu acela, ducind o viaga, a carei dulceaya preferind-o, n-au vrut sa fie aspri cu cei care au pacatuit. intr-adevar, daca fiecare din noi fi iarta pe cei care fac riu, cind, dimpotriva, acestia trebuie mustrafi si invinuifi, deoarece ei cauta un alt prilej mai prielnic (pentru alte grescli), sau se tem pentru ca acestia si nn sivirgcasca alte (ticalosii) devenind si mai rai, s4 nu-i impiedice pe alpii mai slabi de-a duce o viata mai buna si mai cucernica, pentru a-i prigoni si a-i indeparta de la credinga. in mod evident, aici nu ¢ vorba de fap- tul c& se urmareste obginerea unui prilej iavorit din lacomie, ci de-o hotirére izvor’ta din dragoste de aproapele. Condamnabila este si atitudinea cclor care duc un alt stil de viaga, dar se ingrozesc de faptele savargite de cei ticilosi, totusi iarta pacatele altora, care ar trebui date in vileag si condamnate, dar pentru ci ci se tem gi evita ssa-i supere, ca si nu indure neplaceri in acele situaii in care oamenii vrednici se comporta corect i ireprosabil, cu mai mult ravna decat s-ar cuveni pentru cei care riticesc prin aceasta lume si nutresc speranga patriei ceresti. De buna seama, nu numai fiingele mai slabe ‘care duc 0 viaga conjugali, care au viistari sau se straduiese sa aiba, care au case si slujitori, carora apostolul li se adreseaza in biseri invayindw-i si povayuindu-i in ce mod trebuie sa traiasca sofiile cu sofii, soyii cu sofile, fii cu paringii si paringii cu vlastarii lor, si slu- jitorii cu stapanii si stapanii cu slujitorii (lor), acestia dobandesc cu plicere multe binefaceri vremelnice, multe avantaje pamantesti, dar le pierd cu regrete, pentru ca din cauza lasitaqii nu se incumeta sai supere pe acei semeni a caror viafi extrem de plina de pacate gi nelegiuiri fi dezgusta. Dar si aceia care duc o via, superioara si nu sunt impiedicayi de langurile conjugale, se folosesc de-o hrana mo- DESPRE CETATRA LUI DUMNEZEU, 19 n desta si de vesminte saricicioase, deoarece acestia se tem pentru buna lor reputatie si pentru sanatatea lor, de uneltirile gi atacurile celor ticalogi, se abtin de a le aduce acestora mustrari gi, cu toate 4 acestia nu le insufld o teama intr-o masurd atét de mare, incit atunei cind vor si obfin’ avantaje asemanatoare, dau inapoi in {aya actelor de teroare, de necinste ale ticalogilor, de cele mai multe ori ei nu vor si-i indrepte, cu toate ci sunt capabili si-i indrepte gi ira ca nu cumva daca mu reusesc, sanatatea si buna lor reputatic sa fie periclitate, aducandu-le pierza- nia, dar na din acel considerent prin care trebuie si-gi dea seama c& bunul Jor renume gi sanatatea lor sunt necesare (in mod imperios) de a-i invaga pe semenii for, ci mai degraba din acea slabiciune (gi lasitate), stiind ca vorbele mieroase fac plicere, la fel ca si parerile despre (evenimentele) zilei, in timp ce fi inspaimanta judecata poporului si chinurile trupesti ca si moartea, cu alte cuvinte din pricina unor temeiuri izvorite din concupiscengi, mu din indatori- rile izvorite din dragoste de aproapele. Prin urmare, in mod ev:dent aceasta stare de lucruri nu este lip- siti de importangi, pentru care temei sunt pedepsiti si cei rai odata cu cei buni, deoarece gaseste cu cale si-i pedepseasca uneori amar- nic, alteori vremelnic pe oameni pentru stricéciunea moravurilor. intr-adevar gi cei buni gi cei rai sunt pedepsigi concomitent, dar mu pentru ca duc concomitent 0 viagi urdti, ci pentru ca si unii § ceilalfi concomitent iubesc zadarnicia vierii, dar nu deopotriva, ci totusisimultan, pe care zadarmicie cei buni ar trebui s-0 dispreyuiasca, pentru ca fiingele corupte si indreprate si doban- dleasca si ci viaga eterna, pentru dobindirea careia, daca n-ar voi si fie semeni, ar fi suportagi si consideragi vrajmasi, deoarece, cit timp traiesc, ¢ intotdcauna nesigur daci vor voi si-si schimbe vrerea de mai bine. in aceasta privinga ei au un temei mai puternic, deoarece proorocul spune : ,Accl, intradevar, va cidea din pricina pacatelor sale, dar eu voi rascumpara singele lui din ména spionilor si mai marilor zilei”!”. inte-adevar mai mari zilei, adica cei ce sunt pusi in fruntea noroadelor, au fost desemnari in biserici, pentru a nu fi iertafi cei care trebuie infierayi pentru pacatele lor.” AURELIU_ AUGUSTIN Totusi nici pentra acest motiv nu e cu totul strain de-o astfel de vind cel care, desi nu ¢ pus in fruntea norodului, totus fapi de cei cu care este in strinse relaji, datorité nevoilor viefi, a cunoscut multe, dar a neglijar si-i povayuiasca gi si-iinvinuiascd, ferindw-se sii supere, pentru acele avantaj, din cauza acclor interese pe care au dreptul sa le infipraiasca in aceasta viaya, dar care ii incanta mai mult decat s-ar cuveni. . ‘Apoi cei vrednici mai au si alt temei, pentru care sunt ingrijo- raji, datorita neajunsurilor si vitregiilor vremelnice, de care a avut parte Iov pentru ca sufletul si fiinga omeneasct si fie supuse fncerearilor, in scopul cunoasterii, in acceasi mAsura in care il iubesc pe Dumnezeu cei cu nemasurata credinga, fara si-i ceara in schimb nimic. CAPITOLUL 10 Sfinfii prin pierderea bunurilor vremelnice nu pierd nimic Daca aceste situafii sunt bine luate in considerare gi analizate, raspunde-mi daca s-a intamplat vreun neajuns celor credinciosi si celor cucernici, care sa nu se transforme in bine pentru ei, in afaré de cazul ca intimplator trebuie sa socotim ca lipsita de noima ‘cea parere a apostolului cand spune : Stim ca celor care-1 jubese pe Dumnezeu, toate le merg in bine™!8. Ki au pierdut tor ce-au avut. Oare gi credinga ? Oare gi evlavia ? Oare si bunurile launtrice ale fiingei umane, care este bogata in fata hii Dumnezcu ? Acestea sunt bogafiile crestinilor, despre care apostolul inavugit in ele spunca : ,Evlavia unité cu cumpatarea este un mare castig. Caci nimic n-am adus fn aceasta lume, dar nici nu putem indeparta ceva din ea. Noi care avem hrand si vesminte suntem mulfumisi fie bogati, cad in ispitele si capcanele cu ele. Caci cei ce vor DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,10 (uneltirilor) si in numeroasele pofte prostesti si vatamatoare ca- re-i duc pe oameni la pribugire gi pierzanie. Caci radacina tutur- or relelor este lacomia, pe care cei care rivnese dupa ca s-au riticit de la credinga, avind parte de-un noian de suferinge”! Cei care au pictdut bogasiile pamintesti in acel prapad al invaziei29 daca le-ar fi stapinit intr-o asemenea masura, aga cum @ spus apostolul, sa fii sirac in cele din afara ta, si bogat in cele din launtrul riu2!, cu alte cuvinte daca se foloseau de cele Jumesti, intocmai ca aceia care nu se sinchisese de ele, au putut spune la fel ca Tov, grew incercat dar deloc doborat : ,Gol am iesit din pantecul mamei mele, gol ma voi intoarce in pamint, Domnul a dat, Domnul a luat, asa cum a gisit Domnul cu cale, aga s-a facut. Fie numele Domnului binecuvantat !"2, pentru ca slujitorul cel bun sa aib& ca mare avere insagi_ bunavoiny Domoului, pe care urméndw-l, sa se imbogayeasct cu mintea si sd nu se intristeze cat timp traieste, cand ¢ lipsit de acele bunuri Pe care gi aya avea sa le piarda, murind repede” Cei mai slabi insa, care nu se fineau cu dinyii de acele bunuti pamantesti, desi nu le socoteau a fi mai presus de Hristos, fiind torusi dominati de oarecate jinduire, incét numai pierzindu-le au simgit cat au gresit, iubindu-le. intr-adevar, arat de mult aut sufe- rit, in masura fn. care s-au lasat coplesiti de dureri, aga cum am pomenit mai sus ca a spus apostolul. Caci se cuvenea, ca din incercarile vieyii sa se aleaga cu invayarura cei care atata amar de vreme sunt nepasatori in fafa puterii cuvantului. De buna seama, cand apostolul a spus : ,Cei ce vor sa fie bogagi vor cadea in ispita”, caci negresit el a mustrat jinduirea dupa bogayii, nu bogatia, pentru cd in alta parte ne indrumeaza, cind spune olnvaga pe cei bogafi din |umea aceasta sa nu fie dominagi de tru- fie, dar nici si mu dispere cind avusia nue sigura, ci sa nadajduiasca in Dumnezeu cel viu, care ne da torul din belsug, ca si ne infruprim din ele, sa fact binele, sa fie bogagi in fapte bune, si fie damici oricind, si puna rotul in comun gi, ca sa dobandeasca adevarata viaga, sa-gi fact o temelie buna pentru itor”?3,AURELIU_ AUGUSTIN ei care au procedat in modul acesta cu avutia lor s-au bucu- rat de mari cigtiguri, cu mici pagube gi s-au bucurat si mai mult de pe urma acelora, pe care daruindu-le fara parere de ru, Je-au pastrat in mai mare sigurangi decat cei care s-au tulburat foarte pentru ca, pistrandu-le cu teama, le-au pierdut mai ngor. Caci cea ce ai pregetat si sapi si si dezgropi din pamant, a putut pieri in pamant. De buna seama, cei care au primit povaguirea Domnului, care spune : ,Nu va strangefi comori pe pamant, ‘unde moliile si ragina le strica gi unde fur le sapa gi le fara, ci va adunagi comori in cer, unde nici furul mu ajunge gi nici moli- ile nu le stric&. Caci unde este comoara voastra, acolo este gi inima voastrt, accia au dovedit in vremurile de restrigte cit de ingelepfi au fost nedispreyuind pe cel mai adevarat invayitor, pivitorul si aparatorul cel mai credincios, cel mai incoruptibil Caci daca mulgi s-au bucurat ca si-au pastrat bogafiile, unde s-a intimplat ca vrajmasul si n-aiba_ drum, cu cit mai siguri si mai lipsifi de griji s-au putut bucura, cei care, povaquifi de Dumnezew, s-at dus acolo unde nimeni nu avea acces ! Acolo, de unde Paulinus? al nostru, episcopul din Nola, din vrerea sa cel mai sirac, din omul cel bogat si de-o sfingenie fara seaman, atunci cind barbarii au pustiit si Nola insagi, pe cand se gasea in miinile lor, se ruga in inima sa, cum am auzit chiar din gura lui, dupa accea : ,Doamne, si nu fit chinuit pentru aur gi argint. Ta stii unde sunt toate ale mele”. Caci Paulinus isi avea toate ale sale unde Mantuitorul ii ardtase sa le ascunda si sa-si adune comori, El, care proorocise urgiile care vor veni peste lumea aceasta. $i in chipul acesta, cei care dadusera ascultare Domnului, care astfel fi povaguise, unde si in ce mod trebuie si-gi string’ comori, cand au navalit barbarii, nu si-au pierdut nici avufiile pamantesti. Coi care s-au cait c& nu i-an dat ascultare Domnului ce trebuie si fack cu asemenea avusii, dact ingelepciunea nu i-a povajuit mai inainte, au invayat, de buna seama, din incercarile urmatoare fntr-adevar, unii buni crestini au fost supusi torturilor ca sa-si predea bunurile lor vrajmasilor. Negresit, acestia n-au putut nici preda, nici pierde bunuri, datorita faprului ca ei insisi eran buni. DESPRE CETATEA LUL Dac’ insi au vrut si fie torturagi mai degraba decit s4 predea pe »Mammona mina nedreprifii“, nu erau buni. Ar fi trebuit s fie povaguiti cei care atar de mult patimeau pentru aur, cat ar fi trebuit sf indure pentru Hristos, ca si invefe mai degrabi si-l iubeasca pe Acela care fi imbogigeste, diruindu-le fericive vesnica celor care au patimit pentru El si a nu iubi aurul si argintul, pentru care au indurat patimiri. ‘A fost faptul cel mai de plans, fie pentru c4 mingind ar fi rimas ascuns, fie spunind adevarl, ar fi trebuit si-1 predea. Caci in toil forturilor nimeni nu |-a pierdut pe Hristos, marturisindu-l, gi nimeni n-a salvat aurul, decat tagiduind. De aceea, poate ca erau mai utile torturile prin care se invaja ci trebuie preferat binele incoruptibil decit acel bine si acele bunuri din cauza carora stapinii lor, indragostigi de ele, erau torturagi Fira vreun folos pentru ei. Dar mai exista gi unii care, neavind ce si dea (barbarilor) au fost totusi torturagi, pentru ca nu erav crezui (ca n-au nimic). $i acestia poate doreau sa aibi si nu erau séraci printr-o sfanta vrere, carora a fost nevoie si li se demonstreze ca nu posed averi, dar si cd jinduirea dupa avuyii merita sa fie supusa patimirilor. Dact acestia nu erau posesori de aur si de angint ascuns in scopul unei viegi (pimantene) la adapost de voi, nu stiu, intr-adevar, daci vreunuia dintre acestia i s-a intimplat sa fie supus torturilor, fiind socotit ca are aur (sau argint). Totusi, chiar daca s-ar fi intamplat st existe asemenea