Cântarea de strană în Transilvania din a doua

jumătate a secolului XIX până astăzi

Marius POPA

Abstract: The religious music based on the liturgical hymns is a

very important chapter in the Christian Orthodox Church. After
1700, the Orthodox Church in Transylvania has faced many
problems and the byzantine tradition and sacred music from here suffered
many changes. In the XIXth century, with the adivce of Saint Andrei
Şaguna, the priest Dimitrie Cunţanu started to collect and to wrote the
main hymns in the Orthodox Religious Ceremonies. The work od Dimitrie
Cunţanu was very good, and his songs were thought in the theological
schools since today in Transilvania by Timotei Popovici, Vasile Petraşcu,
Gheorghe Şoima, Ion Popescu, Ioan Brie, Vasile Grăjdian, Vasile Stanciu,
Domin Adam and others. All these teachers have published many books
that contain the religios tradition made by Dimitrie Cunţanu.
Keywords: Byzantine music, Transylvanian Orthodoxy, Religious
Music, Religious Songs, Sacred Hymns, Song collections, Song books,
Dimitrie Cunţanu.
Elemente generale ale cântării de strană

Muzica de strană, cântarea bisericească a ocupat dintotdeauna

un rol fundamental în procesul de formare a tinerelor generaţii de
teologi şi preoţi, fiind o parte integrantă a Tradiţiei şi Culturii Bisericii.
Ca disciplină de studiu în învăţământul teologic şi seminarial, muzica
Marius POPA

bisericească cuprinde în sine valenţe estetice şi pedagogice,

indispensabile conturării personalităţii unui teolog, viitor preot, cântăreţ
bisericesc sau unui dascăl de religie. Sfântul Apostol Pavel exprimă
foarte clar rolul imnului şi a cântării în cultul creştin în Epistola către
Coloseni 3, 16: „Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-
I, în psalmi, în cântări de laudă şi duhovniceşti, cântând cu bucurie în
inimile voastre mulţumire Domnului”.
Textul unui imn este cel care dă posibilitatea melodului (în
primele secole ale creştinismului) sau compozitorului muzical (în epoca
contemporană) de a compune o melodie adecvată. Vom vedea că acest
fapt a fost concretizat şi în spaţiul românesc, mai ales în Transilvania,
unde pe textul liturgic apărut sub binecuvântarea canoanelor Bisericii
Ortodoxe, linia melodică bizantină a suferit multe adaptări ale
melosului tradiţional din spaţiul intra-carpatic1.
Muzica reprezintă o parte importantă a oricărei culturi. În
cadrul cultului creştin, muzica nu mai este doar un act estetic sau
artistic, ci este un mod prin care omul Îl preaslăveşte şi Îi mulţumeşte
lui Dumnezeu. În Creştinism, scopul muzicii religioase este acela de a
crea atmosfera mistică, tainică, de rugăciune, prin care omul îl poate
întâlni pe Dumnezeu.
În Sfânta Liturghie, muzica nu este un scop în sine, ci este unul
din mijloacele prin care noi putem să ne apropiem de Dumnezeu.
Astfel, este binecunoscut deasa Împărtăşanie împreunată armonios cu
cântarea din Biserică sunt două mijloace care apropie pe credincios de
Dumnezeu şi care întăresc comuniunea unei comunităţi euharistice.
Muzica bisericească nu este o simplă îndeletnicire omenească, ci este o
slujire dumnezeiască. Ea nu este destinată scopurilor şi intereselor
omeneşti, ci idealizează sentimentul religios şi înalţă duhul şi cugetarea
creştinească.2
Din cele enunţate mai sus, devine clar faptul că scopul şi
caracterul muzicii bisericeşti este sfânt şi sfinţitor. El tinde spre

1
Zeno Vancea, Cântarea corală bisericească la români, Timişoara, Editura Mentor,
1944, p. 10.
2
Iacob Yameos, Principalele aspecte ale istoriei muzicii bisericești, traducere de
ierom. Luca Mirea, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2010, p. 41.

80
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

transfigurarea omului, înălţarea lui din locurile mlăştinoase spre cele

cereşti. Un cult lipsit de muzică şi tradiţie nu este capabil să aducă
eliberarea sufletelor oamenilor sau să contribuie la pedagogia
umanităţii. În acest sens, scopul şi caracterul muzicii bisericeşti este
definit şi exprimat într-un mod clar şi limpede de către Sfântul Ioan
Gură de Aur: „Când cântecele sunt duhovniceşti, atunci Harul Duhului
zboară şi sfinţeşte gura şi sufletul”3.

Elemente generale ale cântării din Arhiepiscopia Sibiului şi

din Transilvania

Situaţia grea a românilor ardeleni, aflaţi sub conducerea

habsburgică, iar mai apoi austro-ungară a avut efecte devastatoare
asupra muzicii în cadrul Bisericii Ortodoxe. Efectele Diplomei
Leopoldine, unirea unui număr semnificativ de români ardeleni cu
Biserica Romei în preajma anului 1700 şi distrugerea de către generalul
Bucow în anul 1761 a multor biserici şi mănăstiri a dus la o şubrezire a
vieţii religioase a creştinilor ortodocşi ardeleni.
O personalitate importantă care s-a arătat îngrijorată de modul
defectuos de executare a cântării în Biserică a fost mitropolitul Andrei
Şaguna. Prin intervenţia acestuia la Sibiu este numit ca profesor de
muzică Dimitrie Cunţanu.
Sfântul Andrei Şaguna l-a numit pe Dimitrie Cunţanu profesor
de Cântări Bisericeşti şi Tipic la Institutul Teologic la data de 23
februarie 1864; în 1877 i s-a încredinţat şi slujba de duhovnic al
Institutului, funcţionând aici până la moartea sa în anul 19104.
Dimitrie Cunţanu şi-a câştigat un loc de prestigiu, bine meritat
în cadrul Institutului Teologic şi Pedagogic din Sibiu, dar nu numai
acolo, datorită lucrărilor sale muzicale de o deosebită valoare. Lucrarea
sa de referinţă a fost Cântările Bisericesci – după melodiile celor opt
glasuri ale sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate

3
Ibidem, p. 42.
4
Eusebie Roşca, Monografia Istitutului Seminarial Teologic, Pedagogic Andreian al
Arhidiecezei Greco-Ortodoxe Române din Transilvania, Sibiu, 1911, p. 119.

