26/10/2015

o Afacerea acoperă orice activitate economică

ce furnizează bunuri sau servicii în schimbul
unei plăţi
o Afacerea internaţională se referă la afacerile
care se derulează în mai multe ţări
o Scopul afacerilor (nivel internaţional):
Titular curs: Alina Popescu
• Obţinerea profitului – generarea de bunăstare
Departamentul REI
• Non-profit – deservirea unei cauze sociale
• Întreprinderea socială – amestec al celor două

o O piaţă poate fi oricare dintre următoarele:  Criterii: număr de angajaţi, cifră de afaceri sau cotă de piaţă
• Un loc unde se realizează tranzacţii de  Aceste criterii sunt interpretate diferit în contexte naţionale sau regionale
schimb diferite, în principal în funcţie de mărimea economiei

• O ţară, când e vorba de consumatorii ei

• Un tip de schimb (ex: piaţa financiară)  Cea mai utilizată clasificare:
 Microîntreprindere: 0–9 angajaţi
• O ţară, în termenii economiei ei
 Mică: 10–49 angajaţi
• Un grup de consumatori cu caracteristici
 Medie: 50–249 angajaţi
similare, sau segment
 Mare: peste 250 angajaţi
o O piaţă emergentă se referă la ţările
importante, cu ritm rapid de creştere (ex: ! IMM=angajaţi<250 SI Cifra Afaceri anuala neta<50 mil. EUR
BRIC) si/sau active totale <43 milioane EUR
3 4

 Engl. Enterprise / Firm / Corporation

 Este o entitate separată de proprietari / acţionari, este o
“persoană juridică”
 Este deţinută legal de acţionari (shareholderi) sau
deţinătorii de părţi sociale, cunoscuţi ca stockholders în
multe ţări
 O acţiune sau o parte socială (en. share) este un tip de
proprietate personală asupra capitalului companiei (en.
equity)

5 6

1
 26/10/2015

 În terminologia internaţională, companiile pot fi private  Studiu de caz: Virgin Group Limited
sau publice:  Înfiinţat de Richard Branson
 Private – nu oferă acţiuni către public  Afaceri de bază: călătorii, entertainment, lifestyle.
 Limited (UK)  Grupul cuprinde peste 400 companii pe tot globul.

 Virgin Group  Companii: Virgin Spa, Virgin Books, Virgin Records, Virgin Atlantic
Airways, Air Asia X, Air Nigeria, Virgin Brides, Virgin Comics, Virgin
 Publice – oferă acţiuni către public (cel puţin 25%) Holidays, Virgin Flowers, Virgin Mobile, Virgin Money AND MANY
 Plc. (UK) MORE....
 Acest tip de grup de companii se numeşte “conglomerat”
 Vodafone şi Tesco

www.virgin.com

7 8

 Studiu de caz: Vodafone Group Plc

 Este o companie globală din sectorul telecomunicaţiilor cu sediul
central la Londra (UK)
 Este cel mai mare operator de telefonie mobilă în funcţie de venituri
şi al doilea în lume după numărul de utilizatori (după China Mobile)
 Operează reţele de telefonie în peste 30 de ţări şi are reţele
partenere în alte peste 40 de ţări
 Numele de Vodafone vine de la voice data fone
 Vodafone s-a listat prima dată la London Stock Exchange şi este
cuprinsă în Indicele FTSE 100. Are o capitalizare de piaţă de
aproximativ £93 miliarde (9 martie 2011), fiind a 4-a mare companie
listată la London Stock Exchange.
 Are o listare secundară pe NASDAQ.
9

 Companiile / întreprinderile deţinute de stat au jucat / joacă un rol

important în activitatea economică din mai multe ţări şi variază în  Abordarea etnocentrică
funcţie de modul de organizare şi orientarea către piaţă
 “industrii naţionalizate”; Petroleos din Venezuela
 În Europa: sectorul telecomunicaţiilor şi sectorul utilităţilor publice  Abordarea policentrică
(gaz, apă, electricitate)
 Companii globale: Renault S.A. (15% guvernul francez), Deutsche
Telekom (guvernul german deţine direct 15% şi alte17% prin banca de  Abordarea geocentrică
stat KfW.)

