UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINA VETERINARĂ A BANATULUI

“REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI DIN TIMIȘOARA”

FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARĂ

CLINICA DE ZOONOZE INFECTIOASE

TURBAREA

Urîtoiu Andrei

Grupa 2.6.09

2017
 RABIA sau TURBAREA

Rabia (turbarea) este o boala produsa de un

virus ce afecteaza creierul si maduva spinarii atat la animale,
cat si la oameni.
Rabia este o boală infecţioasă acută determinată de virusul
rabic transmis de la animale la om prin muşcătură. Este o
encefalo-mielită (boala a sistemului nervos) cu evoluţie rapidă şi
invariabil duce la deces.
Virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae;
- este rezistent la uscăciune, temperaturi scăzute;
- este sensibil la ultraviolete, lumină, căldură (distrus în 5
minute la 600C), alcool, compuşi cuaternari de amoniu, acizi tari.

Rabie înseamnă: nebunie. Cuvântul rabie vine din latinescul

"rabiere”: a fi violent
Rabia este în zilele noastre o maladie complet incurabilă.
Această maladie, în prezent practic dispărută la om în
majoritatea ţărilor dezvoltate, reprezintă încă o problemă
majoră de sănătate publică în multe ţări din Asia şi în Africa.
Anual se înregistrează in lume intre 50.000-70.000 de morţi de
rabie, 30-50% din aceste cazuri fiind copii.
Rezervorul de infecţie:
animale domestice: câini, pisici;
animale sălbatice:vulpi, lupi, coioţi, lilieci, etc.
Transmiterea se face prin:
- muşcătură, prin salivă (animalele elimină virusul cu 10-
14 zile înainte de debutul clinic al bolii);
- transplacentar;
- accidental, în laboratoare;
- transplant de cornee;
- pe cale respiratorie, de
la lilieci (în cazul explorării unor peşteri).
Receptivitatea este generală.
Boala are răspândire universală, exceptând unele continente
sau ţări unde nu au apărut cazuri (Australia,Antarctica, Noua Zeel
andă, Cipru). Afecţiunea evoluează sporadic.

Simtome

Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al

bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza
sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si
maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate
trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele
simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva zile si
aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se
dezvolta in 4-6 saptamani de la momentul infectiei. Tratamentul
afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu
debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce
produce boala.

Simptome la animale

Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau

tulburari de comportament. Animalul care a muscat o persoana si
care s-a comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu
virusul rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a
animalului respectiv pentru a putea oferi
un tratament corespunzator si la momentul oportun oricarei
persoane care a intrat in contact cu animalul respectiv. Este foarte
posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele
semne:

- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice

- atitudine timida la un animal de casa care era de obicei
prietenos
- neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de
comportament
- salivare in exces
- animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin
active in timpul zilei
- consumul de substante care in mod normal
nu sunt comestibile
- paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

Simptome la oameni

Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6

saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un
simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea
si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi
de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni
si care includ:

- febra
- tuse sau senzatia de gat uscat
- durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la
locul muscaturii sau al expunerii initiale
- durere abdominala
- anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua
spre agitatie extrema
 Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate
include:

- perioade alternante de comportament normal si

comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir)
- frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie)
- spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau
diafragmului, urmate de convulsii
- paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in
cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica,
care apare dupa muscatura liliecilor vampir
- fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii
sangvine
- coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea
ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente
metode de a stopa raspandirea infectiei.

Ingrijirea ranii

Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie

curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei
infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de
specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.
Comportamentul în faţa unei plăgi, produse prin muşcătură
de câine sau animal sălbatic:

1. Dacă animalul este sănătos şi poate fi ţinut sub observaţi

e (2 săptămâni):
- tratamentul plăgii (spălare cu apă şi săpun, cu apă oxigenată, cu
sol1/1000 compuşi cuaternari de amoniu, fără suturare), vaccinar
e saurevaccinare antitetanică şi vaccinare antirabică numai dacă
apare boala la animal; dacă plaga survine la
cap, organe genitale saumuşcăturile sunt profunde, multiple,
se administrează ser antirabic sau imunoglobuline specifice antira
bie, după care se continuă vaccinareanumai dacă survine boala la
animal.
2. Dacă animalul este suspect,
se începe imediat vaccinarea; dacă nu apare boala, după 5 zile
se întrerupe; în plus la muşcăturile grave situate la
cap, sau la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau mem
bre,
se administrează ser antirabic sau imunoglobuline specifice.
3. Dacă animalul este turbat, mort neexaminat sau dispărut,
se începe imediat vaccinarea completă; în plus la muşcăturile g
rave situate la
cap, la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre
şi la cele produse de animale sălbatice, se administrează ser a
ntirabic sau imunoglobuline specifice.
4. La muşcăturile profunde,
multiple sau cu localizare periculoasă, produse de un
animal turbat, sau la cele produse de animale sălbatice,
se fac infiltraţii în jurul plăgii cu ser antirabic.

Vaccinarea

Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a

preveni în mod eficient maladia. Aceasta poate fi administrată cu
titlu preventiv, şi totodată cu titlu curativ la persoanele care au
fost în contact cu un animal, potenţial, turbat.
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara
administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie
terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa
combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza
vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de
obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca
apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente si
persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie
de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii pot evalua acest risc
si pot stabili daca este necesara vaccinarea.

În concluzie, această vaccinare are drept obiectiv

contracararea virusului în timpul perioadei de incubaţie a
maladiei. Vaccinarea de post-expunere include 5 injecţii, uneori
asociată unei doze de imunoglobulină antirabică în funcţie de
gravitatea muşcăturii.
Vaccinarea preventivă contra rabiei este în prezent
justificată pentru persoanele, inclusiv pentru copiii de peste un
an, care efectuează o călătorie sau un sejur prelungit într-o zonă
endemică. La vaccinarea iniţială sunt necesare trei injecţii, care
însă nu anulează necesitatea altei vaccinări (2 injecţii) în caz de
muşcături suspecte.

În prezent, vaccinurile recomandate de OMS sunt preparate din

diferite substraturi celulare, cum ar fi, celulele diploide umane,
celulele primare sau fibroblastele de embrion de pui şi celulele cu
linii continue (celulele VERO). Aceste vaccinuri de cultură
celulară sunt vaccinuri inactivate cu virus întreg.

Concluzii
 Rabia cauzează anual între 50, 000 şi 70, 000 de morţi şi 4
milioane de persoane din peste 80 de ţări unde este prezentă
maladia, recurg anual la un tratament după expunere. Rabia se
plasează astfel pe plan mondial, pe locul al zecelea din maladiile
infecţioase mortale.