b) Jimmie Rodgers şi "the blue yodeling"

- Rodgers (1897-1933) - exact opusul Carter-ilor. Muzician singuratic, itinerant, un "outsider"

călătorind prin Sud, Rodgers întruchipează ceva din acea mitologie romantică ce adesea
însoţeşte muzicienii timpurii de blues şi country, amintind de ideea romantică a renegatului
dar irezistibilului baladier. A lucrat în tinereţe în gara de trenuri, oprind trenurile (o operaţie
periculoasă la acea vreme, ce implica sărituri dintr-un vagon în altul pentru a mânui frâne
mecanice) - de aici şi porecla de "the singing brakeman".

Versuri - nu religioase sau de gospel, ci în legătură cu viaţa sa itinerantă, descriind farmecul

drumului dar şi singurătatea şi durerea sufletească ce însoţeşte un astfel de mod de viaţă.
Imaginea de "outsider" a făcut din Rodgers un prototip pentru aşa-numiţii "country outlaws"
ai anilor '70 (Johnny Cash, Willie Nelson, Kris Kristofferson, etc.). Moare tânăr de
tuberculoză, lăsând în urmă o viaţă de star cu mai bine de 100 de cântece şi 5 milioane de
discuri vândute deopotrivă în mediul rural şi în cel urban.

Elemente de stil: spre diferenţă de Carters, Rodgers incorporează elemente de blues în

muzica sa, stilul său fiind rezumat f. bine de tilurile cântecelor lui: "blue yodels", cântece
adesea jucăuşe, ironice, sarcastice despre dragoste şi dor. Din cauza asta, unii îl consideră pe
Rodgers un bluesman. Pe lângă influenţa de blues se adaugă elemente tipice de country:
yodeling şi steel guitar (sau slide guitar sau lap guitar sau Hawaiian guitar - ţinută
orizontal pe picioare şi cântat printr-un "slide" sau "steel" - un degetar lung/tub adesea din
metal care se glisează pe corzi)

Jimmie Rodgers - "Blue Yodel No. 2" (1930)

- elemente de blues: structura A-A-B a versurilor + progresie armonică de blues (I-IV-
I-V-I) + blue notes
- refren cu yodeling = element tipic de country, si tipic pentru Rodgers

A-A If you ever had the blues you know just how I feel (x2)
B I'm about to lose my lovin' gal Lucille.
Yodel
A-A I love you woman, but I don't love your low-down ways (x2)
B You've got me in trouble and now I'm servin' days.
Yodel
A-A Write me a letter, send it to me by mail (x2)
B Just send it to me in care of the Birmingham jail.
Yodel
A-A Well I ain't gonna marry, I ain't gonna settle down (x2)
B I'm gonna be a rounder til the police shoot me down.
Yodel
A-A You can blow your whistle, mama you can toot your horn (x2)
B You're gonna wake up some mornin' and find your daddy gone.
Yodel
2. String Band Music

- o altă direcţie în tradiţia muzicii sudice, folosind vioară, banjo şi chitară; accent pe
instrumente, mai puţin pe voce; ca şi în jazz, muzica e de virtuozitate, cu solo-uri si sens
captivant al ritmului. Muzica tinde spre repetitiv; de obicei, cântece rapide de dans, balade
lente, cântece religioase.

Uncle Dave Macon - "Sail Away Ladies" (ca. 1927)

- cântec de dans (hoedown), plin de viaţă, ultra-repetitiv

3. Tema de "Western"

- în anii '30, hilbilly music se bifurcă în mai mult direcţii şi stiluri, cu accent pe sofisticare
urbană şi profesionalism, şi un interes în a face elementul rural tradiţional mai teatral. De
aici vine şi promovarea unei noi imagini - cea de cowboy şi de "western" - care sugerează o
conxiune cu Sud-Vestul Statelor Unite (ex.: Texas), cu cizme şi pălarii de cowboy, cai, etc. -
toate astea având puţin de-a face, de fapt, cu tradiţionalul "Sud".

Patsy Montana - "I Want to Be a Cowboy's Sweetheart" (1935)

- Patsy, poreclită "the cowboy's sweetheart" - una din primele senzaţii ale acestui nou
stil de country pe tema "western"; prima femeie în country care a vândut un single (cântecul
de faţă) într-un milion de exemplare . Combină stilul de hillbilly cu un personaj de cowgirl,
luat din cultura sud-vestică (Texas, Oklahoma).
- stil vocal tradiţional de hillbilly (inclusiv yodelling) + o structură formală mai
sofisticată şi urbană, tipică pentru cântecul popular urban (mai multe despre "popular song"
în 2 săptămâni).

I want to be a cowboy's sweetheart

I want to learn to rope and ride
I want to ride o'er the plains and the deserts
Out west of the great divide
I want to hear the coyotes howlin'
While the sun sets in the West
I want to be a cowboy's sweetheart
That's the life that I love the best

(Yodeling)

I want to ride Old Paint, goin' at a run

I want to feel the wind in my face
A thousand miles from the city lights
Go at cowhand's pace
I want to pillow my head near the sleeping herd
While the moon shines down from above
I want to strum my guitar and odo-lay-eee-hee
Oh, that's the life that I love

(Yodeling)
4. Hollywood Western

- următorul pas dincolo de western hillbilly-ul lui Patsy a fost integrarea acestei muzici în
film. În anii '30, cultura hillbilly invadează filmele de Hollywood, răspunzând din nou unor
forţe de piaţă fundamentale. Rezultatul a fost un nou gen cinematografic - filmul Western - ca
şi un nou gen muzical, care poate fi numit, în lipsa unui termen mai bun, "Hollywood
hillbilly". Această muzică era scrisă de compozitori profesionişti de la Hollywood şi combină
tot soiul de elemente: polka, swing, muzică pop "dulce", numere de Broadway, muzică
hawaiiană, mexicană, cântece folk sudice - dar adesea fără niciun fel de tobe.

Gene Autry - "Back in the Saddle Again" (ca. 1940)

- Autry - unul din cei mai mari şi iubiţi staruri de Hollywood hillbilly, apărând în
peste 90 de filme şi pe multe discuri.

- Hawaiian steel guitar; acordeon în stil de polcă; nişte yodeling

I'm back in the saddle again Out where a friend is a friend

Where the longhorn cattle feed On the lowly gypsum weed Back in the saddle again

Ridin' the range once more Totin' my old .44

Where you sleep out every night And the only law is right Back in the saddle again

Whoopi-ty-aye-oh Rockin' to and fro Back in the saddle again

Whoopi-ty-aye-yay I go my way Back in the saddle again

Gene Autry - "Listen to the Rhythm of the Range" (ca. 1940)

- influenţă puternică a swing-ului, cu 4-beat rhythm (dar si 2 pe un alt nivel al grilei)

şi un backup band foarte jazzy, inclusiv un mic "break" jazzistic de vioară în mijloc
Listen to that rhythm of the range, reelin' rockin' rhythm of the range
You've heard that old [-----?], and the king of jazz, but have you felt the tickle that this range rhythm has?
Dancin' to that rhythm of the range, reelin' rockin' rhythm you can't change
Grandpa burned his crutches, he won't stay at home, since that rural rhythm has got in his bones
And he's dancin' to the rhythm, prancin' to that rhythm, dancin' to the rhythm of the range.