81
Marius POPA

de Dimitrie Cunţanu, profesor la seminarul ,,andreian” archidiecesan

Sibiu, 1890.
Colecţia de cântări bisericeşti a primit aprobarea din partea
Consistoriului Arhidiecezan pentru a fi tipărită în şedinţa din 22 aprilie
1889, decizia fiind semnată de Zaharia Boia şi profesorul Gheorghe
Dima. Prin hotărârea sinodală din 11-23 aprilie 1890, colecţia de
cântece bisericeşti a fost admis ca manual de muzică la seminarul
arhidiecezan din Sibiu.
Lucrarea a fost tipărită la Viena şi a fost dedicată ,,memoriei
marelui Andreiu, (repausat la 16-28 iunie 1873) a autorului intelectual
al acestei lucrări, semn de pietate şi recunoştinţă, o dedică”5. Precum
vedem în titlul lucrării, cântecele tipărite aici sunt adunate, puse în
ordine şi aranjate de către Dimitrie Cunţanu, puţine cântece de aici sunt
creaţia proprie a muzicianului sibian. Meritul lui Dimitrie Cunţanu este
acela de a da o notă corespunzătoare cântării de strană din
Arhiepiscopia Sibiului şi din Transilvania. Tot ce a notat Dimitrie
Cunţanu a fost strictul necesar pentru acele timpuri, neputându-se
extinde mai mult, pentru biserica din Transilvania care era lipsită de o
muzică scrisă pentru strană. Tipărirea şi publicarea acestei culegeri a
facilitat unifornizarea şi aducerea la un numitor comun a cântării
religioase ortodoxe din Ardeal.
Tradiţia începută de D. Cunţanu a fost continuată mai apoi de
Timotei Popovici. Compozitorul Timotei Popovici doreşte o revizuire a
colecţiei publicate de Dimitrie Cunţanu în 1890, însă la început,
acţiunea sa primeşte multe critici din partea contemporanilor şi nu
reuşeşte să-şi ducă acţiunea la bun sfârşit.
Mai apoi, prin activitatea sa îndelungată şi rodnică la catedra
Institutului din Sibiu şi la pupitrul corului catedralei mitropolitane,
Timotei Popovici reuşeşte să publice în anul 1925 a doua ediţie a
colecţiei de cântări bisericeşti publicată în 1890. Timotei Popovici
împreună cu Candid Popa şi cu Aurel Popovici, profesori de muzică şi
cântare bisericească din Sibiu, intervine şi corectează anumite cântece

5
În acest sens vezi Prefaţa Cântările Bisericesci – după melodiile celor opt glasuri ale
sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de Dimitrie Cunţanu,
profesor la seminarul ,,andreian” archidiecesan Sibiu, 1890.

82
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

ale colecţiei lui Dimitrie Cunţanu, însă în practica de strană a

cântăreţilor şi a teologilor din Transilvania din perioada interbelică
aceste modificări nu se impun. Ediţia din 1925 nu s-a impus în mediul
bisericesc şi muzical din Transilvania.
În acest fel, în 1932 (ediţia a III-a) şi în 1943 (ediţia a IV-a)
colecţia lui Dimitrie Cunţanu este reeditată de către Timotei Popovici,
însă de data aceasta, cu mici excepţii este redată ediţia originală din
1890. Aceste doua ediţii se impun în cântarea de strană din
Transilvania. Ultima ediţie, cea din 1943 are la finalul ei adăugat şi
Condacul Rusaliilor, extras şi adaptat la o singură voce din lucrarea
,,Cântări religioase la cununii, hirotoniri şi la sfinţirea bisericilor, pentru
cor de bărbaţi în 4 voci”, Sibiu, 1906 întocmită de D. Cunţanu.
Muzicianul Timotei Popovici duce mai departe tradiţia lăsată
de vrednicul său înaintaş. În urma sa, Sibiul va avea alţi preoţi şi
profesori de muzică renumiţi precum Gheorghe Şoima sau Ion Popescu.
Anii grei de comunism nu le vor permite însă posibilitatea de a publica
antologii sau culegeri de cântece religioase, astfel încât, toate colecţiile
de strană publicate până la finele celui de-al Doilea Război Mondial vor
servi ca model pentru studenţii teologi de la Sibiu.
Tradiţia muzicală de strană de la Sibiu a prins însă puternice
rădăcini şi la Cluj-Napoca. Aici, în perioada interbelică prin intermediul
profesorului de muzică Vasile Petraşcu, tradiţia începută de Dimitrie
Cunţanu este valorificată din plin. Prima lucrare originală după
culegerea lui Dimitrie Cunţanu a fost alcătuită la Cluj. Este vorba de
,,Catavasier” (1933), în care Vasile Petraşcu compune efectiv melodiile
tradiţionale ale catavasiilor în spiritul tradiţie transilvănene. Acelaşi
inimos profesor de muzică bisericească a alcătuit o altă lucrare ,,Şi
acum şi pururea... Preabinecuvântată eşti... Doxologia Mare”
(manuscris litografiat), în care a aplicat după melodia troparelor şi
antifoanelor notate de mentorul său de la Sibiu cele două producţii
imnografice din rânduiala Utreniei Duminicale6.

