Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile, precum

violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială.Violenţa (intra)familială constituie

“orice formă de agresiune, abuz sau intimidare, dirijată împotriva unui membru al căm
inului familial, unei rude de sânge sau contra altor persoanedin mediul familial” (Correctinal
Service Canada, 1988, p 3)
Violenţa (intra) familială este “utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt
membru al familiei în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia, precum şi
ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al
copilului” (Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, 2000, p 4). Violenţa în cadrul
familiei nu include numai violenţa fizică (omor, vătămare, lovire), ci şi cea sexuală (violul
marital), psihologică (şantaj, denigrare, umilire, izgonire, abandon, izolare), violenţa verbală
(insulta, ameninţare) şi cea economic (privarea de mijloace şi bunuri vitale) –(Institutul pentru
Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, 2000).

Conform Institutului pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii (2003) pg. 11-17, avem
urmatoarele explicatii cauzale:
A. EXPLICATII INDIVIDUALE SI INVATARE (se refera la caracteristicile persoanei si la
influenta invatarii si modelelor familiale)
A1. INVATAREA SOCIALA (transmiterea inter-generationala a violentei).
• Indivizii invata sa actioneze violent prin experienta directa a expunerii la violenta;
• Centrata pe conceptul de modelare imitatie, invatarea comportamentelor violente;
• Familia este contextul de socializare prin violenta;
• Invata sa foloseasca violenta pentru a obtine ceea ce doresc de la persoanele semnificative din
viata lor;
• Explica de ce femeilor le este dificil sa iasa dintr-o relatie violenta (neajutorarea invatata);
• Femeile invata ca violenta este in afara controlului lor si devin deprimate, depresive si
incapabile sa se ajute.
A2. CARACTERISTICI DE PERSONALITATE SI PSIHOPATOLOGIE:
• Teoriile timpurii centrate pe victime au fost criticate ca blameaza victima, ulterior orientarea s-a
facut catre abuzator si responsabilitatea acestuia pentru propriile fapte;
• Abuzatorii sunt identificati cu stima de sine scazuta, gelozie excesiva, personalitati agresive si
ostile, au abilitati scazute de comunicare, abilitati sociale scazute, nevoia intensa de putere,
uneori depresie severa, sentimente de neputinta, anxietate si teama puternica de abandon,
personalitati narcisice, egoism;
• Doar 10% din ei sufera de boli mentale. In Romania se raporteaza un procent mult mai mic de
2% avand in vedere deficientele din sistemul de inregistrare, lipsa unui sistem unitar de
inregistrare si prelucrare a datelor;
• Nu se iau suficient in considerare influentele sociale;
• Centrare redusa asupra responsabilitatilor abuzatorului pentru actele sale;
• Identificarea tipurilor de abuzatori din aceasta perspectiva are implicatii in terapie.
A3. EXPLICATII BIOLOGICE SI FIZIOLOGICE:
• Spun ca violentele au la baza tulburari de atentie din copilarie si traumatisme
cerebrale; Studiu: peste 1\2 dintre barbatii violenti au in antecedente traume cerebrale,
comparativ cu 1\4 din trei barbatii non-violenti;
• Barbatii cu traumatisme cerebrale se estimeaza ca au un risc de 6 ori mai mare de a deveni
violenti;
• Teoria nu ia in considerare toti agresorii isi neaga responsabilitatea personala.
A4. TEORIA COST-BENEFICIUL SCHIMBULUI:
• Indivizii care comit asemenea comportamente ori sunt recompensati (obtinind ceea ce doresc
de la victima) ori scapa de pedeapsa din partea legiuitorului.
• Violenta contra femeii este un mijloc prin care barbatului isi mentine pozitia lui asupra femeii;
• Violenta intervine cand costurile violentei nu depasesc pe cele ale recompensei (cu alte cuvinte:
"nu sufar consecinte negative din partea sistemului, dar obtin o serie de beneficii acasa"; "pot sa
fac asta pentru ca nu-mi cere nimeni socoteala", "daca o face, nu e la modul serios", "rufele se
spala in familie, nimeni nu se baga in familia mea, asa ca fac ceea ce vreau");
• Violenta este vazuta ca un mecanism de control;
• Costurile (de exemplu, posibilitati mici de arestare sau condamnare) sunt mai scazute decit
beneficiile (in urma violentei el detine controlul asupra comportamentului partenerei si copiilor).
A5. TEORIA RESURSELOR:
• Are la baza conceptul de putere (capabilitatea de a-i influenta pe ceilalti) in familie;
• Familia este vazuta ca un sistem bazat pe putere, iar violenta este folosita ca resursa ultima cind
celelalte resurse sunt epuizate\sarace (ex; stil de comunicare deficitar, abilitati de rezolvare a
conflictelor scazute);
• Persoanele cu resurse mai multe (ex. bani) au mai multa putere;
• Folosirea violentei este reintarita de norme sociale acceptate ca mijloace de mentinere a puterii.

