Scris de newsreporter pe 05 decembrie 2013, 10:31

Mihail Moruzov, o cu totul alta fata

Despre Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret de Informatii din perioada
dictaturii carliste, se spun astazi numai lucruri notabile, figura sa este aproape
legendara, fiindu-ne nu numai dificile, ci si riscante abordarile prin care sa
despartim realitatea de mit, informeaza Cotidianul.ro.

Mihail Moruzov/curentul.net

Am cercetat si, in unele privinte, aprofundat activitatea sa ca director al Serviciului Secret de

Informatii, determinat fiind de cerinta imperioasa a documentarii afirmatiei lui Virgil Magureau,
potrivit careia “a creat Serviciul Roman de Informatii dupa modelele structurilor antebelice
conduse de Mihail Moruzov si Eugen Cristescu”.

Am fost, de la bun inceput, confruntat cu surpriza de a constata ca Virgil Magureanu nu a ales in

serviciul lui Moruzov modelul potrivit contextului intern si international de la inceputul anilor '90.

La drept vorbind, Moruzov nu a avut o conceptie despre ceea ce trebuia sa fie un serviciu de
informatii si nici nu cunostea doctrinele, organizarea si dezvoltarea institutionala a altor servicii
similare, in primul rand a celor ai caror spioni si teroristi, propagandisti si diversionisti atentau la
integritatea Romaniei Mari.

Intr-o importanta masura, reputatia lui Moruzov s-a afirmat pe seama succeselor Serviciului
Sigurantei Statului in prinderea autorilor numeroaselor atentate teroriste si alte acte subversive
savarsite de agentii serviciilor sovietice in Basarabia si extremistii unguri, in tinuturile care s-au
unit cu Regatul Romaniei.

Regulamentul serviciului secret condus de Moruzov era unul extrem de succint si nesupus
vreunei autoritati superioare. Liber oricaror interpretari in aplicare, exonerator de sanctiuni si fara
nici o minima garantie de respect fata de drepturile si libertatile cetateanului.

In schimb, Moruzov executa neconditionat cerintele lui Ernest Urdareanu, considerate ca fiind din
partea lui Carol al II-lea. Ca sa facem parte dreapta adevarului, lui Moruzov ii veneau “manusa” si
rugamintile “Duducai”, Elena Lupescu [Wolf]. Mai mult, “Duducai” i-a facilitat si utilizarea Serviciului
Telefonic Central in scopul interceptarii convorbirilor oamenilor politici si de afaceri in interes
propriu, acesta actionand ca un serviciu secret personal.

Moruzov mai avea si marele handicap al lipsei de instructie si cultura, care sa-i permita
relationarea cu personalitati sau cu informatori de mare anvergura, pe masura rangului sau. Ori
de cate ori trebuia sa se intalneasca cu un om din lumea academica, punea un specialist sa-l
invete “pe de rost” un mic ghid al conversatiei.

Moruzov nu era nici un cunoscator al domeniului serviciilor de informatii. Daca trebuia sa expuna
vreo problema, ruga ori platea ofiteri de informatii, cu care se retragea pe Valea Prahovei, sa-i
intocmeasca un rezumat, pe care il memora si expunea drept concluzie a sa. In acest fel, el
aparea ca fiind bine informat, dar daca interlocutorul il forta sa iasa din cadru, ramanea asa cum
era in realitate, gol si unilateral.

Avea insa o siretenie aparte si nu ezita sa aplice tertipurile trisorilor in deciziile esentialmente
pragmatice si lipsite de scupule pe care le lua.

Isi facuse obiceiul de a calcula si anticipa schimbarile ministrilor, pentru a-i parasi la timp pe cei
care urmau sa plece si a-i curta pe cei ce aveau sa urmeze, carora le transfera favorurile,
atentiile si serviciile facute predecesorilor.

Serviciul Secret de Informatii era subordonat formal Sefului Statului Major. In 1934, cand sef era
generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a cerut justificarea cheltuielilor, Moruzov a tras sforile si a
trecut cu serviciul in subordinea ministrului de razboi.

