SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Migrație și azil

O Europă mai
deschisă și mai
sigură
Mi g r a ț i a n u es t e u n fen o m en n o u î n
E u r o p a . Ac es t t i p d e m o bi l i t a t e
i n t er n a ț i o n a lă g en er ea ză , d eo p o t r i v ă ,
o p o r t u n i t ă ț i ș i p r ov o c ă r i d e c a r e Un i u ne a
E u r o p ea n ă ț i n e c o n t î n el a bo r a r ea u n ei
a bo r d ă r i c o m u n e p r i v i n d m i g r a ț i a . D e
a s em en ea , UE a   c r ea t u n s i s t em
eu r o p ea n c o m u n d e a zi l, c u s c o p u l d e
a   l e o fer i p r o t ec ț i e p er s o a n elo r c a r e se
r efu g i a ză p e t er i t o r i u l s ă u p en t r u a   s c ăpa
d e p er s ec u ț i i s a u d e p er i c o l el e g r a v e la
c a r e s u n t exp u s e î n ț a r a l o r d e o r i g i n e .
Ac t i v i t ă ț i l e d i n a c es t e d o m en i i i m p li c ă și
o   c o l a bo r a r e s t r â n s ă c u ț ă r i l e d i n
a fa r a   UE .
 CUPRINS

De ce avem nevoie de o politică

comună privind imigrarea
Imigrarea: mai degrabă o oportunitate
decât o provocare ���������������������������������������  3
SĂ ÎNȚELEGEM
POLITICILE UNIUNII Ce face UE
O abordare comună a UE pentru
EUROPENE gestionarea imigrării  ���������������������������������  4

Perspective ������������������������������������������� 8
Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii
De ce avem nevoie de o abordare
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE
comună în materie de azil
în diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce UE, un spațiu al protecției �������������������������  9
rezultate.
Ce face UE
Publicațiile sunt disponibile online: Sistemul european comun de azil
http://europa.eu/pol/index_ro.htm (SECA) ��������������������������������������������������������� 10
http://europa.eu/!gX78yg
Perspective ����������������������������������������  12
Cum funcționează Uniunea Europeană
Informații suplimentare ������������������  12
12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitate

Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget
Cercetare și inovare Să înțelegem politicile Uniunii Europene:
Combaterea fraudei Migrație și azil
Combaterea schimbărilor climatice
Comerț Comisia Europeană
Concurență Direcția Generală Comunicare
Consumatori Informarea cetățenilor
Cooperare internațională și dezvoltare 1049 Bruxelles
Cultură și audiovizual BELGIA
Educație, formare, tineret și sport
Energie Manuscris actualizat în noiembrie 2014
Extindere
Impozitare Ilustrația copertei și a paginii 2: © ccvision.de
Întreprinderi
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate 12 p. — 21 × 29,7 cm
Mediu ISBN 978-92-79-42303-1
Migrație și azil doi:10.2775/67622
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Piața internă Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Politica regională 2014
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar © Uniunea Europeană, 2014
Securitatea la frontiere Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
Siguranța alimentară reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se
Transporturi solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de
Uniunea economică și monetară și moneda euro autor.
Vamă
M igra ț ie ș i a z il
De ce avem nevoie de o politică comună
privind imigrarea
Imigrarea: mai degrabă o oportunitate decât o provocare
În Europa, imigrarea, indiferent de formele pe care le ia,
este și va rămâne o realitate. Oamenii se stabilesc în UE
din mai multe motive. Unii vin să studieze sau să participe
la cercetări, alții își caută de lucru sau li se alătură
membrilor de familie care locuiesc deja în UE. Declanșarea
simultană a unor crize globale, naturale sau provocate,
a determinat numeroase persoane să‑și părăsească țara
de origine. Din cei aproximativ 507 milioane de locuitori
din UE, aproximativ 20 de milioane sunt originari din țări
din afara UE.
POPULAȚIA UE-28 ÎN 2013
Cetățeni din afara UE
20 de milioane (4 %) Cetățeni din UE
487 de milioane (96 %)
Sursa: Eurostat.
Imigrarea aduce beneficii nu doar persoanelor care se
stabilesc în UE, ci și societăților care îi primesc. Imigranții
pot ocupa posturile vacante, de la cele care necesită un
nivel ridicat de specializare și pentru care nu există forță
de muncă suficient de calificată în UE, până la cele pe care
cetățenii europeni nu mai sunt dispuși să le ocupe.
Consolidarea forței de muncă a Europei este și mai
importantă în contextul schimbărilor care se configurează
la nivel demografic. În plus, imigranții aduc cu ei metode și
idei noi care pot impulsiona creativitatea și inovarea.
Pentru țările de origine, beneficiile economice ale migrației
sunt bine documentate: în special, migrația contribuie la
reducerea sărăciei prin transferurile de fonduri și
inițiativele de investiții din diaspora. Capitalul financiar,
uman și social al diasporei poate contribui în mod direct și
la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare, inclusiv
a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în
materie de sănătate și educație. Alte avantaje pe care le
aduce imigrația sunt de natură socială și culturală.
Schimburile reciproce pot fi benefice pentru toate părțile
implicate și pot contribui la crearea unor societăți mai
tolerante.
3
Ce s‑ar întâmpla dacă nimeni nu ar mai
imigra în UE în următorii 20 de ani?
—— Populația activă a UE s‑ar reduce cu 33 de
milioane de persoane (– 11 %).
—— Rata de dependență a vârstnicilor (numărul
persoanelor de peste 65 de ani raportat la
numărul persoanelor active) ar crește de la 28 %
la 44 %.
—— Procentul lucrătorilor tineri (20-30 de ani) în
totalul forței de muncă s-ar reduce cu 25 %, iar
cel al persoanelor în vârstă (60-70 de ani) ar
crește cu 29 %.
Sursa: „Is what we hear about migration really true?
Questioning eight stereotypes” − Centrul pentru politicile de
migrație.
Putem profita de avantajele imigrării doar dacă imigranții
se integrează în țările care îi primesc. Desigur, acesta este
un proces care se desfășoară în ambele sensuri. Imigranții
trebuie să respecte regulile și valorile societății care îi
primește, iar aceasta trebuie să le ofere toate
oportunitățile de care au nevoie pentru a participa la viața
comunității. Imigranții trebuie să aibă posibilitatea de
a învăța limba țării gazdă, de a studia și de a munci,
bucurându‑se de toate drepturile care le revin cetățenilor
UE.
