Modul 4:

VÂRSTA A TREIA

Scopul modulului: Prezentarea unei imagini cât mai exacte asupra modificărilor
fizice, cognitive şi sociale care sunt specifice vârstei a treia.

Obiectivele modului:

La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie să:

distingă principalele mituri şi prejudecăŃi legate de vârsta a treia în

raport cu ceea ce sunt "în realitate" bătrânii

prezinte principalele tipuri şi teorii biologice ale îmbătrânirii

prezinte principalele schimbări de ordin fizic, caracteristici ale
abilităŃilor cognitive şi modificări la nivel social care apar la persoanele de
vârsta a treia


În acest modul sunt prezentate şi discutate principalele prejudecăŃi despre

bătrâneŃe şi bătrâni, prejudecăŃi care creează de multe ori o imagine distorsionată despre
această perioadă din viaŃă. De asemenea, se vor prezenta modelele explicative ale
procesului de îmbătrânire şi se vor puncta cele mai importante modificări care apar în
această perioadă.
În cultura occidentală, vârsta a treia este valorizată preponderent negativ, în mare
parte datorită prejudecăŃilor. A fi bătrân echivalează astfel cu a fi slab, incompetent, senil,
îngust la minte, rigid.

1. Cine sunt de fapt bătrânii?

Momentul de început al vârstei a treia este considerat în mod convenŃional vârsta
de 65 ani, deoarece pentru majoritatea indivizilor ea coincide cu pensionarea. Această
limită este însă doar aproximativă.
 Statisticile afirmă că populaŃia de peste 65 de ani reprezintă în prezent cam 13%
din populaŃia Globului (în condiŃiile în care în 1950 reprezenta doar 7%), preconizându-
se o creştere a procentajului în următoarele decenii. Dacă la începutul anului 2000 în
SUA erau 34.5 milioane persoane de peste 65 ani, se estimează că în anul 2030 vor fi
aproximativ 70 milioane.

Un alt lucru notabil este reprezentat de creşterea numărului celor cu vârste "foarte
înaintate". De exemplu, comparativ cu 1990, în 1999 erau de 16 ori mai multe persoane
cu vârste între 75 şi 84 ani şi de 34 ori mai multe persoane de peste 85 ani. În Ńările
civilizate procentul celor de peste 85 ani atinge deocamdată 1% şi pare a fi de asemenea
în creştere.

Aşadar, dacă la începutul secolului 20 vârsta maximă la care putea ajunge un

individ părea a fi, în medie, cea de 49 ani, la începutul secolului 21 ea a crescut, în Ńările
civilizate, până la 80 ani.

Dintre cei de peste 85 ani, femeile deŃin majoritatea. Această "supravieŃuire

prelungită" îşi are însă avantajele şi dezavantajele ei. Întrucât bărbaŃii ating doar o vârstă
medie de aproximativ 70 ani, 82% dintre femeile în vârstă sunt văduve. Mai mulŃi ani de
viaŃă înseamnă adesea mai multe probleme: de sănătate, financiare, sociale. Aşadar,
aceşti ani suplimentari nu reprezintă un bonus, ci dimpotrivă cel mai adesea un plus de
boală, sărăcie, dependenŃă de ceilalŃi şi însingurare.

Chiar dacă în SUA sau Japonia, de exemplu, persoanele de peste 80 ani par a se
menŃine într-o formă fizică bună, asigurarea unei veritabile calităŃi a vieŃii presupune
rezolvarea unor probleme neurologice sau psihiatrice, care sunt generate adesea de boli
vasculare sau tulburări degenerative ale creierului.

Acesta este şi motivul pentru care, de exemplu, revista "Geriatrics" şi-a propus
să abordeze extensiv în 2002 problematica creierului, a tulburărilor care survin la vârste
înaintate: epilepsie, delir, anxietate, tulburări de somn, tremur, durere neuropată, abuz de
substanŃe. Multe dintre aceste tulburări au un impact masiv asupra calităŃii vieŃii la vârsta
a treia (Weinberger & Marin, 2002).
Accidentele vasculare cerebrale • Principala cauză a handicapurilor fizice şi
intelectuale, a treia cauză de mortalitate
• Contribuie la declinul cognitiv chiar şi atunci
când nu există semne evidente de deficit
neurologic

DemenŃa • Produc un declin cognitiv masiv

• Subminează independenŃa, relaŃiile familiale şi
Boala Alzheimer sociale, nutriŃia, activităŃile zilnice, starea
generală de bine

Anxietatea • Amplifică singurătatea, pierderea identităŃii şi

dependenŃa
Depresia

Delirul

Abuzul de substanŃe
Problemele motrice • Limitează activităŃile zilnice
• Descurajează contactele sociale
Handicapurile fizice

Tremurul

Boala Parkinson
Tulburările de somn • Interferează cu calitatea vieŃii şi funcŃionarea
cognitivă

Sindromul neuropatic al durerii • Cauzat în principal de traumele fizice resimŃite

pe parcursul vieŃii, are un efect negativ asupra
stării de bine a persoanei

Temă de reflecŃie nr. 1

FaceŃi o listă cu acele cuvinte care vă vin în minte atunci când vă
gândiŃi la “bătrâneŃe”. ÎncercaŃi să separaŃi cuvintele de pe lista obŃinută
în cuvinte cu conotaŃie pozitivă şi cuvinte cu conotaŃie negativă. Ce
observaŃi?
2. Mituri şi prejudecăŃi legate de vârsta a treia