cazuri, negresit, cel care in toiul torturilor isi marturiseste sfanta saracie, il marturisea pe Hristos. De aceea, chiar daca nu a meritat si fie crezut de vrajmasi, marturisindu- si sfinta saracie, n-ar fi putut fi supus torturilor fara 0 cereasca recompensi. Se spune ca pe multi crestini i-a doborat infometarea indelun- gaté, Credinciosii adevarasi, indurand cu cucernicie aceasta suferinga, au intors in folasul lor acest neajuns, deoarece pe cei care au fost rapusi de foame, i-a ferit de izbeligtile acestei viefi, asa cum scapa si de uncle boli trupesti, de buna seama, pe cei pe care nu i-a doborat (0 grea molima), i-a invagat sa traiasca cu mai multi cumpatare, i-a deprins sa posteasci mai cu folos.AURELIU AUGUSTIN CAPITOLUL 11 Despre sfargitul unui soroc de via{a mai lung sau mai seurt intr-adevar, numerosi crestini au fost doborifi, dar si numerosi alii au fose rapusi de diferite maladi, care de care mai cumplite. Daca aceasta stare de lucruri e greu de suportat, totugi (trebuie sa se stie c&) moartea ¢ comund tuturor celor care au dobindit aceasta viapa. ‘Caci sunt convins de aceasta ci nimeni n-ar fi inchis ochii daca n-ar fi fost hatrézit sx moard cindva, Gurmarea acestei vieti contribuie la constatarca ci viafa, fie lunga, fie scurta, trebuie si fic deopotriva pentra tofi, Caci mu este ceva mai bun si ceva mai rau, sau ceva mai Jung gi ceva mai scat, care sf aibé o existengi egala. intr-adevar, ce rost are sa stim prin ce fel de moarte se va curma aceasta viagi, daca cel ce moare nu va fi nevoit si mai moara o data ? Dar daca o per- soand oarecare a ajuns si fic victima evenimentetor istorice si gravelor imprejurari, este ameningata in mai multe rénduri si-si piarda viaga, ct vreme nu-i sigur in ce imprejurari va pieri, ma intreb daca pen: tru cl n-ar fi mai preferabil sa scape odati de pericole murind, in loc de a trai cu teama in suflet, sub permanenta ameningare a morgii, pe care o astepfi din clipa in clipa. inst cu sunt convins ca oricine va prefera ipostaza de-a supraviepui cit mai mult timp, chiar eu obsesia perspectivei morjii din clipa in clipa, in reprize repetate, decit murind odata pentru totdeauna si nu te mai temi niciodats de moarte. Dar una ¢ sa fii un om fricos, pentru ca esti dotat cw un trap de slabanog gi de accea fugi de primejdii si alta ¢ sa fii un om cu trap zdravan gi cu judecata sanatoasa gi lucida gi egti gata sa infrunyi cu cer- bicic vitregiile si primejdiile viefii. O moarte, dupa o viag’ campanita, normala, nu trebuie socotita rea si absurda. O moarte nu devine rea si absurd, decat dupa un cortegiu de consecinge nefirest. Ca urmare nu trebuie sa fim tare ingrijoragi din ce cauza vom muri, deoarece trebuie si fim convingi cé odata si odata vom fi nevoifi sa inchidem ochii, ci grija noastra de capetenie trebuie si fie preocu- parea sufletelor si mingilor noastre concentrate asupta acestui gind: DESPRE CETATEA LUI PUMNEZEU, 1,12 ~ «unde vom fi nevoigi sa merger i sa ajungem dupa moarte. Deci moar- tea siracului credincios, plin de cucemicie, cu trupul (plin de bube), lins de limbile cdinilor, e mai presus de a bogatulai lipsit de credinga, finvesmantat in purpura si blinuri scumpe de vizon. Pentru cei care au trait bine, cat de cumplite le vor fi acele moduri de-a muri, in masura fn care s-atr manifestat ca vrajmasi celorlalgi muritori (de rind ?) (CAPITOLUL 12 Despre inmorméntarea trupurilor omenesti care, desi a fost refuzata crestinilor, nu le-a pricinuit nici un neajuns intradevar, datorita uriasului noian de cadavre, crestinii n-au putut fi ingropagi (crestineste). Accasta situagie ins nu trebuie si-1 inspaiminte prea tare pe un bine-credincios, daca isi aminteste invagatura care spune ca nici trupurile care vor fi mancate de fiare nu vor fi exceptate de la inviere, $i nu vor filipsite nici macar de-un fir de par din cap*, Astfel n-ar fi adevarate cuvintele : ,Nu va temeyi de cei ce ucid trupul, cici ei nu por suprima sufletul”?7, Daca ar putea impiedica obginerea viegii viitoare prin orice rau, pe care |-ar putea savirsi veajmagii asupra trupurilor celor ucisi, afard de cazul c& ar fi cineva atit de absurd, incit st susfina c& aceia care suprima o fiinga omeneasca, macelarindsi tupul, n-ar trebui sa fie temufi inaintea i crimei, ca si mu ucict un trup, ci ar trebni sa fie temugi dupa comiterea faradelegii ca ucigasii n-au sa permit’ si fic inmormantate trupurile celor ucisi. Dar departe de mine si spun un neadevar, uitand ccea ce spune Mantuitorul Hiristos : ,Acestia ucid trupul uman, dar dupa aceea nu stiu ce si mai facd?28, cu toate ci au ce $4 faci cu cadavrele. Hristos a rostit aici purul adevar. Cici el a spus ci cei care ucid savargese ceva, deoarece in trupul harazit a i ucis exists © simfire, dar ulterior ucigasii nu mai au ce si facd, pentru ca in trupul ucis nu mai exista vrea simgire. De aceea pamantul n-a acope-80 AURELIG AUGUSTIN rit numeroase trupuri de crestini, dar pe nici nul din aceste trupuri ‘nu le-a despangit cineva de cer si de pamént, care in toralitatea lor sunt pline de prezenga li, pentr ca el stie de unde s8invie ceca ce-a creat. Tw-adevar, psalmistal spune : Av harizit trupurile moritoare ale slujitorilor tai sa fie hrana pentru pasitile cerului, iar trupurile sfingilor tai hrana fiarclor pimintuluj. Ei si-au varsat sangele lor fintocmai ca apa ce curge in jurul Ierusalimului si nu era cine sai fngroape”?? ; dar toate acestea s-au rispandit mai degrabi pentru a se exagera cruzimea celor ce le-au sivargit decit si dea proporgi neferi- cirii celor ce-au patimit. Caci oricét de dure si de cumplite ar parea aceste atrocitafi in vizul oamenilor, torusi moattea sfingilor si marti- rilor (crestini) este (deosebit) de prefioasé in fay Domnului. Prin urmare, toate aceste (preocupati) si anume, grija funeralilor, condigia ingroparii, pompa inmormintari, reprezinta mai degraba mangtieri pentru cei vii decat ajutoare pentru cei decedagi. Daca 0 inmor- imantare fastuoasa foloseste intr-o oarecare masur unui necredincios, anunci gi una saricicioast gi lipsa unui ceremonial poate dauna unui credincios crestin. Funeraliile pompoase in faa oamenilor le pretinde pentru raposatul bogat gloata slujitorilor lui, dar cu mult mai stralucita inmorméntare in faya lui Dummnezeu o oficiaza pentru cel ‘sirman $i obidit ceata ingerilor, care nu- depun fntr-un mausoleu de imarmura, ci ¢i fl ridica (si-] depun) in saul Ini Avraam®®, Rad de toate acestca cei impotriva cérora am purces Ja apararea Cetagii ini Dumnezeu. Cx toate acestea ingigi filosofii lor au privit cu disprey cultul inmormintarii, Adesea ostiti intregi care-si dau viaga pentru o patrie pamanteasci, torusi nu se ingrijesc si nu (se framanta) unde au s& zaca trupurile ostagilor (dupa batalii), sau caror fiare vor sluji drept hrana, iar poefilor li s-a ingaduit sa descrie in stiburi deosebit de apreciate asemenea situagii : ,Acesti ostasi morgi sunt acoperigi ce cer care nu poseda ume”?!, Cu atit mai pufin se cuvine si nu se adreseze vorbe de ocara gi sudalme pentru crestinii ale caror trupuri n-au fost ingropate, cita vreme li se fagaduieste cd reincar- narea trupului gi a tuturor membrelor va fi infiprnita nu numai din clementele solului, ci si substanfele materiei cele mai rare cu care cadavrele s-an combinat in faza de descompunere gi reintegrarea se va produce la Judecata de Apoi. FE CEIATEA LUI DUMNEZEU, 1,13 CAPITOLUL 13, Pentru care temei trebuie ingropate trupurile martirilor “Tocmai pentru acest temei nu trebuie desconsiderate gi aruncate ‘trupurile defuuncfilor si mai cu seam ale cclor drepfi gi ale celor plini de credinga, de care Sfantul Duh s-a folosit pentru toate hucrarile bune cu sfingenie infipruite, ca de niste madulare gi vase. intr-adevar, daca un vesmant pirintesc sau un inel si orice altceva de asemenea natura este cu atét mai scump urmagilor, cu atét mai mare dragostea pentra paringi, atunci in nici un mod nu trebuie disprepuite trupurile insesi care sunt mai legate de fingele noastre decit orice vesmant. Pentru c& ne sunt cu nult mai familiare si mai contopite cu noi, De buna seama acestea nu sunt numai o poxioaba si un sprijin, care ne vine din afard, ci fac parte din insay) *vura umand. Din accastt cau si faneralile celor drepyi in vechime s-au oficiat cu grija* gi cuvenita cacemicie gi cu ceremonialul desfigurat, caci_ inmot mantarea prevazuti (si organizata) chiar de ei in timpul viegii era incredingata fiilor lor, cu sarcina ingropérii, sau chiar a mutarii cor- purilors%®, Se spune c4 Tobie a binemeritat laudele Domnului pen tru inmormantarea celor decedayi, dupa marturia ingerului insuyi®. Chiar Mantuitorul, care avea sa invie a treia zi, proskiveste fapta buna a femeii evlavioase gi o recomands si fie data ca pildi, pentra cia varsat pe madularcle sale mirtul cel costisitor gia savargit aceasta indatorire pentru inmornvantarea sa, De accea gi in Evanghelic se aminteste ca o fapta laudabila ci accia care i-au coborét trupul ‘MAntuitorului de pe cruce, s-au ingriji si fie acoperit si ingropat cu toata atentia si cinstea cuveaites*, ‘insa autoritapile (statului) nu recomanda asemenea procedee, de ase cerceta daca mai exist vreo urma de viaf, ci pentru a se constata Providenga lui Dumnezen, careia fi sunt pe plac asemenea dovezi de cucemicie si de indatoriri ale credingei, pentru c4 trupurile ingropate contribuie la intarivea credingei in finviere. De aici se trage acea fnvayaturd sinatoasd, cit de mare poate fi risplata pentru faptele de2 AURELIU_ AUGUSTIN znlostenie pe care le savaryim pentru cei care sunt in viaga si au simyire, daca asemenea acte sunt plicute lui Dumnezeu, incit fi rasplateste pentru sirguinga gi stridaniile depuse pentru ingroparea mortilor. Mai existau si alte situafii pe care sfingii patriarhi au vrut sa fie {ngelese ca find rostite cu duh profetic si anume, despre ingroparca trupurilor, sau transmutagia lor in alte fiinge (omenesti), dar nu este acum momentul sa tratam despre acest subiect aici, pentru ci am spus destul (in aceasta privinta). Daca la cei vrednici mu se fringe taria barbayiei, indurarii gi rabdarii, nu-i starpesc din inima credinga, ci-| calesc pe crestin, con- tribuind la desavarsirea lui, atunci lipsesc cele necesare vieqii, ca de exemplu hrana si vesmintele, pricinuindu-le mari neajunsuri, cu atit mai virtos cind lipsesc toate cele trebuincioase care se obignu- iesc si se foloseasca cind trebuie si se oficieze pentru funeraliile desfagurate cu prilejul inmorméntarilor decedagilor, nu i-au tulbu- rat, stimindw-le disperare crestinilor credinciosi, ci i-au lasat nistigi in locuingele lor tainice. $i datorita acestei situagii, cind n-au avut la dispozitie asemenea posibilitayi pentru leurile crestinilor in toiul noianului de pustiii si (parjoliri) a marelui oras, Roma, sau chiar gi in alte orage, mu e vina celor vii c& nu le-au putut ofeti remonii $i nici nu trebuie socotita pedeapsi pentru cei decedagi, care nu crau in misura sa simta aceste lipsuri. c CAPITOLUL 14 Despre captivitatea martirilor, care intotdeauna s-au impartasit din mangdicrile divine Se spune ci numerosi crestini au cizut in captivitatea (barba- rilor). $i acest fapt constituie cea mai tragicd nenorocire, daca acesti crestini au putut fi dusi in robie undeva, unde nu L-au gasit pe Dumnezeu. DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,15 83 in Sfintele Scripturi existi mari mangiieri si pentru asemenca iabelisti. Au cézut in captivitate trei adolescengi, i s-a intimplat aceasta proorocului Daniel, au patimit si alfi prooroci captivi- tateas#>. Dar Dumnezeu nu si-a parasit credinciogii sai, care au stat sub jugul robiei la un neam venetic, care, desi a fost barbar, s-a pur- tat cu omenie, si nici pe preorocul Iona nu I-a parasit in pantecul baleneiS, Cei cu care discutam despre asemenea intimplari, prefera si le iain ras decit sa le acorde crezare, cu toate c4 in scrierile lor il cred pe Arion din Methymnae, un foarte cunoscut cantarey din cytera pe care, cind a fost aruncat de marinari din corabie, l-a nat un