„Un călugăr psalt, cu meșteșug desăvârșit”.

Protosinghelul Varlaam

Un articol de: Protos. Antim Bâru - 11 Iunie 2023

Protosinghelul Varlaam Bărăncescu s-a născut la 29 ianuarie 1808 la

Cotingeni, ținutul Hotin din Basarabia, din tată rus și mamă româncă. A venit
la Mănăstirea Sinaia, județul Prahova, în 1836, unde a fost călugărit. A învăţat
psaltichia prima dată la mănăstirea de metanie, apoi de la Matache
Cântăreţul, ucenic al lui Macarie Ieromonahul, când s-a înscris la seminarul
de la Buzău. La Mănăstirea Sinaia nu a rămas mult, căci îl întâlnim în 1841 la
Braşov, unde activează până în 1850 ca profesor de muzică psaltică şi cântăreţ
la Biserica „Sf. Nicolae” Şchei. La Braşov, Varlaam se va bucura de o
deosebită apreciere, fapt desprins din cuvintele protopopului Popazu, care
spunea despre acesta că „este un psalt foarte bun, cu meşteşug desăvârşit, ce
nu numai măestria muzicii o cunoaşte, dară este şi izvoditor de cântări şi
psaltichie cu ştiinţe şi conţept şi aşa fiindcă harmonica cântare este lauda lui
Dumnezeu şi podoaba ce mai sfântă a Bisericii”.

La Braşov, Varlaam s-a implicat cu entuziasm în Revoluţia din 1848 din Ţara Românească,
ceea ce i-a adus probleme din partea autorităţilor și pentru care, la sfârşitul lui 1850, pleacă de
la Braşov şi peregrinează prin multe mănăstiri. Astfel, la Buzău, Episcopul Filotei îl
hiroteseşte protosinghel (1851-1853), ajunge apoi la Mănăstirea Neamţ (1853), de aici la
Bogdana (1857-1859), apoi din nou la Buzău (1859-1860), după care la Sinaia (1862-1863),
apoi la Ghighiu (1864-1869), de aici la Blejoi (1871), iar în final ajunge la Mănăstirea
Ciolanu (1872-1894), unde şi-a dat obştescul sfârşit.

Psalt, dar și mare poet

Unul dintre darurile lui Varlaam era poezia, mare parte din creațiile sale lirice fiind publicate
spre sfârşitul vieţii lui în broşura „Poesiile Părintelui Varlaam”. A compus şi poezii religioase,
ca „Rugăciune de Anul Nou” sau versificarea textului de la Luca, XIII. Însă activitatea care l-
a făcut cunoscut a fost cea de compozitor de muzică bisericească. El a căutat să fie cât mai
original în creaţiile sale, stilul său ieșind din tiparele tradiţionale ale muzicii psaltice,
împrumutând din romantismul modern aferent vremurilor lui. Melodiile sale abundă de forme
ritmice complexe, folosind multe digorgoane şi trigorgoane și modulaţii originale. Un aspect
important e faptul că Varlaam redă mai multe variante ale aceleiaşi cântări, unele în formă
mai simplă, altele mai elaborate, iar ceea ce este cu adevărat inedit sunt versuri - de tip motto
- așezate la începutul cântării, care au legătură fie cu glasul în care este scrisă melodia, fie cu
sărbătoarea căreia îi este dedicată respectiva cântare.
Lucrările lui Varlaam Protosinghelul nu au fost tipărite în calupuri de sine stătătoare, așa cum
s-a întâmplat cu cele ale lui Macarie Ieromonahul sau Anton Pann, însă sunt nelipsite din
antologiile de cântări bisericeşti. Din lucrările tipărite menţionăm câteva: „Prohodul
Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururi Fecioarei Maria” București, 1869,
„Axion la Învierea Domnului”, glasul al III-lea, compus în 11 aprilie 1876, la Mănăstirea
Ciolanu şi publicat în Buchetul Muzical al lui Neagu Ionescu, p. 198, în Liturghierul ritmic al
lui Nicolae Severeanu, p. 129, în Buchetul de muzică (Psaltichii) al lui Amfilohie Iordănescu
Ieromonahul, Bucureşti, 1933, p. 353, şi în Cântările Sfintei Liturghii... 1992, Pr. prof. dr.
Nicu Moldoveanu, pp. 58-60. „Fericit bărbatul”, glasul VIII, publicat în Tomul întâi al
Antologhiei despre aşăzământul sistimii cei noă a mussicii bisericeşti, Buzău, 1856, p. 12,
„Axion”, glasul VIII, cu însemnarea: „Acesta este tradus de părintele Protosinghelul
Varlaam”, în: Rânduiala sfintei şi dumnezeieştii leturghii, tom. 2, Buzău, 1856, p. 108; Neagu
Ionescu, Buchetul muzical, Bucureşti, 1900, p. 171; Nicolae Severeanu, Liturghierul ritmic,
Buzău, 1928, p. 118, „Vrednică eşti”, glasul V, în Liturghierul de strană, a lui I. Popescu-
Pasărea Bucureşti, 1925, p. 27; în ediţia a doua (1991), la p. 39; în Cântările Sfintei
Liturghii..., 1992, pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, pp. 147-149; în Cântările Sfintei Liturghii şi
alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an, al pr. prof. dr. Vasile Stanciu, 2006, pp. 91-
92. „Veniţi să fericim pe Iosif”, glas V, în Prohodul Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, Buzău, 1860, p. 35, „Axionul Adormirii Maicii Domnului”, glasul al III-
lea, compus în 17 august 1880, publicat în Biserica Ortodoxă Română, XII (1888), 5, pp.
393-396 etc.

