Timotei Popovici, geniul muzicii corale din Transilvania

Tabloul lui Timotei Popovici din Aula Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei
Șaguna“ din Sibiu

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 22 Feb 2023

Compozitor celebru, muzician desăvârșit, strălucit dirijor de cor, profesor și

preot, Timotei Popovici a contribuit foarte mult la dezvoltarea muzicii corale
bisericești și laice din Ardeal prin deosebita sa activitate de câteva decenii. Cei
mai mulți ani din viață i-a dedicat activității muzicale și didactice de la Sibiu,
devenind o mare personalitate a culturii românești.

Timotei Popovici se numără printre marii profesori și muzicieni care și-au lăsat amprenta
asupra culturii din Transilvania prin lucrările lor și prin generațiile de studenți și coriști
formați de-a lungul anilor. Marele muzician face parte, alături de Dimitrie Cunțan, Gheorghe
Dima sau Gheorghe Șoima, din galeria personalităților teologice care au activat la Sibiu și au
marcat evoluția muzicii bisericești în această parte a țării. Părintele Mircea Păcurariu l-a
inclus pe Timotei Popovici în rândul marilor personalități ale culturii sibiene. Așa cum
subliniază regretatul istoric al Bisericii Ortodoxe Române în volumul „Cărturari sibieni de
altădată” (Editura „Andreiana”, Sibiu, 2015, p. 432), bănățeanul Timotei Popovici a devenit
sibian pentru că a trăit și a activat aici o jumătate de veac.

Născut la 25 august 1870 în satul Tincova, județul Caraș-Severin, Timotei Popovici a fost fiul
preotului Dionisie Popovici, membru al unei cunoscute familii de slujitori ai sfintelor altare.
Prof. univ. dr. Dumitru Jompan menționează în volumul „Timotei Popovici (1870-1950).
Monografie” (Editura „Andreiana”, Sibiu, 2016, p. 3) faptul că marele compozitor a fost al
patrulea copil din cei 11 ai familiei Dionisie și Elena Popovici și unul dintre cei cinci rămași
în viață. Din același volum aflăm că, încă din copilărie, Timotei Popovici a cunoscut tradițiile
muzicale din satul său natal. Iată ce mărturisește Lia Popovici Delu, fiica marelui compozitor,
în lucrarea profesorului Jompan: „Vara, «taica» (n.r. - tatăl lui Timotei Popovici) îl trimitea cu
caii la păscut, pe câmp, împreună cu alţi copii de seama lui. Acest lucru îi plăcea grozav. Pe
lângă aerul bun şi liniştea nopţii - pe ţarină - (...), mai avea o plăcere, (...) împiedecau caii, se
strângeau la un loc şi, ca să nu le vină somnul, cântau. Toţi copiii cântau şi se întreceau care
pe care să cânte mai frumos. Ce cântau? Cântări pe cari le auzeau de la cei mari, melodii din
popor, din sat. Învăţau unii de la alţii. Acasă, a doua zi - ca de obicei - mama lui (n.r. - Elena
Popovici) îl întreba: ai mai învăţat ceva să cânţi? Ia cântă[-mi] şi mie s-o aud!”
Muzica tradițională din sat și din comunitățile vecine, corurile sătești, ambianța muzicii
bisericești din casa natală au marcat copilăria celui care avea să devină un strălucit muzician
și compozitor, iar opera sa de muzică laică sau bisericească, fie pentru copii, fie pentru adulți,
a fost „reflectarea, în creație, a acestor primordiale influențe”, după cum spune Gh. C.
Zamfirescu, în studiul „Timotei Popovici în cultura românească”, din revista BOR, 1974, nr.
7-8.

Prima notație a muzicii bisericești din Banat

Înclinațiile sale muzicale din copilărie au continuat și în anii de școală. A studiat la școala
confesională din satul natal, apoi la Caransebeș la o școală în limba germană, apoi a urmat
cursurile „școlii civile” și pe cele de la Institutul Pedagogic-Teologic din Caransebeș. În
vremea studenției sale la Caransebeș, la institutul întemeiat de primul Episcop de Caransebeș,
brașoveanul Ioan Popasu, a dat dovadă de aptitudini muzicale deosebite. Atunci a pus pe note
pentru prima oară cântările bisericești specifice Banatului. Volumul său a fost litografiat și
folosit mai apoi la orele de la Institutul Pedagogic-Teologic din Caransebeș, după cum
menționează părintele Mircea Păcurariu.

Zestrea sa nativă de geniu muzical l-a făcut remarcat încă din tinerețe. Pentru a se desăvârși în
arta muzicală, tânărul Timotei a plecat în 1893 din Banat la Iași pentru a studia la
Conservatorul de aici. Decizia sa de a merge la Iași pentru a aprofunda științele muzicale a
fost luată în urma unui concert pe care corul Catedralei Mitropolitane din Iași, dirijat de
celebrul Gavriil Musicescu, l-a susținut la Caransebeș în 29 iulie 1890, un eveniment artistic
deosebit, mai ales că oaspeții ieșeni aveau să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie din
Catedrala Episcopală din Caransebeș și impresionau pe toți prin intepretarea lor magistrală
(Jompan, p. 19).