Această optimizare a vieŃii vârstnicilor nu este posibilă în absenŃa depăşirii unor

mituri sau prejudecăŃi despre persoanele în vârstă, dintre care cele mai frecvente sunt
următoarele :
• "Toate persoanele în vârstă au o slabă coordonare motorie"
• "Vârstnicii se simt obosiŃi tot timpul"
• "Vârstnicii se infectează foarte uşor"
• "Persoanele de vârsta a treia au foarte multe "accidente", chiar pur şi simplu în
casă"
• "Vârstnicii îşi petrec majoritatea timpului în pat"
• "Vârstnicii nu pot să-şi amintească nimic, ei uită totul"
• „Cei în vârstă nu mai sunt interesaŃi de activitatea sexuală"
• "Persoanele de vârsta a treia se izolează de familie - simt nevoia să fie singuri"
• "Vârstnicii sunt pisălogi, indispuşi mereu, iritabili, plini de autocompătimire"-
idee ce duce la o infantilizare nejustificată
• "Persoanele în vârstă nu pot învăŃa noi deprinderi"
• "Bătrânii nu îşi folosesc timpul în mod productiv"
Efectele acestor prejudecăŃi pot fi identificate în diferite contexte. De exemplu, un
medic care e convins că o persoană cardiacă de 75 ani nu mai este interesată să aibă viaŃă
sexuală nici măcar nu va deschide acest subiect. Un copil ultraprotector poate să ajungă
să îşi domine şi chiar infantilizeze părintele, în virtutea unor astfel de cogniŃii. Un asistent
social sau un psiholog care acceptă că depresia este o realitate a vârstei a treia îşi
abandonează cazul. Aşadar modul în care gândim despre ele afectează radical modul în
care trăiesc şi simt persoanele în vârstă.

Există, mai rar, şi stereotipuri pozitive la fel de nerealiste legate de vârsta a treia,
aceasta fiind văzută ca "vârstă de aur" a păcii, mulŃumirii, relaxării.
3. Tipuri de îmbătrânire

Gerontologii afirmă că mulŃi dintre cei care au astăzi 70 ani gândesc şi acŃionează
aşa cum o făceau cu 2-3 decenii în urmă persoanele de 50 ani. Din acest motiv se
vorbeşte despre două categorii de bătrâni (Neugarten & Neugarten, 1987):

1. bătrânii "tineri" – majoritatea, indiferent de vârstă, caracterizaŃi prin vigoare,

vitalitate, activism
2. bătrânii "bătrâni" – cei slabi, infirmi, care reprezintă o minoritate; problemele
acestora sunt mai puŃin legate strict de vârstă şi mai mult de comportamentul
alimentar defectuos, lipsa exerciŃiului fizic, prezenŃa unor boli, inclusiv
neurologice, etc.

În acelaşi spirit se face distincŃia între mai multe tipuri de îmbătrânire:

• Îmbătrânire primară (Busse, 1987)
Aceasta se referă la procese intrinseci îmbătrânirii, ce se consideră a fi ireversibile:
· schimbări în modul de procesare a informaŃiei
· modificări în registrul motor
· avantaj în procesarea informaŃiei verbale în detrimentul celei spaŃiale
· declin în ceea ce priveşte "inteligenŃa fluidă" şi menŃinerea la nivel constant a
"inteligenŃei cristalizate"
· stabilitate în ceea ce priveşte personalitatea.
· funcŃionarea organismului încă la parametrii optimi.
• Îmbătrânire secundară (Busse, 1987)
Se referă la acele schimbări asociate cu boli, ce corelează cu vârsta, dar pot fi prevenite
sau chiar reversibile:
· prevalenŃa crescută a bolilor cronice (cardiovasculare, gastrointestinale)
· incidenŃă sporită a cataractei, arteriosclerozei
• Îmbătrânire terŃiară
Schimbări foarte precipitate ce apar la vârsta a treia, pe măsură ce se prefigurează
momentul morŃii – aşa-numitul "terminal drop" (Riegel & Riegel, 1972) - modificări ce
afectează atât funcŃionarea cognitivă, cât şi paternul de personalitate.
4. Teorii ale îmbătrânirii
A. Teorii ale îmbătrânirii programate
Acest grup de teorii sugerează faptul că îmbătrânirea este inevitabilă, întrucât ea
este "înscrisă" în genele noastre.
a. Printre primele teorii din această categorie se numără cea a lui Leonard
Hayflick (1974), care consideră că există un număr limitat de diviziuni celulare pe care le
poate suporta corpul nostru - maxim de 50-70 ori. Dacă celulele ar respecta acest număr
maxim de diviziuni, se pare că am fi "programaŃi" să trăim aproximativ 120 de ani.
Acest fenomen, numit senescenŃă replicativă, este caracteristic şi pentru celulele altor
mamifere studiate în mediu de cultură.

b. Mai recent s-a stabilit faptul că celulele umane folosesc scurtarea telomerelor
(capetele cromozomilor) ca indicator al acestei senescenŃe replicative: cu fiecare
diviziune celulară acestea se scurtează şi opresc procesul după 50-90 diviziuni. Ca
urmare a acestui fapt, se produce fuziunea capetelor cromozomilor şi apoptoza celulară.
Doar o celulă din 10 milioane poate trece peste acest "blocaj".
Se consideră că aceste mecanisme intrinseci ar avea rolul de a regla proliferarea
celulară, intervenind în controlul cancerului – mai precis al mutaŃiilor progresive ce îl pot
provoca. Dar aceste mecanisme au şi o a doua rezultantă, ducând la aglomerarea de
celule, la capătul vieŃii proliferative, ce pot fi responsabile de diferite aspecte ale
îmbătrânirii.

