Un băiat pune o lumănare aprinsă pe pervazul geamului.

O VOCE: Stelele priveau de pe cerul întunecat al noptii spre pământ. Acolo tocmai era iarnă.

Zăpada se asternuse peste toate ca o pătură albă. Era foarte liniste, căci omătul înăbutea

orice zgomot de pe drumuri. Oamenii sedeau în odăile lor încălzite, bucurându-se că nu

aveau nimic de făcut pe afară. Dintr-o căsută de la marginea satului răzbătea o rază slabă de

lumină.(un reflector luminează o lumănare de pe pervazul geamului). Era o astfel de luminită

caldă, gălbuie. Răzbătea prin fereastră si arunca o pată galbenă-aurie pe zăpadă.(apar vreo

trei stele si luna. Sunet de magie)

O STEA: Ce caută fărâma asta de lumină în bezna noptii?

ALTĂ STEA: Ai dreptate! Luna si noi, stelele, trimitem pe pământ cea mai frumoasă lumină. Ce

caraghios arată în schimb pâlpâiala asta galbenă de jos!

LUNA: Poate că această luminită cu strălucirea ei înseamnă uneori pentru oameni mai mult

decât razele noastre argintii care vin de atât de departe. De exemplu această mică pată de

lumină care se asterne prin fereastră pe zăpadă provine de la o lumânare. O lumănare

frumoasă pe care un băiat o cumpărase din economiile lui. A aprins-o si a pus-o în geam

pentru ca pisica lui să poată găsi drumul spre casă. Pisica era plecată de mult de acasă si

băiatului îi era teamă ca aceasta să nu se fi rătăcit. Luminita de la fereastră este menită să îi

arate unde este casa si că era asteptată acolo.

LUCEAFĂRUL DE SEARĂ: E adevărat, n-ar trebui să fim atât de dispretuitoare fată de lumina

slabă a lumânării. Pentru oameni ea este importantă prin apropiere si strălucirea ei caldă. Le

dă sperantă si sigurantă în vremuri întunecate.

(Către LUMÂNARE)
LUCEAFĂRUL DE SEARĂ: TE salut, surioară de jos! Alini cu strălucirea ta pe cei tristi, dărui

sperantă celor descurajati si luminezi pe cei care au nevoie de flacăra ta în întuneric!

LUMĂNAREA: Multumesc, multumesc. Mă umple de mândrie spusele tale si sunt hotărâtă să

–mi împlinesc menirea pe pământ până la ultimul strop de ceară.

LUNA: Vedeti, dragii mei, de aceea, stelele si lumânările stălucesc laolaltă în pomii de Crăciun

si de aceea punem o lumânare în fata ieslei deasupra căreia luminează Steaua din Betleem.

Stelele si luna dispar, apare băiatul si ia lumănarea.Începe si ninge Dansul fulgilor. La geamul

unei case un baietel priveste cum ninge.

BĂIATUL: Ce frumos ninge afară!

UN FULG: De ce nu iesi afară ca să ne admiri mai bine?

BĂIATUL: Nu pot!

ALT FULG: Vino numai putin.

BĂIATUL: Nu pot! Am răcit!

UN FULG: Hai! Eu si fratii mei vom dansa împreună pentru tine.Hai vino....

BAIATUL: Dacă mă vede tatăl meu afară...îmi trage o mamă de bătaie...

ALT FULG: Hai vino! Promitem ca te vom inveseli si vei uita de raceala!

Băiatul iese din casă. Fulgii încep să danseze transformându-si în stea, apoi într-o inimă.

Băiatul stă si priveste. Deodată apare o siluetă

BĂIATUL: Cine esti tu?

ÎNGERUL: Eu sunt Îngerul Crăciunului. Comisia cerească m-a ales din toată ceata de îngeri să-l

ajut pe Mos Crăciun la împărtirea darurilor. Iar copiilor cuminti, în noaptea de Ajun le

îndeplinesc o dorintă. Doar dacă în ziua de Ajun ei spun următoarele cuvinte:

Îngerasul meu, fii mereu cu mine.

