CURSUL NR.

Date teoretice generale privind procesul de ȋmbătrȃnire: teoriile ȋmbătrȃnirii, date sintetice
actuale privind procesul de ȋmbătrȃnire a populaţiei, noul context demografic European şi
stategii de organizare ȋn viitorul nursingului geriatric general şi de reabilitare ȋn Romȃnia

Evoluţia demografică actuală a adus ȋn prim plan fenomenul “ȋmbătrȃnirii demografice”,

determinat, după cum se ştie de creşterea numărului persoanelor vȃrstnice ȋn strucrura generală a
populaţiei, fenomen mai accentuat ȋn ţările dezvoltate şi characteristic şi ţării noastre. Potrivit
celor mai recente statistici, ponderea persoanelor peste 60 de ani pe glob este de peste 500
milioane ceea ce ȋnseamnă că la fiecare al 10-lea locuitor al planetei este un vȃrstnic. Persoanele
vȃrstnice sunt cele aflate ȋn cea de-a 3-a sau a 4-a perioadă a existenţei, perioadă ȋn care
pierderile şi declinul ȋn plan fiziologic, psihologic, economic şi social sunt cele mai grave.
Medicina actuală se confruntă cu realitatea că medical practician este din ce ȋn ce mai solicitat de
pacienţi vȃrstnici.
Sloganul geriatrilor este emis de Ana Aslan “ Să dai viaţă anilor şi nu ani vieţii.”
Ȋngrijirea vȃrstnicilor diferă de cea a adultului din numeroase motive. Unele sunt legate
de modificările care apar ȋn procesul de ȋmbătrȃnire, altele de multitudinea bolilor şi internărilor
ce acompaniază ȋmbătrȃnirea.
Poate că una din cele mai importante provocări ale midicinei este studierea şi ȋnţelegerea
procesului de ȋmbătrȃnire. Deşi suntem capabili să ȋnţelegem procesul de ȋmbătrȃnire ȋn culturile
celulare, este ȋncă foarte greu de a-l ȋnţelege la nivelul ȋntregului organism.
Distinc ȋn culturile celulare, este ȋncă foarte greu de a-l ȋnţelege la nivelul ȋntregului
organism.
Distincţia dintre aşa numita ȋmbătrȃnire normal şi modificările patologice din ȋmbătrȃnire
este de importantă critica pentru ȋngrijirea vȃrstnicului. Aceasta pentru că trebuie evitată atȃt
interpretarea patologiei curabile la simpla manifestare a ȋmbătrȃnirii, cȃt şi ȋncercarea de a trata
procesele natural ale ȋmbătrȃnirii ca şi cum ar fi boli.Ambele situaţii sunt periculoase, dar a 2-a
cu precădere ţinȃnd cont de faptul că vȃrstnicii sunt atȃt de vulnerabili la efectele iatrogene.

1
 Ȋn 1988, OMS a inclus problemele ȋmbătrȃnirii printer primele cinci problem de sănătate
ale lumii, alături de bolile cardiovasculare, cancer, SIDA şi consumul de alcool. De aceea
cunoştinţele de gerontology şi geriatrie sunt nu numai o necessitate dar şi o obligaţie.
Gerontologia = este ştiinţa fenomenelor biologice, psihologice şi sociologice care se
asociază cu ȋmbătrȃnirea. Cu alte cuvinte este ştiinţa care se ocupă cu studierea vȃrstnicului şi a
procesului de ȋmbătrȃnire. Ea cuprinde studierea modificărilor somatice, psihice, funcţionale şi
sociale ale populaţiei pe măsură ce aceasta ȋmbătrȃneşte, evaluarea etapelor ȋmbătrȃnirii
populaţiei asupra societăţii şi aplicarea acestor cunoştinţe ȋn politici şi programe de sănătate.
Geriatria = este specialitatea medicală care se ocupă de problemele somatice, psihice,
funcţionale şi sociale ȋn ȋngrijirea acută, cronică, preventive, de recuperare şi terminal a
vȃrstnicului (Congresul European de medicină geriatric – Copenhaga sept 2008).
Scopurile ȋn geriatrie sunt:
- ȋngrijirea şi vindecarea
- ȋmbunătăţirea sau menţinerea funcţionalităţii şi a calităţii vieţii
- preventive
- ȋngrijirea terminal.