c. O altă direcŃie de cercetare este aceea care caută genele îmbătrânirii. În anii
1990 cercetările au arătat că, de exemplu, cromozomul 1 ar avea un rol în îmbătrânire,
deoarece transferul acestui cromozom uman la hamsteri duce la instalarea semnelor tipice
ale îmbătrânirii. Se vorbeşte si despre aşa-numita genă klotho, care ar avea o variantă a
cărei prezenŃă duce la creşterea de 2.6 ori a mortalităŃii înainte de 65 ani. Lerner (2000)
sugerează că îmbătrânirea e dată de schimbări dramatice ce au loc la nivelul genelor de
control al calităŃii celulei ("gene Cerber"). Există aproximativ 60 de astfel de gene, care
nu mai funcŃionează corect în cazul persoanelor de 70-90 de ani. Genele de control al
calităŃii sunt cele care decid, după ce a avut loc diviziunea celulară, dacă o nouă celulă
este suficient de bună pentru a continua să trăiască. Dacă acest mecanism de control nu
mai funcŃionează, genele greşite se multiplică, cauzând deficite funcŃionale, şi în cele din
urmă problemele tipice ale îmbătrânirii.
Detectarea acestor gene s-a făcut pe baza analizei probelor de Ńesut provenind de
la indivizi între 9 şi 90 ani şi de la pacienŃi suferind de progeria (boală ce determină
îmbătrânirea şi moartea prematură). S-a constatat că în cazul celor din urmă, celulele sunt
similare celulelor din corpul bătrânilor.
Îmbătrânirea ar consta deci: în transferul greşit de gene de la o celulă mamă la
celulele fiice; în erori ale genelor de control al calităŃii privind corectarea acestor greşeli;
sau în eşecul eliminării celulelor "greşite". Celulele osoase suferă modificări ale
genomului care pot să meargă până la absenŃa totală a cromozomilor, ceea ce duce la
fragilitate osoasă. La nivelul epidermei proliferează sub-seturi celulare, care sunt
deficitare, dând aspectul de piele flască .
Deci şi îmbătrânirea este dată de alterarea funcŃiei genice şi producerea de celule
cu funcŃie diminuată.

d. Alte teorii sugerează că administrarea hormonului de creştere poate inversa

efectele îmbătrânirii. De aici, ideea că o serie de efecte ale îmbătrânirii, cum ar fi
aglomerarea grăsimilor, degenerarea muşchilor şi atrofierea organelor sunt provocate de
scăderea nivelului hormonului de creştere.

e. Există şi puncte de vedere care sugerează că ar rămâne aceeaşi cantitate de

proteine în corpul persoanelor în vârstă, dar ele nu mai pot fi descompuse ca în anii
tinereŃii.

f. Alman (1993, 1996) sugerează că această programare biologică a îmbătrânirii

se reflectă în volumul creierului. Speciile cu creierul mai mare au o longevitate mai mare
– probabil acesta funcŃionează ca buffer împotriva variaŃiilor de mediu. Animalele cu o
viaŃă mai lungă sunt mai expuse de-a lungul vieŃii unor perioade critice severe mai
frecvente. Mai ales cerebelul, amigdala, hipotalamusul şi neocortexul corelează cu durata
vieŃii.

B. Teorii ale deteriorării

Îmbătrânirea e considerată de acest grup de teorii a fi expresie a consecinŃei

utilizării continue a organismului, a acumulării factorilor stresori şi a consecinŃelor
acestora. Există celule care, din punct de vedere tradiŃional, nu se înlocuiesc, în creier şi
inimă. Restul celulelor se pot tot mai greu repara sau înlocui. Stresorii interni şi externi
acumulaŃi, inclusiv substanŃele nocive, produşi critici ai metabolismului, agravează acest
proces.

5. Modificări aduse de vârsta a treia

A. Modificări fizice
a) modificări morfologice ale sistemului nervos
Teoriile mai vechi considerau că la vârsta a treia volumul creierului scade cu
20%. Astăzi este acceptat faptul că începând cu 60 de ani volumul creierului scade cu 2%
în fiecare deceniu; această reducere a volumului are la bază atrofierea substanŃei cenuşii,
"debranşarea" dendritică şi distrugerea sinaptică, precum şi reducerea cantităŃii de
substanŃă albă, datorită scăderii cantităŃii de mielină. Este interesant faptul că atât în cazul
substanŃei albe cât şi în cazul substanŃei cenuşii sunt afectate în principal zonele care se
maturează mai târziu – cele supuse unei mielinizări tardive.
Se constată o pierdere neuronală neuniformă, care afectează puternic substanŃa
neagră din mezencefal, ganglionii bazali, cortexul prefrontal. Sunt mediu afectate ariile
temporale, parietale, hipocampusul, cerebelul. PuŃin afectate sunt regiunile senzoriale şi
puntea trunchiului cerebral. Pierderea mielinei se produce de asemenea mai ales în
cortexul prefrontal.
 Aceste modificări neuronale au ca efect rigiditatea posturală, tremurul,
încovoierea, tulburări de ordin motor, mersul dificil, precum şi particularităŃile cognitive
ale persoanelor de vârsta a treia.

b) modificări neurologice microscopice

· ApariŃia plăcilor senile (amiloide) – un material amorf constând din acumulări de
polipeptide formate din aproximativ 40 aminoacizi, ce se condensează în regiuni
extracelulare; în jurul lor există terminaŃii astrocitare, microgliale alterate sau neuroni
alteraŃi. Aceste fenomene se localizează mai ales în cortexul enthorinal, în aria
temporală 20 şi în hipocamp.
· DegenerescenŃe neurofibrilare: neurofilamente aberante, de formă helicoidală, sunt
împerecheate. Rare înainte de vârsta de 70 de ani, după acest prag apar aproape la
fiecare individ.
Aceleaşi modificări apar şi în boala Alzheimer, care reprezintă o formă de
îmbătrânire patologică. DiferenŃa ar consta în faptul că în cazul bolii Alzheimer aceste
modificări sunt repartizate diferit (de exemplu, apar şi în amigdală şi alte regiuni din
neocortex).
c) modificări neurochimice
Se constată deficite ale funcŃiei dopaminergice, date în principal de scăderea
numărului de receptori dopaminergici D2. Aceste modificări, ce au loc în principal la
nivelul cortexului prefrontal, par să ducă la alterarea structurilor şi proceselor memoriei
de lucru.