+Abordarea regiocentrică
11 12

2
 26/10/2015

 Abordarea etnocentrică Abordarea etnocentrică:

 Credinţa că modul propriu de a face afaceri al firmei  Firma etnocentrică priveşte pieţele externe ca extrapolări ale
mamă şi cultura naţională a acesteia sunt cele mai bune pieţei interne (supremaţia pieţei de origine)
 Abordarea policentrică  Firma se va axa pe valorile şi interesele companiei mamă în
 Deschidere către alte culturi şi practici de afaceri formularea şi implementarea planului strategic

 Abordarea geocentrică  Activităţile şi operaţiunile din străinătate sunt organizate şi

derulate similar cu cele de pe piaţa de origine
 Piaţa globală este abordată ca fiind o singura piaţă cu o
strategie standardizată, dar care permite adaptare la  Conducerea subsidiarelor companiei multinaţionale cu
orientare etnocentrică este dominată de manageri din ţara de
condiţiile locale
origine
+ Abordarea regiocentrică  Produse / servicii similare cu cele din ţara de origine (export)
 Abordare unitară la nivel de regiune Ex: Wal-Mart
13 14

Abordarea policentrică: Abordarea regiocentrică:

 Orientarea catre tara-gazda
 Recunoaşterea caracterului specific al culturilor străine şi al
necesităţii luării lui în considerare
 Produse fabricate pentru consum local, de întreprinderi
localizate în ţările gazdă
 Subsidiare autonome sub control financiar (prin raportare)
 Se implementează planuri strategice care adresează nevoile
pieţelor locale
 Managementul filialelor este asigurat de personal local;
managerii din ţările gazdă nu sunt trataţi pe picior de
egalitate cu cei de la centru
15
 compania multinaţională utilizează o strategie care adresează
atât nevoile locale, cât şi regionale, fiind o combinaţie între
orientările etnocentrice şi policentrice.
 Strategia companiei va viza o regiune geografică, nu doar o
singură ţară.
 Produsele sunt în general uniforme (standardizate) cu adaptări
minore
 Deciziile strategice se iau la centru, transmiţându-se pentru
aplicare la regiune
16

Firmele cu activitate internaţională pot deveni:

Abordarea geocentrică:
 Piaţa – piaţa globală
 Firmele geocentrice se consideră corporaţii globale (nu există
un centru localizat geografic şi nici o componentă naţională nu este
predominantă)
 Gândesc la scară globală şi acţionează în plan local
 Oferă produse globale cu variaţii locale
 Sunt o reţea de firme la scară mondială pe o bază
descentralizată şi în condiţii de specializare pe criterii globale
17
 Companii multinaţionale (CMN): o firmă care
derulează operaţiuni în mai multe ţări. Are sediul
central într-o ţara de origine, şi filiale/ sucursale în
alte ţări gazdă.
 Companii transnaţionale (CTN): o CMN care nu se
identifică cu o ţară anume, are atribute internaţionale
care nu ţin de o ţară anume şi adaptare ridicată la
specificul local
 Companii globale: încearcă să standardizeze şi să
integreze operaţiunile de pe glob din toate ariile
funcţionale

3
 26/10/2015

 CMN – o companie cu sediul într-o ţară, dar care

desfăşoară operaţiuni şi în alte ţări  Exemple?
 CMN – o companie mamă care deţine sau controlează
alte afaceri (filiale, sucursale, afaceri afiliate) în
diferite ţări

Compania mamă
Ţara gazdă

60% 100%
30%

Companie în Companie în Companie în

ţara A ţara B ţara C
19

# Compania Ţara de origine Industria Venitul in USD # Ţara de origine Număr companii
1 Wal-Mart SUA Retail $476.3 mld 1 SUA 128
2 Royal Dutch Shell Olanda - UK Petrol $459.6 mld 2 China 95
3 Sinopec China Petrol $457.2 mld 3 Japonia 57
China National
4 China Petrol $432.0 mld 4 Franţa 31
Petroleum Corporation
5 ExxonMobil SUA Petrol $407.7 mld 5 Germania 28
6 BP Regatul Unit Petrol $396.2 mld 6 Regatul Unit 28
State Grid Corporation
7 China Electricitate $333.4 mld 7 Coreea de Sud 17
of China
8 Volkswagen Germania Auto $261.5 mld 8 Elveţia 13
9 Toyota Japonia Auto $256.5 mld 9 Olanda 13
10 Glencore Elveţia Mărfuri $232.7 mld 10 Canada 10

Sursa: Topul Fortune Global 500 (2014) Sursa: Topul Fortune Global 500 (2014)

 Axa Nord-Nord  Comerţul internaţional – schimburi de bunuri

 Triada: America de Nord – UE – Japonia/China şi servicii ce depăşesc graniţele naţionale
 Exporturi – bunuri şi servicii produse de către o
 Companiile din aceste trei regiuni geografice firmă într-o ţară ce sunt vândute (trimise) într-o
derulează cea mai mare parte a afacerilor altă ţară
internaţionale  Importuri - bunuri şi servicii produse într-o ţară şi
aduse (cumpărate) într-o altă ţară
 Cum? Ce fac aceste companii?
 2 categorii principale:  Ex: bunuri materiale (haine, petrol, maşini),
servicii (transport aerian, servicii hoteliere)
 Comerţ internaţional
 Investiţii străine directe