delfin3* pe spatele lui $i -a condus pana la uscat. in schimb, ceea ce istorisim noi despre proorocul Iona pentru ei este de necrezut. Negresit, este mai de necrezut aceasta intimplare, pentru cA este mai uluitoare, si este cu atit mai uluitoare, cu cit este foarte cutremuratoare. (CAPITOLUL 15 ‘ Despre captivitatea Iui Regulus, un episod care zugraveste pilda unui om care a patimit din proprie vrere pentru a-si respecta juraméntul de credinga, care insa nu i-a folosit celui care L-a depus in fafa unor divinitafi pagdne ‘Totusi adversarii nostri au in legatura cu subiectul caderii in captivitate de bun’-voie care a trebuit indurata pentru respectarea juramantului de credinga cel mai stralucit exemplu furnizat de unul dintre cei mai de seama barbayi romani. Marcus Atilius Regulus, comandantul suprem al amatei romane, a cazut prizonier la cartaginezi. Deoarece acestia vroiau ca mai degraba romanii si le inapoieze prizonierii lor decit si-i pastreze la ei pe romanii captivi, J-au trimis Ja Roma, in primul rind, pe Regulus impreuna cuimputernicipii lor, pentru a obfine aceasta, dupa ce |-au silt s& jure cf se va inapoia la Cartagina, dacé nu va reugi sf obgina ceea ce voiau ci. Dar Regulus s-a prezentat in Senatul roman si acolo i-a convins de contrariul, pentru ca el nu era de parere ci € folositor pentru Republica Romana sa faci schimb de prizonieri. Desi el n-a fost silit de romani dupa ce i-a convins in chipul acesta sf se finapoieze la veijmasiy fiindca jurase din proprie inigiativa sa-si respecte jurimintul. Insi cartaginezii |-au suprimat pe "Regulus prin nascocirea unor torturi ingrozitoare. intr-adevar, dupa ce Lau varit inte-un butoi ingust de lemn, prevazut din toate pargile cu piroane foarte ascufite, asa incat nu putea si se aplece in nici o parte fara cele mai cumplite dureri, Regulus a fost rapus si din pricina nesomnului. Pe buna dreprate, el este proslavit pentru virtusile sale deosebite i prin martiriul sau nemaipomenit. Desi Regulus jurase pe nigte zei, al caror cult fusese interzis, cartaginezii erau incredingagi cA pentru acest temei s-a iscat aceast urgie asupra neamului omenesc. Prin urmare, daca aceste divinitayi eran adorate ca si acorde «1 dinciosilor lor o viaga fericita, daca aceste divinirayi fie au voit, fie au ingaduit si se aplice o asemenca pedeapsa celui ce depusese un jurimint adevarat, ce osinda mai asprd ar fi dat ei in mania lor unui sperjur adevarat ? Dar de ce s4 nu inchei eu rafionamentul mew pentru ambele situafii ? Regulus in chipul acesta gi-a adorat zeii, {neat pentru respectarea juramintului dat n-a vrut sa ramang nici in patria sa, nici si plece in alta parte, nici n-a stat citusi de puyin la indoiala si nu se intoarca la cei mai inversunagi vrajmagi. Daca el ‘era convins c& in chipul acesta ¢ folositor viefii acesteia, al carei {ingrozitor sfixsit I-a meritat, negresit sa ingelat, deoarece prin pilda Jui s-a demonstrat c& divinitafile pagine nu sprijina pe cei oc se inchina lor pentru aceasta vremelnica fericire, pentru temeiul c& Regulus, devotat cultului lor, a fost si invins si luat prizonier pen- tru c& n-a vrut si se comporte altfel decit jurase in numele acestor dlivinitayi. S-a stins din viaga torturat printr-un nou supliciu, nemai- auzit inainte, fara seaman de ingrozitor ca pedeaps’. Daca insé cinstirea acestor divinitayi pagine acorda dupa aceasta viayé fericirea, ca © risplata (binemeritata), atunci de ce este ponegrita epoca crestina, intr-o asemenea masura, incit si se afirme ci a cazut aceasta urgie pe capul romanilor, deoarece acestia au in- cetat sa se mai inchine divinitagilor lor, cita vreme insusi Regulus, care le acorda acestora atita cinstire, a putut fi atat de nefericit cum 1a fost altul pe lume ? Afard numai de cazul cd cineva, impotriva cchui mai evident adevar, se straduieste, dominat de-o sminteali gi orbire fri seaman gi indrazneste sa susfina ca intreaga cetate romana care-si cinsteste divinitagile, nu poate fi nefericita, in schimb o singura fiinfa omeneasca poate, deoarece puterea zeilor este mai capabila sa-i apere pe cei mulfi, decit pe unul singur, cu toate ca mulfimea este alcanuita din indivizi singuratici Daca inst acestia afirma ci Marcus Regulus a putut fi fericie in acea captivitate ca accle torturi trupesti, datorita tarici barbafici sale, atunci sa se caute mai degraba adevarata virtute prin care poate fi fericita si cetatea ! Caci o cetate nu poate fi fericita fintr-un anumit chip, iar omul singur inte-un alt chip, deoarece 0 cetate mi c altceva decit 0 societate de oameni unigi intre ei, Pentru acest teinei inca nu iau in discuyie in ce a constat virturea hui Regulus. E indeajuns prin furnizarea acestei pilde att de stralucite, oamenii si fie determinagi si marturiseasca, declarand ci divinitatile trebuic adorate nu pentru binefaceri trupesti (si materi- ale), sau avantaje care fi vin omului din afara, deoarece Regulus a preferat si se lipseasca de aceste binefaceri decit s4 supere divi- nitafile pe care a jurat. Dar ce sa facem cu nigte oameni care se falesc cA au avut un asemenea cetifean, in schimb se tem sa aiba o cetate asemanatoare ? Caci dacd ru se tem sa marturiseasca, declarand ci ceea ce i s-a intimplat lui Regulus i se putea intimpla gi cetagi, care cinsteste cu aceeasi cucernicie divinitagile sale, ca si el, atunci si nu mai calomnicze vremurile crestine ! $i pentru c& discugia a purces de la acei crestini care au c&zut in captivitate, devenind robi, s4 find seama de acest fapt gi sd tacd cei care batjocoresc cu nerusinare si imprudenga aceasta religie atat de sanatoast, deoarece, daca divinitayilor romane nu le-a fost rugine c& fiinga cate fi cinstea in cel mai inalt grad s-a lipsit de patria sa, pen- tru a-gi respecta juramantul dat vrajmagilor, cu toate cd nu avea alta, si, luat prizonier de vrajmasi, a fost suprimat, indurénd un marti-& AURELIU AUGUSTIN riu cu chinuri nemaiauzite si acceptind 0 moarte cu suferinge de Junga durata, atunci cu mult mai pusin trebuie invinuit numele de crestin, pentru cei cazugi in captivitate din randurile sale, care astep- tind patria cereasct cu adevarata credinga stivr ca pot fi socotigi straini chiar in locuinga lor proprie®. CAPITOLUL 16 Despre prihanirea indurata de fecioarele martirizate in captivitate in dispreful vrerii lor gi care nu le-a putut pangari si sufletul ‘Vrajmagii sunt incredingagi ca aduc o mare invinuire crestinilor, cand, exagerand caderea lor in captivitate, adauga ca s-au sivarsit gi pribaniri, find batjocorite nu numai femeile maritate, ci si fecioarele ajunse la varsta maitigului, dar chiar si unele femei harazire noviciatului calugariei. Aici insa nu se ia in discugie aspec~ tul credingei, al cucerniciei, nici macar virtutea care € denumits castitate, ci mai degrabi se refer’ la un aspect mai restrans si amume Ja raportul dintre pudoare gi contactul fizic. in aceasta privinga nu ne vom stridui si acordim un rispuns celor ce nu cred in cresti- nism, ci o mangfiere credinciogilor nostri Si fie deci bine intiparit in minte cd virtutea prin care se trieste © viaga corecta este izvorita din lumina dubului, de la care emana Gispozigiile cate membrele corpului omenesc, c4 acesta devine sacrosanct cand asculti de vrerea duhului, la fel de sfanta, si dact aceasta vrere rimine tare si de neclintit, orice ar sivargi altul asupra trupului si in acest trup, care n-a putut fi evitat gi fara pacatul pro- priu (al victimei), nu trebuie atribuita vina celui care patimeste siluirea, Dar pentru & nu se poate savarsi o prihanire a unui trup strain fird ai pricinui o senzafie de durere, datorita firii destra- balate a (ticalosului siluitor), cine va sivarsi un asemenea act, cu DESPRE CEIATEA LUI DUMNEZEU, 1,17 7 toate ci nu climina simpul pudoarei din fiinga siluita si educata de un suflet foarte statornic, tonusi i-a infiant castitatea, dezonorind-o, dar si mu se creada ca s-a sdvargit aceasta gi cu acceptarea mingii, cici altfel s-ar fi petrecut probabil si cu © senzayie de plicere a carnii CAPITOLUL 17 Despre sinuciderile savarsite de teama osfndei ori a dezonorarii intr-adevar, ce inima omeneasca nu va voi si le ierte pe acele femei care au vrut sa-si ridice viata, pentru ca prin firadelegea lor evite ticdlosia unui strain, nu se va putea apara de vina ne~ chibzuingei ? Caci asa cum nu e ingaduit unei persoane particulare cu propria-i putere s4 suprime un om, chiar daca e vinovat, atunci cand nici o lege (din lume} nu-i ingaduie sa ridice viaga cuiva, de buna seama chiar gi cel ce se sinucide este un omucigas. $i cu atit mai mult este_mai vinovat, cand si-a ridicat zilele, eu cit a fost mai lipsit de vreo vina de faptul pentru care a socotit c& trebuie s& se sinucida. Caci daci noi il detestim pe Tuda pentra tradarea lui, pe buna dreptate, si adevarul il judeca pe el, de vreme ce s-a spinzurat, punandu-si de git layul ; prin acest fapt Inda si-a iit mai degraba crima tridarii dar si-a micsorat vina pentru fapta savargita. Deoarece pierzind speranta in milostivirea lui Dumnezeu, Tuda nu si-a lasat nici 0 portiga des cu atat mai vartos trebuic si se absina de la sinucidere cel care n-are temei de a se pedepsi printr-un asemenca cumplit supliciu ! Deoarece Iuda cind si-a ridicat viaga (spanzurandu-se), a suprimat un sce- lerat, el totugi si-a incheist aceasta viay4, curmandu-si-o ca un vinovat nu numai al morfii lui Hristos, ci si al morpii sale, cAci ridicindn-si viaga pentru o faradelege a sa, sa ficut vinovat si chisa pentru o cainga salvatoare,AUREL AUGUSTIN printr-o alta faridelege. $i atunci, pentru ce un om care n-a facut nici un rau, isi face siesi rau, suprima un nevinovat ridicindu-s singur viaga, ca si impiedice pe-un altul sa greseasca si st savirgeascd asupra sa un picat, ca si nu fie savirgit de un strain asupra sa? CAPITOLUL 18 Despre actul de silnicie savarsit asupra victimei invinse dupa o grea lupta Exista femei care se tem si nn le fie prihanita castitatea, devenind victimele unui viol. Negresit, castitatea nu va fi pinga ita prin violul unui strain, Numai in cazul cand siluitoral mu-i strain si victima nu i se impotriveste, nu intra in discugie casti- tarea. Castitatea este © virtute sufleteasca si are drept atribut curajul-barbagia-caracterului prin care fiinfa omeneasci. este hotarata sa indure si sa infrunte orice neajuns si vitregie decit sa consimta la acceptarea lor. Un suflet mare si demn (posesor al castitagii), stic ce s& faca cu trupul (si singele sau), ce st admits cu mintea sa, ce sa refuze. Oare ce fiinga cu mintea echilibrata va crede ca-si pierde castitatea daca nu participa'si poftele ci carnale Ja actul violului fird impotrivire si consimamant ? Daca au disparut in modul acesta pudicitia gi castitatea, c de la sine infeles ca aceasta pudicigie nu exista ca virtute sufleteasc’ gi nici nu va face parte din accle calitagi morale, potrivit carora se traieste 0 vviaga spiritual, ci din calitayile si insusirle fizice, ca spre exem- plu frumusefca, sinatatea, energia fizica gi celelalte insusiri de acest fel. Aceste insusiti calitative, desi se pot micyora (pe par- curs), nu diminueaza indeobste modul unei vieti morale, corecte (Cici daca aceasta castitate ar fi din categoria acestor insusiri fi- zice, cine ar mai lupta si nu si-o piarda chiar cu riscul viel sale ? Daca insa este o calitate morala sufleteasc’, aceasta nu se pierde si nu dispare chiar in pofida trupului silnit. Mai mule, cand cali- tatea sacrosanctei cumpatari si stapéniri nu se las invinsé de murdarele pofte trupesti, insusi corpul omenesc realizeaza in el sfingenia infringerii si de aceea, cind aceste bune insusiri se mengin cu hotirarea neclintita de a nu ceda (ispitelor), nici sfingenia trupului nu dispare, deoarece se straduieste gi voinga de-a folosi insusirile fizice cu sfingenia cumpatirii si pe cat e posibil cu toate insusirile sufletesti Un corp omenesc ¢ sfant nu pentru ci membrele Ini rman intregi, sau pentru ci nu sufera leziuni la contact, cu toate ca in uncle cazuri ar putea suferi datorita violengei si ranirii