Unul dintre aspectele negative ale imigrării este faptul că
uneori nu se respectă regulile. Există persoane care intră
legal în UE, pe baza unei vize de scurtă ședere și nu mai
pleacă după expirarea acesteia. Altele intră și rămân în UE
ilegal, uneori chiar împotriva voinței lor. Rețelele de trafic
de persoane îi pot exploata cu ușurință pe cei care nu dețin
documente legale. Piața muncii „la negru” atrage numeroși
imigranți ilegali. Trebuie să combatem aspectele negative
ale imigrării pentru a le oferi protecție celor vulnerabili și
pentru a menține încrederea opiniei publice în politicile din
acest domeniu.
Într‑o uniune formată din 28 de state membre, în care nu
mai există frontiere interne și se circulă liber, imigrarea nu
poate fi gestionată de o singură țară. Este esențial ca
statele UE să colaboreze pentru a ține sub control acest
fenomen. În același timp, este important să exploatăm la
maximum dimensiunea externă a politicii UE privind
migrația și mobilitatea și să consolidăm cooperarea cu
țările vecine și partenerii strategici.
 4 S ă
Ce face UE
O abordare comună a UE pentru gestionarea imigrării
Statele membre ale UE stabilesc procedurile pe baza
cărora imigranții intră pe teritoriul lor și decid de câți dintre
aceștia au nevoie pe piața muncii. Pentru a completa și
armoniza politicile naționale în materie de imigrare, UE
elaborează un cadru juridic comun. Acesta include condiții
privind intrarea și șederea anumitor categorii de imigranți
(studenți, cercetători, lucrători), cu scopul de a simplifica
procedurile aplicabile în cazul lor și de a le asigura drepturi
valabile peste tot în UE. De exemplu, cetățenii din țări terțe
care au locuit legal într‑un stat membru al UE timp de cel
puțin cinci ani au dreptul de a primi statutul de rezident pe
termen lung, valabil la nivelul întregii Uniuni. Acesta le
conferă o serie de drepturi economice și sociale, similare
celor de care beneficiază cetățenii UE.
Portalul UE privind imigrarea le oferă potențialilor
imigranți și celor care locuiesc deja în Europa
informații practice privind stabilirea în UE.
Rețeaua europeană de migrație pune la dispoziția
factorilor de decizie și a publicului larg informații
actualizate și sigure cu privire la migrație și azil.
Imigrarea pentru studii sau activități de
cercetare
Pentru a‑și promova poziția de centru de excelență pentru
studii și formare profesională, Uniunea a armonizat
condițiile de admitere pentru cetățenii din țările din afara
UE care doresc:
—— să urmeze studii în vederea obținerii unei diplome de
învățământ superior (studenți);
—— să participe la programe de învățământ secundar
(elevi);
—— să efectueze stagii neplătite;
—— să participe la programe naționale sau europene de
voluntariat.
în ț elegem politicile U niunii E uropene
Există norme comune pentru studenții străini care vor să
învețe în UE.
© Monalyn Gracia/Corbis
Pentru a fi primiți pe teritoriul UE, imigranții care intră
într‑una din categoriile de mai sus trebuie să
îndeplinească anumite condiții: să aibă un document de
călătorie valabil, asigurare de sănătate și, în cazul
minorilor, autorizare din partea părinților. În unele cazuri,
ar putea fi nevoiți să facă dovada faptului că au suficiente
mijloace financiare pentru a se întreține pe durata șederii
sau că știu destul de bine limba țării gazdă. În schimb,
statele membre le acordă acestor imigranți un permis de
ședere și un set de drepturi, cum ar fi, de exemplu, dreptul
studenților de a lucra pentru a‑și acoperi o parte din
costurile de studii.
Cercetarea este un element esențial pentru stimularea
creșterii și competitivității. Pentru a‑și consolida statutul
de centru internațional de cercetare, UE trebuie să atragă
mai mulți specialiști din lumea întreagă. În acest scop,
a elaborat o procedură rapidă pentru intrarea pe teritoriul
său a cercetătorilor care au fost invitați să lucreze într‑un
stat membru de către o organizație acreditată în domeniu.
Aceștia primesc permis de ședere, care le dă automat
dreptul de a lucra. În plus, se bucură și de alte avantaje,
cum ar fi dreptul la securitate socială, dreptul de a efectua
cercetări în alt stat membru al UE, dreptul la reîntregirea
familiei (aceasta înseamnă că rudele apropiate pot veni în
țara în care lucrează cercetătorul și pot obține permis de
ședere cu aceeași durată).
M igra ț ie ș i a z il
5