6
Gheorghe Ciobanu , Muzica de cult bănăţeană, în ,,Mitropolia Batatului”, XXXII
(1982), nr 10-12, pp. 624-643.

83
Marius POPA

Un demers asemănător este tipărirea în anul 1938 a lucrării ,,45

de Pricesne (Chinonice) pentru Liturghiile Duminecilor” – colectate,
notate, compuse sau prelucrate după diferiţi autori, cântăreţi şi amatori
de muzică bisericească, pe o singură voce. Volumul este dedicat
Preasfinţitului Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului şi
Clujului, Ministrul Educaţiei Naţionale, al Cultelor şi Artelor. Lucrarea
conţine diferite chinonice/pricesne care sunt interpretate de cântăreţul
bisericesc în duminici şi la marile sărbători, iar o parte din aceste
cântări sunt preluate din colecţia lui Dimitrie Cunţanu7.
În perioada comunistă, un merit deosebit de preluare,
conservare şi de dezvoltare a muzicii tradiţionale de strană de factură
sibiană în mediul clujean este datorată părintelui Ioan Brie. Acesta
reuşeşte să tipărească nenumărate colecţii pentru strană ce conţin
melodiile publicate în colecţia de cântări din 1890. Din lucrările tipărite
de arhid. Ioan Brie ne reţine atenţia ,,Cântări la Serviciile Religioase”,
editată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului Feleacului şi
Clujului, Cluj-Napoca 1988. Cartea este o culegere impresionantă de
cântări religioase cuprinzând: Cântările Sfintei Liturghii, Cântări la
Cateheze şi Pricesne, Cântări la Vecernie şi Utrenie, Cântări la
Praznicele Împărăteşti, Cântări la Taina Cununiei şi la Slujba
Înmormântării. Antologia este încununată cu o impresionantă culegere
de colinde. În prefaţa lucrării arhid. Ioan Brie afrimă că ,,această
colecţie, pe lângă rolul instructivn educativ, este şi o modestă
contribuţie pentru cunoaşterea muzicii bisericeşti în folosul Bisericii
noastre şi de zidire sufletească a dreptcredincioşilor creştini”8.
Aşadar, nu este de mirare faptul că după 1990, Clujul a fost un
puternic centru de promovare şi dezvoltare a tradiţiei muzicale de
strană de factură şaguniană. Prin puternica tradiţie muzicală, dar şi

7
Vasile Petraşcu, 45 de Pricesne (Chinonice) pentru Liturghiile Duminecilor–
colectate, notate, compuse sau prelucrate după diferiţi autori, cântăreţi şi amatori de
muzică bisericească, pe o singură voce, Cluj, Editura Petraşcu & Ardelean, 1938, pp.
85-86.
8
Ioan Brie, Cântări la Serviciile Religioase, editată de Arhiepiscopia Ortodoxă
Română a Vadului Feleacului şi Clujului, Cartografia Traian Nemeş şi Iuliu Boilă,
Cluj-Napoca ,1988, p. 6.

84
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

teologică întreprinsă aici, muzica de strană specifică Transilvaniei va

cunoaşte o puternică revigorare.

Elemente ale cântării de strană în perioada post-

decembristă. Tipăriri muzical-religioase.

Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări

religioase (Cluj-Napoca - 1990).
O lucrare semnificativă şi importantă pentru cântarea de strană
în Transilvania post-decembristă este ,,Slujbele Sfinţilor Români din
Transilvania şi alte cîntări religioase” alcătuită de către pr.prof. Vasile
Stanciu. Lucrarea muzicală mai sus amintită a apărut la Cluj-Napoca
sub binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofil Herineanu, Arhiepiscop
al Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Titlul redă o parte importantă a conţinutului cărţii, însă lucrarea
alcătuită de părintele profesor Vasile Stanciu conţine şi alte cântări
liturgice, unele care erau deja tradiţionale în zona Transilvaniei, altele
care se vor impune treptat în timp.
În prefaţa lucrării regăsim o motivaţie serioasă în demersul
alcăturii aceste colecţii de muzică religioasă ,,am dorit ca la textul
imnografic al slujbei Sfinţilor Români ardeleni să alcătuim melodii în
stil bisericesc, uşoare, simple, expresine convingătoare”9. De asemenea
autorul menţionează că ,,la realizarea acestora, am îmbinat melosul
psaltic bisericesc cu cel practicat de aproape 200 de ani în Transilvania,
căutând să păstrăm, dar să şi valorificăm materialul muzical bisericesc
expus în glasurile psaltice şi în cele notate de D. Cunţanu”10.
Afirmaţia părintelui profesor atestă un adevăr indiscutabil. La
100 de ani de la tipărirea renumitei colecţii de cântări bisericeşti (1890
– 1990), se poate constata faptul că opera lui Dimitrie Cunţanu a

9
Vasile Stanciu, Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări religioase,
Lucrare tipărită sub binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofil Herineanu, Arhiepiscop
al Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca, Cartografia: Dr. Ing. Ioan
Simionescu, 1990, p. 7.
10
Vasile Stanciu, Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări religioase,
p. 7.

85
Marius POPA

devenit un reper indiscutabil în muzica de strană din Transilvania şi nu

numai.
,,Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări
religioase” conţine în primul rând diferite stihiri, tropare, sedelne sau
condace din slujbele marilor sfinţi ardeleni ,,Sfinţii Ierarhi şi
Mărturisitor Iorest şi Sava, mitropoliţi ai Ardealului” (24 aprilie) şi
,,Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie şi Mucenicul Oprea” (21
octombrie).
Majoritatea melodiilor aplicate pe textul liturgic al acestor
slujbe sunt fidele melodiilor trasate de Dimitrie Cunţanu. Alături de
aceste melodii tradiţionale din Transilvania se află şi unele meoldii
compuse de Gheorghe Şoima11 sau melodii din tezaurul muzical psaltic.
Cântarile din slujba sfinţilor sunt întregite cu imnele liturgice
ale Sfintei Liturghii12, cântări în cinstea Maicii Domnului (colecţia
Dimitrie Cunţanu, Timotei Popovici, Nicolae Lungu sau Vasile
Stanciu) sau la diferite momente liturgice. Antologia cuprinde apoi
diferite cântări liturgice de la marile praznice de peste an, iar în aceste
capitole cântările notate de Dimitrie Cunţanu domină.
Ne reţine atenţia capitolul intitulat ,,Cântări în cinstea Maicii
Domnului” unde sunt redate multe pricesne şi cântări pioase în cinstea
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, majoritatea provin din colecţia
compozitorului Timotei Popovici.Acestora li se adaugă multe priecsne
culese şi puse pe note de către Vasile Stanciu.

