Marea Neagră este întinderea de ape din bazinul

geomorfologic denumit pontic, unul din bazinele complexului

tectonic tethysian, el însuși parte a orogenezei alpino-
himalayene, din care fac parte și munții care o mărginesc la nord
(în Crimeea), la nord-est (Caucazul) și la sud (lanțurile pontice).
Este situată între Europa și Asia, având ca state
riverane Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia.
Prin Strâmtoarea Cherci este legată de Marea Azov,
prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea
Dardanele de Marea Egee și deci de Marea Mediterană. Marea
Neagră este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Mării
Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume : ape
salmastre (în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37
în alte mări și oceane), stratificare între apele de
suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen
denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu
multe specii-relicve. În zona litoralului românesc salinitatea
scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.
Suprafață: 436.402 km²
Altitudine: 0 cm
Adâncime medie: 1.253 m
Insule: Insula Șerpilor, Insula Sfânta Anastasia, Giresun
Island, MAI MULTE
Poduri: Podul Asparuhovo, Kemere Bridge
Pește: Câine-de-mare, Lufar, Turbot, Stavrid
negru, Pălămidă, Barbun, Șprot, Strunghil, Gingirică
Sunt mai multe fluvii și râuri care se varsă în Marea
Neagră. În zona europeană principalele
sunt Casimcea, Dunărea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud și Kubanul.
În Asia Mică principalele ape care se varsă în Marea Neagră
sunt Scaria, Enige, Câzâl-Irmac și Ieșil-Irmac. Alte ape care se
varsă în Marea Neagră
sunt Cioruhul în Armenia turcească, Rionul în Gruzia, Provadia și
Camcia în Bulgaria etc. Un aport mare de ape este primit de
Mariea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov. Pe de altă
parte, în august 2010, grup de cercetători britanici de la
universitatea din Leeds au studiat sub partea de nord-vest a Mării
Negre o importantă scurgere de apă freatică dulce, al cărei debit
este de 350 de ori mai mare decât cel al Tamisei[1]. Scurgerea de
apă freatică se găsește aproximativ sub valea Carasu, provine
parțial și din Dunăre, și ajunge în mare, prin nisipul de la fund,
în largul Constanței, oraș ale cărui puțuri de captare prelevează
o parte din ea. Dacă s-ar afla la suprafață, această scurgere ar
forma un fluviu care ar fi al șaselea din lume, din punctul de
vedere al debitului.[1]. Scurgerea are loc la o adâncime de 35 de
metri și pe o lărgime de peste 800 de metri[1], iar viteza apei
ajunge la 6,5 kilometri pe ora.

Fauna
Articol principal: Peștii din Marea Neagră.
De la o anumită adâncime, apa mării nu mai conține oxigen decât
în cantități neglijabile.[4] Există totuși microorganisme care
folosesc sulfat pentru oxidarea hranei și produc hidrogen
sulfurat și dioxid de carbon.[4] Ele formează un
biosistem anaerob care se apropie tot mai mult de
suprafață.[4] Biologii se tem că Marea Neagră ar putea deveni o
mare moartă, sulfuroasă.[4]
Numărul delfinilor a scăzut de la 1,5 milioane de exemplare, în
anii 1950, până la câteva zeci de mii de exemplare, în 2006.[4]
 

Meduză.

Actinie.

Guvid.

Pisică de mare.

Sochi
 

Batumi

Etimologie, istorie și alte caracteristici

Insula Șerpilor (Ucraina, la 44 km la est de Sulina): singura

insulă pelagică stâncoasă din Marea Neagră.

Capul Caliacra (Bulgaria, la 80 km la sud de Constanța): ultimul

sălaș al focilor dispărute Monachus monachus albiventer.
 Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre,
anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau
„Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării
grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea
primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii
„Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus
Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar ulterior, în
vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de
„Μεγάλη Θάλασσα” ("Megali thalassa" preluată în românește ca
„Marea cea mare” din documentele lui Mircea cel Bătrân și în
italiana genovezilor ca „Mare maggiore”) și de „Kαικίας
Θάλασσα” ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului",
preluată în bulgărește ca „море Сесил” : "marea oarbă" sau
"închisă"), denumiri prezente în hărțile venețiene precum și în
cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin.
Calificativul Neagră, apare în secolul XV e.n. odată cu
extinderea Imperiului turcesc, și există trei ipoteze explicative,
toate trei discutate :