Timp de trei ani, cu sacrificii materiale și greutăți ivite din cauza situației politice din acea
vreme, a studiat la secția pedagogică a Conservatorului ieșean, sub îndrumarea unor mari
profesori, precum Eduard Caudella și Gavriil Musicescu. La Iași, tânărul și foarte talentatul
muzician avea să dobândească cunoștințe temeinice din arta muzicală şi care aveau să-i
schimbe viitorul, spune Gheorghe Șoima, în studiul „Centenarul «Timotei Popovici»”
(Mitropolia Ardealului, 1970, nr. 11-12, p. 888).

În 1896 a venit la Lugoj, urmând sfatul mentorului său ieșean, Gavriil Musicescu: „Du-te în
Banat şi dezvoltă acolo talentul tău şi vei fi cel dintâi!” (Jompan, p. 22). La Lugoj a primit un
post de învățător și a fost secretar al Reuniunii de Muzică. Lucrul cu cei mici l-a determinat să
compună primele sale piese muzicale dedicate copiilor, melodii pe o singură voce.

Tot în anul 1896 era ales profesor de muzică la școlile române ortodoxe din Brașov și dirijorul
corului de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului. Doi ani mai târziu înființa
corul bisericii din Brașovul Vechi, iar anul următor corul bisericii din Brașovul-Cetate. A
dirijat și corul Reuniunii meseriașilor români din Brașovul-Cetate.
Promotor al patrimoniului muzical românesc

În anul 1899, Timotei Popovici a ajuns la Sibiu. A făcut un schimb de catedră cu marele
muzician și profesor Gheorghe Dima de la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, care a
revenit în Brașovul natal. Pe lângă muzică vocală și instrumentală, Timotei Popovici a trebuit
să predea la institutul sibian și alte discipline precum contabilitate parohială sau desen. Despre
activitatea didactică a lui Timotei Popovici a vorbit urmașul său la catedră, regretatul profesor
și dirijor Gheorghe Șoima: „A fost un profesor înzestrat cu deosebit simț pedagogic. Orele
sale de muzică erau atractive, adeseori emoționante, îndeosebi atunci când cântecul predat
îmbia un comentariu însuflețitor. În lecțiile sale de muzică predominau obiectivele educative.
Câteodată sacrifica scopul didactic al lecției și transforma ora de muzică fie într-o adevărată
predică moralizatoare, fie într-o lecție de patriotism sau de bună purtare în societate. Cuvântul
său avea greutate și forță expresivă; propozițiile sale se impuneau printr-o logică strânsă și o
construcție simplă, astfel că lecțiile se desfășurau agreabil, dar și în atmosferă de sigură
autoritate. (…) În concepția sa pedagogică muzicală cântul românesc - popular și cel cult -
ocupa loc central. Timotei Popovici susținea că întreaga cultură a unui popor trebuie să se
sprijine pe zestrea națională, numai în acest chip putând acel popor să-și aducă contribuția sa
la îmbogățirea culturii universale” (Șoima, 889).

Dragostea sa față de muzica și valorile românești s-a materializat prin numeroase publicații
muzicale. În 1911 publica la Sibiu celebra sa „Carte de cântece pentru 1, 2 și 3 voci egale”,
unde a inclus numeroase cântece pentru copii („Școlărei și școlărițe”, „Vine Mai”, ,„Moara”),
colinde și cântece armonizate pentru coruri de elevi. Lucrarea sa a fost material didactic unic
pentru numeroase școli din Transilvania. Din lucrările sale nu lipsesc și opere din creațiile
corale universale, pentru că prețuia și capodoperele artei muzicale ale altor popoare. În
„Repertor coral”, apărut în 1914, a inclus pe lângă propriile compoziții și pe lângă operele
compozitorilor români și opere internaționale, cum sunt „Imnul nopții” de  Beethoven,
„Noaptea” de Fr. Schubert sau „Nöel” de A. Adam.

Dirijor neîntrecut

Pe lângă activitatea didactică, i-a fost încredințată, la Sibiu, și misiunea de a dirija corul
Catedralei Mitropolitane, care îi poartă în prezent numele. În 1899 a început să dirijeze corul
fostei biserici grecești pe locul căreia s-a ridicat, în perioada 1902-1906, actuala Catedrală
Mitropolitană. La acea vreme, corul era format din studenți teologi și elevi pedagogi, iar din
1922 corul avea să devină unul mixt, format din credincioși din Sibiu. Prin eforturile sale și
prin talentul său deosebit de dirijor, corul Catedralei Mitropolitane din Sibiu avea să devină
unul dintre cele mai apreciate din țară și să numere 200 de membri. Nu existau mari sărbători
sau manifestări bisericești sau naționale de la care corul Catedralei din Sibiu să lipsească.
Timotei Popovici a inițiat, la 19 decembrie 1926, tradiția concertelor de colinde din preajma
Crăciunului, o tradiție neîntreruptă până în prezent (Păcurariu, p. 433).