Sfatul tău cel bun intre-n minte mea:

Tu aduci din cer sfânta-întelepciune

si în piept îmi pui inimă de stea!

Chiar si Mos Crăciun tot prin tine vine,

Tu-l îndrumi aici-oaspete iubit-

Si-i soptesti încet multe despre mine

Si primesc în dar tot ce mi-am dorit.

Mâine, de Crăciun, totul va fi bine,

Căci sărbătorim pe Iisus Hristos-,

Îngeras, aud cum glasul tău îmi spune

Să mă bucur mult, să mă port frumos.

BĂIATUL: Dar de ce vine Mos Crăciun?

ÎNGERUL: Sfânta datorie de-a aduce-n orice loc: cântec, joc si veselie, urări calde de noroc. Să

se bucure tot omul, tot copilul, mic sau mare că trăiește din nou momentul cel mai sfânt din

calendare. Două zeci si cinci decembrie, este ziua când îl asteptati, iar el nu întârzie niciodată

BĂIATUL: Dar de ce se numeste Mos Crăciun?

INGERUL: Pai tu nu sti legenda lui Mos Craciun?

BAIATUL: Nu!

INGERUL :Hai ca ti o voi povesti eu. În ţinuturile de la miazănoapte, demult ,trăia un priţ

mândru şi bogat, care avea patru feciori: Lăcomie îl chema pe cel mare, pe al doilea Trufie, pe

al treilea îl chema Lene şi pe cel mai mic dintre ei, Bunătate. Anii au trecut pe nesimţite şi
mama copiilor a murit. Îndurerat şi îmbătânit, prinţul ,îi chemă la el pe cei patru feciori şi le

zise: (Intră în scenă prinţul )

Prinţul: Feţii mei, moartea mamei voastre m-a îndurerat peste măsură. Sunt slăbit şi bătrân şi

înainte să închid ochii trebuie să-mi împart averea.Vreau ca cel mai vrednic dintre voi să

moştenească totul. Aşa că plecaţi şi întoaceţi-vă peste un an să-mi spuneţi ce faptă de seamă

aţi săvârşit, care să merite averea mea .

Lăcomie: Am plecat.

Trufie: Şi eu mă grăbesc la drum.

Lene: Aici, acasă, e bine: pun-te masă , scoal-te masă. N-am trebuinţă să mân pe drumuri

necunoscute şi să mă obosesc. N-am nevoie de avere; numai lucru de-a gata. S-o găsi şi

pentru mine un blid cu mâncare!

(Prinţul oftează şi îl lasă în pace, iar Lene se aşează pe un scaun şi se întinde )

Bunătate: Nici eu nu aş porni tăicuţă de acasă, că unde este mai bine ca aici ! Dar voinţa ta

este poruncă pentru mine !....( iese şi Bunătate şi intră povestitorul )

Povestitorul: Trecu anul repede ca clipele în zbor şi iată că flăcăii se întorc să dea socoteală

prinţului de faptele lor.

Lăcomie: Dragă tăicuţă, pretutindeni pe unde am trecut am căutat să smulg oamenilor cât

mai

mult, ca să-ţi rotunjesc averea, că şi aşa va fi toată a mea. Dar ce crezi, oamenii m-au gonit şi

m-au huiduit. M-am întors deci cu mâna goală! (zise Lăcomie arătâd mâinile goale prinţului )

Prinţul: Să ştii Lăcomie, că ai făcut rău cerând fără să dai nimic în schimb. De aceea socotesc

că nu eşti vrednic de averea mea!

Trufie (zâmbind): Am trecut pretutindeni fără să privesc în jos sau în ochii oamenilor şi m-am
socotit mai presus de ei. I-am umilit şi i-am sfidat ,ca un adevărat rege .Merit deci moştenirea

ta!