gi pentru A medicii care contribuie la pistrarea sinatiyii fac uncori operapii, de care privirea omeneasca se ingrozeste. O moasa, spre exemplu, examinand cu mana, fie din rea-voinga, fie din igno- ranfé, fie din intimplare, pe cind cerceta o fecioara, i-a distrus virginitatea, Dar eu nu cred cx un ginecolog ar putea fi atit de lipsit de instrumente speciale, incit sa se traga concluzia ca aceasta fecioara si-a pierdut sfingenia virginitagii si puritayii fiingei sale, desi gi-a pierdut integritatea trupului. De aceea cand se pastrea7a statornicia sufleteasca prin care corpul omenese a meritat sfinjenia sa, actul de silnicie al unui desfranat_nu-i ripeste corpului sfingenia, ci perseverenga cumpatarii si stapanirii de sine i-o pastreazd. Oare, dact o femeie vicioasa, stricata la minte, daca a acceptat sa fie si:uitd, desi anterior igi hirdzise viaga lui Dumnezeu (si Biscricii) si-si continua desfraul cu cel ce-a {ngelat-o, putem noi spune despre ca ca gi-a menginut sfingenia trupeasca si sfingenia sufleteasca prin care isi sfinfea trupul, cand ca gi-a pierdut si distrus neprihanirea ? $i deci gi sfingenia ? Departe de noi o asemenea eroare si prin aceasta sa fim indem- nafi si convingi sa credem cd sfinfenia trupeasea nu se pierde, disparind, ci sfingenia trupessca rimane neclintita, chiar cind trupul a fost prihanit prin silnicic, in aceeasi masura in care se pierde si dispare sfingenia trupeasca, daca sfingenia sufleteasca a suferit 0 incalcare si decadere de la conduita (morala), chiar daca trupul omenesc a rimas neatins. Pentru acest temei o femeie nu90 AURELIU AUGUSTIN trebuie sa se pedepseasca prin ridicarea vieyii cu ména sa propric, atunci cind ea a fost vietima unei siluiri si atentat cu violenga, fara 8 fi consimgie citusi de puyin la accasta (ticdlosie) si incarcata ‘cu un pacat strain si inainte de a se fi savarsit acest fapr, si nu se admita 0 omucidere certa, cand firidelegea insagi penduleaza in incertitudine, cand autorul ei este strain. CAPITOLUL 19 Episodul Lucrefiei care § pentru ca a fost vietima unui i-a ridicat viata, 7 Oare accia, impotriva carora noi aparim nu numai sufletele crestine, ci si mingile si trupurile sfinte ale femeilor care au fost siluite in perioada captivitagii, vor indrazni si combata acest argument atat de puternic prin care noi susfinem ca daca un trup a fost siluit, dar atitudinea pastrarii castitayii n-a fost cu nimic modificaté prin vreun oarecare consimpimant, fapta ticiloasa aparfine numai aceluia care, savarsind violul, a silit-o si stea Vinga el, nu a femeii care n-a consimgit prin vrerea propric la contact, ci constransa s-a culcat cu el ? Pe Lucretias” 0 coplesesc cu elogii pentru castitatea ei, ridi- cind-o in slavi ca matroana nobila si de veche obirsie romana Pentru ca fiul regelui Tarquinius, pentru satisfacerea poftelor sale desfrdnate a pus stapinire pe trupul Lucrefiei, folosind violenya, pentru a o silui, ea a destainuit ticalosia acestui tanar atat de vicios si de nesabuit soyului sau Collatinus si rudei sale Brutus, nigte barbayi foarte stralucisi si deosebit de curajosi, si i-a deter- minat s-o rézbune. Apoi doborita de disperare si scarba, nemaiputind sa indure suferinjele faradelegii comise, si-a ridicat viaga. DESPRE CETATEA LUI DUMNEZU, 1,19 Ce vom spune ? Tiebuie s-o judecim pe Luctegia ca pe-o adultera sau s-o socotim un exemplu al castitapii ? Cine ar putea crede ca trebuie si ne trudim pentru limurirea acestei contro- verse ? in aceasta privinga, un oarecare dandu-si parerea, a declarat, rostind adevarul : Minunat de spus ! Au fost doi, dar numai unul a comis adulterul”. Foarte frumos si prea adevarat | intr-adevar, constatind in contopirea a dona trupuri pofta extrem de margava a unui partener, voinga gi sufletul de cea mai inalta puritate morala a celuilalt partener, gi neacordand atengie faprului de combinare a membrelor corpului, ci la ce se petrece fn cele dow fiinge cu sufletele atit de deosebite, auzi spunindw-se: Au fost doud fiinge si una a admis adulterul”. Dar ce vina i se poate imputa Lucrefiei, care n-a incuviingat adulterul ? fntr-adevar, ticalosul Tarquinius a fost alungat din patria romana impreuna cu tatal sau regele (Tarqi Superbus), in schimb Lucregia si-a incheiat viaga, aplicindu-si cel mai atroce supliciu (aducttor de moarte), Daca aceasté faradelege prin care e siluita o femeie, infrangindw-i voinga ei nu este o netrebnica nerusinare, nici aceasta fapra prin care o femeie cast se autopedepseste nu este un act de dreptate. Fac apel la voi, legi si judecatori romani ! De bund scama, dups savarsirea faradelegii, voi ati vrat ca (odiosul) criminal si fic suprimat dupa judecata si condamnarea la pedeapsa cu moartea. Prin urmare, daci cineva ar deferi judecafii voastre aceast’ crims gi v-ar face dovada c4 a fost suprimata o femeie nu numa fira a fi condamnata, dar si casta si nevinovata, oare pe cel care a savargit aceasta faradelege nu I-afi osindi, aplicindu-i cea ‘mai severa pedeapsa, potrivita cu fapta ? Aceeasi fapta a facut si Lucretia. De aceea faimoasa Lucregia, femeia atat de proslavita, ica ridicat viaga inocentei, castei Lucresia gi care pe deasupra a patimit si de pe urma violeagei violului. Pronungagi sentinga ! Dar daca nu putegi da sentinga, pentru c4 nu este prezenta ca s-0 putefi condamna, de ce 0 proslavigi, ridicind-o in slavi_ pe ucigaga femeii inocente si atat de caste ? Pe aceasta Lucregie nicidecum n-o vefi putea apara, infigisind-o inaintea judecatorilor infernului, invederind-o ca pe croinele care sunt cintate de2 AURELIU AUGUSTIN pocfii vostri in poemele lor, punind-o ,in rindurile inocengilor are sian ridicat viaga cn mana proprie si intre accia care, cautind sé fuga de lumina, si-au pierdut sufletele. Ba, care dorind a se reintoarce Ja lumina, nu obsine permisiunea si se innamoleste in mlastina cea mohorata cu unde neprietenoase”*. Oare intimplitor pentru acest moti nu este aici, pentru ci si-a ridicat singura viaja, simyindu-se vinovata si fiind constienta ide vinovasia sa? Dar ce s-ar fi intamplat daca mu cumya atrasé de patimile dragostei sale ibidinoase, n-a raspuns ca insési chemarit Hnarului, care a tabarat pe ca folosind gi violenga (de starea asta numai ea putea sti) si ulterior s-a autopedepsit ; oare chinuita de patimile dragostei, a suferit intr-o asemenca masura, incat a socotit ¢4 trebuie sa ispaseasca picatul amorului margav prin moartea sa? Totusi, nici intr-o asemenea situatie ca n-ar fi tre- buit sa se omoare, daca ar fi putut simgi nevoia unei caine sin- cere in fata unor divinitagi pagdne, Daca astfel stau lucrurile si ma teste corecté afirmafia ca ,au fost doi parteneri si unul din ei a admis adulterul”, sau mai degraba amandoi au incuviingat adul- terul, unul printr-un impuls manifest gi o atracfie (spontana) si partenera printr-o consimfire tacita, o fiinfs nevinovata nu se Sinucide si de acca aparatorii acestui ca” — literagii — pot spune cA aceast’ faptura nu se afla in infern in randul ,celor nevinovagi care gi-au ridicat viaja cu médna lor proprie”. Chestinnea accasta este atat de stringenta, find din ambcle parfi ingustata incat, acd dispare omuciderea se confirma adulterul, iar dact se finlatura adulterul, creste vina omucideri. $i cind se afirma : nu exista indeobste o iesire. Daca a fost adultera Lucregia, de ce a fost elogiata ? Daca a fost casta, de ce s-a sinucis ?” Pentru noi crestinii inst pilda acestei matroane devenite cele bre, este semnificativa pentru justificarca proslavinii ei: ,au fost doud fiinge si una a comis in mod deliberat ticalosia”, pentru ai ‘combate pe cei care aduc jigniri femeilor crestine cazute in cap- tivitate gi silite sa devin8 victimele silniciilor (comise de barbari) gi tagaduindu-li-se sfingenia castitagit. intr-adevar, Lucrefia a fost trezuta de acesti denigratori, sustinand-se ci ea n-a putut fi prin prihanirea ei suspectati de consimgirea la adulter. DESPRE CETATE LULDUMNEZEU, 1,20 93 Daca ea gi-a ridicat zilele, fara 4 fi fost adultera, ea sa sinucis ‘nu numai datorita lezarii casttafii ci gi muginii dezonorarii, ceca ce este un semn de slabiciune omeneasca. Intr-adevar, Lucrefici i s-a ficut rugine de ticdlogia sivargita de un strain asupra sa, desi impotriva vrerii sale, dar ca matroand romani, prea domica de clogii, 5-a temut si mu fie socotit c& ceca ceva patimit prin silicic, ccind cra in viafa, ar fi putut patimeasca, consimyind cu propria- i yrere daca ar fi trait. De aceea, pentru ochii semenilor cirora nu le-a putut dovedi starea sa de constiinga, a socotit ci acca pedeapst data siesi trebuie considerata martora a hotarérii sale. Lucregiei i-a fost rusine si fie socorita complica unui ticdlos, astfel inca si poata suporta cu rabdare rusinca pe care wn altul, strain de viaga ci, io facuse. {in schimb femeile crestire n-au procedat aidoma Lucretiei si, desi au indurat patimiri asemandtoare, totusi isi traiese viaga, nu se rizbuna impotriva ticalosiei straine, ca sf nu mai adauge faradelegilor altora gi pe ale lor, daca dominate de simul ruginii ar fi savarpit omucidere asupra lor insele, sinucigandu-se, deoarece gi vrajmasii svarsisera fapte nelegiuite din pofte desfranate asupra lor, atentand la pudoatea lor. Femeile crestine poseda in sinea lor gloria castitagii, marturia constiingei propri. Accasta constiinga a sfingeniei femeile crestine o au in faya hui Dumnezeu gi mu cauta si priveasca mai departe, nu se striduiese si fact mai mult decit tre- buie, de teama sa nu se abath de la autoritatea legii Dumnezeiesti, anunei cand cle evita cu nepricepere ofensa banuielii omenesti CAPITOLUL 20 Nu exista nici o autoritate care sa dea aprobare crestinilor de a-si ridica viafa in nici o situatie {ntr-adevar, nu se poate gisiin sfintele Cargi canonice fara temei vireo indurare sau vieo ingiduiné data noua de Dumnezeu, prino AURELID AUGUSTIN care sf ne putem ridica viaga, fie pentra a dobandi nemuritea, fic pentru a ne feri, sau pentrn a infrunta un rau. Trebuie sa ingeleger Ca ne este interzis si facem (aga ceva), cici legea spune : SA mu uucizi 3, dar nu adauga ype aproapele thu” , dupa cum interzice gi marturia mincinoasa. Nu vei face marturie mincinoast impotriva aproapelui tau 0, Cu toate acestea, daci cineva va depune mar- turie mincinoasi impotriva sa insusi, s-ar putea crede ca este strain de aceasta vind, deoarece a primit indrumarea referitoare la iubirea aproapelui prin adaugirea, ,ca pe tine insugi™#. ‘Apoi daca cineva nu ¢ mai pujin vinovat pentru marturie min- ccinoasi decat cel care face 0 marturie mincinoasé in legaturd cu propria sa persoand, in acceasi masurt ca gi cum ar face-o impo- triva aproapelui sau, deoarece in aceasta indrumare prin care ni se interzice marturia mincinoass, sc interzice numai faga de aproape $i deci s-ar putea ingelege de cei care nu pricep bine Iucrurile, cA imeni nu e oprit si fic martor mincinos impotriva sa insagi, Cu ait mai virtos trebuie sa injelegem ca nu ¢ ingaduit omului s4-pi ridice viaga, cand la acea invapaturd, care a fost scrisa : ,S4 nu ucizi!” s-a mai adaugat, nimeni nu se poate considera ci face o excepfic, nici macar cel pentru care s-a dat aceasta interdictic. De aici unii incearca sa extinda aplicarea acestei interdictii si asupra animalelor silbatice si vitelor domestice si anume ci nu ¢ permis si ucizi nici una din aceste animale. De ce atunci nu se emit interdict si asupra ierburilor gi ridacinilor care cresc gi se infig in pamant ? Caci gi despre aceasta categorie de plante, desi na au simfire, se spune ci au viagi si prin ele se poate si muri gi chiar suptima viaga, cind se procedeaza prin silnicie. in aceasta priving’ gi apostolul a spus, cind vorbea despre nigte seminge din astfcl de clasa : ,Semingele vor da viaja numai dupa moartea lor™®. $i fntr-un psalm s-a scris : ,Cu grindina a ucis visa lor de vie™®. Prin turmare atunci cand auzim : ,S4 nu ucizi !", oare daca socotim ca uri permis s& smulgem un tufig, suntem adepfii_maniheilor, susfinindu-i cu cea mai mare nechibzuinga. Prin urmare, sa elim- jinam aceste