EXPLICATII SOCIO-CULTURALE (se refera la influentele sociale si a normelor culturale)

B1. TEORIA FEMINISTA. Conceptul de patriarhat (dominatia barbatului asupra femeii in
structurile si practicile sociale invata barbatii si femeile roluri tipice bazate pe gen);
• Violenta asupra femeii este rezultatul pozitiei de subordonare a femeii, in special in familiile
traditionale;
• Violenta devine o metoda prin care barbatii mentin controlul social si puterea asupra femeilor;
• Violenta contra femeilor este mult mai redusa in societatile egalitariste.
• Nu iau in considerare vointa femeilor asupra barbatilor sau cea din cuplurile de homosexuali.
B2. PERSPECTIVA VIOLENTEI FAMILIALE - se centraza pe violenta asupra partenerului
oficial sau „violenta in familie”;
• Argumenteaza ca violenta afecteaza relatiile familiale si ca originea sa sta in structura familiei;
• Structura familiei orientata spre violenta: acceptarea pedepsei corporale (creaza o legatura falsa
intre dragoste si violenta).
B3. SUBCULTURI VIOLENTE - sugereaza ca violenta este un stil de viata in anumite grupuri;
• Unele grupuri mentin valorile care justifica agresiunile asupra sotiei (barbatii isi incurajeaza
unul altuia comportamenul violent), legat de conceptul de ”barbatie”, inteles ca putere, dominare
si forta.
B4. ACCEPTAREA CULTURALA A VIOLENTEI - "glorificarea violentei in filmele
agresive\comerciale (de exemplu productia cinematografica a USA);
• Acceptarea pedepselor corporale de catre parinti si aplicarea acestora;
• Atitudini de transferare\preluare a folosirii violentei;
• Sprijinita de studii care arata ca nivelul de acceptare a violentei scade odata cu scaderea
folosirii violentei. Cu alte cuvinte cu cat suntem mai non-violenti, cu atat mai greu acceptam ca
si cei din jurul nostru sa uziteze de violenta.
B5. STRESUL
• In familiile cu stres mare, acesta devine un factor de risc;
• Familia este o institutie cu nivele ridicate de stres si de conflict;
• In confruntarea cu stresul, familia ori il gestioneaza ori esueaza; nereusita, esecul in gestionarea
stresului poate duce la violenta;