Prinţul (cu durere în glas): Nicidecum. Pe oameni trebuie să-i respecţi şi să-i iubeşti,

socotindu-te egalul lor. Nici tu nu meriţi averea mea!

Lenea (moţăia pe scaun, se întinse): Atunci, tăicuţă, dă-mi mie averea ta. Eu nu m-am lăcomit

şi nici trufaş n-am fost cu nimeni. Nu m-am mişcat de la locul meu!

Prinţul: Să ştii, Lene, că nimic nu vine de-a gata, ci totul se câştigă prin muncă!

Bunătate: Tăicuţă dragă, eu, cum ţi-am spus, n-am nevoie de nicio avere si nicinu o merit

.Fapta mea este cu totul neînsemnată!

Prinţul: S-o auzim!

Bunătate: Păi când am plecat de aici, am ajuns la casa unui moşneag, care făurea jucării. Am

intrat în slujba lui şi am învăţat să fac jucării. La plecare mi-a dăruit un sac cu jucării, ca să-l

aduc să mă poţi crede. Pe drum, însă am întâlnit mulţi copii şi le-am dăruit lor jucăriile.

Bucuria din ochii lor m-a răsplătit într-atât că nu mai am nevoie de nici o avere!

Prinţul: Tu eşti fiul meu cel vrednic, Bunătate. Ai dovedit că nu eşti lacom, nici trufaş şi că îţi

place să munceşti. Meseria e brăţara de aur! Te-ai dovedit bun şi milostiv. Tu meriţi toată

averea mea!( feciorii îngenunchează, prinţul îşi dă jos coroana şi o aşează pe capul fiului mai

mic, Bunătate, apoi iese)

Povestitorul: Curând prinţul se stinse. Bunătate îi chemă pe fraţii săi şi le zise:

Bunătate: Acum după ce l-am coborât pe tăicuţa în groapă ce vom face?

Lăcomie: Tu hotărăşti, eşti moştenitorul averii!

Bunătate: Vom împărţi averea în 4 părţi egale, aşa cum se cuvine. Şi vom stăpâni toţi asupra

acestui ţinut.
( Lăcomie şi Trufie se retrag puţin şi şuşotesc ceva împreună cu Lene apoi se întorc rostind

aspru )

Lăcomie: Am hotărât!

Trufie: Pleacă! Noi vom stăpâni averea! Avem trei părţi şi tu doar una!

Bunătate: Să stăpâniţi sănătoşi! Eu plec şi vă las cu bine!

Povestitorul: Bunătate părăsi castelul şi se îndreptă spre casa bătrânului făuritor de jucării.

( cei trei rămân râzând în gura mare şi arătând cu degetul spre Bunătate care pleca, apoi ies

cu hohote de râs şi intră în scenă moşneagul cu un sac de jucării )

Lenea: Tare greu mă mai descurc şi mare nevoie am de un ajutor. Pe unde o fi Bunătate?

Bunătate: Dacă mă primeşti, sunt aici să te ajut în continuare!

Moşul: Mare bucurie-mi faci, fiule (se îmbrăţişează ). Văd că ţi-ai pus hainele de lucru. Dă-i

bătaie! Avem atâtea de făcut! (aranjează în sac jucării şi pachete ). Eu sunt bătrân şi slăbit,

las în mâinile tale sarcina de a bucura sufletele copiilor cu aceste minunate jucării.

Bunătate: Cum mă voi descurca?

Moşul: Sania mea fermecată şi renii îţi vor fi sprijin în călătorie, iar spiriduşii ( face un semn

cu mâna şi spiriduşii intră având fiecare o jucărie pe care le aşează lângă sac) te vor ajuta cu

jucăriile. Bun venit spiriduşelor şi spiriduşilor! Noi mergem să ne odihnim niţel, lăsăm totul în

seama voastră. (moşul şi Bunătate se retrag )

Spiriduş 1: Cred că moşul abia aşteaptă să plece.Va merge ca în fiecare an, la toţi copiii?

Spiriduş 2: Ei la toţi copiii! La o ..... mică parte!