abateri cind citim : ,S4 nu ucizi !” dac& nu acceptam 4 se aplice aceasta interdict gi la arbusti, pentru ca plantele n-ar avea vreun simp, si nici la vieguitoarele lipsite de capacitarea DESPRE GETATEA LUI DUMNEZU, 1,21 95 gindirii, la pasari, pesti, patrapede, reptile, deoarece, find lipsite de gindire, nu intregin cu oamenii relayii sociale ([de aici rezulta aceasta foarte indreptayit’ ocarmuire a noastra prin vrerea Creatorului] asupra [faunci si florei], ca noi oamenii sa dispunem de viata si moartea lor, spre folosul nostra). Ramanem si aplicam Ja existenga omului cea ce s-a spus : $1 nu ucizi !: nici pe altul, ors pe tine insufi, caci cine se sinucide tot o fiinta omeneasc& cide CAPITOLUL21 Despre suprimarile de viefi omenesti care sunt exceptate de la acuzajia omuciderii insasi autoritatea divina a ficut unele excepfii in ceea ce priveste permisiunea de-a ridica viaga unei fiinfe omenesti. Dar prin aceste cxcepfii, cind Dumnezeu dispune ca 0 persoand sa fie suprimata, sau printr-o porunca expres, in urma unei legi date intr-un anumit ‘moment asupra unei anumite persoane (cel ce da ordin si fie exe- cutati o victim’ poarti vina suprimarii viefi acesteia, nu cel ce exe- cutd ordinul, la fel cum ¢ sabia care se supune si executa migcarile celui care fine in mana ménerul), De accea n-a fost caleaté porun- ca in care se spune : Sa nu ucizi !” Cei care au purtat rizboaie cu ajutorul lui Dumnezeu, sau cei care primind sarcina din partea autoritajilor statului, i-au executat Pe criminal, potrivit legilor i ordinelor statului, in scopul infap- tuirii drepragii. Dar Avraam nu numai ci n-a fost acuzat de fird- delegea cruzimii, ci chiar clogiat cu apelativul de om evlavios, deoarece el in numele credinjei a vrut si-i ridice viaga fiului sau, jertfindi-1 din porunca fui Dumnezeu, nu in ipostaza unui crimi- nal#8. $i pe buna dreptate se pune intrebarea, daca trebuie pus pe seama ini Diimnezeu porunca data lui Tafet de a-si ucide fiica, arunci96 AURELIU AUGUSTIN cand ea a iesit in intampinarea tatalui sau, deoarece acesta figaduise ciel va jertfi prima faptur omeneasc’ iesita in calea sa cand se va fnapoia invingator din batalie*, $i nici Ini Samson nu i se adue invinuiri pentru faptul cd prin daramarea casei sale a sactificat si pe sine odata cu moartea veajmagilon”, afara numai de cazal e& un spitit nevizut fi poruncise lui in taina, spirit care prin intermedi Ini Samson savarsea (minuni), cu excepfia acestor cazuri prin care fic o lege dispune ca anumite fiinge omenesti sa fie suprimate, fie insusi Dumnezeu, izvorul dreptagii da porunca st fie suprimata in mod special o anumita persoan — oricine va ucide un om sau ig vva vidica viaga sa sau pe a altuia este vinovat de crima omuciderii (CAPITOLUL22 Nici o sinucidere nu poate oglindi o maretie sufleteasca “Toti care au sivargit aceasta fapta ridicandw-si.viaga proprie, poate ca starnesc admiragie, fiind apreciagi pentru magnanimitatea lor, dar Ja drept vorbind nu trebuie clogiagi ci au facut o fapta i2vorati dintr-o minte sanatoasa, dotata cu ingelepciune. Daca tomugi facem apel la ragiune, cumpanind temeinic nu o parte din denumita magnanimitate, pe buna dreptate, deducem faptul ci 0 persoana se sinucide atunci cind nu mai poate indura vitegia vietit sau firddelegile altora. intr-adevar, numai o minte redusa nu poate suporta fie sclavia duré a trupului sau, fie parerea prosteasc’ a vul- gului, si, pe bund dreptate, poate fi caracterizata o fiinga cu un suflet mai mare numai dac& poate suporta viaza cu toate vitregiile si (neajunsurrile) ci, decat sa finga de ca gi s4 infrunte cu dispreg prin jumina gi puritatea constiingei judecata omeneasca, mai ales cea a omului de rind, cate de cele mai multe ori ¢ invaluita in 2gura erorii DESPRE CETATEA LUI DUMNEZRU, 1,22 7 Pentru acest motiv, daca trebuie considerat un om cu suflet mare acela care e capabil si ridice viafa, atunci a atins acest sta div al spicitualitajii de elevagie acel faimos Cleombrotus, despre care se spune ca dupa ce-a cititcartea lui Platon care trateaza despre nemurirea sufletulti, s-a aruncat de pe un zid (intr-o prapastie) gi in modul acesta a plecat din aceasta viagd, transmigrind catre aceca despre care a crezut ci este mai buna. Negresit, pe acesta nu-I deter- mina si recurga la acest act vizo izbeliste sau vreo invinuire, fie indreptagita, fie mincinoasd, pe care si n-o poata indura traind, ci ‘numai mareyia sufletului sau a fost determinant pentru cAutarea gi gisirea morfii, rupind legaturile placute ale acestei vieyi. Daca tonisi Cleombrotus a savargit acest act urmarind mai degraba un scop sublim decit indreptafit, martor i-a putut fi insusi Platon, pe a carui operd o citise, si care, de bund seama, ar fi fost cel mai indi cat gi primordial s-o faca, sau chiar ar fi renungat la aceasta decizic a morfii, daca ar fi meditat cu acea minte cu care a intuit nemurirea sufletului, c& nu trebuie pusa in aplicare, ba chiar trebuie inter Dar mulgi si-au ridicat viaga, ca s& nu cada in miinile vrajmagilor. in aceasta privinga punem intrebarea daca au ficut-o + Oare au trebuit (in mod imperios) s-o faca ®* Fara doar gi poate noi trebuie s@ punem inaintea exemplelor o gandire sanatoast cu ajutorul cAreia se identifica (si analizeaza) exemplele, insa acele ‘exemple care sunt cu atat mai demne de imitat, cu cat izvorisc dinti-o credinga superioara Nu si-au ridicat viaga patriathii, nici proorocii, nici apostoli, deoarece insusi Domnul Hristos i-a povaguit sa fuga din cetate in cetate, cind indurau prigoane'®, si, de buna seama, i-ar fi si situit sa-si ridice viaga, ca s4 nu cada in miinile prigonitorilor, La urma urmei, daci Mantuitorul n-a dat aceasta porunca sau n-a sfatuit ca oamenii (care cred intr-insul) si renunge la viaga in acest mod, ci le-a fagaduit cclor ce plecau, ci el le va pregati salégluire vesnica®, orice fel de exemple ne vor pune in fai neamurile pagine care nu-l cunose pe Dumnezcu, ese evident ca sinuciderea nu este ingaduita celor ce cred in unul si adevaratul Dumnezen.5 AURELIU AUGUSTIN CAPITOLUL23 Ce fel de exemplu ne furnizeaza cazul lui Cato care si-a ridicat viata, neputdnd si suporte victoria lui Caesar Gu toate acestea, chiar potrivnicii nostri nu vor gasi usor cu cexcepfia cazului Jacretiei, despre exemplul careia in mod evident am vorbit destul, o alté persoan& cu al carei prestigin se faleau romani, Cato, dar care gi-a ridicat viaga la Utica, dar nu pentru c& si-a curmat zilele in modul acesta, ci pentru ca era socotit un barbat invajat gi cinstit, si pentra c&, pe buna dreptate, s4 fie apreciat c& bine a ficut ce-a facut Despre fapta hui Cato ce-ag putea si spun eu mai bine decat ce spun prietenii sai, unii din ei barbagi invagagi, care ins, fiind mai ingelepti ca el, il povaguiau si nu recurga Ia un asemenca gest, cdandu-si parerea ca fapra lui € dovada unei finge cu suflet slab si nu de barbat curajos, prin cate va demonstra ca ¢ o fiinga slaba care nu capabila si suporte vitregiile soartei, si nu de om al onoarei care {nfranta oprobriul dezonoarei finsusi Cato a cumpanit cum trebuie asupra acestei situagii susfindnd cauza fiului su, atat de mule indragit de el. Caci daca i-a fost rusine lui Cato sa traiasca sub un Caesar vietorios, de ce a fost {n schimb susfinatorul acestei atitudini rusinoase pentru fiul sau, pe care l-a povayuit si spere totul de pe urma marinimiei lui Caesar ? De ce nu gi-a determinat ful, convingindu- sa-si ridice viaga odata cu dansul ? Caci daca Manlius Torquatuss® |-a suprimat pe fiul sav, fiind clogiat in aceasta privinga, desi fiul acestuia luptase cu dusmanul, incalcénd ordinul sau, i chiar invinsese in luped, de ce Cato, invins, -a crugat pe fiul sau tot invins, desi mu s-a crufat pe sine ? Oare a fost mai rusinos a fi invingator impotriva ordinului dat, decit a-1 suporta pe invingitor, impotriva demnitagii ? Prin turmare Cato n-a socotit citugi de pufin ci e-o rusine pentru el si traiasca sub Caesar invingitor, caci altfel -ar fi scutit de aceasta DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,24 rugine pe fiul stu, lovindw-l ea sabia patinteasca. Prin urmare ce insemna aceasta decit cf, in masura in care gi-a iubit fiul pe care a sperat si a vrut sa fie iertat de Caesar, in acecasi masura I-a urat pe Caesar pentru gloria lui, sau ca si spunem aceasta cu mai multa bunavoings, i-a fost rusine ca nu cumwva si fie gi el iertar, dupa cam se spune ci insusi Caesar a spus-0 ? CAPITOLUL 24 Prin virtutea prin care Regulus a fost mai presus decAt Cato, cu mult mai presus de acestia se releva a fi crestinii Adversarii nostri impotriva carora nam poziie mu admit si-l punem inaintea lui Cato pe Toy, un om (cu adevarat) sfaint, care a vrut si indure patimirile cele mai cumplite cu trupul sau, decat si scape de toate chinuriles? prin moartea sa, sau pe alfi sfingi dotagi cu suprema autoritate, cu cel mai inale prestigiu si cei mai vrednici prin credings, care au preferat captivitatea si jugul vrajmagilor decit si-gi ridice viafa cu mana proprie. Potrivit scricrilor istorice ale romanilor, cu il voi considera superior (ca personalitate) pe Marcus Regulus Ini Marcus Cato (Uticensis) intr-adevar, Cato nu repurtase niciodata o victorie asupra lui Caesar, de care find invins a socotit ca ¢ nedemn sa i se subor- doneze si, ca si nu i se subordoneze, a preferat si se sinucida, in schimb Regulus fi invinsese pe cartaginezi si, in calitatea sa de comandant suprem roman, repurtase 0 victorie care trebuia clo- gata si mu deplinsa de conce:ifenii sai. Cu toate acestea, fiind invins de cartaginezi ulterior, a preferat s&-i suporte, fiind sclavul Jor ca prizonier (de razboi), decat indepartindu-se de ei, sa moara. Ajuns sub jugul cartaginezilor si-a pastrat capacitatea de rabdare gi statornicia in dragostea lui fai de patria romana, neferindu-si100 AURELIU AUGUSTIN trupol (timui general) invins de dupmani, nici indepartindu-i sufle tul séu neinvins de concetafenii sai. Dact n-2 vrur si-siridice viaga, aceasta n-a ficut-o insufletit de dragostea de viagd. Accasta Regulus a dovedit-o cind s-a inapoiat, fra sa govaie, pe temelul promisiu- nif i jurananrului fcute acelorasi dugmani. pe care ii ofensase mai grav in Senat, decit in rézboi prin intermedinul armelor. Prin urmare, Regulus a privit cu un dlisprey atat de mare aceasta vias, incit a vrut s-o piarda, mai degraba supus oricaror pedepse gi torturi din partea dusmanilor inveryunafi, decit sa gi-o ridice ef ca propria sa mana gia crezut neindoios ca faprul sinuciderit unui om constimie © crima (de nejertat). Romanii n-au in toate randurile Ibarbarilor vednici de lauda gi ilugtri prin deosebite virtufi pe-un altul mai presus de Regulus, pe care nici fericirea succesulni nu +a scos din brazda, deoarece a ramas foarte sarac, cu toata marea vie torie cistigata, gi nici nefericirea insuccesului ma la doborat, deoarece s > inapoiat cu barbaric la Carvagina, ca sa fie supus acolo ‘nor pitiniri atat de cumplite Apoi daca nigte barbagi extrem de curajosi gi deosebit de vestifi aparitori ai patrici pamantest sai unor divinitai chiar false, totusi aceia nu erau adoratori preficuti, ci chiar cei mai sinceri credinciosi, care ar fi putut lovi pe dusmanit lor invingi, potrivit obiceiuhn si dreptului razboiului, $i cu toate ci nu se temeau citusi de pusin de moarte, au preferat totusi s4-i suporte pe invingatori ca stapam. decit 2 se sinucida, cu atét mai mult crestinti, care se inchina adevaranalui Dumnezeu si aspira dupa patria cereasca, se vor sta pint si savirgeasca o asemenea faradelege, daca vrerea Dumnezeiasca, pentro ai incerca sau indrepta, ar supune vrajmayilor pent & bucata de vreme. Dar Mantuitorul, care a coborat din inalimile ce rului pentru ci cu atita smerenic, nui va parasi pe crestini, lasin dui intr-o stare atat de umiliroare, mai cu seama cénd nu sunt sip de vreo putere militara sau de vreo asemenea lege militara si mal trateze chiar un vrajmag invins. Prin urmare, ce greseala att de ticaloasa se strecoara intr-un suflet, pentru ca omul sa-si ridice cu rmana-i