Vârsta a treia şi datele de neuroimagistică funcŃională (Cabeza, 2001)

Într-o meta-analiză recentă a studiilor efectuate asupra persoanelor în vârstă,

Cabeza prezintă principalele date legate de modul de funcŃionare a creierului în
diverse sarcini cognitive. Astfel, diferite studii indică faptul că în sarcini de
percepŃie şi atenŃie, la persoanele de vârsta a treia apare o reducere a activării
regiunii occipitale, cuplată cu intensificarea activării în cortexul prefrontal. În
ceea ce priveşte sarcinile de memorie, codarea pare să se asocieze cu o activare
 mai redusă a regiunii pre-frontale stângi şi a regiunilor medii temporale. În ceea
ce priveşte reactualizarea episodică, reducerea activităŃii pre-frontale stângi se
asociază cu creşterea activităŃii regiunii re-frontale drepte. Amorsajul se asociază
şi la bătrâni ca şi la tineri cu activări sporite în regiunea occipitală dreaptă. În
sarcinile de memorie de lucru, persoanele mai în vârstă prezintă activări mai
reduse în emisfera care este implicată în principal în acest tip de sarcină la tineri,
dar activări mai puternice în emisfera contralaterală. (De exemplu, în sarcini de
memorie de lucru spaŃială este o activare mai mare a emisferei cerebrale stângi,
iar în cele de memorie de lucru verbală o activare mai intensă a memoriei de lucru
spaŃiale). Această "lateralitate paradoxală" nu pare a fi eficientă, lucru demonstrat
de reducerea timpului de reacŃie. O altă caracteristică sistematică pare a fi
reducerea asimetriei emisferice
În general, se consideră că acele reduceri ale activării observate reflectă
procesări neurocognitive neeficiente, în timp ce creşterile activării sunt
interpretate ca fiind compensatorii. Totuşi, această concluzie nu este deocamdată
definitivă, întrucât există încă "incertitudini metodologice" legate de selecŃia
subiecŃilor, tipul de sarcină folosit, modul de analiză a datelor etc.

d) modificări senzoriale
• vizuale
- Scade sensibilitatea la lumină
- Slăbeşte vederea de aproape
- Scade capacitatea de prelucrare a stimulilor în mişcare, a adâncimii, a culorilor
- Se reduc vederea diurnă şi capacitatea de căutare a unui stimul vizual
- Se reduce viteza de procesare a stimulilor vizuali
- Dintre afecŃiunile caracteristice acestui analizator: cataracta şi glaucomul; ambele pot să
ducă la orbire

• auditive

- aproximativ 3 din 10 persoane de 65 de ani si jumătate din cei de peste 75 ani au

probleme în detectarea sunetelor de frecvenŃă înaltă
- probleme de identificare a stimulilor auditivi mai ales atunci când există un "zgomot de
fond" sau distractori

- doar un mic procent dintre bătrâni folosesc aparat auditive; acestea au însă dezavantajul
de a amplifica zgomotul de fond

Temă de reflecŃie nr. 2

Care credeŃi că sunt efectele problemelor vizuale şi auditive asupra
vieŃii de fiecare zi a persoanelor de vârsta a treia?

• gustative

- scade numărul de receptori gustativi funcŃionali

- sensibilitatea pentru dulce rămâne neafectată

- deoarece nu mai simt gustul sărat, acru, amar, mâncarea este mai puŃin tentantă, ceea ce
duce la nutriŃia lor deficitară; sau există tendinŃa de a săra excesiv mâncarea, fapt care
poate contribui la hipertensiunea arterială

• olfactive

- şi aici un declin constant, între 60 şi 80 ani, posibil datorat atrofierii bulbului olfactiv

- 4 din 5 persoane de peste 80 ani au probleme majore în sfera olfactivă, sesizând doar
mirosuri de intensitate foarte mare

- mai mult de jumătate şi-au pierdut cu totul sensibilitatea olfactivă

• termice

- adaptare mult mai lentă la frig sau la cald , creşte riscul de îmbolnăviri
d) modificări psihomotorii

- lentoare, scădere a vitezei de reacŃie

- reducere a forŃei fizice per ansamblu

- deficitul se observă şi la nivelul reflexelor: se constată adesea o scădere a controlului

sfincterian (incontinenŃă)

- mult mai ineficientă coordonare senzoriomotorie, ceea ce creşte riscul de accidente (de
exemplu, accidente rutiere)

Temă de reflecŃie nr. 3

Cum credeŃi că pot fi compensate aceste deficite psihomotorii chiar
de către persoanele de vârsta a treia ?

e) alte modificări fizice

- pielea e îngălbenită, mult mai subŃire, lipsită de elasticitate (proliferează nu celulele

sănătoase, ci sub-seturi celulare "greşite").

- dispare grăsimea subcutanată

- se reduce volumul muscular

- apar o serie de vene varicoase

- părul e subŃire şi albit; regiuni noi în care apare pilozitate – pe faŃă la femei, în
pavilioanele urechilor la bărbaŃi
- se înregistrează o scădere în dimensiune (datorită atrofierii discurilor intervertebrale şi a
golirii de conŃinut a celulelor osoase).