Spiriduş 3: Cum la o mică parte? Păi eu am făcut lista cu toţi copiii şi am pregătit pentru

fiecare jucăria visată!

Spiriduş 4: Sper că nu ai greşit lista ca şi anul trecut! Vă mai amintiţi? Ai trimis unei fetiţe o

păpuşă dolofană şi ea dorea o păpuşă Barbie!

Spiriduş 3: Nu a fost vina mea, producătorul lui Barbie a trimis marfa prea târziu. O să

primească păpuşa anul acesta!

Spiriduş 5: Fetiţa aceea trebuia să se mulţumească cu ce a primit! Să nu îi mai trimitem

nimic! Copii răi şi nerecunoscători!

Spiriduş 6: Aşa e! Şi eu cred că moşul nu ar trebui să meargă pe la toţi copiii!

Spiriduş 7: Nu se poate! După atâtea mii de ani să se schimbe obiceiul?

Spiriduş 8: Da! Copii răi şi neascultători, de ce să merite jucării?

Spiriduş 1: Nu e adevărat! Nu există copii răi!Toţi copiii sunt buni!

Spiriduş 2: Şi atunci, dacă-i aşa, de ce se comportă urât? De ce distrug jucăriile?

Spiriduş 3: Din curiozitate! Vor să le afle secretul. Cine strică acum o jucărie măşinuţă, când

se va face mare va construi o maşină adevărată!

Spiriduş 5: Dar cu învăţatul cum e ? Unii copii învaţă şi alţii nu .De ce nu învaţă toţi?

Spiriduş 4: Toţi învaţă după puterile lor ,numai că unii sunt mai puţin îndemânatici şi se

descurcă maiiii... mai încet cu cartea. Dar fiecare copil are partea lui bună!

Spiriduş 6: Măi să fie, mi-aţi înduioşat inima!

Spiriduş 7: Nu vom tăia pe nimeni de pe listă! Moşul e cel care hotărăşte!

Spiriduş 8: M-aţi convins şi pe mine! Toţi copii sunt buni şi merită câte o jucărie. Anul acesta!

Că dacă mă mai supără vreunul, la anul îl şterg de pe listă şi gata( intră în scenă moşul şi

Bunătate în straie de Moş Crăciun).

Bunătate : Hai fraţilor , că se face târziu şi copii îl aşteaptă pe Moş Crăciun !

Spiriduş 1: Pachetele sunt aranjate şi sania pregătită de drum!

Moşul ( către Bunătate ): Dragul meu e timpul să-ţi urez drum bun! Sunt convins că vei face

treabă bună!

Bunătate: Dorinţa ta, e poruncă pentru mine! (se îmbrăţişează şi Bunătate ia sacul şi pleacă)
Spiriduşii: Drum buuuuun!

INGERUL: Aşa cum ai înţeles, Bunătate a devenit Moş Crăciun şi cutreieră lumea cu alaiul

său nemaivăzut, cu clinchete de clopoţei la sania fermecată. Aşteptaţi-l!

BAIATUL: Dar bradul de Craciun cu a aparut?

INGERUL: Iti voi spune si legenda acestuia. În Anglia trăia un călugăr pe nume Wilford. Într-o

zi, pe când era înconjurat de un grup de discipoli, el doborî un stejar imens.

Se aude un sunet de taiat copac. Cade un copac

INGERUL: Prăbusindu-se la pământ, stejarul s-a crăpat în patru bucăti, iar dilăuntrul său răsări

un mic brad. Wilford se întoarse către druizi si le spuse:

Wilford apre in scena. In spatele lui doi oameni trag dupa ei un brad.

WILFORD: Acest copacel va fi copacul nostru cel sfânt în seara aceasta. Este semn al păcii,

căci casele voastre sunt făcute din brad. Este semn de viată fără sfârsit, căci frunzele sale

sunt vesnic verzi. Vedeti cum se înaltă spre ceruri? Să-l numim copacul pruncului Cristos.