Cântări bisericeşti (Sibiu 1994, 2015)

La Sibiu, tradiţia lăsată de Dimitrie Cunţanu a fost dusă mai
departe de renumiţi profesori de muzică precum Timotei Popovici,
Petru Gherman, Gheorghe Şoima, şi Ioan Popescu. După 1990,
pr.prof.univ.dr. Vasile Grăjdian a început un proces de sistematizare şi
aducere la zi a cântărilor bisericeşti. În acest sens în anul 1994 apare la
Sibiu lucrarea ,,Cântări bisericeşti”,

11
În acest sens vezi ,,Troparul Sfinţilor Visarion, Sofronie şi Oprea”, Vasile Stanciu,
op.cit., p. 76.
12
Regăsim răspunsuri pentru strană: varianta psaltică uniformizată pentru Liturghia
Sfântului Ioan Gură de Aur şi varianta transilvăneană pentru Liturghia Sfântului Vasile
cel Mare şi Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul)

86
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

Structurată în principiu pe baza cântărilor bisericeşti

tradiţionale din zona Ardealului, culegerea încearcă să menţină deschisă
şi calea spre comuniunea de cântare cu mediul psaltic, prin adoptarea
unei variante uniformizate pentru cântările Sfintei Liturghii, Podobii şi
alte cântări. Lucrarea publicată de pr.prof.dr. Vasile Grăjdian redă
multe din lucrările muzicale necesare tuturor laudelor, tainelor şi
ierurgiilor bisericeşti: Vecernie, Utrenie, Liturghie, Sfeştanie,
Înmormântare, Maslu. Sfânta Liturghie o regăsim atât în variantă notată
de D. Cunţanu cât şi în varianta uniformizată, iar podobiile celor opt
glasuri bisericeşti sunt redate în varianta psaltică. La finalul cărţii sunt
oferite modele de aplicare a glasurilor bisericeşti, fie după varianta lui
Dimitrie Cunţanu fie după varianta psaltică în notaţie bizantină după
Ioan Popescu Pasărea.
,,Cântările bisericeşti” tipărite de părintele Vasile Grăjdian sunt
o antologie ce îmbină armonios cântarea bisericească din întreg spaţiul
românesc. Această colecţie de cântări bisericeşti a fost retipărită în anul
2015 de către Editura Andreiană din Sibiu, având binecuvânrarea ÎPS
Laurenţiu Streza, arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

Cele opt glasuri bisericeşti (Alba Iulia – 1997, 2001)

Procesul de fixare pe portativ a glasurilor din Mitropolia
Ardealului, mai ales zona Sibiului, de către Dimitrie Cunţanu în a doua
jumătate a secolului XIX, nu a avut întru totul efectele dorite. În foarte
multe parohii, cântăreţii nealfabetizaţi muzical nu intonau imnul liturgic
,,Doamne strigat-am...” sau troparele Învierii după melodiile
statornicite de către marele ctitor de muzică bisericească din Ardeal.
Astfel, cu excepţia marilor catedrale din Transilvania, sau a bisericilor
din marile oraşe, puţine parohii din mediul urban sau rural aplicau
corect melodiile stabilite în cărţile tipărite de Dimitrie Cunţanu sau de
urmaşii muzicali ai acestuia.
În acest sens, două sunt cauzele care au determinat acest proces
păgubitor. În primul rând este vorba de desfiinţarea şcolii de cântăreţi
bisericeşti de la Sibiu şi de la Cluj-Napoca odată cu instaurarea
Regimului Comunist în anul 1948, iar acest fapt a permis pătrunderea
în stranele bisericilor a multor cântăreţi nealfabetizaţi muzical şi

87
Marius POPA

nepregătiţi. În al doilea rând, după 1948 până în 1990, în Transilvania

nu s-au mai tipărit cărţi care să cuprindă melodiilor celor opt glasuri.
Singurele tipărituri ce au cuprins tropare sau cântări importante din
slujba Vecerniei sau a Utreniei sunt acelea editate de arhid. Ioan Brie de
la Cluj-Napoca spre finalul anilor 1980.
Pentru a suplini această lipsă păgubitoare pentru cântarea de
strană, părintele Vasile Stanciu pune la îndemâna tinerilor seminarişti şi
teologi, precum şi a cântăreţilor bisericeşti o nouă colecţie intitulată
,,Cele opt glasuri Bisericeşti” – notate de Dimitrie Cunţanu – ediţie
îngrijită şi completată de Pr.Dr. Vasile Stanciu, profesor de Muzică
Bisericească. Colecţia celor opt glasuri bisericeşti a fost tipărită la Alba
Iulia prin intermediul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, prima ediţie în
1997 iar a doua în 2001.
Cartea conţine imnul ,,Doamne strigat-am...” specific fiecărui
glas, prima stihiră a Vecerniei de Sâmbătă seara, Troparul Invierii, iar
pentru glasurile 2, 4 şi 8 melodia Primului Antifon de la slujba Utreniei.
Imnele liturgice prezentate mai sus poartă semnătura lui Dimitrie
Cunţanu. Părintele Vasile Stanciu îmbracă cu melodie şi textul
Dogmaticelor şi a primelor stihiri de la Stihoavnă pe care le adaugă
celor deja tradiţionale. În momentul de faţă, această colecţie de glasuri
bisericeşti reprezintă o lucrare normativă a cântării religioase din
Ardeal.