- apar probleme dentare

- inima bate lent şi neregulat, creşte presiunea sangvină

- se reduce nevoia de somn; în timpul somnului mai puŃine vise şi o reducere a

perioadelor de somn adânc

B. Modificări cognitive

FuncŃionarea intelectuală este variabilă. La unii declinul începe la 30 ani, la alŃii

la 70 ani, iar aproximativ 1/3 din persoanele de 70 ani au performanŃe mai bune decât
adultul tânăr. Declinul este foarte dependent de starea de sănătate (Poole, Warren, &
Nunez, 2007).
MultidirecŃionalitatea schimbării. InteligenŃa fluidă, abilitatea de a rezolva
probleme noi pare să sufere un declin, în schimb inteligenŃa cristalizată, bazată pe
experienŃă, se menŃine.
RelevanŃa scăzută a rezultatelor la teste. A infera nivelul de funcŃionare cognitivă
globală al persoanelor de vârsta a treia doar din rezultatele la teste reprezintă o eroare,
deoarece adesea acestea nu reflectă competenŃele reale ale subiecŃilor. Dacă persoanele în
vârstă nu văd şi nu aud bine, nu pot primi un instructaj corect. La aceasta se adaugă slaba
coordonare şi lipsa de agilitate motorie. Aceste particularităŃi duc la dificultatea de a
rezolva cu viteza cerută sarcinile ce trebuie să se încadreze într-o limită de timp.
De altfel, accentul exagerat pus pe viteza de reacŃie a dus la desconsiderarea
persoanelor în vârstă.
SituaŃia de testare le induce o anxietate crescută, care adesea se suprapune peste
lipsa de încredere şi autoeficacitatea percepută negativ. Un argument puternic în favoarea
acestei teorii îl reprezintă faptul că persoanele de vârsta a treia sănătoase, care nu sunt
obosite, care nu sunt hipertensive, au rezultate mai bune la testele de inteligenŃă decât
celelalte. La fel, persoanele care au un stil de personalitate flexibil şi duc o viaŃă
intelectuală stimulativă.
 Plasticitate şi modificabilitate cognitivă. PerformanŃa intelectuală a persoanelor de
vârsta a treia este mult îmbunătăŃită într-un mediu suportiv, în care sunt lăsaŃi să găsească
singuri soluŃiile şi să înveŃe singuri. Vârstnicii pot învăŃa şi la această vârstă, cu condiŃia
ca gradul de complexitate al materialului să fie redus, domeniu-specific.

Mecanica şi pragmatica. Mecanica inteligenŃei, procesarea informaŃiei şi

rezolvarea de probleme independente de conŃinut suferă un declin. Pragmatica, adică
gândirea critică, aplicarea de cunoştinŃe sau abilităŃi acumulate, expertiza specializată,
productivitatea personală continuă să se dezvolte.

Declinul cognitiv pus mai ales pe seama încetinirii timpului de reacŃie şi scăderii
capacităŃii de procesare a materialului nefamiliar (mai ales nonverbal), precum şi a
dificultăŃilor în manipularea materialului complex.

a) AtenŃia

- se reduce capacitatea de mobilizare, comutare, ignorare a stimulilor irelevanŃi.

- sarcini utilizate pentru testarea acestei capacităŃi, la care performanŃă redusă: amorsajul
negativ, ascultarea dihotomică, execuŃia simultană a mai multor sarcini (vizuală şi
auditivă, de exemplu)

b) FuncŃiile executive

- are loc o reducere a comutării atenŃionale, perseverări accentuate

- scade capacitatea de inhibiŃie a răspunsurilor prepotente (care au fost exersate foarte

mult în alte sarcini)

c) Limbajul

- fonologia pare să rămână intactă (la nivelul expresiv şi comprehensiv)

- sintaxa nu se modifică în funcŃie de vârstă

- lexicul este în schimb afectat, scade fluenŃa verbală

O sarcină tipică de fluenŃă verbală este cea de a " spune toate cuvintele ce-Ńi vin în
minte" fie după un criteriu ortografic (ex: toate cuvintele care încep cu litera A), fie
semantic (ex: o categorie semantică – toate numele de animale). Se susŃine totuşi că
memoria semantică rămâne intactă.

- după 70 de ani, apar probleme în definirea mai nuanŃată a cuvintelor, în recunoaşterea

unor noi itemi verbali

d) Memoria

- senzorială: rămâne funcŃională până târziu, mai ales cea vizuală

- memoria de scurta durata: pare de asemenea intactă (până la 20 s), deşi creşte timpul de
reacŃie

- memoria de lunga durata (episodică): pentru activităŃile relativ recente suferă un declin,
pentru evenimentele din trecut este destul de bună

Se poate considera că există o "curbă a reamintirii" evenimentelor din timpul

vieŃii. Vârstnicii îşi amintesc cu dificultate prima copilărie (sub 3-4 ani), au un maxim al
reactualizării evenimentelor de la 20-30 de ani şi suferă un declin al amintirii
informaŃiilor foarte recente.

- deficit la nivelul memoriei de lucru: se reduce viteza de procesare a informaŃiei, deci

scade considerabil capacitatea acesteia. Odată cu noile informaŃii stocate, se constată o
pierdere accentuată a altor informaŃii.

- deficite serioase în codarea informaŃiei contextuale: dificultăŃi în monitorizarea şi

reamintirea surselor de informaŃie.
Vârsta a treia şi ÎNłELEPCIUNEA

Ce este înŃelepciunea şi cum poate fi recunoscută o persoană înŃeleaptă ? Îmbătrânirea

aduce în mod necesar şi un spor de înŃelepciune ?
Răspunsul adus la aceste întrebări de Baltes şi colaboratorii săi (1990) este unul
intrigant.
DefiniŃia dată înŃelepciunii de către acest grup de cercetători este aceea de « expertiză
în planificarea vieŃii, managementul vieŃii şi reconsiderarea / privirea retrospectivă asupra
vieŃii ». Acest tip de cunoştinŃe ar permite o înŃelegere superioară a dezvoltării umane, şi o
judecată de excepŃie asupra problemelor de viaŃă dificile. Un răspuns înŃelept ar părea să fie
acela care ia în calcul multiplele aspecte ale situaŃiilor de viaŃă, recunoaşte că nu există o
soluŃie care să fie cea mai bună, invariabil, pentru orice individ, şi acceptă că viaŃa este
impredictibilă.
Studiind un grup de persoane cuprinse între 25 şi 81 ani, cercetătorii au ajuns la
concluzia ca numai un procent foarte mic, de 5% dintre indivizi pot fi consideraŃi cu
adevărat înŃelepŃi. Interesant însă este faptul că înŃelepciunea nu pare a fi un "dat"
necondiŃionat al vârstei a treia; procentul de tineri a părut să fie egal cu cel de bătrâni şi nu
toŃi bătrânii au putut fi integraŃi acestei categorii. Aşadar, după cum spune Baltes, nu e
suficientă experienŃa de viaŃă, ci e necesară şi capacitatea de a extrage teorii şi concluzii
valabile din aceasta.