Acolo el va fi înconjurat de daruri. Adunati-vă în jurul lui, dar nu în sălbăticie, ci în casele

voastre. Acolo el va fi înconjurat de daruri izvorăte din dragoste si ritualuri ale bunătătii.

INGERUL: Uite asta este legenda bradului de Craciun. Si de atunci incercam ca in fecare an sa

avem un brad de Craciun in casa noastra.

BAIATUL: Si de ce impodobim noi bradul in fiecare an?

INGERUL: Ei asta este alta legenda...(.ingerul iese si ia beteala de Craciun si impreuna cu

baiatul impodobesc bradul) Maria si Iisus părăsiseră cetatea pentru a se ascunde de regele

Irod. Erau osteniti, asa că au poposit într-o pesteră să se odihnească. A doua zi ajunseră si

soldatii la pesteră, dar nu intrară, fiindcă gura ei era acoperită de pânze de păianjen. În

timpul noptii, pe când cei doi dormeau, un păianjen tesuse la intrarea în pesteră o perdea de

pânză deasă, ca să îi stie în sigurantă.Când Maria si Iisus se treziră,văzură pânzele de

păianzen sclipind în lumina diminetii si stiură astfel că Dumnezeu îi păzise de primejdie. Asă

că atunci când vezi beteala pe un pom de Crăciun, să sti că ea simbolizează pânza de păianjen

care i-a salvat pe Maria si Iisus.

BAIATUL: Dar unde pune Mosul cadourile copiilor?

INGERUL: In ciorapii pe care acestia ii pregatesc special pentru mos.

BAIATUL: Si cum au aparut acei ciorapii, ca ei nu seamana cu ciorapii mei din picioare?

INGERUL: Hai mai bine să-ti spun legenda ciorapilor de Crăciun.

Era odată un nobil cumsecade a cărui sotie murise răpusă de boală, lăsându-i pradă

deznădejdii pe el si cele trei fete ale lor. După ce îsi pierdu toti banii în investisii proaste si

inutile, familia fu nevoită să se mute într-o căsută tărănească,unde fetele se ocupau singure

de gătit, cusut si dereticat.

Ingerul si baiatul se retrag. Ilustrare legenda.

FATA 1: Tata stiu ca am pierdut toti banii si am fost nevoiti sa ne mutam aici, in aceasta casuta

taraneasca, dar ne a venit si noua vremea sa ne maritam.

TATAL: Stiu, fetele mele, dar nici un senior nu va va vrea acum sa va ia fara avere.

FATA 2: Dar tata...Nu putem ramane ne maritate. Ce se va alege de viata noastra acum?

TATAL: Nu stiu fetele mele. Nu stiu....

FATA 3: Lasa tata, vom gasi noi o solutie.

Toti ies. Intra ingerul.

INGERUL: Într-o seară, după ce fetele îsi spălaseră vesmintele, îsi atârnară ciorapii la uscat

deasupra vetrei. În noaptea aceea, Sfântul Nicolae, cunoscând disperarea tatălui lor, poposi

la casa nobilului. Uitându-se pe fereastră, văzu că familia se dusese la culcare. De asemenea,

zării ciorapii fetelor. Inspirat, scoase trei pungi cu aur din sacul său si le aruncă pe horn în jos,

astfel să nimerească tocmai în ciorapi.

Fata 3 vine sa stranga ciorapii.

FATA 3: Tata, tata! Uite ce am gasit in ciorapi.

TATAL: Ce s a intamplat fata mea?

FATA 3: Aseara am pus la uscat ciorapii astia. Si acum cand am vrut sa vad daca s au uscat am

gasit in ei cate o punga cu galbeni.

TATAL: Pe semne Dumnezeu a ascultat ruga voastra, fata mea, si nu a vrut sa ramaneti

nemaritate. Hai sa le spunem si surorilor tale vestea cea buna.

BĂIATUL: Dar, cum au apărut spiriduşii moşului?