Shootin' to the rhythm of the range, high-falutin' rhythm you can't change
In the land of cattle the six-gun is law, and you get a medal if you shoot your mother-in-law
So keep shootin' to the rhythm, high-falutin' rhythm, shootin' to the rhythm of the range.
II. RĂDĂCINI NEGRE (AFRO-AMERICANE)

- 3 caracteristici ale muzicii afro-americane:

1) "Blue Notes"

"blue note" = o notă-spaţiu mai degrabă decât o notă-punct, spaţiu în care nota poate oscila
- sunt adesea plasate pe treptele 3, 5 şi 7 ale scării majore, care sunt uşor coborâte sau
"arcuite" în jos printr-un semiton sau mai puţin, dând un efect de "blue(s)" apropiat de
o scară minoră
- inflexiuni melodice, nu atât armonice; notele albastre pot aboli distincţia dintre major şi
minor, atunci când sunt cântate peste armonii majore (într-un mod similar, o melodie
în minor pur - fără nicio blue note - peste armonii majore poate duce la acelaşi efect
de "blues")
- sugerează expresii vocale primare: plâns, lament, tânguire, bocet; nu se ştie cu exactitate
dacă "blue notes" sunt tipice muzicii africane, dar în orice caz sunt tipice muzicii afro-
americane
- blue note, NU blues note! Blue notes apar într-adevăr în muzica de blues, dar şi în multe
alte genuri, de la gospel şi jazz până la rock şi pop. Doar pt. că o muzică are blue
notes nu înseamnă că e blues, ci cel mult că e "bluesy".

T. J. Marshall - "Arwhoolie" (Cornfield Holler) (ca. 1939)

- tânguire

Oh-oh, I won't be here long.

Oh-oh, dark don't catch me here, dark don't catch me here.
Oh-oh

Vera Hall - "Death Have Mercy" (1959)

Oh Death have mercy, oh Death have mercy, oh Death, just spare me over another year.

If I was a [flower?] in my bloom, that make Death cut me down so soon.

What is this that I can't see, with cold icy hands all over me?
Stretch my eyes and stretch my limbs and this is the way that death begins.

G. I. Townsel - fragment dintr-o predică religioasă afro-americană (1959)

Robert Johnson - "Crossroad Blues" (1936)

- blues rural (country blues) (Mississippi Delta blues)

Bessie Smith w/ Louis Armstrong - "St. Louis Blues" (1925)

- "classic blues", de stil urban
Golden Gate Quartet - "Golden Gate Gospel Train" (1937)
- gospel de tip jubilee = rapid, voios, energic, mod major, în întregime a cappella

Golden Eagle Gospel Singers - "Shake Mother's Hand for Me" (1930s)
- gospel tânguitor, mult mai "bluesy"

Mahalia Jackson - "Just Keep Still" (1952)

- un alt gospel bluesy, voce cu blue notes peste acorduri majore

King Jesus is my captain

And He fights for me
King Jesus, Lord, is my captain
And He fights for me
Well, He never lost a battle
And I know He never will, Lord
You said you'll, you'll fight my battle
Well, if I just keep still

Sometimes I want to be in company

And again, Lord, I wanna be alone
And it's when my enemies pressing me hard
Confusion all in my home
Sometimes I stand with folded arms
And my tears, Lord, come running down
Lord, you said you'll, you'll fight my battle
Yes, if I just keep still

Well, oh Lord
Oh, my Lord
Have mercy on me
Many nights I lay in torment
And my pillow wet with tears
I'm thinking of my burden
You'll help me more down through the years
If it wasn't for your grace
Many times, Lord, I'd quit this race
Oh, you said you'll, you'll fight my battle
Yes, if I just, Lord, keep still

Tricky - "Singin' the Blues" (1998)

- nu 100% afro-american (vocalista, Martina Topley-Bird, e albă); recontextualizarea
blues-ului în versiunea modernă, "updatată" a trip-hop-ului

I’ve been working so hard

Just came home from my job
I look down in my wallet
Goddamit I been bought
Where can my money be now
Five of the week’s long work
What can I do now
I got so many bills to pay
You got me singing the blues
And I’m paying all my dues
You got me singing the blues
And I’m paying all my dues, yeah
2) Vitalitate ritmică

- muzica africană şi cea afro-americană (de la jazz până la funk şi hip-hop) - intensitate,
vitalitate, varietate ritmică; sincopare & poliritmii; energie ritmică capabilă să evoce
corporalitatea - celebrarea senzaţiilor şi mişcărilor fizice (în loc de reprimarea sau frica de
acestea) - de aici şi accentul pe dans.

Bessie Jones & Group C - "Reg'lar Reg'lar Rollin Under" (1960)

- cântăreaţă de gospel, dar cu influenţă africană f. puternică, auzită aici în pattern-uri
ritmice complexe ca şi în tradiţia africană a cântării de grup ce implică "call &
response" (chemare/întrebare & răspuns)

Meade Lux Lewis - "Honky Tonk Train" (1937)

- pian în stil boogie woogie - accent pe fiecare beat al măsurii, cunoscut şi ca eight-
beat rhythm (sau eight-to-the-bar); un stil cu origini pierdute în istorie (sfârşit de
sec. XIX?)

Abeti Masikini - "Je Suis Fâchée" (I Am Angry) (1986)

- chiar din Africa, din Zair (azi, Congo) - fostă colonie franco-belgiană (de aici limba
franceză)
- Afro-pop cu puternice influenţe occidentale (stil disco, cu synth), dar fascinant sens
ritmic, sincopat şi suprapus, construit pe un pattern de rhumba; poţi să NU te mişti pe
muzica asta?!

3) Lume sonoră eterogenă (vs. omogenitate)

Golden Gate Quartet - "Golden Gate Gospel Train" (1937)

- jubilee gospel în vocal harmony, cu 4 voci a cappella ce imită diferite sunete (tren,
trompetă, etc.) --- adică ceea ce se numeşte azi în hip-hop "beatboxing"

Leroy Miller - "Berta Berta" (1959)

- prison song, cântec de închisoare; suprapunere de linii vocale spontane, opusul a
ceea ce am numi în mod normal cântare "armonioasă"

Jimmy Preston - "Rock the Joint" (1951)

- cântec R&B (rhythm & blues) în tradiţia de jump band sau shouted blues, strigat
mai degrabă decât cântat, într-un f. intens ritm de boogie-woogie, cu un tipic walking
bass şi un "riot of sound" - o răscoală sonoră din partea formaţiei. Precede cu 5 ani
demenţa rock 'n' roll a lui Little Richard sau Jerry Lee Lewis
N.W.A. - "Fuck tha Police" (1988)
- număr clasic de gangsta rap, din nou descris cel mai bine ca un "riot of sound" (în
acord şi cu conţinutul versurilor...), plin de sunete extramuzicale, zgomote, sampling,
etc., luate drept elemente muzicale fundamentale

== BLUES ==

- gen(ul) predominant afro-american al sec. XX, cu rădăcini ce merg înapoi la 1800, şi cu o

istorie paralelă cu cea a jazz-ului
- spre diferenţă de spiritual, un alt gen profund afro-american cu o istorie mai veche decât
blues-ul si cu o dimensiune sacră (căutarea reconcilierii cu Dumnezeu), blues-ul e perceput în
jurul lui 1920 ca o muzică f. proaspătă, dar de expresie profană sau seculară
- greu de definit. Blues = gen muzical
= formă muzicală
= stil de cântat
= stare de spirit ("inimă albastră"; "I'm feeling blue today" = sunt
într-o stare depresivă sau melancolică) -- acest sens extramuzical
apare încă din 1500!
Dar e blues-ul într-adevăr întodeauna "blue" şi "trist"? Sunt acele "blue notes" chiar
tânguitoare? Da, multe cântece de blues includ aceste elemente şi evocă sentimente profunde
de pierdere, singurătate, durere, greutăţi de tot soiul. Dar totodată blues-ul exprimă şi valori
ca supravieţuire, comunitate şi catharsis - şi aşadar o celebrare a vieţii.
(f. interesant e următorul pasaj scris în 1926 de Abbe Niles: "în blues-ul de Negro, este
veselia care e promovată, în timp ce în adopţiile albe, este suferinţa")

