Curs 2 Obligatii

Vointa

Art. 1169

Principiul libertatii de a contracta este strans legat de principiul mai general al autonomiei de
vointa.

S-a spus multa vreme ca principiul autonomiei de vointa guverneaza materia contractelor ca
o manifestare a conceptiei liberale care fundamenteaza codurile( roman+francez).

Noul Cod Civil a afirmat implicit principiul autonomiei de vointa.

Mai este justificata preluarea acestui principiu ca forma particulara a principiului autonomiei
de vointa dupa critica pe care acest principiu a cunoscut mai ales in sec. 20?

Doua directii ale criticii:

1) Constatarea ca in multe situatii exista o inegalitate intre partile contractante astfel

incat in realitate numai una dintre parti exercita intradevar libertatea de vointa, in
timp ce cealalta parte practic nu exercita o asemenea libertate sau nu in aceeasi
masura. In realitate, aceasta critica in loc sa submineze principiul, confirma si
consoldeaza acest principiu pentru ca inegalitatea care fundamenteaza critica este in
realitate un motiv pentru a sustine acest principiu. Intradevar, daca o parte profita de
pozitia pe care o are( deobicei una economica puternica) pentru a limita libertatea de
vointa a celuilalt inseamna ca in realitate se incalca principiul libertatii de vointa si
tocmai reafirmarea acestui principiu impune gasirea de solutii juridice pentru ca
libertatea contractuala sa fie garantata ambelor parti.

2) Intelegerea ideii de ordine publica. Libertatea de a contracta nu e nelimitata, ea este

limitata de lege, ordinea publica si de bunele moravuri. Este o aplicatie a regulii mai
largi cuprinse in art. 11. Cand este vorba de norme imperative, de ordinea publica
sau de bunele moravuri, in masura in care ele insele fundamenteaza anumite norme
imperative, libertatea de vointa nu poate depasi aceste granite. Cu cat este mai larg
inteleasa ordinea publica, cu atat se limiteaza sfera libertatii de vointa. In sec. 20 a
existat tendinta de a largi foarte mult aceasta sfera a ordinii publicii. Spre sfarsitul
sec. 20 inceputul sec. 21, tendinta de largire a sferei ordinii publicii are efecte
negative si in organizarea democratica( democratia constitutionala) si in ceea ce
priveste eficienta economica care scade mult cand e vorba de o economie planificata
sau de statul asistentei sociale.

In realitate, a fost vorba de o proasta intelegerea a limitelor vointei de a contracta si

respectarea lor.

Daca vorbim de libertate, avem in vedere libertatea noastra in raport cu ceilalti membri ai
societatii, dar asta e doar o dimensiune. Mai sunt alte 2: libertatea societatii fata de natura si
libertatea aflata in fiecare dintre noi( libertatea fata de noi insine)
 Clasificarea contractelor

Dupa criteriul modului de formare a contractului: art 1174

a)Contracte consensuale

b) Contracte solemne

c) Contracte reale

Regula este consensualismul. In absenta unei prevederi legale exprese care sa prevada
solemnitatea, ele sunt valabile prin simpla manifestare de vointa.

Formele de solemn trebuie prevazute de lege. Forma autentica este doar o forma de
solemnitate. Trebuie sa distingem situatiile in care desi legea cere o anumita forma, ea nu este
pretinsa ad validitatem. Uneori ea este ceruta din ratiuni de proba.

Contractele reale cuprind in structura lor 2 elemente:

 un element de vointa( acordul dintre parti)

 un element exterior( remiterea materiala a lucrului).

De cele mai multe ori, cand se incheie contracte reale, intai se realizeaza acordul de vointa si
apoi se remite lucrul. Contractul se formeaza in momentul remiterii. Se intampla uneori ca remiterea
sa aiba loc mai intai. Asta nu inseamna ca in ipoteza asta nu avem contract real. Succesiunea
momentelor nu conditioneaza formarea contractului.

Ex: depozitul, comodatul, imprumutul.

In absenta remiterii materiale, contractul are valoarea unui antecontract.

Aceasta clasificare a fost simplificate zicand ca avem :

a)Contracte consensuale

b) Contracte formale(reale+solemne)

Dupa continutul contractului:

a) Unilaterale
b) Bilaterale(sinalagmatice)
c) Bilaterale imperfecte

Art. 1171

In functie de reciprocitatea si interdependenta obligatiilor contractul este sinalagmatic.

Cauza este inteleasa ca o conditie de valabilitate. Cand este inteleasa ca o conditie de fond, in
ipoteza contractelor bilaterale, fiecare parte, cand se obliga, are reprezentarea subiectiva ca si
cealalta parte se obliga. Fiecare parte si in momentul in care isi executa obligatiile are reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatiile. Rezulta dubla dimensiune a notiunii de cauza
in materia contractelor sinalagmatice.
 Contractul sinalagmatic este contractul in care fiecare parte se obliga avand reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte se obliga si fiecare parte isi executa obligatiile avand reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatii. Se muta de la domeniul formarii contractului la
domeniul executarii contractului.