ÎNGERUL: Păi, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau

casa omului de spiritele rele. De fapt, spiriduşi sunt buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale

lui Moş Crăciun pentru confecţionarea jucăriilor.

BĂIATUL: Dar unde locuiesc ei ?

ÎNGERUL:In Laponia.

BĂIATUL: Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în

casele tuturor copiilor din lume?

ÎNGERUL: Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului

magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu

puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face

să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza

luminii de Crăciun.

BĂIATUL: Şi cum îi chemă pe reni?

Îngerul: Rudolph, care este cel mai celebru ren, el este conducătorul celorlalţi opt,pe nume,

stai că am uitat. Mereu uit cum îi cheamă pe toţi.(scoate o foaie din buyunat şi citeşte):

Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

BĂIATUL: Şi cum se face că Rudolph are nasul roşu?

INGERUL : Cred ca celmai bine ar fi sa ii chemam si sa ii intebam pe ei. Hai renilor veniti...

(renii intra pe melodie. Se aseaza in ordine cu Rudolph in frunte). Rudolph spunene si noua

de ce ai tu nasul rosu:

RUDOLPH : Când eram pui, nasul meu a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este

strălucitor şi roşu.

BLITZEN: Bietul Rudolf! Prietenii îl ironizau, ba unii chiar refuzau să se joace cu el. Până şi

cei din familia sa, deşi nu îi arătau pe faţă, se ruşinau să iasă cu Rudolf în lume.

COMET: Dar pe lângă nasul roşu, Rudolf mai avea ceva: un suflet bun. De aceea îi ierta pe toţi

pentru comportarea lor. Şi nu numai atât, era şi foarte harnic, nu se dădea înapoi de la

nicio treabă care era de făcut.Asa i baieti.(ceilalti aproba in cor)

RUDOLPH: Odată, Moş Crăciun întârziase mai mult ca de obicei pe la casele copiilor. Se

făcuse întuneric şi Moşul tare nu ar fi vrut să-i dezamăgească pe micuţi. Dar cum să

facă? Dacă din cauza beznei se va rătăci sau va încurca darurile?

Atunci el a zărit în întuneric o luminiţă. Din ce se apropia, din ce lumina creştea. Când se

apropiase destul de mult, Moşul înţelese că acea lumină venea de la nasul meu

roşu .Moş Crăciun m a rugat să-i lumineze calea pentru a ajunge mai repede cu

darurile la copii. Am acceptat imediat, m am aşezat în faţa saniei Moşului şi am

luminat calea celorlalţi reni.

Moş Crăciun a ajuns cu bine pe la casele copiilor, a împărţit cadourile şi voie bună tututor.

De atunci,eu îl ajută în fiecare an pe Moş Crăciun, fiind în fruntea alaiului şi luminând calea,

astfel încât Moşul nu întârzie niciodată.

CUPID: Iar Rudolf este iubit şi preţuit de copii, fiind cel mai cunoscut ren de la sania lui Moş

Crăciun. (APOI DA TONUL LA CANTEC)

Renii ies pe catec.

BĂIATUL: I-am scris o scrisoare Mosului. Vrei să ti-o citesc?

ÎNGERUL: Da. Te ascult.

Băiatul scoate o hârtie din buzunar si citeste:

Îmi spune mama că-o să vii,

Iat tata-mi cere să fiu bun,

Să-nvăt, să fiu mereu cuminte

Ca să mă lauzi, Mos Crăciun.

Si eu as fi bun si harnic,

Dar...cât as vrea să mă adun-

Mă risipec în mii de jocuri

Si uit de tine, Mos Crăciun.

Te rog eu mult să nu te superi,

În seara sfântă de Ajun

Să nu uiti, că-atât mă bucur

Să vii la mine, Mos Crăciun!

Si îti promit: de azi încolo

Îti scriu scrisori si chiar te sun

Să-ti povestesc ce citesc zilnic:

Măcar cinci pagini, Mos Crăciun!

ÎNGERUL: Foarte frumos. Dar un colind stii să-i cânti?