C. Modificări sociale

a) Ieşirea la pensie
Acest eveniment se produce nu atât pentru că persoana respectivă este
incompetentă, ci mai ales din raŃiuni economice - pentru că salariul pe care ar trebui să îl
primească o persoană mai în vârstă, mult mai calificată, ar fi prea mare.

Adaptarea la pensionare poate fi uşurată de o serie de factori:

· faptul de a nu avea nelinişti financiare
· utilizarea timpului, care pare acum nesfârşit, în activităŃi legate de familie,
 prieteni
· păstrarea unei "nişe" cu activităŃi voluntare sau cu "jumătăŃi de normă"
· faptul de a fi dorit să iasă la pensie (a nu fi fost forŃat)
· amânarea momentului pensionării cât se poate de mult

Pensionarea nu afectează sănătatea fizică, dar îşi pune amprenta asupra dezvoltării
mentale (putând provoca depresie, nevroze obsesiv-compulsive, simptome fizice).

b) RelaŃiile personale
Familia rămâne sursa principală de suport emoŃional. Se întâmplă, în cazul
familiilor extinse, tradiŃionale, să coexiste mai multe generaŃii (4-5), ceea ce bineînŃeles
creează nu doar surse de satisfacŃii ci şi o serie de tensiuni. O serie de probleme rămase
deschise sunt provocări ale acestei vârste.
Pentru persoana în vârstă apariŃia unor noi membri – nepoŃi, strănepoŃi – se
însoŃeşte de pierderea altor fiinŃe dragi (soŃ, soŃie, fraŃi).

RELAłIILE MARITALE · fericire maritală sporită faŃă de perioada anterioară

şi ulterioară (mai mare între 63-69 ani decât după 70
ani), rată scăzută a divorŃurilor
· problemele pot să apară, de exemplu, dacă soŃia
continuă să lucreze, iar soŃul deja este pensionat
· supravieŃuirea după moartea soŃului /soŃiei este
dificilă – aduce lipsa de structură a vieŃii,
convingerea că "nu mai eşti important pentru
altcineva"
· bărbaŃii se recăsătoresc într-o proporŃie mult mai
mare, femeile rămân văduve
· în lipsa partenerului, cea mai bună ajustare se face
prin implicarea în noi roluri şi în activităŃi multiple
RELAłIILE CU FRAłII · sunt mai strânse, mai ales cele dintre surori
RELAłIILE CU COPIII · majoritatea copiilor îşi văd părinŃii în medie de cel
puŃin 2 ori pe săptămână
· în multe cazuri locuiesc cu / în apropierea cel
puŃin a unuia dintre copii
· există relaŃii de ajutor reciproc
· părinŃii oferă ajutor copiilor divorŃaŃi, celor
retardaŃi sau cu diferite tipuri de handicap fizic sau
contribuie la creşterea şi educarea nepoŃilor
· copiii înŃeleg nevoile celor în vârstă, oferă suport
emoŃional, discută despre problemele importante;
oferă mai mult sentimente şi mai puŃin acŃiuni
concrete
RELAłIILE CU NEPOłII ŞI · implicare în creşterea şi educarea lor
· cei în vârstă nu intervin în permanenŃă, ci mai ales
STRĂNEPOłII
în caz de probleme
· rolurile asumate diferă în funcŃie de sex
· apropierea este mai mare de bunicii materni

c) Ajustări majore la vârsta a treia

Din punctul de vedere al lui Erikson, vârsta a treia aduce cu sine un nou conflict
care se cere soluŃionat – integritate versus disperare. Pentru a-şi putea accepta propria
moarte, persoanele în vârstă trebuie să îşi accepte viaŃa aşa cum au trăit-o. Aceste
persoane se luptă să dobândească un sentiment de integritate, de coerenŃă şi de
completitudine a propriei vieŃi. Cele care reuşesc să găsească o ordine şi un sens în ceea
ce au trăit ating mult dorita înŃelepciune. După Erikson, aceasta presupune a nu avea
regrete majore în legătură cu ceea ce ai făcut sau ceea ce ai fi putut să faci. În al doilea
rând, a accepta că părinŃii tăi au făcut tot ce au putut pentru tine şi te-au iubit, cu toate
imperfecŃiunile lor. În plus, presupune a-Ńi accepta moartea ca sfârşit inevitabil. Cu alte
cuvinte, a accepta imperfecŃiunea ta, a părinŃilor tăi şi a vieŃii.

ÎnŃelepciunea în accepŃiunea lui Erikson – adică acceptarea propriei vieŃi şi a

propriei morŃi iminente – diferă de accepŃiunea lui Baltes – expertiză cognitivă în
domenii precum planificarea propriei vieŃi.
 Cei care nu ating această stare de acceptare sunt copleşiŃi de disperare, deoarece
realizează că le-a mai rămas foarte puŃin timp de trăit. Dar deşi integritatea trebuie să fie
mai "puternică" decât disperarea, Erikson crede că o anumită doză din aceasta din urmă
este inevitabilă. Oamenii au nevoie să "jelească", să trăiască o stare depresivă, legată nu
doar propria lor nenorocire şi şansele pe care le-au pierdut, ci şi de vulnerabilitatea şi
caracterul tranzitoriu al vieŃii umane.
Dar vârsta înaintată este şi un timp al jocului, al recâştigării copilăriei, în care
creaŃia, chiar dacă nu biologică, ci doar mentală şi imaginativă îşi găseşte loc.