Lipsit de o educatie pentru viata in societate, Moruzov fugea de relatii si se autoizola,

inconjurandu-se de cativa meschini, care-i limitau drastic orizontul, ne lasa marturia sa Eugen
Cristescu.

Cand a simtit ca Hitler va deveni stapanul Europei, a cautat canale de legatura cu Canaris,
pentru a i se pune la dispozitie, fara ca prim-ministrul Armand Calinescu sa aiba cunostinta.

Initial, Canaris nu a acceptat decat o comunicare prin ofiteri de legatura, din partea SSI fiind
desemnat locotenent-colonelul Ionescu Micandru.
Ulterior, s-a ajuns la primirea lui Moruzov de catre Canaris. Seful Serviciului de Informatii al
Abwehrului i-a pus lui Moruzov conditii grele, cerandu-i angajamente ferme in ceea ce priveste
garantarea productiei de titei, a exportului acesteia in Germania, precum si securitatea
instalatiilor si a transporturilor petroliere.

Moruzov s-a conformat neconditionat cererilor lui Canaris, acceptand si prezenta in Romania a
peste o suta de agenti secreti germani, carora le-a eliberat legitimatii de angajati ai SSI. Agentii
au intrat in Romania farastiinta Legatiei Romaniei la Berlin, vizele fiindu-le acordate la frontiera,
pe baza dispozitiei lui Moruzov. Nici o autoritate competenta legal a statului roman nu a avut
cunostinta de acest aranjament. Agentii germani au mai primit, ca ajutoare, cca. 200 de membri
ai Grupului Etnic German, dotati si ei cu legitimatii de agenti ai SSI.

Misiunea acestei grupari secrete consta in supravegherea respectarii angajamentelor cerute de

Canaris lui Moruzov. Acesta a pus la dispozitia agentilor germani o proprietate a sa, de la Buda,
langa Ploiesti, achizitionata cu bani din fondurile secrete ale SSI, unde sa se poata campa si
pregati comandourile germane anti-sabotaj.

In ceea ce priveste fondurile secrete aflate la dispozitia lui Moruzov, acesta si le procura
“haiduceste”, cerandu-si cota parte si din ceea ce Malaxa si Auschnitt “pierdeau”, iar Carol al II-lea
si Urdareanu “castigau” la masa verde a jocurilor de noroc, unde cei doi industriasi lasau mita cu
servieta. “Maiestate, bugetul Serviciului Secret nu permite, asa ca binevoiti…”, batea apropouri
Moruzov, iar regele il injura birjareste, dar nu-l refuza.

Moruzov nu era deloc priceput in ale politicii, dar a acceptat sa fie artizanul unor intrigi politice
scandaloase, dupa ordinele regelui sau mofturile “Duducai” - via Ernest Urdareanu.

Cu aceeasi nonsalanta, Moruzov a instituit o prigoana neincetataimpotriva opozitiei lui Carol -

partide sau personalitati politice.

Consecintele jocurilor politice orchestrate in aceasta regie colectivasi ale practicilor de politie
politica ale lui Moruzov au fost dezastruoase, ele inducand o permanenta divizare, invrajbire si
instabilitate in viata politica.

Dupa caderea lui Moruzov, SSI-ul a fost naprasnic lovit din toate partile, anatemizat si blocat in
realizarea sarcinilor sale firesti. Agentii si informatorii banuiti erau haituiti, autoritatile refuzau sa
mai acorde acoperiri.

Dincolo de legenda, discontinuitatea creata, si ca urmare a greselilor capitale comise de

Moruzov, imposibil de depasit pe termen scurt, a grevat asupra capacitatilor informative si
contrainformative de aparare a statului, in conditiile prabusirii fruntariilor Romaniei Mari si intrarii
tarii intr-un razboi cu schimbare de fronturi.

ADRESA: http://crct.ro/njq4