Blues-ul "esenţializat":
- începând cu originile sale în cântece de muncă şi cântece de plantaţie ale afro-
americanilor din mediul rural, blues-ul exprimă suferinţe de tot soiul (dar vezi şi descrierea
lui Niles de mai sus)
- versurile de blues tind să vorbească în cod dublu - adică în "double entendres"
(expresia franceză pt. "sens dublu"), îndeosebi în materie de vocabular erotic. Aşadar, avem
în blues o grămadă de referinţe sexuale deghizate (f. subţire) ca metafore:
Bessie Smith - "Empty Bed Blues" (1928)
(1:18:) "He's a deep sea diver with a stroke that can't go wrong / He's a deep sea diver with a stroke
that can't go wrong / He can stay at the bottom and his wind holds out so long"
Evident, bărbatul descris de Bessie e un amant expert şi nu un oceanograf...

Bo Carter - "Let Me Roll Your Lemon" (1935)

Robert Johnson - "Traveling Riverside Blues" (1937)
Led Zeppelin - "The Lemon Song" (1969)
- Robert Plant cântă despre a sa "lămâie" care e stoarsă "till the juice runs down my
leg"... - metafore şi mai murdare decât în cazul lui Bessie.
Blues-ul începe să fie cunoscut şi popularizat ca. 1900-1910 de către William Christopher
Handy (1873-1958), "the father of the blues". Primul blues instrumental a fost înregistrat în
1917, de o formaţie de jazz, în timp ce blues-ul cu voce e înregistrat abia în anii '20.

Forma de 12-bar blues

Cel mai caracteristic element al blues-ului este forma sa muzicală, numită "12-bar blues".
- 12 bars (măsuri) care cuprind:
- trei acorduri: I, IV, V, în următoarea progresie: I-I-I-I // IV-IV-I-I // V-V(sau IV)-I-I
- trei versuri, primele două repetate, pentru a forma o structură a-a-b
- trei structuri de "call & response", cu un instrument "răspunzând" vocii de trei ori

call & response call resp. call resp. call resp.

versuri/melodie a____ a'____ b____
acorduri I I I I IV IV I I V V I I
(IV)
măsuri 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Tipuri de blues
=== prima generaţie (anii '20-'30) ===

1. Country blues
- mediu rural
- cântat de regulă de bărbaţi care se auto-acompaniază la chitară
- multe stiluri regionale: Mississippi Delta Blues (Charley Patton, Robert Johnson), Texas
Blues (Blind Lemon Jefferson), Piedmont Blues (Rev. Gary Davis)

Robert Johnson - "Crossroad Blues" (1936)

- cel mai famios bluesman (1911-38) din zona Missisippi; a înregistrat doar 29
cântece spre sfârşitul vieţii; Keith Richards (Rolling Stones) & Eric Clapton - 2 fani celebrii
ai lui Johnson
- cântece uneori pe subiect oculte - se spune cǎ Johnson şi-a vândut sufletul diavolului
pt. a dobândi abilitǎţi muzicale
- mitologia versurilor: rǎscrucea de drumuri unde Johnson şi-a vândut sufletul
- cântec înregistrat la Okeh Records în New York, casǎ indie de discuri importantǎ pt.
"race records" (numele asociat muzicii negre, înainte sǎ aparǎ eticheta de R&B - rhythm &
blues, ca. 1949)
- bottleneck technique la chitarǎ: în loc de slide-ul de metal este gâtul unei sticle

a I went to the cross road, fell down on my knees

a I went to the cross road, fell down on my knees
b Asked the Lord above have mercy now, save poor Bob if you please.
a East at the cross road, tried to flag a ride
a Ee, ee, ee, I tried to flag a ride
b Ain't nobody seemed to know me babe, everybody passed me by.

a Down at the cross road baby, risin' sun goin' down

a Down at the cross road baby, ee, risin' sun goin' down
b I believe to my soul now, old Bobby's sinkin' down.

a You can run you can run, tell my friend Willie Brown
a You can run you can run, ba[be], tell my friend Willie Brown
b [Th]at I got the cross road blues this morning lord, babe I'm sinkin' down.

a I went to the cross road mama, I looked east and west

a I went to the cross road baby, I looked east and west
b I didn't hear no sweet woman, woo ay babe, in my distress

Blind Lemon Jefferson - "That Black Snake Moan" (1926)

- Texas Blues; cel mai popular bluesman în anii '20; 43 cântece înregistrate între
1926-29
- referinţe sexuale din nou

a I - I ain't got no mama now

a I - I ain't got no mama now
b She told me late last night, "You don't need no mama no how"

a Mmm, mmm, black snake crawlin' in my room

a Mmm, mmm, black snake crawlin' in my room
b Some pretty mama better come and get this black snake soon

a Ohh-oh, that must have been a bed bug, baby a chinch can't bite that hard
a Ohh-oh, that must have been a bed bug, honey a chinch can't bite that hard
b Ask my sugar for fifty cents, she said "Lemon, ain't a dime in the yard"

a Mama, that's all right, mama that's all right for you
a Mama, that's all right, mama that's all right for you
b Mama, that's all right, most any ol' way you do

a Mmm, mmm, what's the matter now?

a Mmm, mmm, honey what's the matter now?
b Sugar, what's the matter, don't like no black snake no how

a Mmm, mmm, wonder where my black snake gone?

a Mmm, mmm, wonder where this black snake gone?
b Black snake mama done run my darlin' home

2. Classic blues, sau urban blues

- înregistrat şi popularizat în mediul urban, îndeosebi de femei afro-americane, acompaniate
de o micǎ formaţie (ca în jazz); cântece scrise de compozitori profesionişti, mai degrabǎ decât
improvizate de cântǎreţi
Bessie Smith w/ Louis Armstrong - "St. Louis Blues" (1925)
- scris de W. C. Handy în 1914; succes enorm la negrii & albi (atât compoziţia cât şi
versiunea lui Bessie)

I hate to see that evening sun go down

I hate to see that evening sun go down 12-bar blues
'Cause, my baby, he's gone left this town

Feelin' tomorrow like I feel today

If I'm feelin' tomorrow like I feel today 12-bar blues
I'll pack my truck and make my give-a-way

St. Louis woman with her diamond ring 8-bar section

Pulls that man around by her
If it wasn't for her and her
8-bar section
That man I love would have gone nowhere, nowhere

I got the St. Louis Blues, Blues as I can be

That man's got a heart like a rock cast in the sea 12-bar blues
Or else he wouldn't have gone so far from me (uşor modificat)

=== a 2-a generaţie (anii '40-'50) ===

1. Jump bands
"Shouting blues" sau "jump blues" sau "jump bands"; intens, rapid, strigat, muzică de dans
- acest tip de R&B apare în mediul urban la început de ani '40 şi devine f. popular la sfârşit de
decadă, anticipând direct apariţia rock 'n' roll-ul la mijlocul anilor '50
- influenţe: blues, big-band swing, boogie-woogie cu walking bass proeminent. Elementul de
jazz = secţiune de alămuri (1-2 sax-uri + trompetă); chitara (importantă în blues & country)
e fie absentă, fie parte a secţiunii de ritm (împreună cu basul, pianul si tobele)
- jump bands ilustrează faţa de jazz sau swing a R&B-ului, şi funcţionează ca un pod între 2
epoci fundamental diferite: era swing-ului şi a big-band-ului (ca. 1925-50) şi era rock-
ului (1950-prezent)

