Popa Gheorghe

Anul III, Semestrul I

Teologie Ortodoxă Pastorală

Dimitrie Cunțan
și muzica bisericească transilvană

Părintele Dimitrie Cunțan, numit după o ortografie veche „Cunțanu”, s-a

născut în anul 1837 în localitatea Dobârca din județul Sibiu. A studiat la
gimnaziul de stat din Sibiu, iar apoi la Institutul Teologic (1858-1860). După
terminarea studiilor, se angajează ca învățător la Școala Populară din cartierul
Sibiu-Iosefin, lângă Biserica „din Groapă” pe seama căreia va fi hirotonit diacon
în anul 1872. În această perioadă Mitropolitul Andrei Șaguna îl numește pe
Dimitrie Cunțan, Profesor de cântări bisericești și tipic la Institutul Teologic-
Pedagogic din Sibiu (1864) pentru ambele secții. Ajunge duhovnic al acestui
Institut în anul 1877, păstrând această funcție până în anul 1910, când trece la
cele veșnice. În activitatea sa, Dimitrie Cunțan a publicat numeroase lucrări prin
care a armonizat vechi melodii bisericești, a compus piese originale și a scris
articole dedicate Mitropolitului Andrei Șaguna: „Cântările bisericești după
melodiile celor 8 glasuri ale Sfintei Biserici Ortodoxe”, „Liturghia Sfântului
Ioan Gură de Aur în cor în două voci”, „Imn la moartea marelui Andrei”1 și
„Mitropolitul Andrei Șaguna ca păstor” 2. Trece la Domnul în anul 1910, în data
de 27 iunie/10 iulie, la Săliște.
Prin vasta sa operă și prin activitatea sa, Părintele Cunțan a devenit un
„părinte” al cântării de la strană, din Ardeal. Cea mai cunoscută lucrare a sa este
„Cântările bisericești”3 apărută la Sibiu, în anul 1890. Prin această lucrare, a fost
impus și s-a răspândit până astăzi în Ardeal „stilul cunțan” de cântare
bisericească. Stilul său poate fi încadrat în contextul de dezvoltare a muzicii
bisericești post-bizantine, ca un „Bizanț (muzical) după Bizanț” 4. Rădăcinile
bizantine ale cântărilor lui Dimitrie Cunțan au fost arătate în diferite studii care
1
Pe textul lui Zaharia Boiu
2
În „Revista Teologică, II” (1908), nr. 5, p. 191-196
3
Menționată anterior
4
Pr. Vasile Grăjdian, „Oralitatea cântării bisericești din Ardeal”, Vol. II, Ed. „Astra Museum”, Sibiu 2016
1
Popa Gheorghe
Anul III, Semestrul I
Teologie Ortodoxă Pastorală
au privit aspectele și elementele particulare: studiile lui Gheorghe Ciobanu 5, ale
lui Vasile Stanciu6, asemănarea irmoaselor praznicale scrise de Dimitrie Cunțan
și cele scrise de Macarie Ieromonahul7.
Apariția stilului „cunțan” s-a făcut datorită Mitropolitului Andrei Șaguna
care din pricina faptului că nu exista un Anastasimatar care să pună cântarea
bisericească pe note, învățarea muzicii bisericești făcându-se după auz, și
datorită faptului că nu exista o unitate a muzicii bisericești în Transilvania (toată
lumea cânta așa cum auzea de la predecesorul său din strană), i-a dat ascultarea
să culeagă și să scrie cu notele muzicii moderne cântările bisericești ardelene,
așa cum însuși Dimitrie Cunțan spune: „recunoscând necesitatea și unitatea, ca
melodiile cântărior biserisesci de strană să se fixeze prin punerea lor pe note,
încă la anul 1868, Metropolitul Andreiu m'a sfătuit: ca, pentru conservarea şi
cultivarea lor mai sigură, tóte cântările de strană să le culeg şi să le scriu cu
notele muzicii moderne. Urmând sfatului arhieresc, încă de pe atunci am făcut
începutul acestei colecţiuni, scriind pe rând cântările nóstre bisericesci (...) cum
– după auz – le învăţasem şi eu de la predecesorii mei, profesorii P. Ioan Bobeş
şi Ioan Dragomir. (...) (Apoi) la recomandare din parte competentă am angagiat
pe cantorul bisericii nóstre din Daneş, anume Simeon Florea, care servesce
bisericii de la a. 1934 parte ca învăţătoriu , parte ca cantor. După acest vechiu
cântăreţ am scris şi Podobiile”8. Mișcarea lui Dimitrie Cunțan este un punct de
reper în istoria muzicii bisericești românești: el ascultă de Mitropolitul Andrei
Șaguna, selectează cea mai „de autoritate” variantă a cântării de la strană din
Ardeal (învățată de la Simeon Florea din Nadeș și de la profesorii de muzică ce
l-au precedat), în cartea „Cântări Bisericești” 9. Apariția cărții sale devine în
5
În „Muzica Bisericească la români”, apud „Studii de etnomuzicologie și bizantinologie”, apud Pr. Vasile
Grăjdian, Op. Cit., p. 32
6
În „Muzica Bisericească Ortodoxă din Transilvania”, unde spune că „muzica bisericească ortodoxă din
Transilvania are aceeași origine ca și cea psaltică, practicată în Principate, în cultura muzicală bizantină”, apud
ibidem p. 32
7
Studiu făcut de Elena Chircev, în opera „Irmoasele de cântări bisericești a lui Dimitrie Cunțanu și relația lor
cu muzica psaltică”, apud ibidem p.32
8
Pr. Dimitrie Cunțan, „Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri ale Sfintei Biserici Ortodoxe,
culese, puse pe note și arangeate de Dimitrie Cunțanu, Profesor la Seminarul Andreian arhidiecesan”, Sibiu
1980, p. 4 (în „Prefață”), apud Pr. Vasile Grăjdian, Pr. Lector Sorin Dobre „Cântarea liturgică ortodoxă din
sudul Transilvaniei”, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu 2007, p. 65
9
Pr. Dimitrie Cunțan, Op. Cit.
2
Popa Gheorghe
Anul III, Semestrul I
Teologie Ortodoxă Pastorală
Mitropolia Ardealului un etalon al cântăreților de la strană, prin ea făcându-se o
uniformizare a cântării bisericești în Transilvania.
Cu toate acestea, mișcarea cunțană nu a reprezentat dispariția sau
dezvoltarea altor variante de cântare bisericească din Transilvania. După
moartea lui, Profesorul de muzică Timotei Popovici (dirijor al Corului Bisericii
Mitropolitane), Candid Popa (Profesor de muzică bisericească la Academia
Teologică „Andreiană”) și Aurel Popovici (Profesor de muzică bisericească la
Școala Normală „Andrei Șaguna”) aduc modificări în cartea lui Dimitrie Cunțan
având în vedere și evoluția muzicii transilvănene. Aceștia tipăresc în anul 1925
la Sibiu, cea de-a doua ediție a „Cântărilor Bisericești”, însă integrarea ei în
strănile ardelene și în aplicarea ei de către cântăreții bisericești nu a avut un
succes, aceștia rămânând fideli primei ediții. Din acest motiv, toate edițiile care
au mai urmat, au reprodus cu exactitate forma și conținutul primei ediții. Prin
aceasta se poate observa importanța ocupată de cântările lui Dimitrie Cunțan în
inimile ardelenilor și ale cântăreților ardeleni.
Cântarea lui Dimitrie Cunțan a reprezentat o „românire” a câtării post-
bizantine, așa cum spune Părintele Profesor Gheorghe Șoima: „Veacuri de-a
rândul, cântăreţii bisericeşti din Ardeal au fost oameni fără învăţătură de carte
muzicală. Aşa fiind, nu a fost posibilă păstrarea şi nici reînvăţarea ocazională a
cântărilor psaltice în veşmântul lor încărcat cu o mulţime de ornamente
melodice, ci aceşti cântăreţi ardeleni le simplificau vrând-nevrând.
Simplificându-le, cântările Sfintei Liturghii şi unele melodii ale troparelor,
condacelor şi ale altor cântări bisericeşti au devenit accesibile tuturor
credincioşilor cu voce şi auz muzical. Ele puteau fi cântate în comun, de către
aproape toţi cei ce participau la Sfânta Liturghi sau slujbe. Acestea erau
caracteristicile cântării din Biserica Ortodoxă Ardeleană în momentul când a
luat fiinţă şcoala teologică de la Sibiu, în 1811 (unde mai târziu a activat și

