Teoria emergenţei şi fizicalismul non-reductiv

Pană Leonard, Filosofia Minţii – sem I, an II

2016-2017

grupa 355
 În cadrul acestui eseu îmi propun să analizez problema conștiinței din punctul de vedere
aparținând fizicalismului non-reductiv, prezentând deasemenea și principalele puncte cheie ale
teoriei emergenței. Această teorie nu neagă realismul, păstrând teza că procesele conștiente
mentale sunt cauzate de către materia ca atare, având caracter ontologic emergent. 1

Pentru a prezenta punctul de vedere fizicalist (NRF) mă voi raporta la conceptul de

conștiință (în sensul de consciousness) prezentat de către John Searle în volumul “Rediscovery
of the mind”. Teoria emergenței va fi prezentată conform punctului de vedere care îi aparține lui
Robert van Gluick, precum și prin optica lui Tim Crane. Filosofii pe care i-am ales pentru a
putea înfățișa principalele probleme puse de fizicalism și emergență sunt complementari în ceea
ce privește delimitarea conceptuală. În acest eseu se va încerca, prin urmare, un răspuns la
dualismul cartezian al substanțelor, opunându-i-se o teorie care privește diferit noțiunea de
qualia.

În primul rând, voi avea în vedere faptul că aceste teorii urmăresc să fie un răspuns la
problema relației dintre minte și corp, o problemă fundamentală pentru domeniul de activitate al
disciplinei filosofiei minții.

Acestea urmăresc să identifice principiul cauzal de funcționare al proceselor mentale și să

descrie într-un mod cât mai potrivit conceptul științific al conștiinței. Pentru fizicalismul
desfășurat în volumul lui Searle, acest principiu cauzal este păstrat în limitele neuro-biologicului,
deci se implică faptul că pentru a studia conștiința este de-ajuns studiul multi-nivelat2 al sferei
rețelelor neuronale implicate în acest proces fizic.

Interpretarea fizicalistă a conștiinței merge pe principiul cercetării de la nivelul micro la

nivelul macro al realității. Astfel, spectrul de activitate „macro” al conștiinței va fi descris prin

1
cf. O’Connor, Churchill, pag. 1
2
cf. Searle, cap. 4, pag. 87
recurs la procese de tip micro-fenomenal, acest principiu fiind unul de bază în limitele
atomismului științific. Conștiința este, prin urmare, reductibilă la procese fizice de ordinul
sinapselor și este parte din ordinea biologică firească, la fel ca orice alt proces biologic organic.3

În al doilea rând, în cadrul teoriei emergenței este adusă o completare acestuie fizicalism
prin argumentul ireductibilității epistemice a fenomenelor mentale calitative ale conștiinței
(qualia). Cu alte cuvinte, teoria emergenței susține că o descriere pur fizicală a naturii conștiinței
pierde din vedere tocmai conținutul acestui concept, având în vedere că fenomenele ce țin de
qualia conștiinței nu pot fi explicate în termeni neuronali. Totuși, devine problematic cum anume
se distinge tipologia mentalului de cadrul de explicitare fizicalist.

Van Gluick apreciază că “a explica un lucru compus în întregime din părți fizice nu este
totuna cu a spune că toate acele părți au numai proprietăți fizice”.4 Cea de-a doua parte a acestui
argument accentuează ideea conform căreia stările mentale sunt prin definiție “distincte”, au
caracterul unei distinctivități ce provine din teza carteziană cum că mintea are funcția principală
de a percepe “clar și distinct” realitatea.

Așadar, devin mai mult decât probabile unele caracteristici distinctive ale mentalului în
raport cu fizicul la nivel de unitate și la nivel de totalitate a sistemului neuronal, fiind imposibilă
explicitarea primelor numai prin recurs la compoziționalitatea sistemului.5

Cu alte cuvinte, trăsăturile emergente ale mentalului nu sunt explicabile în termenii unui
conexionism. Nu putem spune că există modificări la nivel mental fără să recunoaștem că acestea
au la bază modificări ale stărilor de lucruri fizicale. Prin urmare, teoria emergenței susține nu un
dualism al substanțelor realității, ci un dualism al proprietăților tipologice.

Un alt caracter important care se dezvăluie conform fizicalismului este dependența.

6
Practic, orice interpretare a conștiinței depinde de realitatea efectivă a stării de lucruri, adică
dacă mentalul anecesarre un caracter emergent, atunci acesta emerge întotdeauna către o
exterioară fizică. Sensul verbului “a emerge” este, conform dicționarului, “(despre corpuri,
radiații) a părăsi un mediu după ce l-a traversat”.

3
cf. Searle, pag. 90
4
cf. van Gluick, pag. 7
5
idem
6
cf. Crane, pag. 4
 Devine foarte clar acum că este necesară o distincție în privința conceptului de
emergență, pentru că putem vorbi despre proprietăți ale acesteia, dar și despre o anumită forță
vectorială care direcționează acest proces.7 Conceptul de forță vectorială se referă la ideea de
“putere cauzală” pusă în joc de distinctivitatea proprietăților emergente ale mentalului. În această
ordine de idei, trebuie acceptată un soi de cauzalitate mentală “metafizică” independentă de
cauzalitatea materială de la nivelul micro-fizic.8

În concluzie, răspunsul pe care teoria emergenței îl propune la problema relației dintre

minte și creier este că această relație este una de tipul unei identități, însă o identitate ce are
caracterul particular de a se distinge ca emergență.

Această proprietate a minții rezolvă problema conexionismului de a nu distinge prea clar

între rețele neuronale efective și procese mentale, fără a atribui o substanță separată acestora din
urmă ca de exemplu în cadrul dualismului metafizic cartezian. Fenomenele mentale sunt
emergente într-un sens ontologic, dar pot exista efectiv numai pe baza și în completă identitate
cu creierul.

7
cf. van Gluick, pag. 17
8
cf. O’Connor, Churchill, pag. 7
Bibliografie:

Tim Crane - The significance of emergence,

https://philpapers.org/archive/CRATSO-13.pdf

Robert van Gluick – Reduction, emergence and other recent options on the mind/body problem

J. Searle - Rediscovery of the mind, cap. 4 – Consciousness and its place in nature

Timothy O'Connor and John Ross Churchill - Nonreductive Physicalism or Emergent Dualism?
The Argument from Mental Causation,

http://www.indiana.edu/~scotus/files/NonRedPhysEmerg.pdf