Louis Jordan - "Choo Choo Ch'Boogie" (1946)

vs.
Louis Jordan - "Choo Choo Ch'Boogie" (1956)
- versiunea din '46 = #1 în top R&B pt. 18 săptămâni; #7 in topul de Pop; s-a vândut
în 2 milioane de copii
- cuvinte fără sens sau în cel mai bun caz pică pe planul 2; aceste cuvinte (ca şi
imitaţiile trenului în refren) contează doar pt. a plasa vocea în secţiunea ritmică
- boogie-woogie, care urmează exact progresia armonică de 12-bar blues; walking
bass arpegiat în interiorul unei octave
- formă: alternanţă între versuri în 12-bar blues, refrene de 8-bar, şi secţiuni de solo
instrumental (breaks)

Versiunea 1946:

* INTRO -- 12-bar blues

* VERSE 1 -- 12-bar blues

* CHORUS -- 8-bar section

* SOLO (pian) -- 12-bar blues

* VERSE 2 -- 12-bar blues

* CHORUS -- 8-bar section

* SOLO (sax) -- 12-bar blues + 8-bar section

* VERSE 3 -- 12-bar blues

* CHORUS -- 8-bar section

* CLOSING -- 8-bar section + 2-bar extension

Louis Jordan - "Caldonia" (1946)

- pian de boogie woogie, sax solo; monolog nostim în mijloc; cover mai târziu de
către Muddy Waters

Louis Jordan - "I'm Gonna Move to the Outskirts of Town" (1942)

- faţa într-adevăr "bluesy" a lui Jordan

Big Joe Turner - "Rebecca" (1944)

 - stil extrem de intens de boogie woogie la pian, anticipă cu mai bine de 10 ani
demenţa lui Jerry Lee Lewis

I got a gal, lives up on the hill

I got a gal, lives up on the hill
Well she moved out with me but Lord I love her still.

She's got eyes like diamonds she shines like lines like gold
She's got eyes like diamonds she shines like lines like gold
Each time she loves me she sends my mellow soul.

My baby she's a jogger she's teachin' me how to ride

My baby she's a jogger she's teachin' me how to ride
She says twice in the middle and daddy bump side to side.

Well Rebecca get your basket and let's go down to the woods
Well Rebecca get your basket and let's go down to the woods
We won't pick no berries but we'll come back feelin' good.

(yes, yes ... but all right then ... bye bye ...)

Jimmy Preston and His Prestonians - "Rock the Joint" (1951)

- semnele revoluţiei "rock 'n' roll" sunt aici (Little Richard, Jerry Lee Lewis, Chuck
Berry, etc.)

We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock this joint tonight.

We're gonna drink and rock both young and old,

We're gonna do the jellyroll.
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock this joint tonight.

We're gonna hucklebuck we're gonna jitterbug, yeah

Every gal's gonna cut some rug
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock this joint tonight.

We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock this joint tonight.

Well the ceilin is fallin I'm high as a kite

Just keep on drinkin we're gonna ball tonight
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock this joint tonight.

We're gonna blow down the walls and tear up the floor,
Until the law comes knockin at the door.
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock, rock this joint
We're gonna rock, rock this joint, we're gonna rock this joint tonight.

We're gonna rock, we're gonna rock, we're gonna rock, we're gonna rock,
We're gonna rock this joint tonight.
2. Electric blues
- apare după al 2-lea război, în mediul urban
- 2 centre importante: Memphis şi Chicago
- electrificarea chitării (ca. 1930) are impact adânc asupra tuturor stilurilor din popular music,
inclusiv jazz-ul (Charlie Christian, Freddie Green) şi blues-ul (T-Bone Walker în anii '30)

Memphis: B. B. ("Blues Boy") King

"Every Day I Have the Blues" (1955)

- stil oarecum "sweet" care evită distorsiunea excesivă; timbrul vocal e mai mai
aproape de "plângăreţ", mai degrabă decât "dur" sau "strident/strigător"
- backup de swing big-band

Everyday, everyday I have the blues

Ooh everyday, everyday I have the blues
When you see me worryin' baby, yeah it's you I hate to lose

Whoa nobody loves me, nobody seems to care

Whoa nobody loves me, nobody seems to care
Well worries and trouble darling, babe you know I've had my share

Chicago: Muddy Waters & Howlin' Wolf

- Chicago = punct terminus al liniei de tren
- 1910-30 - mare migraţie a negrilor din sud, care vin în Chicago cu trenul pt. a scăpa de
discriminare, violenţă fizică şi sărăcie. În aceşti 20 ani, populaţia afro-americană a Chicago-
ului creşte de la 40.000 la 230.000; în 1950, numărul atinge jumătate de milion!
- evident blues-ul soseşte şi el odată cu migraţia, şi se adaptează la mediul zgomotos al
oraşului, prin amplificare. Astfel, stilul de electric blues din Chicago e o versiune "pipărată"
şi animată a idiomurilor de country blues din sud (Robert Johnson, etc.) - voce mai emfatică,
chitară electrică adesea distorsionată, muzicuţă amplificată. Majoritatea acestei "noi" muzici
e înregistrată în Chicago de Chess Records, un "indie" de mare importanţă în promovarea
R&B-ului.

Muddy Waters (aka McKinley Morganfield) (1915-83)

- evoluţie stilistică gradată, în 3 faze:
- începe să cânte în Mississippi sub influenţa lui Robert Johnson:
Ex.: "Country Blues No. 1" (1941), înregistrat pe o plantaţie din Mississippi; chitară
acustică
- Muddy soseşte în Chicago în 1943; în '46 formează un grup electric şi în '47 începe
să înregistreze ca "Muddy Waters". În '48 începe să colaboreze cu Chess Records. Stil:
electrificare primitivă/firavă, dar oricum sună mai puternic şi ceva mai "murdar" decât
acusticul country blues:
Ex.: "Rollin' and Tumblin'" (1950)
- începând cu 1948 - stil "hardcore" de Chicago electric blues: dur, distorsionat,
"rough", brut - exact opusul bluesului "sweet" al lui B. B. King, şi opusul swing-ului
 Ex: "Hoochie Coochie Man" (1954)
- scris de Willie Dixon (1915-92), basist şi compozitor (songwriter) pt. Chess
- versurile combină elemente de magie neagră (auzite înainte la Robert
Johnson şi alţii) cu bravada sexuală tipică blues-ului în general
- stop-time technique: oprirea bruscă a acompaniamentului înaintea
sfârşitului de frază, lăsând vocea solo
- variaţie a 12-bar blues: 16-bar blues (vers de 8 + refren de 8)

The gypsy woman told my mother

Before I was born
I got a boy child's comin'
He's gonna be a son of a gun
He gonna make pretty women's
Jump and shout
Then the world wanna know
What this all about
But you know I'm him
Everybody knows I'm him
Well you know I'm the hoochie coochie man
Everybody knows I'm him

I got a black cat bone

I got a mojo too
I got the Johnny Concheroo
I'm gonna mess with you
I'm gonna make you girls
Lead me by my hand
Then the world will know
The hoochie coochie man
But you know I'm him
Everybody knows I'm him
Oh you know I'm the hoochie coochie man
Everybody knows I'm him

On the seventh hours

On the seventh day
On the seventh month
The seven doctors say
He was born for good luck
And that you'll see
I got seven hundred dollars
Don't you mess with me
But you know I'm him
Everybody knows I'm him
Well you know I'm the hoochie coochie man
Everybody knows I'm him
 Ex.: "Mannish Boy" (1955)
- un alt număr al lui Willie Dixon, din care Rolling Stones s-au inspirat pt.
numele formaţiei (The Stones erau maniaci după blues, au început prin a fi un "cover band"
de blues, şi au colaborat în repetate rânduri cu Muddy Waters, inclusiv în 1981 la un
"remake" al lui "Mannish Boy")
- structură minimalistă, ultra-repetitivă, stază armonică, stop-time continuu -
dar fără a scădea nimic din impactul muzicii

Howlin' Wolf (1910-76)

- rivalul #1 al lui Muddy Waters în Chicago, ajunge aici în 1952
- faimos pt. timbrul său vocal, extraordinar de brut şi de intens - de 10 ori mai intens
decât Muddy

"Moanin' at Midnight" (1951)

- prima sa înregistrare, în Memphis, de către Sam Phillips (producătorul lui Elvis); stil
ultra-repetitiv

"Evil (Is Goin On)" (1954)

- scris de Willie Dixon pt. Chess; ce voce!