Imigrarea cu scopul de a lucra

UE a recunoscut rolul important pe care îl joacă migrația

în stimularea dezvoltării economice și în abordarea
problemelor cărora trebuie să le facă față piața muncii,
respectiv insuficiența competențelor și schimbările
demografice. Ca urmare, a implementat măsuri menite să
faciliteze intrarea în UE a anumitor categorii de imigranți.

Atragerea lucrătorilor imigranți cu un nivel ridicat de

pregătire este esențială pentru consolidarea
competitivității UE. Cartea albastră a UE le oferă acestor
imigranți permis special de ședere și de muncă,
facilitându‑le astfel accesul pe piața muncii și
asigurându‑le o serie de alte drepturi socioeconomice,
inclusiv dreptul la reîntregirea familiei și dreptul la liberă
circulație pe teritoriul UE. Cu ajutorul unei proceduri
armonizate și al unor criterii comune pentru eliberarea
Cărții albastre a UE, statele membre pot răspunde în mod
flexibil la nevoile piețelor naționale ale muncii.

Mai mult decât atât, un permis unic european pentru
imigranții care lucrează și locuiesc în UE simplifică mult
procedurile administrative, atât pentru aceștia, cât și
pentru viitorii lor angajatori, datorită existenței unei
proceduri unice de solicitare a permisului de ședere și de
muncă. De asemenea, cetățenii din afara UE beneficiază
de o serie de drepturi egale cu ale cetățenilor UE în ceea
ce privește condițiile de lucru, recunoașterea calificărilor
(academice și profesionale) și accesul la formare
profesională și la securitate socială.
Normele UE referitoare la lucrătorii sezonieri garantează
că angajatorii pot face apel la forța de muncă străină,
temporar și în mod responsabil, dacă nu există lucrători
europeni disponibili. Aceste reguli vor contribui la evitarea
exploatării economice și sociale și vor oferi stimulente și
garanții pentru a preveni transformarea șederilor
temporare în șederi permanente.
© Monalyn Gracia/Corbis
© Paul Burns/Corbis
Reîntregirea familiei este importantă pentru o integrare de
succes.
UE, cea mai mare piață unică din lume, are interesul să le
permită angajaților importanți ai companiilor
multinaționale să se transfere temporar în alte țări din UE
pentru a îndeplini sarcini în mai multe state membre.
Acesta este scopul directivei privind transferul în cadrul
aceleiași companii, care garantează totodată că lucrătorii
în cauză nu creează distorsiuni pe piețele locale ale muncii.
Imigrarea cu scopul reîntregirii
familiei
Reîntregirea familiei rămâne unul dintre principalele
motive pentru care migranții se stabilesc în UE.
Permițându‑le imigranților care locuiesc deja în Uniune să
se bucure de viața de familie, le facilităm integrarea în

țara‑gazdă. UE a stabilit condiții comune pentru

reîntregirea familiei și pentru stabilirea drepturilor de care
pot beneficia rudele. Cetățenii din țări terțe care locuiesc
legal în UE pot obține dreptul de reîntregire a familiei
pentru soț/soție, copiii minori și copiii soțului/soției, dacă
îndeplinesc anumite condiții specifice impuse de țara
respectivă (de exemplu obligația de a dispune de o locuință
corespunzătoare și de resurse financiare suficiente).
Statele membre ale UE pot include pe lista membrilor de
familie eligibili pentru reîntregirea familiei partenerul
necăsătorit, copiii adulți sau alte rude aflate în întreținere.
La intrarea pe teritoriul UE, membrii de familie primesc un
permis de ședere și dreptul de acces la educație, piața
forței de muncă, formare profesională și egalitate de
tratament în raport cu restul cetățenilor din țări terțe.