Doar o parte din lucrările lui sunt cunoscute, restul au rămas în manuscris

Din nefericire, multe din frumoasele cântări ale lui Varlaam au rămas în manuscrise, fiind
păstrate în Biblioteca Academiei Române, în Biblioteca Sfântului Sinod, în biblioteca
Mănăstirii Ciolanu, în biblioteca Episcopiei Buzăului, în Biblioteca Uniunii Compozitorilor şi
Muzicologilor, în biblioteca Muzeului „Prima Şcoală Românească” din Braşov, în biblioteca
Mănăstirii Sinaia şi la Schitul Prodromu. Pr. Giolu Nicolae, în lucrarea sa de doctorat,
„Clerici ortodocşi români, creatori de muzică bisericească psaltică, în secolele XIX şi XX”,
le-a studiat pe cele din Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim și pe cele din
Biblioteca Academiei Române. Pr. Gabriel Cocora le-a prezentat în „Şcoala de psaltichie de la
Buzău”, în Biserica Ortodoxă Română, LXXVIII (1960), 9-10, p. 866, pe cele din Mănăstirea
Ciolanu şi de la Buzău. În catalogul lui Alexie Buzera, Cultura muzicală românească de
tradiţie bizantină din sec. al XIX-lea, Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 1999, pp. 125,
131-133, 162, 170, 176-177, 186, sunt cuprinse manuscrisele lui Varlaam din Biblioteca
Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Constantin Secară în „Manuscrise
psaltice româneşti din secolul al XIX-lea aflate în fondul George Breazul din Biblioteca
Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Catalog analitic”, în Muzica
bizantină, doxologie şi înălţare spirituală, Editura Muzicală, Bucureşti, 2006, pp. 36-37, 47,
58, 70-74, a făcut cercetări şi a descoperit câteva manuscrise de mici dimensiuni pe care le
atribuie lui Varlaam alături de cele anterior cercetate de Alexie Buzera. Prof. Constantin
Catrina a cercetat manuscrisele din biblioteca Muzeului „Prima Şcoală Românească” din
Braşov, concluzionând că patru din ele îi aparţin lui Varlaam: ms. rom. 2719, Floarea
Cântărilor, 231 pagini; ms. rom. 2720, Floarea Cântărilor, 445 pagini; ms. rom. 47, Cinstitul
Paraclis al Protosinghelului Varlaam Bărăncescu şi cele două copii ale sale, mss. rom. 48 şi
55. Manuscrisele de la Sinaia sunt indexate și prezentate de ierom. dr. Mihail Harbuzaru în
Manuscrisele psaltice de la Mănăstirea Sinaia, Ed. Cuvântul Vieții, a Mitropoliei Munteniei
și Dobrogei, 2012, pp.73-74. Prof. Vasile Vasile, în Tezaur muzical românesc din Muntele
Athos, vol. II, Editura Muzicală, Bucureşti, 2008, p. 261, remarcă prezenţa unei cântări a lui
Varlaam într-un manuscris de la Prodromu.

Varlaam Protosinghelul, deși „o fire iscoditoare, poetică, instabilă, om curios şi cam

extravagant”, după cum îl caracteriza primul lui biograf Constantin Erbiceanu, a rămas în
memoria cântăreților bisericești, dar și a cercetătorilor, prin contribuţia sa la românirea
cântărilor psaltice. Acest lucru se vede prin faptul că melodiile sale s-au păstrat în foarte
multe manuscrise de diverşi autori, au fost incluse în diferite tipărituri și sunt cântate chiar și
în zilele noastre. În acest sens, Gheorghe C. Ionescu, în Lexiconul său, îl caracteriza drept
„unul din principalii muzicieni psalţi ai secolului XIX”, desigur, fiind întrecut în măiestrie
doar de Macarie Ieromonahul şi de Anton Pann.