"Back Door Man" (1960)

- unul din cele mai intense şi "brute" cântece ale lui Wolf; ca şi "Mannish Boy" al lui
Muddy, minimal şi static dpdv armonic

"Spoonful" (1960)
- scris de Dixon din nou. Wow! Să se mai spună că chitara nu poate "vorbi"...
== ERA SWING-ului (ca. 1935-55) ==

- 21 august 1935 - big-band-ul lui Benny Goodman soseşte în Los Angeles (Palomar
Ballroom), unde generează un întreg "craze"
- în anii '50, big-bandurile devin desuete, prea mari, sofisticate şi greu de întreţinut. Muzica
de swing continuă să evolueze, dar în 1955, odată cu apariţia lui "Rock Around the Clock" al
lui Bill Haley, atenţia publicului se schimbă radical de pe swing & big-band pe un nou
"craze": rock 'n' roll.
- 2 tipuri de muzică în epocă: dance music & popular songs

Dance music
- muzică de "big band" = muzică instrumentală de dans
- multe săli de dans (cea mai faimoasă: Savoy Ballroom în Harlem, NYC), fiecare cu a sa big
band care cânta live toată noaptea
- big band-ul tipic: între 9-13 instrumentişti; existau şi formaţii mai mici (4-7 instr.), pt.
cluburile mai mici. Aceste big bands se numeau în epocă orchestre (influenţa muzicii
clasice), conduse fiecare de instrumentişti faimoşi:
pian: Duke Ellington, Count Basie
clarinet: Benny Goodman, Artie Shaw
tobe: Chick Webb, Gene Krupa
trompetă: Bunny Berigan, Dizzy Gillespie
trombon: Tommy Dorsey, Glenn Miller
Uneori erau şi cântăreţi într-un big band (ex.: Cab Calloway), dar în general vocalistul era
doar un ornament -- ceea ce conta cu adevărat era formaţia instrumentală, şi dansul, nu vocea
sau versurile.
- 3 grupe instrumentale într-un big band:
- secţiunea de lemne (reeds): saxofoane & clarinete
- secţiunea de alămuri (horns): trompete & tromboni
- secţiunea de ritm/acompaniament: pian & chitară (acorduri), contrabas (linia
basului); tobe

Benny Goodman - "King Porter Stomp" (1935)

- începe cu trompetă solo peste secţiunile de lemne & ritm
- 0:38: lemne & ritm
- 2:41: lemnele şi alămurile alternează riff-uri scurte

Sweet vs. Hot music, 2 stiluri de big-band swing

- Sweet music = cântată de pe partitură, cu puţină sau fară improvizaţie; într-un
straight beat (vs. swing beat), 2-beat feel (vs. walking 4-beat feel), fără sincopare; sunet
rezervat, lin, cuminte, dulce

Tommy Dorsey Orchestra - "All the Things You Are" (1939)

- #1 la timpul său; compus de Jerome Kern
 - Hot music = accent pe improvizaţii solo, beat de swing, 4-beat feel, walking bass
puternic, sincopări; plină de blue notes (mai uşor de introdus într-o muzică improvizată);
sunet fresh, captivant, chiar "murdar" (în argoul anilor '30, "hot" = fresh, exciting, dar
totodată ilegal - "hot merchandise" = "marfă ilegală")

Grade de "hot":
Benny Goodman - "King Porter Stomp" (1935)
vs.
Fletcher Henderson - "King Porter Stomp" (1933)

Incredibil! De ce? În '35, formaţia lui Goodman era în întregime euro-americană şi

cânta într-un stil ceva mai "cool" tipic albilor; formaţia lui Henderson era în întregime
formată din negrii... Goodman sună totuşi mai "hot" decât Dorsey.

Glenn Miller - "In the Mood" (1939)

- Sweet? Hot? Jazz? Pop?

POPULAR SONGS în era swing-ului

- 1920-60 - multe cântece (= cu voce) compuse într-un stil pop(ular) dar sofisticat, adesea pt.
musicals-urile de pe Broadway. Multe din aceste cântece au fost şi sunt cântate în variate
stiluri şi contexte - aşadar ele au devenit standards (= cântece universal cunoscute şi
cântate), care deşi circulă în formă de partitură, sunt simplu învăţate după ureche. F. rar sunt
aceste standards asociate cu un singur cântăreţ sau înregistrare (f. diferit de ziua de azi, în
care un cântec se identifică prin cântăreţ/formaţie, aşa încât avem "classics" şi "covers", dar
nu şi "standards" de rock sau pop...)
- majoritatea acestor cântece erau compuse în New York, de unde şi numele asociat acestor
cântece: Tin Pan Alley songs. (Tin Pan Alley era centrul acestei industrii de compoziţie pop,
pe 28th Street in Manhattan, cu zeci de compozitori (songwriters) profesionişti: George & Ira
Gershwin, Cole Porter, Harold Arlen, Richard Rodgers, Oscar Hammerstein, Andy Razaf,
Fats Waller, etc. etc.)
- la fel ca şi blues-ul, aceste cântece au o formă muzicală specifică, numită "American
popular song form" sau "Tin Pan Alley form":
A-A-B-A
Această structură e adesea repetată de 2 sau mai multe ori pe parcursul cântecului, de obicei
sub formă de improvizaţie instrumentală, revenindu-se la sfârşit la secţiunea vocală.
Billie Holiday - "It Was Just One of Those Things" (1957)
- scris de Cole Porter în 1935 pt. Jubilee, unul din musical-urile sale de pe Broadway
- temă (AABA) - improvizaţie (AABA x2) - temă (AABA)

A It was just one of those things

Just one of those crazy flings
One of those bells that now and then rings
Just one of those things.

A It was just one of those nights

Just one of those fabulous flights
A trip to the moon on gossamer wings
Just one of those things.

B If we'd thought a bit of the end of it

When we started painting the town
We'd have been aware that our love affair
Was too hot not to cool down.

A So good-bye, dear, and amen

Here's hoping we meet now and then
It was great fun
But it was just one of those things.

