Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Povesti de Craciun-Text
Povesti de Craciun-Text
Povesti de Craciun-Text
O VOCE: Stelele priveau de pe cerul întunecat al noptii spre pământ. Acolo tocmai era iarnă.
Zăpada se asternuse peste toate ca o pătură albă. Era foarte liniste, căci omătul înăbutea
aveau nimic de făcut pe afară. Dintr-o căsută de la marginea satului răzbătea o rază slabă de
caldă, gălbuie. Răzbătea prin fereastră si arunca o pată galbenă-aurie pe zăpadă.(apar vreo
ALTĂ STEA: Ai dreptate! Luna si noi, stelele, trimitem pe pământ cea mai frumoasă lumină. Ce
LUNA: Poate că această luminită cu strălucirea ei înseamnă uneori pentru oameni mai mult
decât razele noastre argintii care vin de atât de departe. De exemplu această mică pată de
frumoasă pe care un băiat o cumpărase din economiile lui. A aprins-o si a pus-o în geam
pentru ca pisica lui să poată găsi drumul spre casă. Pisica era plecată de mult de acasă si
LUCEAFĂRUL DE SEARĂ: E adevărat, n-ar trebui să fim atât de dispretuitoare fată de lumina
slabă a lumânării. Pentru oameni ea este importantă prin apropiere si strălucirea ei caldă. Le
(Către LUMÂNARE)
LUCEAFĂRUL DE SEARĂ: TE salut, surioară de jos! Alini cu strălucirea ta pe cei tristi, dărui
LUNA: Vedeti, dragii mei, de aceea, stelele si lumânările stălucesc laolaltă în pomii de Crăciun
si de aceea punem o lumânare în fata ieslei deasupra căreia luminează Steaua din Betleem.
Stelele si luna dispar, apare băiatul si ia lumănarea.Începe si ninge Dansul fulgilor. La geamul
BĂIATUL: Nu pot!
UN FULG: Hai! Eu si fratii mei vom dansa împreună pentru tine.Hai vino....
ALT FULG: Hai vino! Promitem ca te vom inveseli si vei uita de raceala!
Băiatul iese din casă. Fulgii încep să danseze transformându-si în stea, apoi într-o inimă.
ÎNGERUL: Eu sunt Îngerul Crăciunului. Comisia cerească m-a ales din toată ceata de îngeri să-l
ajut pe Mos Crăciun la împărtirea darurilor. Iar copiilor cuminti, în noaptea de Ajun le
ÎNGERUL: Sfânta datorie de-a aduce-n orice loc: cântec, joc si veselie, urări calde de noroc. Să
se bucure tot omul, tot copilul, mic sau mare că trăiește din nou momentul cel mai sfânt din
calendare. Două zeci si cinci decembrie, este ziua când îl asteptati, iar el nu întârzie niciodată
BAIATUL: Nu!
INGERUL :Hai ca ti o voi povesti eu. În ţinuturile de la miazănoapte, demult ,trăia un priţ
mândru şi bogat, care avea patru feciori: Lăcomie îl chema pe cel mare, pe al doilea Trufie, pe
al treilea îl chema Lene şi pe cel mai mic dintre ei, Bunătate. Anii au trecut pe nesimţite şi
mama copiilor a murit. Îndurerat şi îmbătânit, prinţul ,îi chemă la el pe cei patru feciori şi le
Prinţul: Feţii mei, moartea mamei voastre m-a îndurerat peste măsură. Sunt slăbit şi bătrân şi
înainte să închid ochii trebuie să-mi împart averea.Vreau ca cel mai vrednic dintre voi să
moştenească totul. Aşa că plecaţi şi întoaceţi-vă peste un an să-mi spuneţi ce faptă de seamă
Lăcomie: Am plecat.
