09.04.2020 .

Muz moderne

Enescu. Simfonia 2

Postromantica, dupa idea lui strauss de compozitie.

Principiu ciclcic, construita ca o quasi forma de sonata

Prima partea ca expozitie

Cele 2 temee A , B snt dezvoltate pe principiul variatiei.

A-ul are 3 mari variatii.

Trasaturi structurale

Partea I – Expoziția.

Se edifică prin evoluția succesivă a 2 idei sonore ample, care la rândul lor, se subîmpart în variații
multiple dpdv figural motivic și timbral. Astfel, de la debut până la reperul 10, este expunerea grupului
tematic principal (GTP), segmentat în 3 idei- a1, a2, a3, compozitorul vizând în special contrastul timbral.
Mai mult, discursul veine mult mai complex, prin suprapunerea variată a temelor din cadrul GTP sau a
variantelor acestora.

Procesul de derivație este unul evident, atunci când Enescu ramifică o variație a ideii principale prin
asocieri/suprapuneri ale celulelor și figurilor considerate în expunerea inițială aparent în plan secund.

Odată cu reperul 10, aduce grupul tematic secund (GTS) într-o expunere uniformă, egalitate ritmică,
tocmai pentru a asigura contrastul față de ideea centrală intonată în ritm punctat și într-un caracter
expansiv.

Simplitatea inițială propusă în prima expunere a B-ului are rolul de a asigura momentul aperceptiv (de
pregătire) pentru variațiile ulterioare ce se constituie ca expuneri în sinteză din A+B. Un exemplu evident
de aplicare a principiului ciclic în varianta expoziției din cadrul simf partea I. Prin această manieră,
compozitorul concepe o primă etapă a ceea ce va reprezenta axul de simetrie din partea mediană a
lucrării.

Simfonia a III-a

Continuă ambianța sonoră din secțiunile lente din simf anterioară.

Are 3 părți.

Recurge ft mult la registrul grav, asemeni lui Shostakovici, o idee de marș funebru.

@@@Am audiat un pic din simf III, începutul.

În simfonia a III-a, Enescu duce mai departe procedeul ciclic, îl absolutizează, realizând o sinteză între
maniera postromantică germană și cea de factură franceză, se justifică astfel relația dintre Franck-
Mahler-Shostakovici- Enescu, tocmai prin punerea în valoare a unei teme generatoare, cu o forță
suficientă, pentru multitudinea de idei din cadrul discursului.

Manifestarea impresionismului în creația lui Enescu, Bartok.

Relația între romantism și impresionism în creația lui Bartok – prezentă mai ales în bagatele, în cvartetul
de coarde nr1 op.7. @@@Am audiat

Trăsături.

Gruparea vocilor 2 câte 2 în imitație.

Imitația strictă care se realizează la nivelul capului tematic.

Evoluția discursului se raportează doar la anumite celule intonaționale. Dpdv structural, prima mișcare
are o arhitectură de factură tristrofică - A-B-A, cu un episod median, de o expresie inedită. Exegeții au
descoperit chiar asemănări cu cvartetul op 131 de Beethoven, pornind tot de la scriitura imitativă și
tempo-ul lent(în debut).

Tema pe centru de fa minor urmată de centrul mi bemol cu septimă , astfel încât liniile melodice
interacționează în planurile orizontal și vertical. În desfășurare, momentele tonale edificatoare se produc
doar în contextul izoritmiei printr-o înlănțuire a structurilor în relații de omonimie, respectiv La major-la
minor, Mi bemol -mi bemol, Fa diez-fa diez, acest lucru e sesizabil până la măsura 27.

B-ul (31-32) 3 voci evidențiate clar.

O idee sonoră nouă apare în C, cu caracterul ei fugato.

Cvartetul op 7, este o creație de tranziție stilistică, chiar dacă sesizăm numeroase influențe (romantism
târziu, impresionism, atonalism în fază incipientă), contrastul este realizat mai ales prin mișcările a doua
și cea finală într-o evoluție din ce în ce mai rapidă. Ultima mișcare este de factură folclorică, astfel că
opțiunea pentru forma de rondo, se justifică și cu materialul în tratare celular motivică. Sugestiile
folclorice sunt deduse și din modalitatea de atac, din scriitură, din toate posibilitățile tehnice pe care le
valorifică Bartok.