A pian improv
A pian improv
B chitară improv
A chitară improv

A trompetă improv
A trompetă improv
B sax improv
A sax improv

A-A-B-A: voce din nou

Ethel Merman - "I Got Rhythm" (1946)

- scris de George (muzica) & Ira Gershwin (versurile), pt. musical-ul Girl Crazy
(1930)
- un adevărat "standard", cunoscut în sute de versiuni
- Ethel Merman a fost cântăreaţa care a cântat versiunea originală în musical; lipsa
microfoanelor pe scenă necesita o voce puternică - exact opusul unei voci suave de "crooner"
- subiectul cântecului, ca în multe alte cântece de swing (şi de rock): ritmul (de swing,
evident), legat de dragoste, fericire, having a good time
- AABA, precedat de o secţiune introductivă care nu se mai cântă în versiunile
moderne

(intro/verse) Days can be sunny, with never a sigh

Don't need what money can buy
Birds in the trees sing their day full of song
 Why shouldn't we sing along?
I'm chipper all the day, happy with my lot
How do I get that way? Look at what I've got:

(chorus) A I got rhythm, I got music

I got my man, who could ask for anything more?

A I got daisies in green pastures

I got my man, who could ask for anything more?

B Old man trouble, I don't mind him

You won't find him 'round my door.

A I got starlight, I got sweet dreams

I got my man, who could ask for anything more?
Who could ask for anything more!

Alte versiuni ale cântecului, în diferite formaţii jazzistice:

George Gershwin - "I Got Rhythm" (1934), pian (Gershwin) cu orch.
Fats Waller - "I Got Rhythm" (1935)
Art Tatum - "I Got Rhythm" (1944), trio
Louis Armstrong - "I Got Rhythm" (ca. 1932), Dixieland band
Jamey Aebersold - "I Got Rhythm", doar progresia armonică, fără melodie

DINCOLO DE SWING: MUZICA POP ÎN JURUL CELUI DE-AL 2-LEA RĂZBOI

După război (1941-45 pt. Statele Unite), o serie de schimbări fundamentale, ce afectează
muzica:
== schimbarea formatului de disc ==
-- 1948: formatul de înregistrare audio (adică disc) se schimbă de la vechiul 78 rpm
(rotations-per-minute) la noul 33 rpm sau LP (long-play record). LP-ul avea un diametru mai
mare decât 78-ul, ţinea mai multă muzică pe el, şi era făcut din vinyl - un material mai
rezistent decât vechiul shellac (ebonită) al 78-urilor
-- 1949: apare formatul de disc de 45 rpm, mai mic decât 78-ul, şi ţinând doar un cântec de 3
minute pe fiecare parte a discului. 45-ul era utilizat pt. promovare la radio, pt. jukeboxes
(aparate în baruri care-ţi redau un cântec in schimbul unei monezi) şi pt. singles (ideea de
"album" era total absentă în anii '50)
== dezvoltarea tehnologiilor mass-media ==
-- programe de radio FM & show-uri TV = esenţiale în promovarea noii muzici a anilor '50
(rock 'n' roll-ul)
-- 1939: prima staţie comercială de unde FM; 10 ani mai târziu, în '49, sunt 700 astfel de
staţii!
-- programele de radio de tip Top 40 se dezvoltă la început de ani '50
-- 3 milioane de TV-uri în America în '48; 12 milioane în '51! TV-ul începe o serioasă
competiţie cu radio-ul în promovarea cântecelor & muzicienilor
== schimbarea etichetelor stilistice ==
-- hillbilly devine peiorativ, şi se înlocuieşte cu country & western
-- aceeaşi poveste cu muzica neagră: race records devine acum rhythm & blues, sau R&B.
(în anii '20-'30, "race records" nu era o frază şovinistă; era folosită chiar de către jurnalişti
negrii, şi nimeni nu se supăra sau nu dorea să jignească dacă te refereai la afro-americani ca
"negroes" şi "the race". Nu apăruse încă "political correctness"...)
== schimbarea de pieţe ==
-- anii '50 = schimbare radică de piaţă (market) economică şi muzicală. Adolescenţii devin
acum o forţă socială şi culturală distinctă şi puternică economic, şi este de negândit
dezvoltarea noii muzici de rock 'n' roll fără aportul acestei pieţe de desfacere a adolescenţilor.
1945-64 = perioada numită "Baby-Boom Generation". Cu alte cuvinte, market-ul muzical se
adresează acum oameniilor tineri; audienţa-target este adolescentul!
== prosperitate economică ==
-- anii '50 = perioadă de mare vitalitate în economia americană, ajutată de o infrastructură
industrială construită în timpul războiului. Americanii au în anii '50 un venit monetar fără
precedent - bani pe care îşi permiteau să-i cheltuie pe non-necesităţi: înregistrări şi alte
distracţii. Până şi venitul negrilor se triplează faţă de deceniile precedente.
-- prosperitatea economică atrage după sine apariţia unor mici şi aventuroase case de discuri
indie care sunt în competiţie cu marile case de discuri (majors)

Dincolo de big-band swing: 6 tendinţe muzicale, ca. 1945-1950

1. Începuturile conceptului de cântăreţ-star

Frank Sinatra (1915-98) - unul din cei mai mari cântăreţi pop americani
În cultura de dans a swing-ului, cântăreţul era ornamental, în cel mai bun caz secundar faţă de
big band:
Ex.: Frank Sinatra with Tommy Dorsey Orchestra - "Blue Moon" (1939)
- Sinatra la început de carieră: vocea "marelui Sinatra" e doar un element printre
multe altele, în niciun caz în primul plan (intro lung al orchestrei, backing vocals, lanţ de
solo-uri instrumentale). Ăsta-i motivul pt. care numele cântăreţului era scris mai mic pe
afişele de big band.

În timpul războiului, Sinatra devine un mare "craze". În '44, "Columbus Day Riot" în New
York: biletele la un concert al lui Sinatra s-au terminat, aşa că 2000 de femei ies în stradă
blocând străzile şi urlând după iubitul lor Frankie... Un semn clar că vocaliştii încep să fie
mai importanţi decât formaţia instrumentală.

Astfel, declinul big band-urilor coincide cu afirmarea cântăreţului ca star. Şi de aici se naşte
un nou fenomen, aşa-numitul "lounge act" - un fel de muzică de salon sau de ambianţă în
care cântăreţul cântă în mici cluburi în faţa unei audienţe relaxate care nu dansează deloc.
Centrul acestei culturi de "lounge" era Las Vegas, unde Sinatra apare pt. prima oară în '51.

Frank Sinatra - "I've Got You Under My Skin" (1956)

- exemplu perfect pt. "noul" Sinatra, acum la rang de cântăreţ-star
 - vocea e clar în prim plan, iar big band-ul e acolo doar pt. a susţine vocea
- tehnologia avansată de înregistrare din anii '50 îi potenţează şi mai mult calităţile
timbrale ale lui Sinatra: vocea sună incredibil de catifelat, intim, magnetic, învăluitor
- muzică şi versuri de Cole Porter, într-o variaţie/extensie a formatului de Tin Pan
Alley (intercalează o mică secţiune 'C' la sfârşit)

I've got you under my skin A

I've got you deep in the heart of me
So deep in my heart, that you're really a part of me
I've got you under my skin.

I've tried so not to give in A

I've said to myself this affair never will go so well
But why should I try to resist, when baby I know so well
That I've got you under my skin.

I'd sacrifice anything come what might B

For the sake of having you near
In spite of a warning voice that comes in the night
And repeats, repeats in my ear.

Don't you know little fool, you never can win C

Use your mentality, wake up to reality
But each time that I do, just the thought of you
Makes me stop before I begin
'cause I've got you under my skin. (A)

E Sinatra din acest cântec un cântăreţ de jazz?