Datorită Cărții albastre, companiile europene pot angaja mai

ușor lucrători străini cu înaltă calificare.
 6 S ă
Nu imigrării fără integrare
Portalul european privind integrarea contribuie la
crearea unei comunități a responsabililor politici și
specialiștilor din domeniu. Conține bune practici, știri,
evenimente, linkuri și alte informații privind integrarea cu
succes în UE a cetățenilor provenind din țări terțe care
sunt stabiliți legal în UE.
Imigranții care locuiesc în UE se pot integra în țările‑gazdă
numai prin participare activă la toate nivelurile societății.
În acest scop, ei trebuie să beneficieze de drepturi similare
cu cele ale cetățenilor UE și să aibă posibilitatea de
a învăța limba țării‑gazdă, de a studia, de a lucra și, în
general, de a dezvolta un sentiment al apartenenței la
mediul în care trăiesc. Implicându‑se activ în viața
societății, imigranții pot contribui la progresul economic,
social și cultural al UE. În același timp, ei trebuie să își
asume și anumite responsabilități – să accepte și să
respecte normele și valorile țării‑gazdă.
Toate măsurile referitoare la integrare intră în
responsabilitatea statelor membre. UE promovează
cooperarea între ele, astfel încât imigranții să se bucure de
drepturi și oportunități similare, peste tot în UE. De
exemplu, principiile comune de bază pentru politicile
privind imigrarea în UE le oferă statelor membre un cadru
pentru cooperare și pentru dezvoltarea ulterioară
a politicilor în domeniu. Agenda europeană pentru
integrarea cetățenilor provenind din țări terțe pune accent
pe participarea imigranților la viața economică, socială,
culturală și politică a țării‑gazdă, acordând o atenție
deosebită măsurilor luate la nivel local și rolului pe care îl
joacă țările de origine în integrarea cetățenilor lor. Rețeaua
UE a punctelor naționale de contact ajută guvernele
naționale să facă schimb de bune practici și să caute
soluții la problemele legate de integrare. În paralel,
Forumul european pentru integrare le oferă o platformă de
dialog reprezentaților societății civile, autorităților locale și
regionale și instituțiilor UE. A fost elaborat un set de
instrumente privind măsurile de integrare, menit să sprijine
autoritățile și alte părți interesate din statele membre.
Abordarea imigrării ilegale
Unii imigranți pot încerca să intre pe teritoriul UE (pe uscat,
pe apă sau pe calea aerului) fie ilegal, fie utilizând
documente false. De cele mai multe ori, ei beneficiază de
sprijinul organizațiilor infracționale și uneori continuă să
depindă de acestea și după ce ajung în UE. Totuși,
majoritatea imigranților în situație neregulamentară au
intrat legal pe teritoriul UE, cu o viză de ședere temporară
și nu au mai plecat după expirarea acesteia. Pentru ca
politicile europene privind imigrarea să rămână sustenabile
și credibile, statele membre trebuie să soluționeze
împreună problema imigrării ilegale.
în ț elegem politicile U niunii E uropene
În acest sens, este esențial să se ia măsuri pentru
combaterea rețelelor criminale de trafic de persoane. UE
condamnă traficul de persoane și le oferă asistență și
protecție victimelor acestuia (pentru informații
suplimentare, consultați broșura Securitatea la frontiere).
Statele membre ale UE au acum posibilitatea de a acorda
permise de ședere victimelor traficului de persoane care
cooperează cu autoritățile în vederea anihilării rețelelor
infracționale.
UE incriminează introducerea ilegală de imigranți, adică
facilitarea intenționată a intrării, tranzitului sau șederii
neautorizate într‑un stat membru al UE și armonizează
într‑o anumită măsură sancțiunile aplicabile în astfel de
cazuri. Legislația UE nu îi vizează pe imigranți, ci pe cei
care facilitează intrarea lor ilegală și le permite statelor
membre să nu sancționeze acțiunile al căror scop este
asistența umanitară.
Un alt aspect al problemei este reprezentat de piața
muncii „la negru”, care nu numai că îi atrage pe imigranți,
dar contribuie și la exploatarea lor. De aceea, UE a înăsprit
sancțiunile aplicabile angajatorilor care oferă locuri de
muncă imigranților fără forme legale și a îmbunătățit
măsurile menite să îi protejeze pe acești lucrători, în
special pe cei care sunt exploatați de angajatori fără
scrupule.
IMIGRANȚI ÎN SITUAȚIE NEREGULAMENTARĂ REȚINUȚI ÎN UE
700 000
Numărul persoanelor reţinute
600 000
500 000
400 000
300 000
200 000
100 000
0
2010 2011 2012 2013
Anul
Sursa: Eurostat.
Repatrierea imigranților clandestini este, de asemenea, un