Lene: Aici, acasă, e bine: pun-te masă , scoal-te masă. N-am trebuinţă să mân pe drumuri
necunoscute şi să mă obosesc. N-am nevoie de avere; numai lucru de-a gata. S-o găsi şi
Bunătate: Nici eu nu aş porni tăicuţă de acasă, că unde este mai bine ca aici ! Dar voinţa ta
Povestitorul: Trecu anul repede ca clipele în zbor şi iată că flăcăii se întorc să dea socoteală
Lăcomie: Dragă tăicuţă, pretutindeni pe unde am trecut am căutat să smulg oamenilor cât
mai
mult, ca să-ţi rotunjesc averea, că şi aşa va fi toată a mea. Dar ce crezi, oamenii m-au gonit şi
m-au huiduit. M-am întors deci cu mâna goală! (zise Lăcomie arătâd mâinile goale prinţului )
Prinţul: Să ştii Lăcomie, că ai făcut rău cerând fără să dai nimic în schimb. De aceea socotesc
Trufie (zâmbind): Am trecut pretutindeni fără să privesc în jos sau în ochii oamenilor şi m-am
socotit mai presus de ei. I-am umilit şi i-am sfidat ,ca un adevărat rege .Merit deci moştenirea
ta!
Prinţul (cu durere în glas): Nicidecum. Pe oameni trebuie să-i respecţi şi să-i iubeşti,
Lenea (moţăia pe scaun, se întinse): Atunci, tăicuţă, dă-mi mie averea ta. Eu nu m-am lăcomit
Prinţul: Să ştii, Lene, că nimic nu vine de-a gata, ci totul se câştigă prin muncă!
Bunătate: Tăicuţă dragă, eu, cum ţi-am spus, n-am nevoie de nicio avere si nicinu o merit
Bunătate: Păi când am plecat de aici, am ajuns la casa unui moşneag, care făurea jucării. Am
intrat în slujba lui şi am învăţat să fac jucării. La plecare mi-a dăruit un sac cu jucării, ca să-l
aduc să mă poţi crede. Pe drum, însă am întâlnit mulţi copii şi le-am dăruit lor jucăriile.
Bucuria din ochii lor m-a răsplătit într-atât că nu mai am nevoie de nici o avere!
Prinţul: Tu eşti fiul meu cel vrednic, Bunătate. Ai dovedit că nu eşti lacom, nici trufaş şi că îţi
place să munceşti. Meseria e brăţara de aur! Te-ai dovedit bun şi milostiv. Tu meriţi toată
averea mea!( feciorii îngenunchează, prinţul îşi dă jos coroana şi o aşează pe capul fiului mai
Bunătate: Vom împărţi averea în 4 părţi egale, aşa cum se cuvine. Şi vom stăpâni toţi asupra
acestui ţinut.
( Lăcomie şi Trufie se retrag puţin şi şuşotesc ceva împreună cu Lene apoi se întorc rostind
aspru )
Lăcomie: Am hotărât!
Trufie: Pleacă! Noi vom stăpâni averea! Avem trei părţi şi tu doar una!
Povestitorul: Bunătate părăsi castelul şi se îndreptă spre casa bătrânului făuritor de jucării.
( cei trei rămân râzând în gura mare şi arătând cu degetul spre Bunătate care pleca, apoi ies
Lenea: Tare greu mă mai descurc şi mare nevoie am de un ajutor. Pe unde o fi Bunătate?
Moşul: Mare bucurie-mi faci, fiule (se îmbrăţişează ). Văd că ţi-ai pus hainele de lucru. Dă-i
bătaie! Avem atâtea de făcut! (aranjează în sac jucării şi pachete ). Eu sunt bătrân şi slăbit,
las în mâinile tale sarcina de a bucura sufletele copiilor cu aceste minunate jucării.
Moşul: Sania mea fermecată şi renii îţi vor fi sprijin în călătorie, iar spiriduşii ( face un semn
cu mâna şi spiriduşii intră având fiecare o jucărie pe care le aşează lângă sac) te vor ajuta cu
jucăriile. Bun venit spiriduşelor şi spiriduşilor! Noi mergem să ne odihnim niţel, lăsăm totul în
Spiriduş 1: Cred că moşul abia aşteaptă să plece.Va merge ca în fiecare an, la toţi copiii?