C. EXPLICATII MULTIDIMENSIONALE - Integreaza teoriile care contin ambii facori: sociali

(rasa, lasa, gen, cultura) si caracteristici individuale de relationare umana (suport social,
dinamicile in relatie, consumul de alcool si droguri, trasaturi de personalitate).
C1. COMBINAREA TEORIILOR SCHIMBULUI. Violenta este mai mare cand beneficiile
depasesc costurile si teoriile controlului (violenta apare in absenta unui control social). De
exemplu: „barbatul loveste femeia pentru ca poate”, ”violenta exista pentru ca institutiile nu
protejeaza eficient victimile”.
C2. GEN SI VIOLENTA: combina Teoria Feminista si Teoria Violentei Familiale.
• Este o teorie bazata pe gen; barbatii si femeile vad diferit violenta, care reprezinta un mod de
manifestare si construire a masculinitatii.
• Elemente ale sistemului social care mentin patriarhatul in cadrul relatiilor intime si sprijina
relatiile in care barbatii au mai multa putere decat femeile.
C3. MODELUL INTARIRII PRIN SOLIDARITATEA DE GRUP - combina factorii interni si
externi in explicarea violentei asupra femeilor;
• Barbatii sunt socializati sa domine si sa „obiectualizeze” femeile;
• Consumul de alcool este un factor esential in unele grupuri de barbati si este adeseori intilnit
insotind agresiunile sexuale impotriva femeilor;
• Valori patriarhale reintarite de grupul de apartenenta care mentin solidaritatea masculina prin
mesajul ca actiunile sunt acceptate de grup;
• Folosite ca explicatii ale violului.
C4. MODELUL ETIOLOGIC SOCIAL - la nivel societal, violenta este rezultatul unei inechitati,
inegalitati structurale care stabileste un tipar de exploatare si dominare a unui grup de catre altul;
• Violenta contra femeilor este rezultatul inechitatii intr-un sistem social (in special in familie);
• La nivel individual, indivizii pot folosi violenta in rezolvarea conflictelor si sa cistige sau sa
redobindeasca controlul;
• Agresorii pot de asemenea sa distorsioneze realitatea, sa minimizeze abuzurile (sa justifice
abuzul), fara sa-si asume consecintele.

CONCEPTII PRIVIND VIOLENTA IN FAMILIE. Marea majoritate a agresorilor din familie

sunt barbati. Pentru a explica inclinatia spre violenta a acestora au fost propuse mai multe teorii
si conceptii psihologice sau sociologice care pun accentul fie pe rolul trasaturilor de
personalitate, fie pe functiile socializarii si ale procesului de invatare sociala in modelarea
conduitei violente, fie pe influenta altor factori sociali, care induc barbatului tendinte constante
de agresivitate.
Teoriile care subliniaza rolul determinant al trasaturilor de personalitate incearca sa puna in
evidenta diferite caracteristici temperamentale si caracteriale, specific masculine, plecind de la
constatarea ca numerosi barbati agresori reactioneaza cu ostilitate, furie si duritate fata de diferite
situatii familiale si extrafamiliale. Adeseori, acesti agresori manifesta solitudine, intoleranta in
relatiile lor intrafamiliale, o perceptie instabila a propiului eu, incapacitate de comunicare in
ceea ce priveste relatiile si trebuintele lor intime, sentimente acute de abandon, care le ameninta
sensul existentei, justificate prin respingerea parentala experimentata in cursul copilariei.
Donald Dutton, defineste acest tip de agresori ca fiind persoane caracterizate de o organizare
limitata a personalitatii, care considera furia si duritatea ca o componenta inevitabila a intimitatii,
si pe care le justifica prin acuzele aduse victimei (Ea este de vina; Numai ea m-a obligat sa ma
port atit de dur).

CONCLUZII: nici o explicatie cauzala nu este completa; exista explicatii care se centreaza pe
individ, altele care pun accent pe influentele exterioare; influentele culturale, modelele invatate si
transmise de la parinti catre copii sunt factori de risc in generarea si mentinerea violentei.
Factorii de risc trebuie luati in considerare deoarece vulnerabilizeaza persoane;
Toleranta violentei duce la perpetuarea ei; gasirea de justificari externe pentru violenta domestica
este ineficienta in interventie; asumarea responsabilitatii de catre agresor este esentiala.
Violenta domestica se bazeaza pe identitatea de roluri, se bazeaza pe putere si control, in care o
parte tinde sa domine si sa isi exercite puterea asupra celeilalte.
Agresorul manifesta aceste comportamente pentru ca beneficiile obtinute sunt mai mari decat
pedeapsa adiacenta; un numar foarte mic de agresori sunt bolnavi psihici.
La capitolul cu abuz!!!!!

