ŢIBERNEAC VASILE. c.

MOLDOVEI 1

CONSEIL COUNCIL
DE L’EUROPE OF EUROPE

COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME

EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS

SECŢIUNEA A PATRA

CAUZA TIBERNEAC VASILE c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 26103/04)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

16 octombrie 2007

Această hotărâre va deveni definitivă în condiţiile prevăzute de articolul 44

§ 2 din Convenţie. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
 ŢIBERNEAC VASILE. c. MOLDOVEI 2

În cauza Ţiberneac Vasile c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), statuând în
Camera compusă din:
Sir Nicolas BRATZA, Preşedinte,
Dl J. CASADEVALL,
Dl G. BONELLO,
Dl S. PAVLOVSCHI,
Dl L. GARLICKI,
Dl J. ŠIKUTA,
Dna P. HIRVELÄ, judecători,
şi domnul T.L. EARLY, Grefier al Secţiunii,
Deliberând cu uşile închise la 25 Septembrie 2007,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la aceiaşi dată:

PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată la 18 iunie 2006, printr-o cerere (nr. 26103/04)
introdusă contra Republicii Moldova la Curte, potrivit articolului 34 din
Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale (“Convenţia”), de domnul Ţiberneac Vasile, care este
cetăţean moldovean (“reclamant”).
2. Reclamantul a fost reprezentat de dl Victor Marcu, jurist care practică
în Edineţ. Guvernul Republicii Moldova (“Guvernul”) a fost reprezentat de
Agentul său, la acel moment, dl Vitalie Pârlog.
3. Reclamantul s-a plâns de faptul că prin neexecutarea hotărârii rămase
definitive, care a fost pronunţată în favoarea sa, i s-au încălcat drepturile
civile recunoscute de o instanţă, care sunt garantate de articolul 6 § 1 din
Convenţie şi dreptul la respectarea proprietăţii, garantat de articolul 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţie.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a IV-a Curţii. La 10 martie 2006,
Preşedintele Secţiunii a decis să comunice cererea Guvernului. Potrivit
prevederilor articolului 29 § 3 din Convenţie, s-a decis examinarea fondului
cererii odată cu admisibilitatea acesteia. Preşedintele Secţiunii, în temeiul
articolului 41 al Regulamentului Curţii, de asemenea a decis să acorde
prioritate acestui caz, reieşind din etatea în care se afla reclamantul şi starea
sa gravă de sănătate.
5. Atât reclamantul cât şi Guvernul au prezentat observaţiile sale
referitoare la admisibilitate şi fondul cauzei (articolul 59 § 1 din
Regulamentul Curţii).
 ŢIBERNEAC VASILE. c. MOLDOVEI 3

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

6. Reclamantul s-a născut în 1921 şi locuieşte în Cupcini.

7. În 1949 părinţii reclamantului au fost persecutaţi de autorităţile
comuniste. Proprietatea acestora a fost confiscată şi ei au fost exilaţi în
Siberia
8. În 1989 aceştia au fost reabilitaţi.
9. La o dată nespecificată în anul 2004 reclamantul a iniţiat o acţiune
împotriva Direcţiei Finanţe Edineţ, în vederea compensării proprietăţii
confiscate de la părinţii lui.
10. La 24 martie 2004, Judecătoria Edineţ admite acţiunea reclamantului
şi obligă pârâtul să achite acestuia 97 000 de lei moldoveneşti (MDL)
(echivalentul a 6 284 (EURO) la acel moment). Această hotărâre nu a fost
atacată cu apel şi după cinsprezece zile a devenit definitivă şi executorie.
11. La 6 mai 2004, Oficiul de executare a recepţionat titlul executoriu.
12. La 28 ianuarie 2005, Oficiul de executare a transmis titlul executoriu
Preşedintelui raionului Edineţ, fără a fi executat.
13. Hotărârea definitivă din 24 martie 2004 nu a fost executată până în
prezent.