propria viaga, fie pentru ci vrajmagul a gresit faja de el, fie pentra ca vrajmagul s4 nu greseasca fags de el, tunel end el mw in drazneste sii ia Viaga unui vrajmay care a gresit sau va resi fapd de el? DESPRE CETATEA LU] DUMNEZU, 1,25 or CAPITOLUL 2s Un pacat nu este inlaturat prin savarsirea altui pacat De buna scam’, trebuie sa ne temem gi sa ne ferim intr-o aseme- nea masura, incit teupal subjagat (datorita captivitaii), ajuns la cheremul poficlor desfrinate ale vrajmagului, si ademeneasca i suflenul acestei (fiinge), si consimta la savargirea pacatului, deve nnd victima cehai mai deamajat desfidu. Dar ei spun ca acela care a devenit victima pacatului altuia trebuie sa-si ridice viafa pentru pacatul sau propriu, nu al ticalosului, Dar nicidecum nu va sivirsi acest act acea fiingé omeneascé al cite suflets-a supus mai degraba lui Dumnezeu si ingelepciunii Jui si nu desfrdnarii trupesti, incat sa consimra, ademenit de plicecea desfrinata a altuia, sisi per verteasca trupul, harizindu-i placerile camnii, Daca totugi este 0 fapta detestabilé gio faradelege condamnabili ca ommul 53-51 ridice viafa cu ména-i propric, asa cum insusi adevatcul evident proclama, cine are o minte ata de raticia, inci si spuna - SA pacatuim acum, ca simu mai pacatuim pe urma, poate. Sa savargim acum omuciderea, ca s4 nu cidem intimplitor dupa aceea in adulter 2” Oare daca nedreptatea ¢ atat de atotpurcrnica, incét sa se prefere ‘mai degraba pacatul in locul nevinovajiei, n-ar {i mai preferabil adulterul nesigur in viitor decit omuciderea sigura in timpul de fafa ? Oare mu e preferabili comiterea unci ticalosii pe care s-o ispagim prin pocainga, decat sa svargim o fi ‘mai exist prilej emeinic pent pocsing’ ? ‘Am afirmat acestea pentru acei biirbaji $i accle femei care pen tru a evita nu un pacat strain, ci propriul Jor pacat, sunt convinse a trebuie s@ savirgeascd asupra lor insigi actul de violenga, care sa le adued moartea, pentru a na fi nevoite si consimté poate la stimirea unor pofte desfrinate, cind sunt victimele desfranari al tora, Dar fereases Dumnezeu 0 minte crestina care are credina in Dumnezeul sau si se bizuie pe ajutorul dat de el, departe de aseme- nea situagii sd fie mintea celui care ademenit de placerile carnii, 0 fina cedeaza, consimgind savargirea unui act ruginos. Caci dack iclege pentru care nu102 AURELIU AUGUSTIN neinfrénarea concupiscengei, care silasluieste in membrele muri toare, incalca legea voingei noastre, impundndu-i legea sa, cu art mai vartos este Fira vind o fiinga al c&rei trup mi consimte la actul (desfeanarii), decit este de vind cea al carei trup doarme ! CAPIOLUL26 Despre acele fapte care nu sunt permise a fi savarsite, pentru care temeiuri trebuie sé credem ca au fost facute, cind se stie ca au fost savarsite de sfinfi Dar spun unii, pe vremea prigoanei unele femei crestine cu 0 viaya sfanta, ca s4 scape de atentatorii la castitatea lor, s-au aruncat in apa fluviuli, cas fie trite la vale gi sa se inece si in chipul acesta s-au stins din viafa, iar martiriul lor este pomenit de Biscrica Catolica, fiind obiectul unei veneragii din cele mai deosebite Eu nu ma incumet si-mi dau parerea la voia intimplarii. Caci inu gti daca o autoritate divina a convins Biserica prin marturisiri demne de incredere sa le cinstcasca in chipul acesta amintirea lor si ¢ posibil asa si fie. Caci ce s-ar intmpla daca ele au savirsit acest act, nu din grescala omeneasca, ci din porunca Dumnezeiasca, nu intro eroare, ci au ascultat de porunca (lui Dumnezew), in aceeasi maura in care nu ne este ingduit s& credem altfel despre Samson. ? Cand insusi Dumnezeu da porunc’ si dovedeste fara echivocuri ci ela dat porunca, cine poate denumi ascultarea de porunca lui o ‘crima ? Cine ar putea invinui ascultarea de credinga ? Dar cine a ho- tatae si-gijertfeasca fiul lui Dumnezeu, nu savargeste acest act fart ridicare de viefi, si Avraam a fost proslavit pentru fapta sa. fntr-ade- vir, $i ostagul care ridica viaya unui om (condamnat) executa acest act ascultind de-un ordin dat de puterea cateia fi este subordonat legal si nu e invinuit de omucidere dupa nici o lege a cetatii, cici daca n-ar fi executat ordinul, ostagul s-ar fi ficut vinovat de nesu- DESPRE CETATEA LUL DUMNEZEU, 1,27 103 punere si de disprefuirea guvernarii. fn schimb, daca ar fi savargit 0 omucidere din propria sa inigiativa si vrere, ar fi fost invinovagit de crima séngelui omenesc varsat. in modul acesta oricine savargeste 0 crima far’ ordin este pedepsit, dar va fi pedepsit si cand nu va exe uta fapta cind i se da ordin. Daca astfel stau lucrurile cind ordona imparatul, cu atit mai mult trebuie s-o faca atunci cind ordona Creatorui ! Prin urmare, cel care aude ca nu c ingaduit si-gi ridice viaga, sa execute porunca, daca cel care a dat acest ordin nu ¢ per- mis sa-i calce ordinul, cu condigia de-a vedea daci nu cumva ordinul divin se scalda in incertitudine. Noi am luat prin tradigie cunostinga unor fapte si anume, si nu cautam a patrunde unele taine de nepatrans. ,Nimeni nu stie ce petrece in fiinga omeneasca decit numai duhul Ini, care exista”s® Asta 0 spunem, asta o afirmam, asta o incuviinjam in toate chipu- rile si nimeni nu are voie si-gi ridice viaga din proprie vrere, pentru a scapa de ncajunsurile si mahnirile vremelnice, ca sa nu cada in altele vesnice. Nimeni nu trebuie si se sinucida pentru pacatele straine, pentru ca nu cumwa s& se incarce cu unul personal mult mai gray, el pe care pacatele straine nu-| atingeau. Nimeni n-are dreptul siyi ridice viaga pentru pacatele sale trecute pentru care mai cu scama aceasta viagd este atit de necesara, pentru a fi iertare prin pocainta. Nimeni nu trebuie sé-gi ridice viafa din dorinta unei viet ‘mai bune pe care o sper dup moarte, deoarece cei vinovagi de sinu: cidere, prin disparifia lor prin moarte nu vor primi o viafa noua. CAPITOLUL 27 Daca pentru inlaturarea pacatelor trebuie sa se recurga la moartea de bunavoie cu mana proprie Mai rimine un singur temei pe care incepusem si-l dezbat, prin care cel care vrea si-si ridice viaga crede ca ¢ folositor pentru el sinu cada in pacat, fic pentru ca il ademenese voluptagile, fie pentru cil ameninga suferingele, Dact am voi st admitem acest temei, se vva inainta pana acolo, incat oamenii vor fi sfatuigi si-si ridice viafa atunci cind purificafi prin baia sfantulti botez, vor primi iertarea tuturor pacatelor. intr-adevar, atunci ¢ prilejul de-a se pazi de toate pacatele viitoare, cand toate pacatcle trecute au fost sterse. Caci daca aceasta se poate objine prin ridicarea viefii cu mana proprie, de ce mu s-ar face aceasta la botez. mai ales ? De ce pe cel botezat si-l cruge ? De ce capul scapat de pacate si fie din nou expus atitor primejelii ale acestei vieyi cand ¢ cel mai ‘usor jucru sa le evite pe toate prin moartea pe care si-ar harazi-o gi tai ales cand s-a seris : Cine iubeste primejdia va cidea intr-insa ?” De ce sunt prin tirmare indragite primejdiile in atitea rinduri gi atic de mari, sau de buna seam, chiar daca nu sunt indragite, sunt torus: {nfruntate, cand stai in calea lor, cit vreme riméi in aceasta viaga, daca five permis s& te despargi de ca? Oare si fie sadita in om 0 asemenea perversitate, incat si-fi intoarca pe dos inima si si te indeparteze de cunoasterea adevarului, pentru ¢a, daca esti nevoit sii ridici cu mina propric viaga, cazind sub dominagia unui tiran care te-a luat prizonier, si nu te pravalesti in pacat, si crezi cA tre- buiie sa-fi thrai viaza ca s@ induri ora cu ora lumea plina de ispite gi de asemenea ticalosii, de care te inspaimangi cind esti sub jagul unui stipin (nemilos) si induri nenumarate patimiri fara de care nu se trait aceasta viafa ? Deci care ar fi motival pentru care chelruim impul cx aceste indemnuri, prin care adresindu-ne celor borezati, ne straduim prin cuvant si-i inflaciram pentra puritatea feciorel- nica, fie pentma pastrarea unci vaduvii neprihanite, fie pentru men- finerea ctedingei intr-un pat conjugal (neintinat), cind vom avea foloase mati, lipsite de toate primejdiile pacatelor, pentru ca sti trimitem la Dumnezeu mai sanatosi si mai purificagi pe cei pe care ji vom putea convinge sisi ridice imediat viaja dupa obinerea iertarii pacatelor ? La urma urmei, daca oricine socoteste ca trebuie sa recungem la aceasta atitudine, prin sfat, eu o declar (categoric), acesta nu numai cc’ s-a pierdut ingelepeiunea, ci e si smintit. Cu ce minte va spune unui om : ,Omoara-te, absolvindu-te de toate picatele tale, pentru DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,28 105 4 nu sivirgi din now altele identice, ba chiar altele mai rele into lume atat de ademenitoare la atitea placeri necurate, scoasi din ‘mingi din pricina atitor eruzimi atit de cumplite ” Dar pentra € 0 nelegiuire s4 rostesti asemenea (grozavii), negresit tot © ne- legiuire este sinuciderea. Caci daca at putea fi veun remei indep- tafit si se savargeasca din propria vrere ridicarea vii, fara indoiala uunul mai indrepagit ca acesta n-ar exista. Dar pentru cd nici acesta 1m e indrepafit, atunci nici unl nu ar fl. (CAPITOLUL 28 Pe temeiul carei judecafi Dumnezciesti ie ingaduit vrajmasului desfrdnat sa batjocoreasca trupurile captivilor neprihanifi ©, femei credinciose ale lui Hristos, si mu va fie sedrbat de viaga voastra daca a fost prihanita castitatea voastra de vrajmas ! Avefi 0 mare gi adevarata mingdicre, daca vi pastrati constinga curata ca voi n-agi consimfit la savarsirez pacatelor celor care gi-au ingaduit sa pacatuiasea cu voi, Daca din intimplare va intrebagi de ce li s-a ingaduit acestor ticalosi (sa va pingareasca). {ntradevar, inalta este Providenfa Crearorului lumii si Carmuito- rulai ci, si znepatrunse sunt judecaile li si nepricepute cae lui? Torusi,intrebayi-va duhurile voastre cu bund-credinga daca nu care cumva v-afi flit prea mult ax accastt calitate a integrtati, a cumpatarii si a neprihanirii voastre gi daca voi, incantate de aceste elogii omenesti, n-aistarit in voi invdie si pentru alte insusiri (pe care mule aveagi). Nu vi aduc invinuiri pentru ceea ce nu stiu si nici ru ascult ce vor rispunde inimile voastre cind vor fi intrebate. Daca aga vor raspunde e4 aga stan hucruile, s4 nu vd mira cd afi pierdut acele virtugi de care v-afi fit cd le face placere oamenilor, fn schimb vai pastrat neatinsd acea virtute care nu poate fi aratata ‘amenilor. Daci n-aji consimrit si cedafi pacatelor (desfranailor),106 AURELIU AUGUSTIN aceasta inseamna cA v-afi bucurat de ajutoral Dumnezciesc, de har divin, ca si nu va pierdeti castitatea. in schimb dragostea de gloric -a urmat oprobriului omenese, ca si nu umblam dupa asemenca miriri. in amandoua situagiile, mangaiagi-va sufletele omenesti: in prima situagie, pentru ca afi fost puse la incercare, fn cea de-a doua pentru ca afi fost pedepsite; in primul caz pentru ci afi fost indreptafite, in cel de-al doilea, pentru ci afi fost indreptare (prin cain). Dar daca inimile voastre vor raspunde ca ele nu s-au falit nicio- dati cu virtutea feciorici, sau a vaduviei, sau a castitagii conjugale , dar consimyind atirudinea smerenieiS®, v-afi bucurat cu teamass pen-tru daturile voastre date de Dumnezeu si nu afi pizmuit pe ineva pentru virtutea-i deosebita a sfingenici gi castitayii si pentru ‘cA afi socotit mai prejos landa omeneasca, care de obicei este cu atat mai mare cu cat virtutca este mai ridicata in slavi cind ¢ mai rara, incit pretinde clogierea ci, dar ele au dorit mai degraba sa fie mai mare numanul acelora, decét ca ele si jas’ mai mult in relief prin mumarul Jor mic. Nici acestea care au 0 asemenea fire, daca au fost cumva victimele poftelor desfrinate ale barbarilor, nu vor sustine ca (© ascmenea comportare € ingaduita, dar nici sa nu creada ca Dumnezeu priveste cu nepasare la asemenea fairadelegi, ingaduind ticalosilor sa le savargeasca, lasindu-i si fie nepedepsii. Intr-adevar, uncle tendinge spre desfranate pofte sunt lasate fara firéu cénd nu se cunoaste taina judecasii divine omniprezente pe de o parte, si cand sunt pastrate pentru