Carte de Muzică Religioasă (Alba Iulia - 1998; 2004)

Colecţia de cântări bisericeşti de strană ,,Carte de Muzică
Bisericească” a fost concepută de pr.conf.univ.dr. Vasile Stanciu în
spiritul programelor analitice din şcolile de teologie ortodoxă, fiind
prezentată de autor ca variantă de manual de muzică bisericească
vocală, adecvat şi adaptat realităţilor muzical-bisericeşti din
Transilvania13.
,,Cartea de Muzică Bisericească” a fost tipărită în anul 1998 la
Alba Iulia. Ulterior, deasa întrebuinţare, răspândire şi uzare a acestei
lucrări muzicale a necesitat tipărirea unei noi ediţii în anul 2004 tot la

13
Domin Adam, Ion Cunţan, continuator al tradiţiei muzicale bisericeşti din Ardeal,
Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004, p. 37.

88
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

Alba Iulia. Lucrarea s-a încadrat temeinic în tradiţia şaguniană de

promovare a muzicii bisericeşti de strană, muzică desprinsă din marea
tradiţie ortodoxă de provenienţă bizantină, cultivată şi promovată şi în
Transilvania, provincie românească, aflată pentru o perioadă
îndelungată sub dominaţia străină, dar care a păstrat continuu legăturile
de ordin dogmatic, canonic şi liturgic cu Biserica din Principatele
Române şi implicit cu întreaga Ortodoxie14.
De asemenea, cartea de faţă preia mare parte din lucrarea
tipărită în anul 1990, pentru care s-au primit o serie de aprecieri de
vizau oportunitatea prezenţei acelui volum epuizat de mult, în şcolile de
teologie în Mitropolia Ardealului. Din practica muzicală a teologilor s-a
constatat că volumul amintit mai sus era folosit drept manual de muzică
bisericească în toate Seminariile teologice şi în Facultăţile de Teologie
Ortodoxă din arealul transilvănean.
Conţinutul a fost structurat în mai multe capitole care urmăresc
următorul fir: Cântările Sfintei Liturghii15, Catavasiile din întreg anul
bisericesc şi cântările reprezentative ale Praznicelor Împărăteşti, ale
Maicii Domnului şi din slujbele sfinţilor mai însemnaţi din parcursul
unui an bisericesc. Un fapt inedit al acestei cărţi este reprezentat de
fatul că aici se regăsesc toate catavasiile din cuprinsul anului bisericesc
puse pe note, după melodiile statornicite de Dimitrie Cunţanu. Unele
catavasii sunt înveşmântate în melodia vechilor podobii practicate în
zona Transilvaniei: melodia Catavasiei Naşterii Domnului este
dezvoltată pe baza exemplului dat de Dimitrie Cunţanu în prima ediţie a
lucrării Cântările Bisericesci (1890)16 iar melodia Catavasiilor Înălţării

14
Vasile Stanciu, Slujba Sfântului Cuvios Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului,
compusă şi fixată în notaţie liniară, după melodii bisericeşti tradiţionale, Cluj-Napoca,
Editura Renaşterea, 2007, pp. 5-6.
15
Acelaşi model ca şi la Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări
religioase, cu diferenţa că în această lucrare apare la Liturghia Sfântului Ioan Gură de
Aur, alături de varianta psaltică uniformizată apare şi variantă lui Dimitrie Cunţanu.
16
Dimitrie Cunţanu, Cântările Bisericesci – după melodiile celor opt glasuri ale
sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de Dimitrie Cunţanu,
profesor la seminarul ,,andreian” archidiecesan Sibiu, Viena, 1890, p. 68.

89
Marius POPA

Sfintei Cruci este dezvoltată pe baza melodiei podobiei glasului VIII

,,O, preamărită minune...”17.
Cartea cuprinde şi o secţiune deosebită, pr.conf.univ.dr. Vasile
Stanciu propune alături de răspunsurile liturgice tradiţionale psaltice
sau transilvănene şi o variantă proprie, în gama Re Major. O parte din
răspunsurile liturgice ale părintelui profesor de la Cluj-Napoca se
bazează pe teme melodice din cântările de strană ale lui Macarie
Ieromonahul18.
În momentul de faţă, lucrarea ,, Carte de Muzică Bisericească”,
tipărită în cele două ediţii (1998 şi 2004) este lucrarea fundemantală de
predare şi învăţare a muzicii bisericeşti la toate seminariile teologice şi
la toate facultăţile de teologie ortodoxă din întreaga Transilvanie

Mărimurile Polieleelor de peste an şi alte Cântări Bisericeşti

(Alba Iulia – 2006)
Volumul intitulat ,, Mărimurile Polieleelor de peste an şi alte
Cântări Bisericeşti”, tipărit la Editura Reîntregirea din Alba Iulia în
anul 2006 de către pr.lect.univ.dr. Domin Adam, este o colecţie de
cântări bisericeşti tradiţionale ce se practică în cântarea tradiţională de
strană din Transilvania. Lucrarea începe cu melodiia Polieleului, fixată
pe portativ de Dimitrie Cunţanu, iar mai apoi continuă cu fixarea pe
portativ şi adaptarea melodiei mărimurilor din praznice şi sărbători de
către părintele profesor Domin Adam, după modelul publicat la Sibiu.
Autorul a continuat apoi cu alte cântări ce se practică ce se
practică la diferite rânduieli bisericeşti (Te-Deum, slujba
Înmormântării, mărimurile de după Evanghelia Utreniei, colinde şi alte
tropare). Scopul notării acestor cântării este acela de a pune la
îndemâna teologilor şi a cântăreţilor de strană melodiile ce se practică
la diferite slujbe şi care nu au fost culese până la acel moment. La
notarea lor, părintele Adam Domin, a ţinut să păstreze linia melodică în
cea mai mare parte, aşa cum se cântă ea, fără să o modifice.
Lucrarea de faţă reprezintă un nou moment important de
consemnare şi conservare a cântării bisericeşti din Transilvania prin

17
Ibidem, p. 49.
18
Vasile Stanciu, Carte de Muzică Bisericească, Alba Iulia, 1998, p. 50.

90
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

contribuţia pr.lect.univ.dr. Domin Adam, care duce mai departe tradiţia

muzicală de strană de factură şaguniană.

