Cântece de mare bucurie a inimii (Egiptul antic)

Inima-mi bate mai repede

Când mă gândesc la cel pe acre-l iubesc.
Ea nu mă lasă să mă port omeneşte
Şi se zbuciumă fără odihnă.

Ea nu lasă veşmântul să-mi aleg,

Îmi părăsesc toate evantaiele.
Nu îmi mai dau cu dresuri pe ochi,
Nu mă mai ung cu miresme plăcute.

,,Nu te opri, eşti aproape de ţintă”,

Îmi spune inima mea când gândul mă fură spre el.
- O, inimă, nu mă lăsa pradă întristării!
De ce te zbaţi aşa, nebuneşte?

Aşteaptă-n linişte. Iubitul se-ndreaptă spre tine,

Dar şi privirile lumii.
Nu face-aşa ca lumea să spună despre mine:
,,Femeia asta e-ndrăgostită”

Iată, sunt şaăte zile de când n-am mai vazut ochii iubitei!
Durerea s-a abătut asupra-mi.
Inima-mi e-mpovărată!
Până şi de viată am uitat!

Vin vracii la mine,

Dar leacurile lor sunt zadarnice.
Vrăjitorii nu găsesc calea,
Bolii mele nu-i găsesc urma.

Dar dacă-mi spune vreunul: ,,Iat-o!”

Numele ei mă readuce la viaţă,
Crainicii ei, care umblă-ncoace şi-ncolo,
Dau viaţă inimii mele.

Mai bună decât toate leacurile mi-e iubita,

Mai bună decât toate descântecele!
Pasul ei îmi poartă noroc,
Când o văd, sunt iar sănătos.

Când ochii-mi deschide, trupu-mi întinereşte,

Când şopteşte ceva, sunt iarăşi puternic,
Când o strâng în braţele mele, răul se-ndepărtează!
De şapte zile e departe de mine!