Spiriduş 3: Cum la o mică parte? Păi eu am făcut lista cu toţi copiii şi am pregătit pentru
Spiriduş 4: Sper că nu ai greşit lista ca şi anul trecut! Vă mai amintiţi? Ai trimis unei fetiţe o
Spiriduş 3: Din curiozitate! Vor să le afle secretul. Cine strică acum o jucărie măşinuţă, când
Spiriduş 5: Dar cu învăţatul cum e ? Unii copii învaţă şi alţii nu .De ce nu învaţă toţi?
Spiriduş 4: Toţi învaţă după puterile lor ,numai că unii sunt mai puţin îndemânatici şi se
descurcă maiiii... mai încet cu cartea. Dar fiecare copil are partea lui bună!
Spiriduş 8: M-aţi convins şi pe mine! Toţi copii sunt buni şi merită câte o jucărie. Anul acesta!
Că dacă mă mai supără vreunul, la anul îl şterg de pe listă şi gata( intră în scenă moşul şi
Moşul ( către Bunătate ): Dragul meu e timpul să-ţi urez drum bun! Sunt convins că vei face
treabă bună!
Bunătate: Dorinţa ta, e poruncă pentru mine! (se îmbrăţişează şi Bunătate ia sacul şi pleacă)
Spiriduşii: Drum buuuuun!
INGERUL: Aşa cum ai înţeles, Bunătate a devenit Moş Crăciun şi cutreieră lumea cu alaiul
INGERUL: Iti voi spune si legenda acestuia. În Anglia trăia un călugăr pe nume Wilford. Într-o
INGERUL: Prăbusindu-se la pământ, stejarul s-a crăpat în patru bucăti, iar dilăuntrul său răsări
Wilford apre in scena. In spatele lui doi oameni trag dupa ei un brad.
WILFORD: Acest copacel va fi copacul nostru cel sfânt în seara aceasta. Este semn al păcii,
căci casele voastre sunt făcute din brad. Este semn de viată fără sfârsit, căci frunzele sale
sunt vesnic verzi. Vedeti cum se înaltă spre ceruri? Să-l numim copacul pruncului Cristos.
voastre. Acolo el va fi înconjurat de daruri izvorăte din dragoste si ritualuri ale bunătătii.
INGERUL: Uite asta este legenda bradului de Craciun. Si de atunci incercam ca in fecare an sa
baiatul impodobesc bradul) Maria si Iisus părăsiseră cetatea pentru a se ascunde de regele
Irod. Erau osteniti, asa că au poposit într-o pesteră să se odihnească. A doua zi ajunseră si
soldatii la pesteră, dar nu intrară, fiindcă gura ei era acoperită de pânze de păianjen. În
timpul noptii, pe când cei doi dormeau, un păianjen tesuse la intrarea în pesteră o perdea de
că atunci când vezi beteala pe un pom de Crăciun, să sti că ea simbolizează pânza de păianjen
BAIATUL: Si cum au aparut acei ciorapii, ca ei nu seamana cu ciorapii mei din picioare?
Era odată un nobil cumsecade a cărui sotie murise răpusă de boală, lăsându-i pradă
deznădejdii pe el si cele trei fete ale lor. După ce îsi pierdu toti banii în investisii proaste si
inutile, familia fu nevoită să se mute într-o căsută tărănească,unde fetele se ocupau singure
FATA 1: Tata stiu ca am pierdut toti banii si am fost nevoiti sa ne mutam aici, in aceasta casuta
TATAL: Stiu, fetele mele, dar nici un senior nu va va vrea acum sa va ia fara avere.
FATA 2: Dar tata...Nu putem ramane ne maritate. Ce se va alege de viata noastra acum?