3
Popa Gheorghe
Anul III, Semestrul I
Teologie Ortodoxă Pastorală
Dimitrie Cunțan). Era o cântare bisericească răsăriteană, simplă, cu o pronunțată
trăsătură populară românească”10.
În concluzie, datorită gândirii Mitropolitului Andrei Șaguna care s-a
gândit la accesibilitatea cântării bisericești, Pr. Dimitrie Cunțan scrie un adevărat
testament muzical prin care și-a împlinit misiunea dată de Mitropolitul său, a
uniformizat și a făcut accesibilă cântarea de la strană din Transilvania și a
românizat muzica bisericească. Acest testament a dăinuit peste veacuri, fiind
prezent în Biserica Ardeleană și astăzi, cântăreții bisericești interpretând cu
mândrie muzica bisericească „cunțană”.

10
Pr. Prof. Gh. Șoima, „Muzica Bisericească și Laică în Institutul Teologic din Sibiu”, în „Mitropolia
Ardealului”, VI (1961), nr. 11-12, p. 798, apud Arhid. Lector Ion Popescu „Muzica Bisericească din
Transilvania”, în Vol. „Contribuții transilvănene la Teologia Ortodoxă”, Sibiu 1988, p. 307, apud Pr. Vasile
Grăjdian, Pr. Lector Sorin Dobre, Op. Cit., p. 68
4
Popa Gheorghe
Anul III, Semestrul I
Teologie Ortodoxă Pastorală

Bibliografie

1. Pr. Vasile Grăjdian, Pr. Lector Sorin Dobre „Cântarea liturgică ortodoxă
din sudul Transilvaniei”, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu 2007
2. Pr. Vasile Grăjdian, Pr. Lector Sorin Dobre „Cântarea liturgică ortodoxă
din sudul Transilvaniei”, Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu 2007
3. Arhid. Gavril Vârva, „Cântările Octoihului în colecții Transilvănene din
secolele XIX–XX ”, Cluj-Napoca 2011