BĂIATUL: Cum să nu! (Îi cântă Mos Crăciun, acompaniat de Înger)

ÎNGERUL: Acum du-te în casă că ai înghetat de frig.si nu uita cuvintele ce ti le-am spus. Hai să

le repetăm împreună:

Îngerasul meu, fii mereu cu mine.

Sfatul tău cel bun intra-n minte mea:

Tu aduci din cer sfânta-întelepciune

Si în piept îmi pui inimă de stea!

Chiar si Mos Crăciun tot prin tine vine,

Tu-l îndrumi aici-oaspete iubit-

Si-i toptesti încet multe despre mine

Si primesc în dar tot ce mi-am dorit.

Mâine, de Crăciun, totul va fi bine,

Căci sărbătorim pe Iisus Hristos-,

Îngeras, aud cum glasul tău îmi spune

Să mă bucur mult, să mă port frumos.

Rosteste-le când ve-i avea nevoie de ajutorul meu.(Băiatul iese)

Din an în an sosesc mereu

La geam cu Mos Ajun.

E ger cumplit, e drumul greu

Da-i obicei străbun.

INGERUL: Era Ajunul Crăciunului. si afară era un ger grozav, ningea si începu-se a se înnopta.

Pe frigul acela si pe întunericul acela, mergea pe strada o fetita cu capul gol, si cu picioarele

goale. Avusese ea doar niște papuci când plecase de-acasa, dar nu-i folosiseră mult: erau

niste papuci mari, pe care mama ei îi rupsese aproape, si erau asa de largi pentru ea, încât

mititica îi pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cât p-aci era să fie strivita între două

trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celalalt îl luase un baiat care zicea că vrea să

facă din el leagăn pentru copilul lui, cand o avea si el unul.(Intră fetita dârdâind de frig. Se

așează lângă geam, ghemuita de frig). Fetita mergea cu picioarele ei goale, rotii-vinete de

frig; si-n buzunarele ei vechi tinea strâns un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mâna o

cutie. Fusese o zi rea pentru ea si nimeni nu-i cumpărase în ziua aceea nimic, si n-avea prin

urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Bieta fetita!

FETITA: Mi-e asa frig. Dar nu mă pot duce acasă. Nu am vândut nici o cutie de chibrituri, iar

dacă mă va vedea tatăl meu cu toate cutiile si fără nici un bănut, mă va bate strasnic pentru

asta. De fapt si acasă este la fel de frig. Casa noastră are un acoriris prin care vântul suflă în

voie, chiar dacă am astupat găurile cu cârpe si zdrente în repetate rânduri. Mâinile aproape

mi-au înghetat de frig. Un chibrit aprins le-ar putea face bine.Ah, dacă as îndrăzni să scot

unul, măcar unul, ca să-mi încălzesc degetele.(FETITA scote un chibrit si-l aprinde. Se

încălzeste la flacăra lui).

FETITA: Ce lumină ciudată! (lumina creste). Uite o sobă mare de de fier. În care arde focul.

Dar oare ce să fie asta? Ia să-mi întind si eu picioarele ca să le încălzesc si pe dânsele.(Lumina

se stinge. Băiatul rămase cu chibritul ars în mână). Să m-ai aprind unul!(mai aprinde unul.Se

uită pe geam). A uite o masă mare acoperită cu o fata albă, pe care sclipesc portelanuri

scumpe. Iar în mijlocul ei este o gâscă friptă umplută cu prune si cu mere. Ce este asta?

Găsca s-a ridicat si vine către mine!( FETITA se retrage si se stinge chibritul).
FETITA: Hai să mai aprind unul. Vai uite un pom mare de Crăciun. E cu mult mai mare si mult

mai frumos împodobit decât am văzut eu, pe fereastră, la negustorul cel bogat! Mii de

lumânări ard pe crengile lui verzi si poze de tot felul, ca cele ce împodobesc geamurile

prăvăliilor.(Ridică mâinile să-l atingă si se stinge si cel de-al treilea chimbrit. Se uită către cer)

FETITA: Uite o stea căzătoare!A murit cineva!Asa spunea bunica: Când cade o stea, un suflet

se înaltă la Dumnezeu. Mi-e asa dor de bunica. Ea era bună cu mine! (mai aprinde un

chibrit.Apare bunica)

Bunica dă să plece.