In contractele unilaterale, doar o parte se obliga, fara a avea reprezentarea ca si cealalta

parte se obliga sau ca isi va executa obligatiile.

In contractele sinalagmatice, drepturile si obligatiile sunt reciproce si interdependente. Exista

o corelatie intre ele.

In contractele unilaterale, numai o parte se obliga, cealalata parte are numai drepturi.

Actele unilaterale difera de contractele unilaterale. Contractul(=multimea actelor bilaterale

sau multilaterale) unilateral e multimea actelor juridice. In cazul actelor, criteriul este numarul
partilor.

Etimologia contractelor sinalagmatice. ”Sinalagma”(greaca)=schimb

Contracte sinalagmatice imperfecte

Uneori un contract se formeaza pe o baza unilaterala( ex. contractul de depozitul), insa

ulterior pe parcursul executarii, se naste o obligatie si in sarcina celeilalte parti.

Ex. cand exista obligatia de restituire, iar depozitatarul face cheltuieli pentru pastrarea
bunurilor, apare obligatia deponentului de a-l despagubi. Este o idee falsa ca sunt contracte
sinalagmatice .

Temeiul celor 2 obligatii nu este contractual. Obligatia de a plati cheltuielile se naste dintr-un
fapt juridic in sens restrans( gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza) . Cele 2 obligatii nu
sunt interdependente.

Tendinta de a extinde sfera contr sinalagmatice.

Sunt si contracte reale contractele sinalagmatice pentru ca in realitate si acolo exista 2

obligatii reciproce de a da si de a restitui bunul. In realitate, contractul real nu poate fi sinalagmatic,
obligatia de remitere nu se naste din contract, ci e o conditie de valabilitate a contractului.

Reciprocitatea si interdependenta din contractele sinalagmatice au cateva efecte specifice:

 rezilierea
 rezolutioniunea
 riscul contractual
 ..etc.

Ele se produc pentru ca in masura in care o parte nu isi executa obligatiile, ramane fara cauza
obligatia celeilalte parti.

Este vorba de diferente de proba.

 Ex. formalitatea multiplului exemplar. Regulile din vechiul cod privind probele raman
valabile pana la intrarea in vigoare a noul cod de procedura civila.

Dupa scopul urmarit de parti: art 1172

a) Cu titlu oneros
b) Cu titlu gratuit

In cazul celui cu titlu oneros, cel care il incheie urmareste procurarea unui avantaj pentru el sau
pentru altul.

In cazul donatiilor cu sarcina, ne uitam si la criteriul echivalentei prestatiilor. Este sarcina

echivalenta valorii donatiei? Daca e echivalenta, a devenit cu titlu oneros, altfel ramane cu titlu
gratuit. Echivalenta poate fi obiectiva( din regulile pietii ) sau subiectiva( cand partile au avut
reprezentarea ca sunt echivalente).

Clasificarea ste importanta din perspectiva conditiilor de valabilitate a contractului( sunt mai
severe in cazul celor cu titlu gratuit ). Sunt instituite anumite incapacitati in materia liberalitatilor.
Forma autentica la donatie, etc.

Eroarea asupra persoanei este in contractul cu titlu gratuit este viciu de consimtamant( ele sunt
deobicei intuitu personae).

Eroarea este esentiala cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia
in lipsa careia contractul nu s-ar fi incheiat.art. 1207

Cand e vorba de obligatii continue, ele sunt mai sever analizate in ipoteza contractelor cu titlu
oneros.

La contractul de vanzare-cumparare, vanzatorul are 2 obligatii specifice de garantie pentru

evictiune si pentru vicii. Donatorul nu are de regula asemenea obligatii pentru ca nu urmareste
obtinerea unui avantajul. Dar e posibil ca prin acordul partilor sa se deroge de la aceste reguli.

In materie de succesiuni, chestiunea reductiunii liberalitatilor si chestiunea raportului donatiilor

se refera doar la actele cu titlu gratuit. Cand e vorba de conditiile necesare actiunii pauliene, ele sunt
mai severe in cadrul contractelor cu titlu oneros. De regula, conditia complicitatii tertului la frauda se
cere numai in cazul contractelor cu titlu oneros.

Ambele categorii de contracte se impart in :

a) Contracte cu titlu oneros: comutative si aleatorii art. 1173( dupa certitudinea sau
incertitudinea existentei si intinderii drepturilor si obligatiilor partilor la incheierea
contractului)
b) Contra cu titlu gratuit: dezinteresate si liberalitati( dupa diminuarea sau pastrarea valorii
patrimoniului celui care face contractul cu titlu gratuit)

In cazul conditiei, ea afecteaza insasi existenta contractului, nu intinderea si existenta obligatiilor

si drepturilor.
 Vor fi comutative contractele ale caror parti au reprezentarea certitudinii si a existentei si a
intinderii drepturilor si obligatiilor.