 Cea mai populară, dar neconfirmată de nicio sursă, afirmă

că ar fi culoarea mării la vreme rea (de fapt, sub nori, toate
mările sunt întunecate) ;
 Teoria cea mai des citată în sursele anglo-saxone este
că Neagră ar fi o traducere a cuvântului scitic axaïna ;
 O altă ipoteză este că denumirea i-ar fi fost dată de Turcii
Selgiuci (Selçuk Türklar) instalați în Anatolia din secolul XI,
apoi generalizată de Otomani (Osmanlı Türklar) de jur
împrejurul mării, și însfârșit tradusă în rusește, românește,
bulgărește pe măsură ce aceste popoare au acces din nou la
țărmurile Mării cea Mare. Această ipoteză este dezbătută
inclusiv în rândurile turcologilor, dat fiind ca desemnarea
tradițională a punctelor cardinale prin culori, la Turci, nu
totdeauna folosește Kara (adică „întunecat”) pentru
Miazănoapte și Ak (adică „luminos”) pentru Miazăzi, cum este
cazul aici (Karadeniz fiind Marea Neagră, la nord de Turcia,
 iar Akdenizfiind Marea Mediterană la sud de Turcia) : de
obicei, se folosesc alte culori[5].

Ca urmare a poziției sale, țărmurile mării Negre au fost

parcurse, colonizate șu sunt astăzi populate de numeroase
popoare sosite din timpuri mai vechi sau mai noi. Cele mai vechi
popoare pontice sunt Grecii pontici, Armenii, Românii, Lazii,
Gruzinii și Abhazii. Alte popoare pontice sunt Bulgarii, Turcii și
alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii și Tătarii) sau
Mongolii (veniți în regiune în sec. XIII), Ucrainienii, Rușii (printre
care Lipovenii) și alții. Toate aceste popoare prezintă astăzi o
serie de tradiții, legende și alte forme de folclor legate de Marea
Neagră.
Marea Neagră face legătura între Europa și Asia. Granița
stabilită de geografi între cele două continente, pe Caucaz și
strâmtoarea Bosfor taie această mare în două părți inegale, cea
mai mare parte fiind europeană. Marea Neagră este săracă în
insule, având un țărm puțin dantelat. Cele mai importante insule
sunt Insula Șerpilor și cele formate de Dunăre, dincolo de
vărsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai importantă peninsulă
este Peninsula Crimeea, "împărțită" cu Marea Azov. Golfurile
Mării Negre sunt fie largi, puțin prielnice adăpostirii vaselor pe
furtună (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful
Samsun și altele), fie separate de larg de de curenții transversali
prin cordoane litorale („grinduri”) și transformate astfel
în limane (de exemplu Limanele Dobrogene sau Limanul
Nistrului).
Etajul mediolitoral al Mării Negre, cuprinzând zona de
spargere a valurilor (0-0,5 m adâncime), adăpostește în
porțiunile pietroase organisme - animale și vegetale - care se
fixează puternic și pot suporta unele perioade de uscare.
Câteva orașe importante se află la Marea Neagră, cum ar
fi Burgas, Varna, Constanța, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhu
mi, Batumi și Trabzon. Un oraș care nu se află propriu-zis la
Marea Neagră, dar este mult legat istoric și economic de această
mare este orașul Istanbul (mai demult Constantinopol și
capitala Imperiului Bizantin).

Orașe de coastă
Cele mai importante 20 orașe de pe coasta Mării Negre:

 Istanbul (Turcia)
 Samsun (Turcia)
 Odesa (Ucraina)
 Soci (Rusia)
 Sevastopol (Ucraina)
 Varna (Bulgaria)
 Herson (Ucraina)
 Constanța (România)
 Novorossiisk (Rusia)
 Trabzon (Turcia)
 Burgas (Bulgaria)
 Ordu (Turcia)
 Batumi (Georgia)
 Kerci (Ucraina)
 Zonguldak (Turcia)
 Ialta (Ucraina)
 Suhumi (Georgia)
 Poti (Georgia)
 Mangalia (România)
 Năvodari (România)
Tip Mare interioară
Suprafață 423.488 km²
Volum de
537.000 km³
apă
 Salinitate 22,03 g/l%
Adâncime
2.211 m
maximă
Adâncime
1.271 m
medie
Lungime 1.149 km
Lățime 630 km
Localizare Marea Mediterană, Europa de Sud-Est
Țări
Ucraina, România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia
riverane

Panorama asupra Mării Negre la Constanța.

În largul Mării Negre, septembrie 2006, 43,9°N, 30,8°E.

Imagine din satelit a Mării Negre
\