FETITA: Bunico, ia-mă cu tine! Când s-o stinge chibritul stiu că n-o să te mai văd. Ai să pieri si

tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier ,ca si gâsca friptă, ca si pomul de Crăciun.

FETITA de disperare aprinde toate chibriturile. Bunica iese la geam si îi face semn.

Din casa iese baiatul, care era la masa cu intrega familie. O vede pe fetita jos.

BĂIATUL: Îngerul Crăciunului ajută-mă:

Îngerașul meu, fii mereu cu mine.

Sfatul tău cel bun intre-n minte mea:

Tu aduci din cer sfânta-întelepciune

si în piept îmi pui inimă de stea!

Chiar si Mos Crăciun tot prin tine vine,

Tu-l îndrumi aici-oaspete iubit-

si-i soptesti încet multe despre mine

si primesc în dar tot ce mi-am dorit.

Mâine, de Crăciun, totul va fi bine,

Căci sărbătorim pe Iisus Hristos-,

Îngeras aud cum glasul tău îmi spune

Să mă bucur mult, să mă port frumos.

BAIATUL: Ingeru Craciunului te rog ajuta ma nu putem lasa fetita aceasta sa moara. Nu este

corect. Craciunul trebuie sa fie frumos pentru toti copii din lume, indiferent de ce situatie

materiala au. Ingerule, te am chemat te rog sa apari.

Apare Îngerul.

ÎNGERUL: Cine m-a strigat. Aaaa...tu .Ce s a intamplat?

BAIATUL: Ingerule fetita asta, sarmana, a murit de frig , in fata geamului nostru. Nu poti face

o minune. Uite eu voi renunta la cadourile de Craciun din partea Mosului, doar ca aceasta

fetita sa poata trai din nou. Mai mult daca o readuci la viata, o voi primi in casa noastra, ii

vom da haine noi si nu va suferi niciodata de frig si de foame.

INGERUL Pentru ca este seara Ajunul si în această noapte magică orice este posibil am sa fac

o minune.... trezeste-te(fata se trezeste) si mergi cu baiatul acesta in casa, care va avea grijă

de tine. Nu va mai trebui să vinzi chibrituri. Acum vei avea o casă călduroasă, cu pom de

Crăciun, împodobit cu beteală, sub care stau cadourile de la Mosul. Iar în mijlocul camerei

este masa de Crăciun, pe care este asternută o fată de masă albă, iar pe ea stă o găscă friptă

umplută cuprune si mere.(.Apare bunica pe geam).

BUNICA: Dragul meu, ce faci afară? Hai în casă că vei îngheta de frig!

BĂIATUL: Bunico. Uite fetita asta . Sarmana inghetase de frig in fata geamului nostru. Nu o

putem lua la noi. Doar e Ajunul.

BUNICA: Sigur ca da dragul meu!

FETITA: Nu stiu cum sa va multumesc pentru bunatatea voastra.

BUNICA: Nu trebuie draga mea. Doar e Craciunul si toti copii merita sa fie fericiti de Craciun.

Asa ca bine ai venit in familia noastra. dar hai intrati ca veti ingheta de frig.

BAIATUL:Imediat bunico!(către înger) Multumesc!(iese)

ÎNGERUL: Eu sunt Îngerul Crăciunului. Comisia cerească m-a ales din toată ceata de îngeri să-l

ajut pe Mos Crăciun la împărtirea darurilor. Iar cum Mos Crăciun nu a putut ajunge acum l-a

voi, el încă lucrează cu spiridusii lui, la cadourile voastre, eu vă voi împărti câte ceva din

partea lui.