Antologie Muzicală de Strană (Alba Iulia - 2007)

Colecţia ,,Antologie Muzicală de strană” alcătuită de
pr.lect.univ.dr. Domin Adam de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din
Alba Iulia s-a născut din dorinţa de a fi utilă în primul rând
seminariştilor şi studenţilor teologi şi în al doilea rând cântăreţilor din
stranele bisericilor ortodoxe. În cuprinsul acestei antologii au fost
incluse cântări întrebuinţate în cadrul Vecerniei, Utreniei şi Sfintei
Liturghii, cântări în notaţia liniară, occidentală, atât cele psaltice
utilizate în cult în spaţiul românesc extra-carpatic, în Moldova şi în
Muntenia, cât şi cele utilizate în Transilvania, apărute sub semnătura lui
Dimitrie Cunţanu19.
Imnele liturgice propuse de pr.lect.dr. Domin Adam fac parte
din tezaurul sacru muzical al Ortodoxiei româneşti. Alături de acestea
au fost adăugate şi alte cântări religioase, ce fac parte din tezaurul
folcloric, de inspiraţie creştină, al poporului român, creaţie izvorâtă din
evlavia creştinului de rând, şi care au o utilizare destul de largă. În acest
sens, regăsim diferite chinonice şi pricesne tradiţionale din spaţiul
transilvănean precum şi colinde tradiţionale româneşti. Capitolul
dedicat colindelor cuprinde şi o scurtă culegere de astfel de cântece din
zona Munţilor Apuseni. De asemenea, o parte din cântecele prezente în
carte sunt transpuse şi în variantă corală, astfel că ,,Antologia Muzicală
de Strană” poate să suplinească şi rolul unui repertoriu coral în cazul
unor cântăreţi bisericeşti bine pregătiţi din punct de vedere muzical.
În cazul volumului de faţă, au fost alese de preferinţă cântările
care au intrat mai mult în practica generală de strană şi care sunt mai
cunoscute în toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi din
diaspora. Un bun exemplu este acela al glasurilor bisericeşti care sunt
redate atât în varianta utilizată în Transilvania cât şi cele psatice
uniformizate, practicate în Moldova şi Muntenia. Nu în ultimul rând,

19
Domin Adam, Antologie Muzicală de Strană, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2007,
p. XV.

91
Marius POPA

antologia cuprinde şi înveşmântarea armonică a unor texte liturgice din

cadrul diferitor ceremonialuri religioase din uzul cultului ortodox,
având contribuţia şi semnătura părintelui profesor Domin Adam.
Cântecele au fost aşezate începând cu slujba Vecerniei,
continuând cu slujba Utreniei, cântările Sfintei Liturghii, iar la final au
fost aşezate colindele, cântările utilizate la Taina Cununiei şi la slujba
Înmormântării. Pentru a fi învăţate cât mai uşor de către toţi
credincioşii râvnitori, cântările bisericeşti au fost transpuse doar în
notaţia liniară, pe portativ, mult mai utilizată în spaţiul românesc.
Scopul acestei antologii este acela de a îmbogăţi tezaurul
muzical de strană, iar autorul acesteia opinează că ,,următoarea
reeditare să fie mai bogată în cântări comune, iar într-un final să fie
folosită în toată Biserica Ortodoxă Română una şi aceeaşi cântare”20.
Prin intermediul acestei lucrări de o inestimabilă valoare se face un nou
pas în continuarea cântării de strană din Ardeal, dar şi în continuarea
procesului de uniformizare a cântării bisericeşti româneşti.

Anastasimatarul (Alba Iulia – 2010)

Termenul de ,,Anastasimatar” provine de la termenul grecesc
,,anastasis” care se traduce prin Înviere. Aşadar, Anastasimatarul este
cartea muzicală ce cuprinde cântările bisericeşti ale Vecerniei şi ale
Utreniei din ziua liturgică a Duminicii (vecernia de Sâmbătă seara şi
utrenia din Duminică). Această lucrare nu este altceva decât o
transpunere în notaţia muzicală (psaltică sau liniară) a textelor
imnografice din Octoih. Dacă în spaţiul extra-carpatic au fost tipărite
multe astfel de culegeri, mai ales în secolul XIX după Reforma
Hrisantică din 1814, în Transilvania nu putem discuta despre tipărirea
unei astfel de lucrări.
Precum am văzut mai înainte, primul care a demarat o acţiune
de culegere, selectare şi notare a melodiilor celor opt glasuri a fost
Dimitrie Cunţanu. În culegerea sa, sunt publicate pentru prima dată în
Transilvania melodiilr tradiţionale, aşa cum circulau ele prin oralitate,
ale celor opt glasuri bisericeşti, în toate genurile caracteristice: papadic,
stihiraric şi irmologic. Dimitrie Cunţanu respectă cu stricteţe

20
Domin Adam, op.cit., p. XV.

92
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

metodologia regulilor tipiconale afirmate şi lansate de Reforma

Hrisantică de la Constantinopol. În acest sens, părintele profesor Vasile
Stanciu opinează că lucrarea lui D. Cunţanu poate fi considerată primul
Anastasimatar tipărit în Transilvania după Reforma Hrisantică21.
Lucrarea tipărită de părintele Vasile Stanciu cuprinde toate
cântările vecerniei de Sâmbătă seara şi a utreniei de Dumica. Cântările
sunt preluate din colecţia tipărită de Dimitrie Cunţanu în 1890 şi este
completată cu ,,Şi acum şi pururea... Preabinecuvântată eşti...
Doxologia Mare”, lucrarea alcătuită de Vasile Petraşcu. Marea parte a
imnelor liturgice prezente poartă semnătura pr.prof.dr. Vasile Stanciu şi
sunt alcătuite în spiritul antecesorilor săi muzicali de la Sibiu şi de la
Cluj-Napoca.