În termeni de stil vocal, Sinatra ştie perfect cum să "întoarcă" o melodie pentru a
transmite idei şi emoţii, făcând sunetul total original, total al său - asta e, în definitiv, marca
unui mare cântăreţ, în tradiţia jazzistică a lui Billie Holiday sau Louis Armstrong.
Dar mulţi ar spune că Sinatra NU e jazz, nu sună a jazz deloc. În primul rând,
popularitatea masivă a lui Sinatra nu se potriveşte ideologic cu jazz-ul, care e departe de a
avea o audienţă masivă. Apoi, accentul e pus pe latura "sweet" şi sentimentală, fără sincopări,
cu voce catifelată şi învăluitoare, mai degrabă decât hot big band music. Sinatra cântă deci
într-un stil de "lounge-swing" (se pare că nu-i plăcea termenul de "crooner"), acompaniat de
un big band de swing, şi abordând un repertoriu de cântece Tin Pan Alley.

2. Cântăreţi de pop în R&B

- o altă direcţie importantă în stilurile vocale ale anilor '40-'50.

Nat "King" Cole (1917-65)

- cel mai faimos cântăreţ de R&B după război, deja remarcat ca pianist de jazz; deţine
sofisticarea şi eleganţa celor mai buni muzicieni de jazz, dar şi abilitatea de a comunica cu o
audienţă de masă. Multe cântece întregistrate între 1940-65, plus propriul său show de radio
& TV.
Nat King Cole - "Straighten Up and Fly Right" (1943)
- trio: pian, bas, chitară
- utilizare moderată a elementelor de jazz (improvizaţie, armonie de jazz)

A buzzard took the monkey for a ride in the air

The monkey thought that everything was on the square
The buzzard tried to throw the monkey off his back
But the monkey grabbed his neck and said, now listen, Jack:

Straighten up and fly right, straighten up and fly right

Straighten up and fly right, Cool down, papa, don't you blow your top.
Ain't no use in divin', what's the use in jivin'
Straighten up and fly right, cool down, papa, don't you blow your top.

The buzzard told the monkey, you're chokin' me

Release your hold and I'll set you free
The monkey looked the buzzard right dead in the eye and said
Your story's touching but it sounds like a lie.

Roy Brown - "Good Rockin' Tonight" (1947) -- original

vs.
Wynonie Harris - "Good Rockin' Tonight" (1947) -- cover
- elemente de jazz/swing, dar şi de ceea ce în curând va fi cunoscut ca "rock 'n' roll" -
inclusiv cuvântul "rocking" (fără "rolling" încă) pt. a evoca dansul, dar totodată sexul
("rocking", ca şi "rocking and rolling", erau de fapt cuvinte frecvente în R&B-ul postbelic)
- walking bass în stil de boogie-woogie; progresie armonică de 12-bar blues; trompete
& sax, care vin din jazz via jump blues (dar muzica sună ceva mai "cuminte" decât muzica
jump a lui Jordan, Preston şi Turner, ascultată data trecută)
- dacă Cole e mai mult pe partea de jazz, Brown & Harris sunt pe partea de rock 'n'
roll & rockabilly a R&B-ului

Oh yes I heard the news, there’s good rockin’ tonight (x2)

Well I’m gonna (I’ll) hold my baby tight as I can, tonight she’ll know I’m a mighty mighty man
I heard the news, there’s good rockin’ tonight.

(repeat)

Well meet me in a hurry, behind the barn, don’t be afraid I’ll do you no harm
I want you to bring my rockin’ shoes, ‘cause tonight I’m gonna rock away all my blues
I heard the news, there’s good rockin’ tonight.

Well the Deacon Jones and Nelda Brown, two of the slickest cats in town
They’ll be there, just wait and see, stomping and jumping at the jamboree
Crying hey man, there’s good rockin’ tonight.

Well Sweet Lorraine, Sioux City Sue, Sweet Georgia Brown, Caledonia too
They’ll all be there shouting like mad, crying hoy sister, hoy sister, ain’t you glad
We heard the news, there’s good rockin’ tonight.

Oh yes we’ll rock tonight, hey hey we’ll rock tonight

Hoy hoy we’ll rock tonight, hey hey we’ll rock tonight
I heard the news, there’s good rockin’ tonight.
Big Joe Turner - "Rebecca" (1944)
- stil de "jump blues" sau "shouting blues", cu Pete Johnson, excelent pianist de
boogie; pianul aminteşte de Jerry Lee Lewis; vocea strigată aminteşte de Little Richard

I got a gal, lives up on the hill

I got a gal, lives up on the hill
Well she moved out with me but Lord I love her still.

She's got eyes like diamonds she shines like lines like gold
She's got eyes like diamonds she shines like lines like gold
Each time she loves me she sends my mellow soul.

My baby she's a jogger she's teachin' me how to ride

My baby she's a jogger she's teachin' me how to ride
She says twice in the middle and daddy bump side to side.

Well Rebecca get your basket and let's go down to the woods
Well Rebecca get your basket and let's go down to the woods
We won't pick no berries but we'll come back feelin' good.

(yes, yes ... but all right then ... bye bye ...)

3. Cântece sentimentale şi novelty songs

- dincolo de sofisticarea de tip Broadway/Tin Pan Alley şi de caracterul oarecum de elită al
jazzului de big-bands, o altă modă în anii '40-'50 era cea pt. cântece f. simple care se
adresează emoţiilor directe sau copilăreşti.

Johnnie Ray and the Four Lads - "The Little White Cloud" (1951)
- Ray = un fenomen absolut al anilor '50, complet "sărit de pe fix" dpdv emoţional,
uneori plângând isteric pe scenă
- exemplu perfect de "cântec sentimental(oid)". Putem să luăm în serios muzica asta?!
- acompaniat de un swing band + backing vocals (The Four Lads, grup canadian);
formă de Tin Pan Alley

I went walkin' down by the river A

Feeling very sad inside
When all at once I saw in the sky
The little white cloud that cried.

He told me he was very lonesome A

And no one cared if he lived or died
And said sometimes the thunder and lightning
Make all little clouds hide.

He said 'Have faith in all kinds of weather B

For the sun will always shine
Do your best and always remember
The dark clouds pass with time'

He asked me if I'd tell all my world A

Just how hard those little clouds try
That's how I know I'll always remember
The little white cloud that sat right down and cried.
Spike Jones - "Cocktails for Two" (ca. 1943)
- cântăreţ ce a colaborat cu diverse swing bands în anii '30, dar a avut o serie de
cântece trăsnite în anii '40, aşa-numite "novelty songs", influenţate de vodevil, farsă, comedie
şi desene animate

(A) In some secluded rendezvous, that overlooks the avenue,

With someone sharing a delightful chat, of this and that, and cocktails for two.

(A) As we enjoy a cigarette, to some exqiuisite chansonette,

Two hands are sure to slyly meet beneath a serviette, with cocktails for two.

(B) My head may go reeling, but my heart will be o-be-di-ent,

With in-tox-i-cat-ing kisses, for the principal in-gre-di-ent,

(A) Most any afternoon at five, we'll be so glad we're both alive,
Then maybe fortune will complete her plan, that all began with cocktails for two.