4

Observăm că top importatori = top exportatori
Sursa: EUROSTAT (2012)
 ISD= fonduri de capital investite în alte ţări
 ISD=deţinerea şi controlul activelor străine
 – participarea la constituirea sau la extinderea unei
întreprinderi (ex: dobândirea de acţiuni sau părţi sociale ale
unei societăţi comerciale cu excepţia investiţiilor de
portofoliu) sau înfiinţarea şi extinderea în România a unei
sucursale de către o societate comercială străină prin:
 aport financiar, în monedă naţională sau în valută convertibilă;
 aport în natură de bunuri imobile sau/şi bunuri mobile, corporale
şi necorporale;
 participarea la creşterea activelor unei întreprinderi, prin orice
mod legal de finanţare.
 Este diferită de INVESTIŢIA DE PORTOFOLIU
Sursa: UNCTAD (2013)
26/10/2015
 Estebaza istorică a afacerilor internaţionale şi
ne ajută să înţelegem practicile şi strategiile
CMN
 Ne ajută să înţelegem impactul afacerilor
internaţionale asupra economiilor naţionale
 Când importurile şi exporturile scad, este semn de
recesiune
 Analiza fluxurilor globale de ISD arată că firmele
din ţările industrializate au investit cel mai mult în
alte ţări industrializate, şi mai puţin în ţări mai
puţin dezvoltate (ex: Europa de Est) sau ţări noi
industrializate (ex. Coreea de Sud, Singapore)
 SUA este cel mai mare investitor străin în alte ţări,
şi în acelaşi timp cel mai mare receptor de ISD
 În
prezent, fluxurile de ISD înregistrează o
scădere, datorită crizei economice-financiare
Sursa: UNCTAD (2013)
Sursa: UNCTAD (2013)
5
 26/10/2015

 Companiile afiliate nu sunt percepute ca “extensii” ale  controlul activităţilor economice în mai multe ţări;
firmei din ţara de origine
 Companiile afiliate (din diferite ţări) iau în considerare  abilitatea de a obţine avantaje din diferenţele
şi se adaptează la condiţiile mediului de afaceri local geografice dintre ţări şi regiuni în dotarea cu factori
(naţional)
 Concurenţii, furnizorii, clienţii, instituţiile financiare, guverne şi în politici guvernamentale;
 În unele cazuri sunt aceeaşi în ţara de origine şi în ţara gazdă
 flexibilitatea geografică, abilitatea de a dispune de
Se bazează pe un ansamblu comun de resurse
(active, mărci de comerţ, drepturi de proprietate resurse şi operaţii între locaţiile diverse.
industrială, resurse umane, informaţii şi cunoştinţe)
 O singură viziune strategică ce ghidează toate
companiile afiliate

 Pentru a se proteja de riscurile şi incertitudinile ciclului  Creşterea vânzărilor şi profiturilor

de afaceri naţional (domestic)
 Pentru a-şi creşte piaţa de desfacere (dincolo de  Intrarea pe pieţe cu potenţial de creştere
graniţele naţionale) pentru bunurile şi serviciile lor
 Reducerea costurilor (critice: muncă, materiale,
 Ca răspuns la concurenţa crescută din partea altor
firme energie, transport)
 Pentru a reduce costurile prin internalizarea
 Pătrunderea în blocuri economice
activităţilor lanţului productiv
 Pentru a depăşi bariere comerciale  Protejarea pieţelor naţionale
 Pentru a beneficia de expertiza tehnologică obţinută
 Protejarea pieţelor externe
prin producţia directă sau experienţa naţională
 Achiziţionarea de know-how tehnologic şi managerial

6
 26/10/2015

 Guvernele - determinanți importanți ai  Guvernele sunt afectate de creșterea

competitivității naționale, ce stă la baza
competitivității externe în mediul internațional de
afaceri;
importanței firmelor multinaționale ca și actori
globali, din varii rațiuni, printre care:
 tranzacţiile între ţări (în care exista un control
din partea autorităţii naţionale) devin mai
puțin importante decât tranzacţiile între firme
 structura producţiei şi comerţului - afectate pe
termen lung de deciziile de producţie şi
investiţie a marilor firme
 strategiile firmelor devin importante pentru
dezvoltarea economică prin anvergura
considerabilă – geografic şi sectorial – a firmei
internaţionale

 Organizaţiile internaționale – organizaţii cu membri, scop sau

prezenţă internaţională

 Pot fi:
 Organizaţii internaţionale neguvernamentale (ONGI)
 Organizaţii non-profit
 Alte organizaţii internaţionale
 Organizaţii interguvernamentale (OIG) – UN, WTO, Interpol, IMF

 ONG-urile – în particular, ONG-urile transnaționale răspund

provocărilor generate de apariția unei societăți civile
transnaționale, ce învață să înțeleagă sau chiar să influențeze
forțele majore care determină societățile moderne;
Ex: CARE International, Amnesty International, World Vision
International, Greenpeace, Worldwide Fund for Nature

http://www.uia.org/ybio/