D. Din punct de vedere emoŃional

În ciuda modificărilor în sens descendent de la vârsta a treia, bunăstarea
emoŃională (respectiv raportul dintre emoŃii positive şi negative) a indivizilor se menŃine
sau chiar creşte pe măsură ce aceştia îmbătrânesc (Riediger, Schmiedek, Wagner, &
Lindenberger, 2009). Odată cu îmbătrânirea creşte de asemenea stabilitatea, capacitatea
de reglare a emoŃiilor şi complexitatea emoŃională (indexată prin co-ocurenŃa emoŃiilor
pozitive şi a celor negative; Carstensen et al., 2011). Teoria selectivităŃii socio-
emoŃionale explică acest traseu al bunăstării emoŃionale prin prisma unor modificări
motivaŃionale care apar la vârsta treia (Carsten, Fung, & Charles, 2003). Această teorie
stipulează faptul că perspectiva asupra timpului este esenŃială în procesul de selectare şi
conturare a scopurilor. Astfel că, atunci când suntem tineri şi percepem că timpul pe care
îl avem la dispoziŃie este nemărginit ne focalizăm pe scopuri expansive, scopuri pe care
le urmăm pentru a obŃine experienŃe sau informaŃii noi şi pentru a ne pregăti pentru un
viitor incert (de exemplu, a merge la facultatea de psihologie pentru a dobândi cunoştinŃe
pentru o profesie viitoare). Când îmbătrânim şi percepem că timpul pe care îl avem la
dispoziŃie este limitat, ne focalizăm pe scopuri legate de emoŃii, scopuri pe care le
urmăm în virtutea emoŃiilor pe care le avem atunci când le atingem. Aceste scopuri le
urmăm pentru a ne îmbunătăŃi bunăstarea emoŃională (de exemplu, a merge la film pentru
că ne face să ne simŃim bine). Aşadar, în funcŃie de percepŃia asupra timpului, ne
focalizăm pe una din cele două categorii de scopuri astfel încât să ne acomodăm dorinŃele
şi scopurile în funcŃie de punctul temporal în care ne aflăm în viaŃă.
 Modificările motivaŃionale care apar odată cu înaintarea în vârstă sunt asociate cu
o serie de modificări care, mai departe, duc la îmbunătăŃirea bunăstării emoŃionale. Din
punct de vedere social, persoanele de vârsta a treia nu se focalizează pe a-şi crea noi
relaŃii, ci dimpotrivă se angajează într-un fel de pruning social. Mai specific, ele se
focalizează pe a păstra relaŃiile semnificative din punct de vedere emoŃional şi pe a
elimina relaŃiile nesemnificative, ajungând astfel la reŃele sociale mai restrânse care oferă
însă interacŃiuni semnificative emoŃional (Fung, Carstensen, & Lang, 2001). Focalizarea
pe a avea interacŃiuni semnificative emoŃional este evidentă şi prin faptul că persoanele în
vârstă categorizează indivizii în funcŃie de dimensiuni emoŃionale (de pildă, îmi place vs.
nu îmi place; Fredrickson & Carstensen, 1990). Legat de gestionarea situaŃiilor
problematice, focalizarea pe scopuri şi schimbările motivaŃionale asociate cu înaintarea în
vârstă duc la utilizarea mai frecventă a strategiilor de coping focalizate pe emoŃii. De
asemenea, persoanele de vârsta a treia tind să se angajeze mai frecvent în comparaŃii
sociale descendente (cu indivizi care funcŃionează la fel sau mai rău) şi nu ascendente (cu
indivizi care funcŃionează mai bine). ComparaŃiile descendente ajută la optimizarea
bunăstării emoŃionale, servind aşadar scopurilor legate de emoŃii, pe când cele ascendente
ajută la dezvoltare şi optimizarea performanŃei, servind unor scopuri expansive
(Carstensen et al., 2003). De asemenea persoanele în vârstă utilizează mai frecvent
reconceptualizarea unei situaŃii în termeni pozitivi şi distanŃarea de emoŃiile şi
experienŃele negative (Carstensen et al., 2003).

ModalităŃi de optimizare a calităŃii vieŃii

Pentru persoanele cu probleme de • vorbiŃi mai tare decât în mod normal, fără a striga
auz • exprimaŃi-vă clar
• vorbiŃi mai rar decât o faceŃi de obicei
• staŃi la aproximativ 1 m -1.5 m de persoana în
vârstă, în lumină bună – astfel ea poate folosi
mişcările buzelor şi gesturile dumneavoastră
drept "cheie" de descifrare a cuvintelor
• nu mâncaŃi, nu mestecaŃi şi nu vă acoperiŃi gura
în timp ce vorbiŃi
• nu lăsaŃi să meargă simultan radioul sau
televizorul
• dacă cel care vă ascultă nu înŃelege, reformulaŃi
 simplu şi scurt ceea ce doriŃi să spuneŃi

Pentru persoanele cu probleme • luminaŃi puternic, mai ales scările, sau colŃurile
vizuale coridoarelor
• încercaŃi să vedeŃi cum se poate face ca de
exemplu cartea sau ziarul să fie luminate optim
• nu acoperiŃi cu nimic podeaua
• nu rearanjaŃi mobila sau obiectele din încăpere
• renunŃaŃi la obiectele care nu sunt absolut
necesare
• marcaŃi cu culori vii obiectele care sunt utilizate
des
• puneŃi la îndemâna celor vârstnici o lupă sau o
lanternă mică

Pentru menŃinerea condiŃiei fizice • încurajaŃi exerciŃiul fizic regulat

Pentru persoanele cu deficite • oferiŃi informaŃiile în mai multe modalităŃi (de

mnezice exemplu, vizual şi auditiv)
• aveŃi răbdare, oferiŃi suport şi susŃinere în faŃa
tulburărilor de memorie
• lăsaŃi la îndemână un carneŃel (de exemplu lângă
telefon)
• folosiŃi calendare, bileŃele pentru mesaje, etc.