Phil Harris - "The Thing" (1950)

- aminteşte din nou de desenele animate ale epocii (Warner Brothers); o glumă despre
nimic, perfectă pt. copii de orice vârstă

While I was walkin' down the beach, one bright and sunny day
I saw a great big wooden box a-floatin' in the bay
I pulled it in and opened it up and much to my surprise
Oh, I discovered a X X X right before my eyes
Oh, I discovered a X X X right before my eyes

I picked it up and ran to town as happy as a king

I took it to a guy I knew who'd buy most anything
But this is what he hollered at me as I walked in his shop
'Oh, get out of here with that X X X before I call a cop'

I turned around and got right out a-runnin' for my life

And then I took it home with me to give it to my wife
But this is what she hollered at me as I walked in the door
'Oh, get out of here with that X X X and don't come back no more'

I wandered all around the town until I chanced to meet

A hobo who was lookin' for a handout on the street
He said he'd take most any old thing he was a desperate man
But when I showed him the X X X he turned around and ran

I wandered on for many years a victim of my fate

Until one day I came upon St Peter at the gate
And when I tried to take it inside he told me where to go
Get out of here with that X X X and take it down below

The moral of this story is if you're out on the beach

And you should see a great big box and it's within your reach
Don't ever stop and open it up that's my advice to you
'Cause you'll never get rid of the X X X no matter what you do.
Brian Hyland - "Itsy Bitsy Teenie Weeny Yellow Polka Dot Bikini" (1960)
- "novelty songs" - expresie a muzicii de adolescenţi - câştigă în popularitate în anii
'50 şi devin din ce în ce mai "silly", mai prosteşti la început de ani '60 - care e totodată era
muzicii de "girl groups" - o altă faţetă "inocentă" a ceea ce am numit "piaţa muzicală a
adolescenţilor"
- cântec absolut contagios, şi NU există niciun leac!

She was afraid to come out of the locker, she was as nervous as she could be
She was afraid to come out of the locker, she was afraid that somebody would see
One, two, three, four, tell the people what she wore

It was an itsy, bitsy, teenie, weenie, yellow polka-dot bikini, that she wore for the first time today
An itsy, bitsy, teenie, weenie, yellow polka-dot bikini, so in the locker she wanted to stay
Two, three, four, stick around we'll tell you more

She was afraid to come out in the open, and so a blanket around she wore
She was afraid to come out in the open, and so she sat bundled up on the shore
Two, three, four, tell the people what she wore

Now she is afraid to come out of the water, and I wonder what she's gonna do
Now she is afraid to come out of the water, and the poor little girl's turning blue
Two, three, four, tell the people what she wore

4. Formaţii de vocal harmony derivate din swing

Andrews Sisters - "Bounce Me Brother with a Solid Four" (1941)

Andrews Sisters - "Boogie Woogie Bugle Boy" (1941)
- cel mai popular grup de vocal harmony de orientare swing de după război;
remarcabil număr de hituri între 1938-48
- subiect: din nou despre ritm; diferenţa dintre cele 2 cântece la nivel ritmic?

"Bounce Me Brother with a Solid Four"

[verse]
Say, what kind of beat is that? man, it really spins my hat
Doesn't sound like boogie woogie, but it's really got the beat.
Sounds to me like it's in four, let me hear it just once more
While I latch on to that rhythm, 'cause a solid four's my beat.

[chorus]
(A) Some folks like to hear eight beat rhythm, I don't go for that stuff no more,
Any time you really want to send me, bounce me brother with a solid four.

(A) Come on in, while the whole place is jumpin', ev'ry body's out on the floor,
If you want to keep the rhythm pumpin', bounce me brother with a solid four.

(B) The boogie woogie was never like this, we've got a new beat that no one can miss
If boogie woogie sent like I think it did, four to the bar will flip your lid.

(A) Move the tables and roll the rug up, shut the windows and lock the door
While I try to dig the 'Li'l Brown Jug' up, bounce me brother with a solid four.
"Boogie Woogie Bugle Boy"

He was a famous trumpet man from old Chicago way

He had a boogie style that no one else could play
He was the top man at his craft
But then his number came up and he was gone with the draft
He's in the army now, a-blowin' reveille
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B

They made him blow a bugle for his Uncle Sam

It really brought him down, because he couldn't jam
The Captain seemed to understand
Because the next day the Cap' went out and drafted a band
And now the company jumps when he plays reveille
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B

A-toot a-toot, a-toot diddle-ee-ada-toot

He blows it eight to the bar - in boogie rhythm
He can't blow a note unless the bass and guitar
Is playin' with 'im
He makes the company jump when he plays reveille
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B

He was the boogie-woogie bugle boy of Company B

And when he plays boogie-woogie bugle
He's as busy as a bzz bee
And when he plays he makes the company jump eight to the bar
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B

Toot toot toot, toot diddle-ee-ada-toot-diddle-ee-ada, toot toot

He blows it eight to the bar
He can't blow a note
If the bass and guitar isn't with 'im
A-and the company jumps when he plays reveille
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B

He puts the boys to sleep with boogie every night

And wakes them up the same way in the early bright
They clap their hands and stamp their feet
Because they know how he plays
When someone gives him a beat
He really breaks it up when he plays reveille
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B

Da-da, da-do-da-da
Da-da, da-do-da-da
Da-da, da-do-da-da
Da-da, da-do-da
A-and the company jumps when he plays reveille
He's the boogie-woogie bugle boy of Company B
Swing şi grupuri de vocal harmony de orientare swing/jazz existau şi în Europa, nu doar în
America. Câteva exemple:

Comedian Harmonists - "Lass mich Dein Badewasser schlurfen" (1930s) - GERMANIA;

recomandare de film: Comedian Harmonists (Germania, 1997)

Olavi Virta & Harmony Sisters - "Sinitaivas" (1940s) - FINLANDA, combină sweet swing
cu tango; Virta - cântăreţ specializat în tango-uri, un gen extrem de popular în Finlanda;
Harmony Sisters - grup de vocal harmony din anii '40 capabil să cânte în 10 limbi diferite;
recomandare de film: Los amantes del Círculo Polar (Spania, 1998)

După război, apar noi stiluri de post-swing jazz: bop & cool, care împing vocal harmony la
nivele ridicate de sofisticare:
Four Freshmen - "It's a Blue World" (1951)
Hi-Lo's - "Autumn in New York" (1960)
- standard compus de Vernon Duke (1934)

Dizzy Gillespie & Les Double Six - "The Champ" (1963)

- be-bop jazz cu vocal harmony; Gillespie - trompetă; Bud Powell la pian

5. R&B vocal harmony

- peste câteva săptămâni, când ajungem la doo-wop-ul anilor '50

6. Gospel vocal harmony

- gospel = stil de muzică de biserică apărut în timpul Depresiei (anii '30), celebrând bucuria şi
salvarea/iertarea de păcate şi influenţat de cele mai exuberante stiluri populare ale
momentului, inclusiv jazz, swing, blues
- gospel = strâns legat de mişcarea sanctificată sau penticostală din biserica protestantă - o
mişcare ce refuză caracterul reţinut al protestantismului tradiţional în favoarea unei
dimensiuni religioase mult mai demonstrative şi emoţionale. De aici derivă şi deschiderea
gospel-ului către tot felul de influenţe, de la blues & jazz până la rock & hip-hop.

Golden Gate Quartet - "Golden Gate Gospel Train" (1937)

- jubilee = un stil de gospel f. popular în anii '30, f. upbeat, voios, tempo rapid, mod
major (v. cursurile trecute)

Soul Stirrers - "Be with Me Jesus" (1952)

- "hard gospel" - mult mai "tare" si mai energic, cu element de blues puternic; stilul
domină grupurile vocale de gospel de după război
- call & response; extrem de repetitiv
Ex.: versiune live a aceluiaşi cântec, întins acum la pese 7 minute, bazat pe constantă repetiţie
a aceluiaşi groove, sau vamp. Vamp = scurtă idee ritmico-melodică, repetată de o parte a
formaţiei sau de întreaga formaţie, utilizată adesea pt. improvizaţie. Tehnica de "vamping" va
deveni f. frecventă îndeosebi în blues-rock (Cream) şi în faimoasele groove-uri de funk ale
lui James Brown.