II. DREPTUL INTERN PERTINENT

14. Legislaţia naţională pertinentă a fost menţionată în hotărârea Prodan

c. Moldovei (nr. 49806/99, CEDO 2004-III (extrase)) şi Popov c. Moldovei
(nr. 1) (nr. 74153/01, §§ 29-41, 18 ianuarie 2005).

ÎN DREPT
15. Reclamantul a susţinut că neexecutarea hotărârii definitive
pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale prevăzute de articolul 6
paragraful 1 şi articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Partea pertinentă a articolului 6 § 1 prevede următoarele:
“1. “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen
rezonabil a cauzei sale de către o instanţă..., care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ...”

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni
nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în
condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
 ŢIBERNEAC VASILE. c. MOLDOVEI 4

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care

le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului
general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

I. EXCEPŢIA PRELIMENARĂ A GUVERNULUI

16. În observaţiile sale asupra fondului şi a admisibilităţii cauzei,

Guvernul a susţinut faptul că nu au fost epuizate toate remediile interne
existente. Acesta a invocat că reclamantul putea depune o acţiune împotriva
organului de executare potrivit articolului 20 din Constituţie şi a articolului
426 din actualul Cod de procedură civilă, (“actualul CPC”).
17. Curtea notează că aceasta deja a respins o excepţie similară ridicată
de Guvernul reclamat potrivit articolului 426 din actualul CPC, pe motiv că
“chiar admiţând faptul că petiţionarul ar fi acţionat în judecată cu o plângere
contra executorului judecătoresc obţinând o hotărâre judecătorească privitor
la neligitimitatea neexecutării hotărâriii potrivit legislaţiei naţionale, prin
aceasta nu s-ar fi obţinut nimic nou, decât emiterea unui alt titlu executoriu
prin care Organul de Executare ar fi fost autorizat să continue executarea
hotărârii” (a se vedea Popov c. Moldovei, precitată, § 32). Curtea nu găseşte
vreun raţionament să se îndepărteze de la această concluzie în cazul dat.
18. Pentru aceleaşi motive, Curtea consideră că articolul 20 din
Constituţie, care prevede dreptul la un acces general la justiţie, nu oferă
reclamantului un remediu efectiv. În timp ce hotărârea Plenului Curţii
Supreme de Justiţie din 19 iunie 2000 „Cu pririre la aplicarea de către
instanţele naţionale a prevederilor Convenţiei europene privind protecţia
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” ar fi putut permite
reclamantei să invoce direct prevederile Convenţiei în faţa instanţelor de
judecată naţionale, o astfel de invocare n-ar fi rezultat cu nimic altceva decât
“cu emiterea unui alt titlu executoriu prin care Organul de Executare ar fi
fost autorizat să continue executarea hotărârii” (a se vedea Lupacescu şi alţii
c. Moldovei, nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03,
13681/03, şi 32759/03, § 17, din 21 martie 2006).
19. În orice caz, Curtea reiterează că o persoană care a obţinut o hotărâre
executorie împotriva Statului, urmare a unui litigiu soldat cu succes, nu
poate fi obligat de a se adresa către organele de resort în vederea executării
acesteia (a se vedea Metaxas c. Greciei, nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004).
20. Curtea consideră că plângerile reclamantului formulate potrivit
articolului 6 § 1 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din
Convenţie ridică întrebări de drept suficient de serioase, astfel încât,
aprecierea lor depinde de examinarea fondului cauzei. Nu a fost constatat
nici un alt motiv pentru a le declara inadmisibile. Prin urmare, Curtea
declară aceste plângeri admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica
articolul 29 § 3 din Convenţie (a se vedea paragraful 4 supra), Curtea va
examina imediat fondul acestor plângeri.
 ŢIBERNEAC VASILE. c. MOLDOVEI 5