Culegere de Pricesne şi Colinde (Alba Iulia - 2011)

Un element important al cultului creştin ortodox este
reprezentat de cântarea chinonicului, sau mai ales în perioada
contemporană, a pricesnei. Priceasna este un imn, o cântare
biseriecască ortodoxă ce este interpretată în timpul Sfintei Liturghii în
momentul în care clericii şi credincioşii primesc Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Termenul de priceasnă provine din
limba slavă şi se traduce prin termenul ,,preacurat” sau ,,preacinstit”.
Denumirea de priceasnă a devenit ulterior generică pentru o
gamă largă de cântări ce aparţin folclorului religios românesc, folclor ce
a primit ulterior şi o notă bisericească. Pricesnele au un conţinut tematic
variat, centrat în special pe comportamentul moral creştin, fiind în
general o rugăciune de iertare, mulţumire şi laudă la adresa lui
Dumnezeu. În Transilvania sunt cunoscute multe pricesne adresate
Maicii Domnului, multe culese de către Timotei Popovici dar sunt şi
multe pricesne adresate sfinţilor.
Pricesnele sunt cântate cu precădere în bisericile parohiale de
către credincioşi, iar în ultima perioadă, prin deasa lor întrebuinţare au
devenit parte e repertoriului multor artişti populari consacraţi, care au

21
Vasile Stanciu, Anastasimatarul, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2010, p. IX.

93
Marius POPA

depus eforturi considerabile pentru culegerea, adaptarea şi păstrarea

lor22.
O precizare şi o definire mai exactă a termenului de priceasnă şi
o expunere mai exactă a acestuia regăsim la pr.prof.univ.dr. Vasile
Grăjdian de la Sibiu. Părintele profesor afirmă că priceasna este
cântarea pe care o interpretează cântăreţii bisericii sau corul (cântare
înlocuită uneori de un concert; poate fi chiar o priceasnă armonizată şi
stilizată pentru cor, solişti) spre sfârşitul Sfintei Liturghii, sau la finalul
slujbelor în timp ce credincioşii ies din Biserică23.
Bineînţeles, apare uneori confuzia între vechiul chinonic,
creaţie bisericească prin excelenţă şi priceasna, rod al evlaviei şi al
creaţiei religioase populare. Chinonicul provine din limba greacă şi
înseamnă acelaşi lucru ca şi priceasna, dar spre deosebire de aceasta,
chinonicul are ca text un verset din psalmi, cu tematica specifică a
duminicii, a praznicului sau a zilei respective şi este încadrat în tactul
papadic al unui glas bisericesc bine stabilit. Priceasna nu are melodia
specifică a unui glas, ci este o creaţie extra-modos, înafara glasului, o
creaţie ce aparţine poporului24.
Pr.prof.univ.dr. Nicu Moldoveanu de la Bucureşti aduce o
clarificare necesară şi mult aşteptată referitoare la raportul chinonic-
priceasnă. Priceasna este egală cu chinonicul în ceea ce priveşte timpul
executării, dar structura lor este deosebită, chinonicul fiind produs
psaltic, iar priceasna produs cu precădere popular, anonim. Chinonicul,
priceasna se cântă în momentul în care se împărtăşesc preoţii cu
Preacinstitele Taine25. Din punct de vedere etimologic, termenii
desemnează aceeaşi realitate.

22
Domin Adam, Culegere de Pricesne şi Colinde, - cu un studiu introductiv - , Tipărită
cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Centrul
de Cercetări Inter-Religioase şi de Psihopedagogie, Alba Iulia, Editura Reîntregirea,
2011, p. 33.
23
Vasile Grăjdian, Elemente de cântare bisericească şi tipic, Sibiu, Editura
Universităţii ,,Lucian Blaga”, 2002, pp. 216-217.
24
Lucia Vetrici, Dicţionarul tânărului muzician, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A., 2007, p. 80.
25
Domin Adam, Culegere de Pricesne şi Colinde, p. 34.

94
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

Vedem aşadar că priceasna nu este doar o simplă cântare

apărută recent în istoricul Ortodoxiei, ci este o problemă aprinsă. În
acest sens, în Transilvania, un prim colecţionar de pricesne poate fi
considerat Timotei Popovici la Sibiu26, iar mai apoi Vasile Petraşcu la
Cluj-Napoca. Din colecţia acestui marilor muzicieni din Sibiu şi din
Cluj-Napoca avem o impresionantă culegere de pricesne care sunt
cântate pe cuprinsul întregii Patriarhii Ortodoxe Române, precum şi în
diaspora.
Pe linia acestor ilustre personalităţi ale muzicii bisericeşti
ortodoxe se înscrie lucrarea părintelui profesor Domin Adam de la Alba
Iulia. Lucrarea sa, prin studiul introductiv şi prin colecţia de pricesne şi
colinde aduce o nouă lumină asupra acestei problematici şi propune o
variantă clară de selecţie a pricesnelor ce vor fi interpretate de cântăreţ,
cor sau credincioşi la Sfânta Liturghie în duminicile şi în marile
sărbători din anul bisericesc.

Stadiul actual al cântării de strană din Transilvania între

oralitate şi tipăritură muzicală.

Muzica bisericească a românilor ortodocşi din Transilvania, ca

de altfel muzica bisericească în ansamblul ei, s-a format şi a stat de la
început sub divesre influenţe. Datorită condiţilor istorice în care
Ortodoxia transilvăneană trebuia să se manifeste şi nu de puţine ori să
supravieţuiască, este uşor de înţeles că şi muzica bisericească din
această parte a ţării a traversat aceleaşi dificultăţi. Cuvântul de ordine
prin care se exprimă dăinuirea cântărilor bisericeşti din această parte a
ţării este oralitatea. Acest fenomen poate fi pozitiv în anumite situaţii,
mai ales când este vorba de perpetuarea unor tradiţii, însă în cazul
cântării de cult, el poate avea efecte negative pe termen lung. Unul
dintre aceste efecte este alterarea definitivă a unei linii melodice
religioase.