INGERUL: Într-o seară, după ce fetele îsi spălaseră vesmintele, îsi atârnară ciorapii la uscat
deasupra vetrei. În noaptea aceea, Sfântul Nicolae, cunoscând disperarea tatălui lor, poposi
zării ciorapii fetelor. Inspirat, scoase trei pungi cu aur din sacul său si le aruncă pe horn în jos,
FATA 3: Aseara am pus la uscat ciorapii astia. Si acum cand am vrut sa vad daca s au uscat am
TATAL: Pe semne Dumnezeu a ascultat ruga voastra, fata mea, si nu a vrut sa ramaneti
ÎNGERUL: Păi, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau
casa omului de spiritele rele. De fapt, spiriduşi sunt buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale
ÎNGERUL:In Laponia.
BĂIATUL: Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în
ÎNGERUL: Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului
magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu
puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face
să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza
luminii de Crăciun.
Îngerul: Rudolph, care este cel mai celebru ren, el este conducătorul celorlalţi opt,pe nume,
stai că am uitat. Mereu uit cum îi cheamă pe toţi.(scoate o foaie din buyunat şi citeşte):
INGERUL : Cred ca celmai bine ar fi sa ii chemam si sa ii intebam pe ei. Hai renilor veniti...
(renii intra pe melodie. Se aseaza in ordine cu Rudolph in frunte). Rudolph spunene si noua
de ce ai tu nasul rosu:
RUDOLPH : Când eram pui, nasul meu a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este
strălucitor şi roşu.
BLITZEN: Bietul Rudolf! Prietenii îl ironizau, ba unii chiar refuzau să se joace cu el. Până şi
cei din familia sa, deşi nu îi arătau pe faţă, se ruşinau să iasă cu Rudolf în lume.
COMET: Dar pe lângă nasul roşu, Rudolf mai avea ceva: un suflet bun. De aceea îi ierta pe toţi
pentru comportarea lor. Şi nu numai atât, era şi foarte harnic, nu se dădea înapoi de la
RUDOLPH: Odată, Moş Crăciun întârziase mai mult ca de obicei pe la casele copiilor. Se
făcuse întuneric şi Moşul tare nu ar fi vrut să-i dezamăgească pe micuţi. Dar cum să
Atunci el a zărit în întuneric o luminiţă. Din ce se apropia, din ce lumina creştea. Când se
apropiase destul de mult, Moşul înţelese că acea lumină venea de la nasul meu
roşu .Moş Crăciun m a rugat să-i lumineze calea pentru a ajunge mai repede cu
Moş Crăciun a ajuns cu bine pe la casele copiilor, a împărţit cadourile şi voie bună tututor.
De atunci,eu îl ajută în fiecare an pe Moş Crăciun, fiind în fruntea alaiului şi luminând calea,
CUPID: Iar Rudolf este iubit şi preţuit de copii, fiind cel mai cunoscut ren de la sania lui Moş
Si eu as fi bun si harnic,
ÎNGERUL: Acum du-te în casă că ai înghetat de frig.si nu uita cuvintele ce ti le-am spus. Hai să
le repetăm împreună:
Pe frigul acela si pe întunericul acela, mergea pe strada o fetita cu capul gol, si cu picioarele
goale. Avusese ea doar niște papuci când plecase de-acasa, dar nu-i folosiseră mult: erau
niste papuci mari, pe care mama ei îi rupsese aproape, si erau asa de largi pentru ea, încât
mititica îi pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cât p-aci era să fie strivita între două
trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celalalt îl luase un baiat care zicea că vrea să
facă din el leagăn pentru copilul lui, cand o avea si el unul.(Intră fetita dârdâind de frig. Se
așează lângă geam, ghemuita de frig). Fetita mergea cu picioarele ei goale, rotii-vinete de
frig; si-n buzunarele ei vechi tinea strâns un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mâna o
cutie. Fusese o zi rea pentru ea si nimeni nu-i cumpărase în ziua aceea nimic, si n-avea prin
urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Bieta fetita!