Judecata din Urma fart doar si poate, Dar poate ca aceste femei, care sunt niste fiinge deosebit de constiente, ca nu s-au fudulit cu darul castitagii lor, dar cu toate acestea au patimit de pe urma silniciei vrajmasilor pricinuite trupului lor, aveau vreo slabiciune ascunsi, care putea fi oglindita prin ostentagia tunei méndrii, daca cu prilejal acelei invazii pustiitoare si-ar fi tainuit (cu iscusinga) acea mandrie. Prin urmare, asa cum unele fiinge au fost rapite de moarte, pentru ca raul viefii sa nu le preschimbe intelectul*, la fel acestor femei li s-a rapit prin silnicie ceva, intr-o asemenea masurd, incit fericirea si le transforme, pierzindu-si simpul masurii (si echilibrul sufletesc). Prin urmare, pentru ambele categorii, fie femeile care se méndreau cu trupul, dar DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,29 107 care n-ar putea indura rusinea unui contact (cu barbarii), fie acelea care probabil s-ar fi putut méndui, dar daca n-au devenit vietimele silniciei vrajmasilor, nu s-a atentat la castitatea lor rimasi neatinsi, acestea au cistigat prin smerenic, S-a venit in ajutorul primei cate~ gorii de femei dominate de mandrie, dar nici in calea celei din secunda categorie nu s-au pus obstacole. Prin urmare, nu trebuie si se treaci sub ticere faptul ci unele femei care au patimit au putut si-si dea seama ci virtutea cumpatari (si echilibrului sufletesc) trebnie considerata in categoria bunurilor trupesti care vor dainui cita vreme corpul acestor femei mu devine obiectul poftei desfrinate a nimanui, ci nu depinde numai de capa- citatea voingei ajutate de puterea divinitifii ca sa riména intact’ sfingenia duhului si a trupului, ci nu exists o virnute de asemenea natura care s poata fi ripita fira incuviingarea duhului, © asemenea greseala probabil a fost eliminat’. De buna seama, cind aceste femei se gindesc cu cit constiinciozitate i-au slujit lui Dumnezen, si cu 0 nezdruncinata credinfa simt cA slujindu-l si invocindu-l, nu se va intimpla niciodata si fic parisite de Dumnezen, pentru ci nu pot st stea la indoiala de faprul ca Dumnezeu prepuieste neprihinizea lor, tragind concluzia ci Dumnezeu niciodata n-ar fi ingaduit vreodata si lise intimple vreun neajuns credincioaselor sale cu viaga de sfant, ‘ncat s4 poata disparea aceasti sfinfenie care le-a fost harizit’ si pen- tru care Dumnezeu le-a acordat iubirea sa. caprrowuL29 Ce trebuie sa raspunda membrii unei familii crestine necredinciosilor care aduc imputarea ca Hristos nu i-a scapat pe crestini de furia vrajmasilor ? Asadar, orice familie de crestini aparfinind Atotputernicului si adeviratului Dumnezeu isi are mangdierea sa, care nu ¢ ingekitoare si nu se intemeiaza pe speranta faptelor schimbatoare gi trecatoare,108 ca nu trebuie sa regretam cétusi de pugin c& este atat de vremelnica aceasta viagi, in care invafam ce inseamna vesnicia, in care ne folosim de bunurile pamantesti, ca gi cum ar fi straine (i mu ne-ar aparfine), nefiind acaparati de ele, iar prin restristea ci viafa e pust Ja incercari sau e indreptata. in schimb, aceia care adreseazi sudalme cinstei familiei lui Hristos si spun unde este Dumnezeul tau 57 —, arunci cénd s-a ajuns Ja restristea vremelnica — tot ei sA spuna, cand patimesc asemenea izbelisti gi neajunsuri, unde le sunt zeii, pentru evitarea c&ror neajunsuri se inchina acestor divinitagi, sau se straduiese si-i adore. Aceasta familie crestina va raspunde astfel : ,Dumnezeul nostru este pretutindeni_ prezent, pretutindeni intreg, nicaieri inchis, pentru a putea si fie de faga in taina, si se departeaza fara a fi alungar. El ma incearcé in nenoro- ciri, imi cerceteaz4 faptele merituoasc, sau ma pedepseste pentru pacatele mele gi-mi pastreazd © résplata vegnica pentru restristea ‘yremelnica indurata cu credinga (neclintita). In schimb, cine suntefi voi cei cu care ma incumet si discut despre divinitajle voastre, dar care cu atit mai pufin nu suntefi vrednici st port discugic despre Dumnezeul meu, care vard spaima in toate divinitagile voastre, pen- tru ci in timp ce zeii vostri au facut demoni, Domnul Dumnezeul nostru a facut cerul “58, CAPITOLUL 30 Ce avantaje materiale dorese sa aiba cei care invinuiese vremurile epocii crestine ? Daca ar mai trai acel vestit Scipio Nasica’? al vostru, cindva ‘Mare Pontifice, pe care intregul Senar I-a ales de spaima razboiului punic, ca sa ia in primire niste starui de divinitagi frigiene, deoarece acesta era considerat barbatul cel mai vrednic, poate mu v-agi in- cumeta si-i privifi chipul, deoarece el insugi v-ar interzice aceasta DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, I, 30 109 lipsa de bun-simg. Caci pentru care motive vi plingeti de vremurile crestinismului, cand sunteti coplesigi de napastuiri (gi izbelisti), decit numai pentru ci dorigi si va bucuragi in taind de lux si risipa si 8% avefi din belgug tot felul de bunuri si balicindu-va in cele mai desfrinate moravuri si alungénd orice asperitate considerata supa- ritoare ? intr-adevar, pentru aceste motive voi nu dorigi s& va bucu- rayi de pace si de belgugul bunurilor de tot felul, ca sa vi folosigi in mod cinstit de ele, adict cu simpul masurii, cu cumpatare si cucer- nicie chibzuind totul, ci ca si vi desfatafi in tot cortegiul nesfarsit de pliceri cu risipa gi cheluieli nebunesti si, in perioade de propasire, aceste neajunsuri si intre in deprinderile moravurilor, cea ce € mai daunator si mai primejdios decit cei mai inversunayi vrajmagi, Dar acel vestit Scipio al vostru, Mare Pontifice, care dupa jude- cata intregului Senat era considerat cel mai vrednic barbat, teman du-se de acel dezastru, nu voia ca rivala de atunci a Imperiului Roman, Cartagina, si fie distrusa (pind in temelie) si se opunea lui Catof, care hotirise s4 fie dirimata, incredinyat ci siguranga este tun adversar pentru sufletele slabe, dindu-si seama ci insuflarea {groazei constituie un sprijin necesar si potrivit pentru niste cetigeni, oarecum intr-o varstl frageda. Si nu s-a ingelat ! Faptul insusi a dovedit c4 Scipio Nasica a ros- tit adevarul. intr-adevar, prin distrugerea Cartaginei Republica Romani s-a vazut scipati gi eliberata de panica, dar ulterior au ‘urmat, dup’ o perioada de prosperitate neajunsuri continui, incit disparand infelegerea dintre cetafeni, datorita stricarii moravurilor {in primul rand, din cauza sangeroasclor si atrocelor rascoale, apoi foarte curind sau adaugat alte calamitagi care sau ivit prin dezlantuirea rizboaielor civile soldate cu cumplite maceluri, s-a varsat atit de mult singe, atrocitajile proscripriilor si jafurile erau atégate de-o licomie atit de nemasurata, incit acei romani cu 0. viafi atit de integri se temeau de neajunsurile provocate de vrajmasi, pierzindu-si neprihanirea viefi, indurau patimiri mai cumplite din partea concetafenilor lor, si chiar acea jinduire dupa dominafie care, intre alte urite defecte si vicii ale neamului ome- rnesc, era mai accentuati la Intregul popor roman, dupa ce cit-uo AURELIU AUGUSTIN ‘muirea a ajuns in miinile unui mic numar de potentagi, i-a prigonit pe ccilalfi, findndu-i sub jugul sclaviei pe concetagenii slei si striviti de tiranie CAPITOLUL31 Prin ce faze de decadere morala a evoluat societatea romana datorita oligarhiei prin tendinfa de acaparare a puterii ? intr-adevar, cind s-ar fi putut potoli ambigia de autocrafie, cind mingile dominate de hipertrofic au ajuns prin acumularea magis- traturilor la titania cu prerogative regesti ? De buna scam, posi- bilitarea de-a trece demnitatea unei magistraturi la alta (supetioara) nar fi existat daca n-ar fi fost precumpanitoare ambitia (de-a fi la cérma statului roman). Aceasta ambijie n-ar fi fost precumpa- nitoare decat in sénul unui popor predominat de coruptie, lacomie, lux gi risipa. fntr-adevar, poporul roman a devenit lacom gi amator de lux si risipa dupa sucvesele obginute si perioada (de prosperi- tate), despre care acel faimos Scipio Nasica cra de parere ci romani trebuie si se fereasca, apelind in cel mai inalt grad la ingelepciune, deoarece el nu voia ca si fic nimicita Cartagina, cea mai grandioasa, ca mai puternica si cca mai bogata cetate, pentru ca plicerile sa fie dominate de sentimentul fricii, deoarece prin infrénarea lor sa nu se ajunga la lux si risipa, iar acestea find interzise, nici licomia si dezmaful si nu-si fact de cap, crescind (prin corupfie). Daca aceste urate apucatuti vor fi stirpite, vor inflori virtugile morale si vor reste aducind foloase statului, instaurindu-se regimul libertayii permanente, risarita (din cultul virtugilor). Din acestea gi din dragoste de pattie, iavoréta din cea mai inalta ingelepciune, rezulta faptul ci tot acel Mare Pontifice roman al vostru ales de Senat al acelor vestite vremuri (fapt care trebuie re- DESPRE CETATEA LUI DUMNEZEU, 1,32 levat in mod frecvent) fara nici un vot impotiva, fiind socotit cel mai vrednic batbat, Nasica a oprit Senatul de la intengia gi planuirea de-a decide construcyia unui amfiteatra si la convins, printr-o cuvintare cu un conginut foarte serios, s4 nu permit ca dezmayul grecilor sa se strecoare si si transforme moravurile (austere) ale patriei romane gi nici s nu consimta ca destrabalarea strainilor sa zdruncine din temelie virtusile romane. Nasica s-a impus cu dis- cursul su cu atéta autoritate, incét Senatul, impresionat de cuvin- tele Ini, si care prevazuse procurarea scaunelor in teatru si deja cetifenii incepusera si le adune, spre a fi gata la ora desfiguratii spectacolului jocurilor de circ, a oprit dupa aceea instalarea scau- nelor. Cu cat de mare dragoste de patrie ar fi desfiingat repreze tarfile jocurilor scenice din oragul Roma daca Nasica ar fi indraznit A se impotriveasca autoritagii acelor divinitayi romane, despre care el n-avea cunostinga ci sunt demoni vatimatori, sau daca avea cunostinga ci mai degraba trebuie impacate aceste divinitagi decat privite cu dispreg ! Caci inci nu fasese introdusé neamurilor din Roma invajitura superioara crestind care, purificind inima prin credinga, indeamna duhul omenesc la obyinerea darutilor ceresti sau supraceresti prin umilinga si evlavie si-i scapa de dominayia trufasilor demoni. CAPITOLUL 32 Despre instituirea reprezentafiilor jocurilor scenice Sa stigi torusi voi care nu cunoagtefi sau care va prefacesi ca cunoastesi si luagi seama si care murmuragi vorbe (de ocara) impotriva celui care v-a cliberat de la asemenea stapini ! Jocurile scenice au fost instituite la Roma ca spectacole ale dezmagului gi ca revarsare a zidamniciilor, nu de defectele oamenilor, ci din porunca divinitigilor voastre. Ar fi fost mai recomandabil sa acordafi onoruri divine acelui vestit Scipio Nasica decit sa va inchinayi unor12 AURELIU AUGUSTIN asemenea divinitagi ! La drept vorbind, acele divinitayi n-au fost ‘mai presus de pontificele lor. Dar figi atengi daci mintea voastra, jmbatata atita vreme cu ingurgitarea de greseli peste greycli, va ingaduie s& sinei seama de niste indrumari sanatoase | Aceste divinitaji dispuneau, pentru ase domoliefecal daunator al molimelor trupest, 68 se desPagoare reprezentagii cu jocuri scenice. in schimb, Marele Pontifice Nasica a interzis si se construiasca scena teatrului tocmai pentru a feri fiinfele omenesti de contaminarea cu asemenea molime. Daca prin lumina duhului consideragi sufletul mai presus de trup, alegefi divinitatea céreia sa va inchinagi! intradevar, molimele trupesti nu s-au domolit tocmai pentru ci sminteala patrunsa pe nesimfite prin reprezentarea jocurilor scenice distrac: tive a subjugat pe acest popor roman rizboinic deprins mai dinainte cu jocurile de cite (cu gladiatori). Dar gaunosenia fiingclor dermafate, prevazind ca aceasti inclinare bolnavicioasi catre reprezentatii Ibrice se va curma prin devierea intr-o alta maladie cu mult mai grava care fi va captiva cel mai mult, cu acest prilej s-au preocupat autoritafile sa exercite influenga nu asupra trupurilor, ci asupra moravurilor, prin care metode au orbit sufletele celor hnapastuigi, aducindu-le o bezna atit de cumplita gi i-au Bicut st