26
Dumitru Jompan, Timotei Popovici, dirijor al corului de copii şi al Bisericii greco-
române ortodoxe Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, în ,,Simpozionul Internaţional
«Taină şi Mărturisire», Editura Episcopiei Caransebeşului, 2014, p. 350.

95
Marius POPA

Bineînţeles, după publicarea lucrărilor lui Dimitrie Cunţanu, au

existat mulţi urmaşi pe linie muzicală care au publicat diferite culegeri
sau antologii de cântări religioase specifice arealului geografic şi
spiritual în care au activat. Chiar dacă am văzut că s-au tipărit multe
cărţi de muzică bisericească, fenomenul oralităţii rămâne o realitate
dură şi evidentă.
Un proces de constatare şi de valorificare a oralităţii cântării de
strană a fost efectuat cu mult succes de pr.prof.univ.dr. Vasile Grăjdian
de la Sibiu, care a cules variante muzicale de glasuri ale multor
cântăreţi bisericeşti din Arhiepiscopia Sibiului ,,Cântăreţi bisericeşti din
Ardeal”, vol. I (Sibiu, 2003, în colaborare cu pr.lect.dr. Sorin Dobre,
prep.ing. Grecu Corina, bibliotecar-arhivist ing. Streza Iuliana); vol. II
(2004) în coleborare cu pr. lect. dr. Sorin Dobre; vol. III ( 2005) 27. O
lucrare edificatoare în acest sens rămâne însă ,,Oralitatea cântării
bisericeşti din Ardeal” publicată la Sibiu în anul 2004, unde este
valorificată din plin oralitatea cântării practicată la stranele parohiilor
ortodoxe din Transilvania. În anul 2007, părintele Vasile Grăjdian duce
mai departe procesul de valorificare şi conservare a cântării bisericeşti
transilvănene prin publicarea lucrării ,,Cântarea liturgică ortodoxă din
Sudul Transilvaniei”.
Alături de toate aceste cărţi publicate, putem constata faptul că
în Transilvania s-a dus o puternică activitate de conservare, prelucrare
şi perpetuare a muzicii bisericeşti de origine bizantină, specifică acestei
zone. În momentul de faţă, exceptând o mare parte din Liturghia
Sfântului Ioan Gură de Aur, interpretată de credincioşi şi de teologi
după varianta psaltică uniformizată, majoritatea cântărilor bisericeşti
aplicate în parohiile ardelene sunt executate după melodiile publicate de
Dimitrie Cunţanu sau de ucenicii muzicali ai acestuia.

Bibliografie

1.***, Dicţionar de Muzică Bisericească Românească, Bucureşti,

Editura Basilica.

27
***, Dicţionar de Muzică Bisericească Românească, Bucureşti, Editura Basilica,
2013, p. 312.

96
 Cântarea de strană în Transilvania
din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi

2. Adam, Domin, Antologie Muzicală de Strană, Alba Iulia, Editura

Reîntregirea, 2007.
3. Idem, Culegere de Pricesne şi Colinde, - cu un studiu introductiv - ,
Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu,
Arhiepiscop al Alba Iuliei, Centrul de Cercetări Inter-Religioase şi de
Psihopedagogie, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2011.
4. Idem, Ion Cunţan, continuator al tradiţiei muzicale bisericeşti din
Ardeal, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2004.
5. Brie, Ioan, Cântări la Serviciile Religioase, editată de
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului Feleacului şi Clujului,
Cartografia Traian Nemeş şi Iuliu Boilă, Cluj-Napoca ,1988, p. 6.
6. Gheorghe Ciobanu, Muzica de cult bănăţeană, în ,,Mitropolia
Batatului”, XXXII (1982), nr 10-12.
7. Cunţanu, Dimitrie, Cântările Bisericesci – după melodiile celor
opt glasuri ale sfinetei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi
arangeate de Dimitrie Cunţanu, profesor la seminarul ,,andreian”
archidiecesan Sibiu, Viena, 1890.
8. Grăjdian, Vasile, Elemente de cântare bisericească şi tipic, Sibiu,
Editura Universităţii ,,Lucian Blaga”, 2002.
9. Jompan, Dumitru, Timotei Popovici, dirijor al corului de copii şi al
Bisericii greco-române ortodoxe Sfântul Nicolae din Şcheii
Braşovului, în ,,Simpozionul Internaţional «Taină şi Mărturisire»,
Editura Episcopiei Caransebeşului, 2014.
10. Petraşcu, Vasile, 45 de Pricesne (Chinonice) pentru Liturghiile
Duminecilor– colectate, notate, compuse sau prelucrate după diferiţi
autori, cântăreţi şi amatori de muzică bisericească, pe o singură voce,
Cluj, Editura Petraşcu & Ardelean, 1938.
11. Roşca, Eusebie, Monografia Istitutului Seminarial Teologic,
Pedagogic Andreian al Arhidiecezei Greco-Ortodoxe Române din
Transilvania, Sibiu, 1911.
12. Stanciu, Vasile, Anastasimatarul, Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2010.
13. Idem, Carte de Muzică Bisericească, Alba Iulia, 1998.
14. Idem, Slujba Sfântului Cuvios Pahomie de la Gledin, episcopul
Romanului, compusă şi fixată în notaţie liniară, după melodii
bisericeşti tradiţionale, Cluj-Napoca, Editura Renaşterea, 2007.
15. Idem, Slujbele Sfinţilor Români din Transilvania şi alte cîntări
religioase, Lucrare tipărită sub binecuvântarea Înalt Preasfinţitului

97
Marius POPA

Teofil Herineanu, Arhiepiscop al Eparhiei Vadului, Feleacului şi

Clujului, Cluj-Napoca, Cartografia: Dr. Ing. Ioan Simionescu, 1990.
16. Vancea, Zeno, Cântarea corală bisericească la români,
Timişoara, Editura Mentor, 1944.
17. Vetrici, Lucia, Dicţionarul tânărului muzician, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., 2007.
18. Yameos, Iacob, Principalele aspecte ale istoriei muzicii
bisericeşti, traducere de ierom. Luca Mirea, Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2010.

98