Ludicul în Polka din Suita de Jazz nr. 1. D. Shostakovich.

Pornind de la afirmația a ști să te joci, Shostakovich în Polka din Suita Nr1 pentru orchestră de
Jazz, transpune într-o formă paradiziacă ludicul. Diversitate prin unificare este ceea ce face
compozitorul în această melodie de joc. Polarizarea subțire din duetul melodic al celor 2
trompete,în formule stacato, din introducere, este o primă intenție a compozitorului de a
transmite starea de spirit a dansului. Tema continuă prin răspunsul xilofonului, cu al său timbru
sclipitor, care profilează melodia, totodată imitând pașii ușori și săltăreți ai dansatorilor. În feeria
dansului se alătură un nou grup de oameni, cei 3 saxofoni, care repetă punctual, acel ritm
sincopat melodic, încadrat într-un metru fix. Revine tema duetului trompetelor, de data această
combinată cu o nouă melodie la trombon, formată din note lungi, în nuanța pianisimo. Astfel în
dramaturgia jocului este introdus subtil, elementul de contrast, amplificat în tema următoare,
unde în centrul atenției este saxofonul alto, care încearcă o intrare în atmosfera elegiacă, deși în
umbră stă ascuns ludicul prin acele triple apogiaturi. Însă ce amintește că totul este un joc, este
acel glissando asscendent constant de la viori, din acompaniament. Fluiditatea ritmului armonic
continuă, la pian și tamburină, astfel creându-se un efect timbral jucăuș. Ludicul apoi este
transpus în tema care inițial se dorea a fi una contemplativă, de la saxofonul alto, la saxofonul
tenor. Replica viorii din final, reafirmă jocul, prin melodia repetitivă, variată din ideea
introducerii, lejer acompaniată doar de pian. Dansul s-a terminat, lumea a plecat, rămânând doar
chicotul unui copil - acel ultim do din octava a 5a de la vioară. Cu o naivitate conștientă,
Shostakovich, în acest dans, înglobează contraste expuse fin într-o stare generală de amuzament.