„S-a bucurat de aprecieri unanime, pentru puterea expresivă pe care izbutea s-o dea cântecelor
pe care le interpreta ca dirijor. Cele patriotice însuflețeau până la entuziasm, cele idilice sau
pastorale înviorau sufletul, potrivit conținutului lor emoțional, cele religioase creau atmosferă
de biserică, chiar cântate într-o sală de concert”, mărturisea Gheorghe Șoima. A condus corul
mai bine de trei decenii. A mai dirijat corul „Reuniunii de cântări din Săliște”, corul
„Reuniunii de Muzică” și corul „Reuniunii Meseriașilor” din Sibiu. A fost prezent și la Marea
Unire de la 1 Decembrie 1918, dirijând corul care a dat răspunsurile liturgice la Sfânta
Liturghie din acea zi. A intepretat în acea zi, la manifestările dedicate Marii Unirii,
compoziția sa pentru acea măreață zi: „Sosit-a ceasul liberării”. A fost membru de onoare în
societăți muzicale precum: Societatea corală „Carmen” din București, Societatea muzicală
română „Hora” din Craiova, „Reuniunea română de cântări și muzică” din Reșița.

Compozitor și cercetător

Am amintit deja câteva dintre compozițiile muzicale ale lui Timotei Popovici pentru copii și
elevi („Școlărei și școlărițe”, „Vine Mai”, „Moara” sau „Mămăruță-ruță” și „Melc-melc”).
Dintre creațiile sale populare amintim: „De ți-s bade dragă”, „Foaie verde de trifoi”, „Toace
lele”, „Cântec de leagă”, „Doină”. A compus și numeroase piese corale religioase: „Hristos a
înviat”, „Câți în Hristos v-ați botezat”, „Cuvine-se cu adevărat”, „Irmosul Paștilor”. Dintre
cărțile sale menționăm: „Cântece bisericești, colinde și cântece lumești, pentru cor de copii,
de bărbați și mixt” (1903-1906), „Cântările Liturghiei pe trei voci egale” (Sibiu, 1902, Viena,
1908), „Cântece naționale” (Sibiu, 1920), „Carte de cântece” (Sibiu, 1923), „Cântările
Liturghiei pentru cor mixt” (Sibiu, 1943), „Florile dalbe. Colecțiune de colinde și cântece de
stea pentru cor mixt și de bărbați” (Sibiu, 1945).

Timotei Popovici s-a îngrijit de apariția lucrării „Cântările bisericești după melodiile celor opt
glasuri” a lui Dimitrie Cunțan (Sibiu, 1943) și a publicat mai multe studii și articole în
publicații precum `Telegraful Român” sau `Vatra Școlară”, sau alte publicații: „Dicționar de
muzică, cu deosebită considerare la muzica românească” (Sibiu, 1906), „Ciprian Porumbescu.
Viața și activitatea lui” (în Raportul Reuniunii de Muzică din Sibiu pe 1906/1907), „Cum se
face învățământul muzical în școlile noastre primare” (în Anuarul X al Școalei Normale
„Andrei Șaguna”, 1929). Despre opera sa, concluzionează Gh. Zamfirescu: „Edificiul culturii
muzicale românești privit în perspectivă arhitecturală ne obligă să-l contemplăm pe Timotei
Popovici ca pe unul dintre stâlpii centrali de susținere ai acestuia”.

Preot blând și milostiv

Portretul lui Timotei Popovici nu ar fi complet fără a vorbi şi despre chemarea sa preoțească.
A fost hirotonit diacon în 30 mai/12 iunie 1915, și preot la 2/15 iunie 1915, de Mitropolitul
Ioan Mețianu, ctitorul Catedralei Mitropolitane din Sibiu. A rămas în memoria urmașilor ca
un preot blând, iubitor de rugăciune și sfintele slujbe, milostiv față de elevii săi săraci, pe care
îi ajuta să-și continue studiile, lăsând în urmă numeroși ucenici.

Avea să se pensioneze la 1 septembrie 1936. A trecut în veșnicie la Lugoj, în 11 iulie 1950, în

casa fiicei sale Lia, absolventă de Conservator, ca și fratele ei, Mircea. A rămas în istoria
muzicii corale românești ca un mare compozitor și dirijor, o personalitate culturală și
bisericească vie și acum prin cântările sale, care sunt interpretate de corul Catedralei Mi-
tropolitane din Sibiu la Sfânta Liturghie sau la concerte.