Concepte de bază ȋn ȋngrijirea vȃrstnicului

- menţinerea vȃrstnicilor ȋn propriile case cȃt mai mult posibil, cu support adecvat
pentru ei şi pentru cei ce ȋi au ȋn ȋngrijire.
- asigurarea unei ȋngrijiri medicale corespunzătoare şi continue la trecerea din mediul
de spital la domiciliu.
- dezvoltarea unei plaje largi de opţiuni ȋn ceea ce priveşte ajutorul şi ȋngrijirea
vȃrstnicilor.
- creşterea legăturilor dintre serviciile implicate ȋn ȋngrijirea vȃrstnicului ( servicii
medicale şi sociale).
- asigurarea unei evaluări corespunzătoare pentru vȃrstnicul cu dizabilităţi, prin
ȋnfiinţarea unor echipe comunitare de evaluare geriatrică.

2
Istoria geriatriei

Vȃrsta ȋnaintată a fost obiect de preocupare ȋncă din cele mai vechi timpuri, ca şi găsirea
elixirului tinereţii veşnice, cele mai vechi preocupări de aceasta fiind scrierile pe papirusuri din
Egiptul antic. Aceleaşi preocupări le găsim şi ȋn Grecia antică, ȋn India.
Ȋn Evul Mediu, cea mai importantă scriere cu referire la ȋmbătrȃnire este Canonul
Medical scris de medical şi filosoful person Abn Ali Iln Sina (980 – 1037), considerat de arabi al
3-lea Aristotel şi cunoscut sub numele latinizat de Avicena. Este prima carte ȋn care se dădeau
instrucţiuni clare despre ȋngrijirea bătrȃnilor. Avicena spunea că bătrȃnii au nevoie de mult
somn, corpurile lor să fie unse cu ulei, le recomandă plimbările şi exerciţiile fizice iar ca dietă,
alimentaţia să se facă ȋn cantităţi mici la o masă, dar repetat. Canonul Medical recunoştea 4
perioade ale vieţii: perioada de creştere, de adult, de vȃrstnic şi cea de decrepitudine.
Odată cu Renaşterea ȋncepe o eră ȋn gȃndirea geriatric, cu scrieri importante.Termenul de
geriatrie a fost inventat de Ignatz Nascher ȋn 1909. El spunea geriatrie de la Geras (vȃrsta
ȋnaintată) şi iatrikos ( legat de vȃrstnic). Nascher este tatăl geriatriei, mama sa fiind Marjory
Warren medic britanic care a creat prima unitate de geriatrie din Marea Britanie.
Ȋn Romȃnia, ȋnceputurile geriatriei se leagă de numele Prof. dr. Ana Aslan care a ȋnfiinţat
primul institute de geriatrie din lume ȋn 1952. Ea este cea care descoperă unicul medicament
gerontologic din lume – gerovital (eutrofic).Spunem gerontologic pentru că intervine la nivel
molecular şi este un medicament geriatric pentru că acţionează asupra unor mecanisme commune
bolilor cornice degenerative ale vieţii a treia.

Ce este ȋmbătrȃnirea?

Ȋmbătrȃnirea reprezintă o afectare funcţională, progresivă şi generalizată, avȃnd drept

rezultat o pierdere a capacităţilor adaptative la stress, pierderea mobilităţii şi o creştere a riscului
de ȋmbolnăvire. Ȋmbătrȃnirea este caracterizată de o insuficientă menţinere a homeostaziei
(echilibrului mediului intern) ȋn condiţii de stress fiziologic, insuficienţă care se asociază cu o
scădere a viabilităţii şi o creştere a vulnerabilităţii individului.