Pentru încurajarea activităŃii • folosiŃi jocuri de cuvinte

mentale • vizionaŃi filme
• citiŃi împreună cărŃi, ziare
• puneŃi întrebări legate de subiecte familiare
pentru persoana în vârstă
• realizaŃi împreună albume foto, aranjamente
florale, ornamente de Crăciun, croşetaŃi, coaseŃi
sau faceŃi un puzzle

Pentru încurajarea luării de decizii • oferiŃi persoanelor în vârstă posibilitatea de a opta

singure pentru un anumit fel de mâncare, o
anume îmbrăcăminte, pentru cadoul pe care să îl
ofere cuiva din familie, pentru faptul de a ieşi sau
nu la plimbare

Pentru menŃinerea unei dispoziŃii • încurajaŃi contactele şi jocul cu copiii – nepoŃi,

afective pozitive strănepoŃi
• accentuaŃi / apelaŃi la punctele tari ale persoanei
• cereŃi sfatul în domeniile sale de expertiză
• nu faceŃi economie de gesturi tandre, îmbrăŃişări,
 atingeri plăcute, strângeri ale mâinilor

Pentru dumneavoastră • puteŃi să vă îmbogăŃiŃi cu experienŃa persoanelor

în vârstă, ascultând şi înregistrând de exemplu pe
o casetă amintiri din copilăria lor, experienŃe de
viaŃă, puncte de cotitură, realizări, opinii despre
viaŃă

Şi, în general, încercaŃi să fiŃi un bun ascultător. Dacă o persoană în vârstă doreşte
să vorbească, urmăriŃi-l cu atenŃie mare, chiar dacă aŃi mai auzit povestea (chiar cu 5
minute înainte...). AscultaŃi "dincolo de cuvinte", inclusiv lamentările. Şi nu vă simŃiŃi
dator neapărat să "faceŃi ceva".

Sarcinile de dezvoltare ale adulŃilor de vârsta a treia (după Chickering &

Havighurst):
65… • Ajustarea la pensionare
• Ajustarea la declinul sănătăŃii şi forŃei
vârsta a treia • Afilierea la grupuri în vârstă
• MenŃinerea integrităŃii personale
• Suportarea pierderii celor dragi

Rezumat
 Cu cât o persoană îmbătrâneşte mai mult, cu atât ea este victima mai multor
stereotipuri negative. Totuşi, în ciuda prejudecăŃilor existente, persoanele de vârsta a
treia sunt mult mai capabile şi în majoritatea cazurilor active până foarte târziu.
Îmbătrânirea este un proces normal, fiziologic, inevitabil – îmbătrânirea primară - sau
se poate asocia unor boli – îmbătrânire secundară. Se consideră că există o "prăbuşire"
a abilităŃilor cognitive care prefigurează momentul morŃii – îmbătrânire terŃiară.
Majoritatea teoriilor îmbătrânirii se împart în două categorii: teorii ale îmbătrânirii
programate şi teorii ale deteriorării. La vârsta a treia se produc o serie de modificări
morfologice, microscopice şi biochimice ale creierului; apare un declin al abilităŃilor
senzoriale şi perceptive; se înregistrează deficite psihomotorii şi alte modificări fizice.
Din punct de vedere cognitiv este afectată mecanica sau inteligenŃa fluidă, dar se
menŃine pragmatica sau inteligenŃa cristalizată. Scad viteza de reacŃie şi capacitatea de
procesare a materialului nefamiliar sau complex. AtenŃia, funcŃiile executive, memoria
de lucru par a fi mai puŃin funcŃionale. Memoria episodică pentru evenimentele
recente suferă un declin, dar este foarte bună pentru evenimentele din deceniile 2 şi 3
ale vieŃii personale. Din punct de vedere social, pensionarea are un impact
semnificativ, dar nu fatal asupra vieŃii personale. RelaŃiile sociale continuă să
funcŃioneze şi să se îmbogăŃească, iar emoŃionalitatea devine preponderent pozitivă.
Există modalităŃi de optimizare a calităŃii vieŃii persoanelor în vârstă.

ExerciŃii de autoevaluare
1. Îmbătrânirea primară desemnează:
a) modificările rapide de dinainte de moarte
b) simptomele unei boli cronice la vârsta adultă de mijloc
c) aspectele intrinseci îmbătrânirii
d) procesele ireversibile care apar o dată cu înaintarea în vârstă după vârsta adultă de
mijloc
e) aspectele asociate cu boli, care pot fi prevenite

Răspunsuri corecte: 1 – c, d.
 Lucrare de autoevaluare

IdentificaŃi dintre persoanele pe care le cunoaşteŃi o persoană pe care o consideraŃi

ca fiind înŃeleaptă. DescrieŃi pe scurt în ce constă înŃelepciunea din perspectiva lui Baltes
şi a colaboratorilor săi şi analizaŃi oferind exemple comportamentale măsura în care
persoana identificată de dumneavoastră poate fi considerată ca manifestând înŃelepciune
din această perspectivă. Nu oferiŃi detalii despre identitatea persoanei pentru a-i proteja
dreptul la anonimat. RealizaŃi această temă în maxim o pagină jumate.

Bibliografie obligatorie pentru acest modul

Carstensen, L. L., Fung, H. H., & Charles, S. T. (2003). Socioemotional Selectivity
Theory and the Regulation of Emotion in the Second Half of Life. Motivation and
Emotion, 27/2, 103-123.
Poole, D., Warren, A., & Nunez, N. (2007). The Story of Human Development,
Prentice Hall (capitolele 14, 15).