Nașterea Domnului

Sărbătoarea Nașterii Domnului bucură an de an miliarde de oameni din întreaga lume.

Odată cu venirea iernii și, implicit, a lunii decembrie, o frenezie generală stăpânește pe toată
lumea: oamenii încep să scoată din cutii decorațiunile specifice, ascultă colinde și muzică cu
specific de sărbătoare și caută înnebuniți cadouri prin care să îi surprindă pe cei dragi.

Cu toate acestea, sărbătoarea Nașterii Domnului are o însemnătate mult mai profundă
pe care de cele mai multe ori, toate aceste pregătiri o pierd din vedere. Numită popular și
Crăciun această sărbătoare este despre întruparea lui Dumnezeu, nașterea lui ca om din
Fecioara Maria. Nicăieri în nicio altă religie a lumii Dumnezeu nu se face asemenea omului,
ci el rămâne izolat în cerul lui; Creștinismul prezintă această apropiere a lui Dumnezeu de
om.

Importanța acestei sărbători reiese din misiunea pe care Fiul lui Dumnezeu și-a
asumat-o venind pe pământ. El S-a născut pentru a ne mântui pe noi de păcatul săvârșit de
Adam și Eva la începutul omenirii. Cu alte cuvinte, Nașterea Domnului este strâns legată de
Învierea Lui. Importanța Nașterii Domnului se vede și din faptul că cele două ere istorice au
ca punct de referință anul nașterii lui Iisus Hristos.

Acum mai bine de 2000 de ani, într-un sat din Israel, cu numele Bethleem, poposeau
Maria și Iosif. Maria era însărcinată și momentul nașterii era foarte aproape. Din cauza
aglomerației produsă de porunca efectuării recensământului, satul era foarte aglomerat, astfel
că cei doi abia au găsit găzduire într-un adăpost de animale al unui păstor. În acel adăpost, în
ieslea vitelor, s-a născut Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Momentul Nașterii Sale a fost marcat de o bucurie imensă în cosmos. Îngerii lui
Dumnezeu au venit din ceruri să le vestească oamenilor minunea petrecută. Pe un câmp din
apropiere au găsit câțiva păstori ce aveau grijă de oile lor. Lor le-au vestit că în sat, s-a născut
Împăratul tuturor, să meargă să I se închine. Pe cer, o stea minunată cum nu a mai existat
niciodată și-a arătat strălucirea. Trei magi din țări îndepărtate, deprinși cu studiul astrelor, au
observat această stea și au cunoscut că ceva măreț s-a petrecut în lume. În momentul în care
ei s-au hotărât să investigheze, steaua a început a se mișca; magii mergeau și ei după cum îi
îndruma steaua.

Când au ajuns în Ierusalim, capitala Israelului, steaua s-a făcut nevăzută, așa că ei au
mers la regele Irod, întrebându-l unde este locul în care s-a născut Împăratul tuturor. Mirat de
o astfel de întrebare și cuprins de teamă, Irod îi roagă pe magi ca la întoarcere să îi spună și
lui unde l-au găsit pe nou-născutul Împărat pentru a merge și el să I se închine. De fapt,
dorința lui era de a-L ucide. Plecând de la Irod, steaua s-a arătat din nou magilor și i-a
îndrumat până deasupra locului unde se născuse Iisus. Întrând în adăpostul de animale, magii
l-au descoperit pe Iisus culcat în ieslea vitelor. Plini de uimire și respect față de Fiul lui
Dumnezeu, aceștia i-au adus Pruncului aur, ca unui Împărat, smirnă, ca unui Dumnezeu, și
tămâie, ca unui Arhiereu. La plecare au fost înștiințați de un înger să nu mai treacă pe la Irod,
așa că s-au întors în țările lor pe alt drum.