3
(Miller) Ȋmbătrȃnirea este un proces care transformă indivizii tineri şi sănătoşi ȋn indivizi fragili,
cu rezerve funcţionale scăzute ale tuturor aparatelor şi sistemelor, vulnerabili la boli şi deces,
vulnerabilitate care creşte ȋntr-o manieră exponenţială.

Caracteristicile procesului de ȋmbătrȃnire

1. Compoziţia organismului se modifică – apar modificări ale musculaturii (sarcopenia), ale

ţesutului gras (creşte), ale celui osos (osteopenia şi osteoporoza)
2. Capacitatea funcţională scade progresiv. Aceste scăderi apar progresiv după 30 ani şi sunt
variabile de la un individ la altul.
3. Capacitatea adaptativă la modificările ambientale. Se modifică reducȃndu-se. Principala
trăsătură a ȋmbătrȃnirii este reducerea capacităţii de menţinere a homeostaziei – instalarea
homeostenozei
4. Susceptibilitatea şi vulnerabilitatea la boală creşte – incidenţa bolilor creşte cu vȃrsta
5. Mortalitatea creşte exponential.

Clasificarea persoanelor ȋn vȃrstă

 Vȃrsta cronologică – număr de ani trăiţi

- 60 (65) – 70 – perioada de vȃrstnic (trecerea spre ȋmbătrȃnire)
- 75-85(90) – perioada de bătrȃn
- Peste 85 (90) – marea bătrȃneţe, perioada de longevitate a individului.
 Vȃrsta biologică – legată de capacitatea funcţională a individului
 Vȃrsta psihologică
 Vȃrsta socială – legată de capacitatea de a contribui la viaţa societăţii.

4
Clasificarea procesului de ȋmbătrȃnire

Ȋmbătrȃnire fiziologică – armonioasă, reuşită, ȋn care vȃrsta cronologică se identifică cu vȃrsta

biologică.
Ȋmbătrȃnirea nefiziologică sau patologică, nu ȋnseamnă că bătrȃneţea este o boală şi ea poate fi:
- prematură (cȃnd ȋncepe timpuriu)
- accelerate (cȃnd ritmul de ȋmbătrȃnire se accelerează la un moment dat – după
pensionare, internării, decese ȋn familie).

Exemple de ȋmbătrȃnire premature:

- Progeria – apare după al 2-lea an de viaţă, este o boală genetică, decesul 8-13 ani.
- Sdr. Werner – afecţiune genetică care apare ȋn caz de cosangvinitate a părinţilor.
Subiecţii se dezvoltă normal pȃnă la pubertate apoi apare o ȋmbătrȃnire precoce la
adultul tȃnăr cu ateroscleroză, DZ tip II, osteoporoză, ȋncărunţire, atrofii tegumentare,
cataractă. Subiecţii mor ȋn jur de 40 de ani.
- Sdr. Down – boală genetică cromozomială (trisomia 21) este legată de vȃrsta mamei.
Este considerate o ȋmbătrȃnire precoce sau premature deoarece ȋn jurul vȃrstei de 45
de ani pot dezvolta o formă precoce de demenţă Alzheimer.

Cauzele ȋmbătrȃnirii – teoriile ȋmbătrȃnirii

Există mai multe teorii care ȋncearcă să explice procesul ȋmbătrȃnirii şi cauzele
sale. Nu toate sunt complete, dar sunt complementare.

1. Teoria uzurii

Organele sunt afectate de toxinele din dietă şi din mediu: grăsimi, dulciuri, alcool, nicotine,
stresul psihic şi fizic. Cu vȃrsta organismal pierde capacitatea de a repara daunele produse de
dietă, mediul ȋnconjurător, bacterii, virusuri. De aceea mulţi bătrȃni mor de boli peste care ar fi
trecut cu uşurinţă ȋn tinereţe.