II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENŢIE

ŞI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENŢIE

21. Reclamantul a susţinut că neexecutarea hotărârii definitive

pronunţată în favoarea sa a încălcat drepturile sale prevăzute de articolul 6
paragraful 1 şi articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
22. Problemele ridicate în lumina acestor articole sunt identice celor,
prin care s-a constatat încălcarea aceloraşi articole în hotărârile Prodan c.
Moldovei (precitată, §§ 56 şi 62) şi Sîrbu şi alţii c. Moldovei (nr. 73562/01,
73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 şi 73973/01, §§ 27 şi 33, 15 iune
2004).
23. Drept consecinţă, Curtea, în lumina raţionamentelor degajate în
aceste hotărâri, constată, că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din
Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie ca urmare a
neexecutării hotărârii definitive din 24 martie 2004.

III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE

24. Articolul 41 din Convenţie prevede:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale
şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare
incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este
cazul, o satisfacţie echitabilă.”

A. Prejudiciul şi costurilie şi cheltuielile de judecată

25. Reclamantul a solicitat, cu titlul de prejudiciu moral, 10 000 EURO,

urmare a neexecutării hotărârii definitive care a fost pronunţată în favoarea
sa. El a susţinut că omisiunea de a executa hotărârea rămasă definitivă pe o
perioadă lungă de timp, a cauzat acestuia stres şi anexietate. El nu a solicitat
careva pretenţii referitoare la prejudiciu material şi la costuri şi cheltuieli de
judecată.
26. Guvernul a contestat cuantumul solicitat de reclamant susţinând că
simpla constatare a încălcării va constitui o satisfacţie echitabilă suficientă.
27. În lumina constatărilor, precum că autorităţile naţionale nu au
întreprins toate măsurile necesare pentru asigurarea executării hotărârii, care
a fost adoptată în favoarea reclamantului şi luând în considerare că aceasta
încă nu a fost executată, Curtea constată că reclamantul este încă în drept să
recupereze suma restantă, care, a fost acordată printr-o hotărâre în cadrul
proceselor la nivelul naţional (6 284 EURO).
28. Curtea de asemenea, consideră că reclamantul putea să sufere şi un
prejudiciu moral, urmare a încălcărilor constatate, care nu poate fi acoperit
prin simpla constatare a încălcărilor de către Curte. Suma solicitată de
reclamant, este totuşi, excesivă în acest sens. Statuând pe o bază echitabilă,
Curtea acordă reclamantului 1 200 EURO.
 ŢIBERNEAC VASILE. c. MOLDOVEI 6

B. Penalităţi

29. Curtea consideră oportun ca penalitatea de întârziere să fie bazată pe

rata limită a dobânzii Băncii Centrale Europene, căreia urmează să i se
adauge trei procente.

DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA ÎN

UNANIMITATE

1. Declară cererea admisibilăi;

2. Susţine, că a existat o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din

Convenţie;

3. Susţine, că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenţie;

4. Susţine
(a) că statul reclamat trebuie să achite reclamantului, în decurs de trei luni
de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu
prevederile articolului 44 § 2 din Convenţie, 6 284 EURO (şase mii două
sute optzeci şi patru Euro) cu privire la prejudiciul material şi 1 200 EURO
(o mie două sute Euro) cu titlul de prejudiciu moral, sume de bani care
urmează a fi achitate în valuta naţională a statului reclamat la rata de schimb
aplicabilă la data efectuării plăţii, plus orice taxă care ar putea fi încasată;
(b) că din momentul expirării celor trei luni sus menţionate, o penalitate de
întârziere va fi achitată reieşind din cuantumurile de mai sus la rata limită a
dobânzii Băncii Centrale Europene pentru perioada de penalizare plus trei
procente;

5. Respinge, restul pretenţiilor de satisfacţie echitabilă a reclamantului.

Întocmită în limba engleză şi notificată în scris la 16 octombrie 2007,

potrivit articolului 77 §§ 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.

T.L. EARLY
Nicolas BRATZA
Grefier Preşedinte