Abuzul în cadrul familiilor apare de cele mai multe ori din încercarea unuia dintre parteneri de a
exercita un control prin intimidare, prin frică. Dacă la început partenerul abuziv utilizează
metode ca abuzul verbal, în timp e posibil să ajungă la răniri grave ce pot duce la spitalizare sau
chiar la deces. Persoanele abuzate ajung să trăiască permanent într-o stare de teamă și izolare în
locul în care ar trebui să se simtă mereu în siguranță – casa lor.

Factorii de risc care pot determina săvârşirea unui abuz asupra persoanelor vârstnice se pot regăsi
la nivel individual, la nivel familial, în cadrul societăţii şi la nivel socio-cultural.
Astfel, printre riscurile ce se regăsesc la nivel individual, putem aminti demenţa victimei şi alte
tulburări mentale, consumul de alcool şi de alte substanţe toxicodependente. Pe lângă acestea,
ceea ce poate cauza o formă sau alta de violenţă este şi coabitarea cu partenerul de viaţă sau cu
alte rude. Cu toate că bărbaţii pot suferi şi ei diferite tipuri de violenţă, în anumite culturi şi
societăţi, femeia are un statut social inferior, ceea ce determină un risc mai ridicat de neglijenţă,
de abuz asupra lor, mai ales în momentul în care rămân văduve şi pot fi deposedate de bunurile
agonisite de-a lungul vieţii. De asemenea, din punct de vedere psihologic, femeile pot resimţi
mult mai acut formele de abuz decât bărbaţii.
În cadrul familiei, coabitarea reprezintă de multe ori un factor de risc pentru persoana
vârstnică. Dependenţa (de regulă financiară) autorului actului de violenţă faţă de persoana
vârstnică poate creşte riscul abuzului. Uneori, din cauza stresului şi frustrărilor acumulate la un
nivel ridicat, relaţiile tensionate şi nerezolvate din interiorul familiei pot conduce la diferite tipuri
de abuz. În prezent, din ce în ce mai multe femei au acces pe piaţa muncii. Acest lucru poate
constitui un dezavantaj pentru persoanele vârstnice dependente din familiile lor, care rămân de
multe ori singure, fără o supraveghere permanentă. Departe de a fi doar o problemă privată,
violenţa din cadrul familiei afectează societatea prezentă.
La nivelul comunităţii în care trăiesc, un număr ridicat de persoane vârstnice nu beneficiază de
sprijin social, cele cu anumite dizabilităţi fizice sau mentale fiind marginalizate de către membrii
societăţii sau chiar de cei ai familiei proprii.

Există anumiţi factori socio-culturali care pot determina abuzul asupra persoanelor vârstnice:
deplasarea cuplurilor tinere spre alte regiuni, departe de părinţii lor, absenţa resurselor financiare,
lipsa armoniei din cadrul relaţiilor familiale şi dintre generaţii, reprezentarea persoanelor
vârstnice în societate drept unele neputincioase şi puţin importante, lipsa educaţiei socio-
medicale.
La nivel european, în cazul în care vârstnicii sunt instituţionalizaţi, maltratarea lor este mult mai
posibilă deoarece normele de îngrijire şi de protecţie socială nu sunt încă foarte bine stabilite,
personalul de îngrijire este de regulă slab remunerat şi pregătit, depăşit de atribuţii, mediul de
lucru nu este adecvat echipat, iar uneori interesele instituţiei pot fi puse mai presus decât cele ale
pacienţilor.