Dragoș Alexandrescu.

Parcursul religios și creația.

(1942-2014)
Compozitor, teolog, profesor universitar, dirijor și
bizantinolog, născut la Constanța, într-o familie în care ambii
părinți erau pasionați de muzică. Dragoș Alexandrescu, după
studiile din orașul natal, continuă aprofundarea cunoștințelor
muzicale la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din
București, aici a beneficiat de îndrumările unor mari
profesori, printre care: Ion Dumitrescu (armonie), Alfred
Mendelsohn (contrapunct, compoziţie), Theodor Rogalski
(orchestraţie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Irina Lăzărescu
(pian). Cariera didactică a început-o încă student fiind, în
anul III, iar ulterior acest debut pedagogic l-a dus către postul de profesor la catedra de Teorie și
Solfegiu.

Apropierea către muzica religioasă, cu precădere cea bizantină, a avut-o încă din
copilărie, de la vârsta de 13 ani, când debutează cu prima sa lucrare corală religioasă- Heruvicul
în re minor. Peste 2 ani, vine doilea debut, cel de dirijor, la pupitrul corului Catedralei
episcopale din Constanța. Instruirea în regulile tipicului bisericesc a avut-o de la epsicopul
Dobrogei, Preasfințitul Gherontie Nicolau, după cum spunea însuși Alexandrescu- ,,un ierarh
basarabean extrem de tipicar”. Cea de-a II-a persoană care l-a influențat a fost părintele Dimitrie
Balaur, un preot basarabean refugiat, care îl va sfătui pe D. Alexandrescu să devină ulterior
cleric. Aici, la biserica parintelui din Constanța, tânărul muzician, fiind atras de sonoritatea
corului mixt, pune bazele unui cor în care cântau și familia lui dar și cea a preotului. Paralel cu
stilul coral mixt, Alexandrescu nu neglijează cântarea monodică, o latură de care era foarte
pasionat, el rămânând și cântăreț în strana bisericii.

Pasiunea pentru muzica religioasă l-a îndemnat să devină și absolvent de seminar, iar în
anul 1947, la Huși- este hirotonit diacon. Odată cu acest titlu, se dezvoltă și o altă latură
importantă a sa- cea de dirijor de cor. Dragoș Alexandrescu a fost de-a lungul vieții dirijor al
corului bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Constanţa, psalt şi dirijor al corului Bisericii
"Parcul Domeniilor" din Bucureşti. Între 1963-1989, a condus Cenaclul muzical din Constanţa,
el fiind și fondatorul acestuia. Discipol al maestrului Chirescu, Dragos Alexandrescu a fost
pentru mulți ani președinte al Festivalului de Muzică Corală "I.D. Chirescu" de la Cernavodă.

Printre alte distincții importante se numără și calitatea de membru onorific în Honorary

Educational Advisory Board, din Institutul Biografic America, North Carolina (1984), iar în
2004- a fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
 Creația.
Creația compozitorului cuprinde o variatetate mare de genuri, deși cele mai multe opusuri
aparțin muzicii corale religioase. Aici se regăsesc de la miniaturi pentru pian sau mici piese
pentru cor la lucrări simfonice sau muzică de cameră.

Din lucrările didactice, important de remarcat sunt cele peste 100 de solfegii și 400 de
dictate muzicale, precum și cartea ,,Elemente constitutive ale muzicii” și cele 2 volume de Teoria
Muzicii.

Stilul muzical este ușor de recunoscut prin maniera în care penetrează în fiecare notă un
sens muzical personal, unic. Se inspiră și din compozitorii preferați clasici și preclasici, lucru
observat, de exemplu, în preludiul și fuga pentru pian scris în stil preclasic (1942), în sonata
preclasică pentru 2 viori și pian (1942) în cantata pentru solo Bas, orchestră și cor (1949). Din
lucrările pentru pian, de menționat sunt balada, scherzo-ul, cele 3 miniaturi și variațiunile pe
tema unui colind.

Muzica simfonică este amplu redată în cele 2 simfonii- ,,Dobrogea” și ,,Doina și

Ardeleana” și în cele 2 poeme simfonice- ,,Adamclisi” și ,,Histria”. Pe lângă aceasta, o parte din
creația sa, Alexandrescu o dedică prelucrărilor corale a colindelor și a pieselor din folclor, cum
ar fi- ,,Steaua sus răsare”,Florile dalbe ,,Bună seara, mândră bună”, ,,Răsună satul”, ,,Ca Badea
flăcău mai rar”- scrise pentru cor mixt, în perioada 1947-1957; și pentru cor feminin- ,,Legenda”,
,,Du-mă dorule”, ,,Cântecel din Dobrogea”.

La polul opus, găsim creația religioasă a compozitorului. Aceasta cuprinde o varietate

mare de cântări liturgice și piese construite pe versuri din Biblie. Punctul culminant al acestei
perioade, este, cu siguranță, lucrarea Cântările Sfintei Liturghii, din 2001. ,,O selecție din creația
liturgică din intervalul cuprins între anii 1937 și 1966”- astfel spunea însuși compozitorul despre
lucrare- una cu adevărat semnificativă pentru repertoriul coral bisericesc și care reușește să
impună prin seriozitatea și profunzimea muzicală. În ea se regăsesc Ecteniile în mi minor care
definesc stilul întregii liturghii, 2 variante de Sfinte Dumnezeule (mi minor, do minor), 2 variante
de Veniți să ne închinăm(mi minor), 2 variante de Tatăl Nostru( mi minor, fa minor) 2 variante
de Heruvic (re minor, fa major), Răspunsuri mari (re minor), 2 variante de Axion Duminical (mi
minor, mi bemol major), Pre tine te lăudăm ( sol minor, la minor), chinonicul La râurile
Babilonului.

Din propria experiență de soprană în cor bisericesc, pot să remarc un stil aparte al acestei
liturghii. Ea impune o atitudine mai serioasă și mai implicată în timpul rugăciunii. Este o muzică
care nu te lasă neimplicat și nemișcat. Din punct de vedere muzical și al frazării muzicale, ea este
construită astfel, încât fiecare partidă să aibă un rol egal de important în contextul armonic și
melodic, adică nu vorbim doar de o monodie acompaniată, ci și de părți unde apar elemente de
polifonie, omofonie.
 Printre alte lucrări religioase se numără și prelucrările de melodii psaltice pentru cor
mixt- Hristos a Înviat, Veniți să ne închinăm, Troparul învierii pe ehul 2, 4 și 6, Troparul Crucii.

Dragoș Alexandrescu a adresat câteva lucrări-articole și studiilor în bizantologie.

Intonația ehurilor neo-bizantine, Dialogul muzical în liturghia ortodoxă, Muzica de tradiție
bizantină în școala muzicală românească contemporană și Cântarea fericirilor în creația corală
a compozitorilor români sunt doar câteva din ele.

De la general la detaliu și invers, creația lui Alexandrescu rămâne a fi una organizată în

așa fel, încât să redea caracterul și trăirile compozitorului, reflectate de cele câteva perioade
diverse ca desfășurare din viața sa. De la folclor la religie, de la subiect narativ la subiect
descriptiv, Alexandrescu reușește să-și pună amprenta în cultura muzicală națională al ultimului
secol.