Cand partile stabilesc un element viitor si nesigur chiar in momentul incheierii contractului care
va afecta fie existenta, fie intinderea drepturilor si obligatiilor a cel putin unenia dintre parti,
contractul este aleatoriu.

Problema resciziunii se poate pune doar in cazul celor comutative.

In cazul contractelor aleatorii, uneori exista conditii de fond foarte restrictive. La jocurile de
noroc sunt valabile numai cele expres mentionate de lege.

Cand nu se diminueaza patrimoniul, contractele sunt dezinteresate. Cand se diminueaza, avem

liberalitate. Ex. si comodatul poate deveni liberalitate daca scade valoarea bunului din cauza utilizarii
pe o perioada indelungata.

Importanta clasificarii se refera la reductiunea pentru liberalitai excesive si raportul donatiilor.

Dupa criteriul efectelor contractelor:

a) Translative de drepturi( pentru viitor creeaza o situatie juridica noua)

b) Declarative de drepturi( recunosc drepturi preexistente, ex. tranzactia)

a) Transalative: constitutive de drepturi reale sau constitutive de drepturi de

creanta(importanta : pentru ca in functie de drepturile care se nasc e nevoie de anumite
cerinte)

In functie de durata executarii obligatiilor :

a) Contracte cu executare uno ictu( prestatiile se executa o singura data)

b) Contracte cu executare succesiva( fie prestatii succesive care se repeta in timp la intervale
stabilite de parti, fie prestatii continue in timp )

Putem avem din perspectiva unei parti o obligatie continua si din a celeilalte succesiva( ex.
locatiune).

Rezolutiunea si rezilierea produc efecte diferite in functie de durata obligatiilor.

Uno ictu=> efecte pentru trecut

Succesiva=> pentru viitor

La nulitate, indiferent, avem efecte pentru trecut.

In materie de riscuri contractuale, existe diferente pentru ca atunci cand sunt succesive,
cazul fortuit, daca este temporar, nu duce la desfiintare, ci doar la suspendare. Numai daca
imposibilitatea este definitiva si absoluta duce la desfiintare. La cele uno ictu, cazul fortuit determina
desfiintarea contractului.
In functie de cum sunt sau nu nominalizate in legislatie:

a) Contracte numite
b) Contracte nenumite

Art.1167, 1168

Contractele reglementate sunt cele numite, cele nereglementate sunt nenumite. Cele mai
multe sunt nenumite.

Importanta clasificarii: cand e vorba de contracte numite, se aplica mai intai regulile speciale
prevazute in reglementarea respectivului contract, in completare se aplica regulile generale ale
contractelor. Cand e vorba de contracte nenumite, direct regulile care guverneaza contractul in
general. Nu ne ducem la contractul care seamana cel mai mult ca figura juridica, ci doar eventual
daca aceste reguli generale nu sunt suficiente, meregem la contractul care seamana cel mai mult ca
figura juridica pentru a completa regulile.

In functie de raportu care exista intre contracte:

a) Contracte principale( conditiile de valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele)

b) Contracte accesorii( conditiile de valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele si cu
contractul principal)

Desfiintarea contractului principal determina desfiintatrea contractului accesoriu: accesorium

sequitur principale

Desfiintarea contractului accesoriu nu determina desfiintarea contractului principal.

In functie de calitatea partilor :

a) Intre persoane care au calitatea de consumatori

b) Intre persoane care nu au calitatea de consumatori

Daca sunt cosumatori, sunt reguli speciale care deroga de la cele generale( dreptul
consumatorului).

Art.1175 contractele de adeziune

El trimite la o clasificare in raport cu vointa partilor care distinge intre :

 contracte negociate
 contracte de adeziune
 contracte fortate

In cele negociate, ambele parti au libertatea sa negocieze clauzele contractuale. In cele de

adeziune, cele mai multe clauze sunt redactate de o parte, iar cealalta parte poate doar sa accepte
sau sa le refuze. In realitate, contractele de adeziune nu pun in evidenta inegalitatea dintre parti, ci
specificul anumitor tipuri de prestatii( standardizate). Ele pun in evidenta viata comerciala. E vorba
de caracterul standardizat. Contractele fortate sunt cele care se incheie pentru ca legea obliga partile
sa le incheie. ( ex. RCA)
In functie de efecte :

a) Contractele cadru( nu genereaza direct efecte juridice, ele stabilesc doar conditiile generale
de efectuare a prestatiilor intre parti, ca sa se nasca obligatii concrete intre parti, acestea
trebuie sa incheie inca un contract la cererea beneficiarului care genreaza executarea
contractului cadru, ex. contractele de asistenta juridica; este un fel de lege care guverneaza
obligatiile intre parti)
b) Contractele de executare a contractelor cadru