5
 2. Teoria legăturilor intermediare

Se referă la procesul de glicozilare, care este la fel de important ca cel de oxidare. S-au
descoperit numeroşi produşi care inhibă acest produs (carnozină, metformin, piridoxamina – nu
sunt ȋncă disponibili pe piaţă).

3. Teoria radicalilor liberi

Radicalul liber este orice moleculă care diferă de moleculele convenţionale prin aceea că posedă
un electron liber, proprietate care ȋi permite să reacţioneze cu alte molecule ȋntr-un mod
distructiv. Radicalii liberi sunt capabili să afecteze practice orice moleculă dar mai ales cele cu
durată lungă de viaţă: collagen, elastina, AND, mucopolizaharide, lipidele din membrane
celulară.

Principalii radicali liberi sunt:

- Radicalul superoxid
- Radicalul hidroxil
- Radicalul hidroperoxil
- Radicalul alkoxil
- Radicalul peroxil
- Oxidul nitric

Acţiunea radicalilor liberi ȋncepe la naştere şi continua pȃnă ȋn momentul morţii. Afectarea
metabolismului celular datorită radicalilor liberi este parte a ceea ce ȋmbătrȃneşte celulele
noastre. Substanţele care contraatacă efectele negative ale radicalilor liberi sunt numite
antioxidanţi: vit. C, vit.E, betacaroten, coenzima Q10, seleniul, melatonina, piritinol, acidul
alfalipidic.

4. Teoria erorilor catastrofale

Ipoteza aceasta presupune că dacă apare o eroare ȋn procesul de transcripţie sau de translaţie din
sinteza unei protein date, proteina rezultată, defectuoasă ar putea determina o aşa zisă “ criză de
eroare”, adică o cascadă de procese biochimice alterate care ar alerta funcţia celulară.

5. Teoria mitocondrială – este un subtip al teoriei radicalilor liberi.

6
 6. Teoria acumulărilor

Ȋmbătrȃnirea este determinate de acumularea anumitor substanţe, cum ar fi lipo…..(pigmentul

bătrȃneţii), collagen ȋmbătrȃnit, neutrofile denaturate ȋn interiorul celulei.

7. Teoria neuroendocrine

Hipofiza controlează activitatea sistemului endocrine, fiind ȋnsă la rȃndul ei sub controlul
hipotalamusului. Activitatea acestuia este sub influenţa glandei pineale, care reglează funcţiunea
ciclică a ȋntregului system neuroendocrine (cel mai evident ciclu somn – veghe).

Homeostazia = procesul de menţinere a parametrilor organismului (hematologici,

endocrinologici, biochimic, imunologici) ȋntr-o limită relative ȋngustă, compatibilă cu sănătatea
şi viaţa. Dacă organismal uman ar fi capabil să rămȃnă ȋntr-o homeostazie perfecta de la naştere,
atunci naşterea şi dezvoltarea lui ar fi imposibilă.

De cȃnd ȋmbătrȃnim? (cȃnd ȋncepe ȋmbătrȃnirea)

Celebrul personaj biblic Mathusalem a trait 969 ani.

Adam – 930 ani

Noe – 950 ani.

Durata medie de viaţă ȋn antichitate – 25-30 ani. Ȋn Evul mediu bătrȃneţea ȋncepea la 45
ani. Din punct de vedere fizic ȋmbătrȃnirea se considera că ȋncepe din momentul ȋn care se
ȋncepe dezvoltarea (momentul concepţiei).

Doar atȃt timp cȃt longevitatea este un proces determinat genetic, se poate spune că
ȋmbătrȃnirea ȋncepe cȃnd genele responsabile de longevitate sunt supresate.

Ştiinţific este dovedit că după vȃrsta de 30 de ani ȋncepe procesul de ȋmbătrȃnire. Practic,
după această vȃrstă se pierde annual 1% din rezervele funcţionale ale tuturor aparatelor şi
sistemelor.