S-ar putea să vă placă și

• Arhieraticon

  

  Document246 pagini

  Arhieraticon

  7777777

  100% (20)
• Liturghia Sfântului Iacob

  

  Document30 pagini

  Liturghia Sfântului Iacob

  7777777

  100% (2)
• Cartea Regulei Pastorale, de Sfântul Grigorie Cel Mare

  

  Document217 pagini

  Cartea Regulei Pastorale, de Sfântul Grigorie Cel Mare

  7777777

  100% (20)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Mircea Pacurariu - Dictionarul Teologilor Romani

  

  Document552 pagini

  Mircea Pacurariu - Dictionarul Teologilor Romani

  7777777

  88% (17)
• Cântări La Cununie Și Cântări Funebre

  

  Document26 pagini

  Cântări La Cununie Și Cântări Funebre

  7777777

  100% (2)
• Floarea Darurilor Și A Virtuților

  

  Document79 pagini

  Floarea Darurilor Și A Virtuților

  7777777

  100% (2)
• Arhieraticon Vechi

  

  Document131 pagini

  Arhieraticon Vechi

  costy2009

  100% (1)
• Curs de Teologie Fundamentala Si Dogmatica

  

  Document90 pagini

  Curs de Teologie Fundamentala Si Dogmatica

  Sciamanna Joseph-Dominique

  100% (1)
• Vecernia Sfinților Brâncoveni, 16, August

  

  Document10 pagini

  Vecernia Sfinților Brâncoveni, 16, August

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Jean Danielou, Simbolurile Crestine Primitive

  

  Document141 pagini

  Jean Danielou, Simbolurile Crestine Primitive

  costina_dobre

  100% (3)
• Utrenia Zilelor de Rând Per. Octoihului

  

  Document2 pagini

  Utrenia Zilelor de Rând Per. Octoihului

  7777777

  100% (3)
• Utrenia Zilelor de Rând Per. Octoihului

  

  Document2 pagini

  Utrenia Zilelor de Rând Per. Octoihului

  7777777

  100% (3)
• Gherman I Arhiepiscopul Constantinopolului, Tilcuirea Sfintei Liturghii

  

  Document136 pagini

  Gherman I Arhiepiscopul Constantinopolului, Tilcuirea Sfintei Liturghii

  7777777

  100% (6)
• Anuarul Istorigrafic Al Romaniei 2011

  

  Document739 pagini

  Anuarul Istorigrafic Al Romaniei 2011

  Moga Alexandra-Loredana

  100% (3)
• H.-I. Marrou, Sfantul Augustin Si Sfarsitul Culturii Clasice

  

  Document282 pagini

  H.-I. Marrou, Sfantul Augustin Si Sfarsitul Culturii Clasice

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Testamentul Ips Bartolomeu Valeriu Anania - 57876700

  

  Document2 pagini

  Testamentul Ips Bartolomeu Valeriu Anania - 57876700

  dragulin11

  Încă nu există evaluări
• Plante

  

  Document161 pagini

  Plante

  Militaru Marius

  100% (8)
• Maxim Mărturisitorul, Mistagogia

  

  Document112 pagini

  Maxim Mărturisitorul, Mistagogia

  7777777

  100% (3)
• Sfantul Grigorie de Nazianz - Despre Iubirea de Saraci

  

  Document46 pagini

  Sfantul Grigorie de Nazianz - Despre Iubirea de Saraci

  paduresculiviu

  100% (1)
• Liturghia Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

  

  Document38 pagini

  Liturghia Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Colindă, Noi În Seara de Crăciun

  

  Document1 pagină

  Colindă, Noi În Seara de Crăciun

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Vecernia Zilelor de Rând Per. Triodului

  

  Document2 pagini

  Vecernia Zilelor de Rând Per. Triodului

  7777777

  100% (1)
• Utrenia Zilelor de Rând Per. Penticostarului

  

  Document2 pagini

  Utrenia Zilelor de Rând Per. Penticostarului

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Pr. Prof. Valer Bel, Dogmatica I

  

  Document123 pagini

  Pr. Prof. Valer Bel, Dogmatica I

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Rânduiala Miezonopticii Din Duminici, Per. Penticostarului

  

  Document2 pagini

  Rânduiala Miezonopticii Din Duminici, Per. Penticostarului

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Rânduiala Miezonopticii Din Postul Mare

  

  Document4 pagini

  Rânduiala Miezonopticii Din Postul Mare

  7777777

  Încă nu există evaluări
• Vecernia Zilelor de Rând Per. Penticostarului

  

  Document2 pagini

  Vecernia Zilelor de Rând Per. Penticostarului

  7777777

  100% (1)
• Ritualul Initierii Crestine - Final

  

  Document404 pagini

  Ritualul Initierii Crestine - Final

  andreeadom

  100% (1)
• Sf. Chiril Al Ierusalimului 5 Cateheze Mistagogice

  

  Document13 pagini

  Sf. Chiril Al Ierusalimului 5 Cateheze Mistagogice

  Constant

  100% (7)