Ocluzii prin malformaţii duodenale

Constituie una dintre cauzele cele mai frecvente ale ocluziei intestinale la nou-născut şi la sugar.
Considerate de unii autori drept malformaţii rare, cu o frecvenţă de 1:40.000 de nou-născuţi,
malformaţiile duodenului, inclusiv cele care realizează un obstacol incomplet par să fie în realitate mai
numeroase, înregistrând o frecvenţă de 1:9000 de nou-născuţi.

In funcţie de natura obstacolului, malformaţiile duodenului se pot clasifica în două mari categorii:
- extrinsece;
- intrinsece.

In prima categorie se întâlnesc următoarele cauze:

- viciul de rotaţie şi bride (brida LADD), cu sau fără volvulus;
- cudura exagerată şi acolarea în exces a ungliului TRIETZ;
- pancreasul inelar;
- duplicaţia de duoden;
- pensa aortomezenterică;
- duodenul retrocav.

In grupa a doua obstacolul este realizat de:

- atrezia duodenală;
- aplazia duodenală;
- diafragmul incomplet;
- diafragmul complet.

In privinţa sediului obstacolului, acesta este cel mai frecvent pe porţiunea a treia a duodenului. Se
pot asocia şi alte malformaţii:
- atrezii intestinale diverse;
- malformaţii cardiace diverse;
- atrezia de esofag;
- malformaţii urogenitale;
- malformaţii ale membrelor;
- trisomia 21.

Simptomatologie.
Vărsăturile, prin prezenţa sau absenţa bilei pot indica sediul supra- sau subvalerian al stenozei.
Momentul vărsăturilor şi cantitatea lor dau informaţii preţioase, orientând diagnosticul către un obstacol
incomplet - atunci când vărsăturile apar mai târziu şi sunt cantitativ mai reduse - sau către o întrerupere
totală a continuităţii duodenale - atunci când ele apar foarte precoce şi sunt abundente, copilul eliminând
întreaga cantitate de lichide primită.
La unii bolnavi cu diafragm incomplet, anumiţi corpi străini, cum ar fi sâmburii de fructe, joacă un rol
de supapă, creând intermitent un obstacol total în evacuarea conţinutului din punga duodenală foarte
dilatată.
Alături de vărsături, constipaţia este un simptom constant întâlnit. La nou-născuţii care nu au eliminat
deloc meconiu se impune investigarea atentă a canalului anorectal şi a colonului, pentru a putea depista
existenţa altor obstacole pe tubul digestiv.
Pierderea în greutate este, în grade variate, constant întâlnită.
De menţionat că polihidramniosul este notat prenatal la 50% din pacienţii cu malformaţii duodenale.
 Examenul obiectiv pune în evidenţă în mod constant mărirea de volum a abdomenului în etajul
superior, prezenţa unei dilataţii abdominale în epigastru. Mai rar se pot observa pe suprafaţa peretelui
abdominal unde peristaltice pornind de la stânga la dreapta, unde care traduc eforturile musculaturii
stomacului de a învinge obstacolul duodenal.
Percuţia în epigastru, în hipocondrui stâng şi în cel drept pune în evidenţă o hipersonoritate
corespunzătoare celor două pungi de aer formate prin distensia stomacului şi a duodenului.

Examenul radiologic este obligatoriu. Simpla radiografie abdominală furnizează de cele mai multe
ori date suficiente. Ea pune în evidenţă două pungi hidroaerice - una în stomac, cealaltă în duoden. Când
obstacolul este complet, restul abdomenului apare opac; când obstacolul este incomplet, aerul pătrunde şi
în ansele de sub stenoză, dar distensia marcată a duodenului se deosebeşte uşor de marginea primelor anse
jejunale.

Injectarea unei substanţe de contrast, de preferat a lipiodolului sau a gastrografinului, poate furniza
date în plus asupra sediului obstacolului, dar acest examen nu este indispensabil - la nou-născut în special.
Atunci când este practicat, imaginea celor două pungi hidroaerice - în tipsii de balanţă - este greu de
confundat. După efectuarea radiografiilor din mai multe incidenţe, substanţa de contrast va fi aspirată cât
mai complet posibil din stomac.
Folosirea bariului o socotim indicată doar la copilul mai mare.
La nou-născut utilizarea acestuia este total contraindicată, pentru că bronhopneumonia de degluţie cu
bariu care poate surveni, are un prognostic foarte grav.
Examenul radiologic se încheie, obligatoriu cu practicarea unei iri-gografii sau irigoscopii care va da
informaţii asupra poziţiei şi calibrului colonului. Prezenţa colonului în jumătatea stângă a abdomenului
orienteză diagnosticul către o stenoză duodenală de natură extrinsecă, prin viciu de rotaţie.
Valoarea examenului radiologie este decisivă în stabilirea diagnosticului.
Tratamentul este exclusiv chirurgical.