FETITA: Mi-e asa frig. Dar nu mă pot duce acasă. Nu am vândut nici o cutie de chibrituri, iar
dacă mă va vedea tatăl meu cu toate cutiile si fără nici un bănut, mă va bate strasnic pentru
asta. De fapt si acasă este la fel de frig. Casa noastră are un acoriris prin care vântul suflă în
voie, chiar dacă am astupat găurile cu cârpe si zdrente în repetate rânduri. Mâinile aproape
mi-au înghetat de frig. Un chibrit aprins le-ar putea face bine.Ah, dacă as îndrăzni să scot
unul, măcar unul, ca să-mi încălzesc degetele.(FETITA scote un chibrit si-l aprinde. Se
FETITA: Ce lumină ciudată! (lumina creste). Uite o sobă mare de de fier. În care arde focul.
se stinge. Băiatul rămase cu chibritul ars în mână). Să m-ai aprind unul!(mai aprinde unul.Se
uită pe geam). A uite o masă mare acoperită cu o fata albă, pe care sclipesc portelanuri
scumpe. Iar în mijlocul ei este o gâscă friptă umplută cu prune si cu mere. Ce este asta?
Găsca s-a ridicat si vine către mine!( FETITA se retrage si se stinge chibritul).
FETITA: Hai să mai aprind unul. Vai uite un pom mare de Crăciun. E cu mult mai mare si mult
mai frumos împodobit decât am văzut eu, pe fereastră, la negustorul cel bogat! Mii de
lumânări ard pe crengile lui verzi si poze de tot felul, ca cele ce împodobesc geamurile
prăvăliilor.(Ridică mâinile să-l atingă si se stinge si cel de-al treilea chimbrit. Se uită către cer)
FETITA: Uite o stea căzătoare!A murit cineva!Asa spunea bunica: Când cade o stea, un suflet
se înaltă la Dumnezeu. Mi-e asa dor de bunica. Ea era bună cu mine! (mai aprinde un
chibrit.Apare bunica)
Bunica dă să plece.
FETITA: Bunico, ia-mă cu tine! Când s-o stinge chibritul stiu că n-o să te mai văd. Ai să pieri si
tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier ,ca si gâsca friptă, ca si pomul de Crăciun.
FETITA de disperare aprinde toate chibriturile. Bunica iese la geam si îi face semn.
Din casa iese baiatul, care era la masa cu intrega familie. O vede pe fetita jos.
BAIATUL: Ingeru Craciunului te rog ajuta ma nu putem lasa fetita aceasta sa moara. Nu este
corect. Craciunul trebuie sa fie frumos pentru toti copii din lume, indiferent de ce situatie
Apare Îngerul.
BAIATUL: Ingerule fetita asta, sarmana, a murit de frig , in fata geamului nostru. Nu poti face
o minune. Uite eu voi renunta la cadourile de Craciun din partea Mosului, doar ca aceasta
fetita sa poata trai din nou. Mai mult daca o readuci la viata, o voi primi in casa noastra, ii
INGERUL Pentru ca este seara Ajunul si în această noapte magică orice este posibil am sa fac
o minune.... trezeste-te(fata se trezeste) si mergi cu baiatul acesta in casa, care va avea grijă
de tine. Nu va mai trebui să vinzi chibrituri. Acum vei avea o casă călduroasă, cu pom de
Crăciun, împodobit cu beteală, sub care stau cadourile de la Mosul. Iar în mijlocul camerei
este masa de Crăciun, pe care este asternută o fată de masă albă, iar pe ea stă o găscă friptă
BUNICA: Dragul meu, ce faci afară? Hai în casă că vei îngheta de frig!
BĂIATUL: Bunico. Uite fetita asta . Sarmana inghetase de frig in fata geamului nostru. Nu o
Asa ca bine ai venit in familia noastra. dar hai intrati ca veti ingheta de frig.
ÎNGERUL: Eu sunt Îngerul Crăciunului. Comisia cerească m-a ales din toată ceata de îngeri să-l
ajut pe Mos Crăciun la împărtirea darurilor. Iar cum Mos Crăciun nu a putut ajunge acum l-a
voi, el încă lucrează cu spiridusii lui, la cadourile voastre, eu vă voi împărti câte ceva din
partea lui.