element esențial al unei politici credibile în materie de
imigrare. Standardele și procedurile UE privind repatrierea
cetățenilor fără forme legale provenind din țări terțe se
bazează pe respectarea deplină a drepturilor lor
fundamentale (conform Cartei Drepturilor Fundamentale
ale Uniunii Europene) și promovează, înainte de toate,
plecarea voluntară a acestor imigranți, oferindu‑le
asistență dacă este cazul. UE se străduiește să armonizeze
eforturile statelor membre privind repatrierea imigranților
clandestini în condiții umane și demne și facilitarea
integrării acestora în țările lor de origine. În același timp,
este nevoie de mijloace mai eficiente pentru a‑i repatria
forțat pe cei care nu o fac de bunăvoie. Aceasta presupune
cooperarea la nivel operativ între statele membre, prin
organizarea de zboruri comune pentru expulzări sau prin
negocierea cu țările de origine a unor acorduri cu privire la
readmisia cetățenilor lor (aceste acorduri stabilesc norme
M igra ț ie ș i a z il
și proceduri care le permit țărilor de origine să gestioneze
reintrarea acestor cetățeni pe teritoriul lor).
IMIGRANȚI ÎN SITUAȚIE NEREGULAMENTARĂ REPATRIAȚI DIN UE
300 000
Numărul persoanelor repatriate
250 000
200 000
150 000
100 000
50 000
0
2010 2011
Anul
Sursa: Eurostat.
Dialogul și cooperarea cu țările din
afara UE
Găsirea de soluții la problemele legate de imigrație
depinde de relațiile cu țările terțe, ceea ce presupune
o cooperare mai bună și stabilirea unei legături mai
puternice între politica externă și internă a UE. Abordarea
globală a UE în materie de migrație oferă cadrul general
pentru politica externă a Uniunii în domeniul migrației și
azilului. Aceasta definește modul în care se desfășoară
dialogul politic și cooperarea dintre UE și țările terțe, pe
baza unor priorități clar definite și integrate în cadrul
politic general, inclusiv în ceea ce privește cooperarea
pentru dezvoltare.
Strategia de cooperare echilibrată și completă prezentată
în abordarea globală își propune patru obiective:
—— să organizeze mai bine migrația legală și să promoveze
gestionarea eficientă a mobilității;
—— să prevină și să combată migrația ilegală și traficul de
persoane;
—— să maximizeze efectele pozitive ale migrației și
mobilității asupra dezvoltării;
—— să promoveze protecția internațională și să consolideze
dimensiunea externă a azilului.
Această abordare ține cont de nevoile migranților,
acordând o atenție deosebită drepturilor pe care aceștia le
au ca ființe umane, mai ales atunci când fac parte din
grupuri vulnerabile.
Cele patru obiective sunt implementate prin mai multe
instrumente politice (dialogurile politice regionale și
bilaterale și planurile de acțiune), juridice (acordurile
privind readmisia și regimul vizelor), sprijin operațional și
consolidarea capacităților (inclusiv prin agenții ale UE,
precum FRONTEX și Biroul european de sprijin pentru azil).
Numeroase ajutoare pentru programe și proiecte sunt puse
la dispoziția administrațiilor sau părților interesate din
7
țările UE, precum societatea civilă, asociații ale migranților
sau organizații internaționale.
Dialogurile politice îi permit UE să facă schimb de
experiență și de bune practici cu țările partenere și să
identifice posibilități concrete de colaborare.
Parteneriatele pentru mobilitate și programele comune
pentru migrație și mobilitate sunt principalele cadre ale
cooperării bilaterale. Până acum, au fost semnate
parteneriate pentru mobilitate cu Moldova (2008),
Republica Capului Verde (2008), Georgia (2009), Armenia
(2011), Maroc (2013), Azerbaidjan (2013) și Tunisia
(2014).
2012 2013
Finanțare UE pentru buna gestionare
a imigrării
Pentru a sprijini statele membre în gestionarea eficientă
a imigrării, UE le oferă oportunități de finanțare pentru
integrarea imigranților legali și repatrierea celor
clandestini.
De exemplu, pentru perioada 2014-2020, UE va acorda
3,137 miliarde EUR prin Fondul pentru azil, migrație și
integrare pentru inițiativele statelor membre care
promovează gestionarea eficientă a fluxurilor de migrație,
precum și punerea în aplicare, consolidarea și dezvoltarea
unei abordări comune în domeniu. Fondul sprijină
inițiativele derulate atât la nivel național, cât și european,
cum ar fi măsurile și campaniile de informare desfășurate
în țări terțe pentru a promova migrația legală, cursurile de
limbă și de orientare civică, schimburile de informații și
cooperarea dintre UE și statele membre și formarea
interculturală pentru societatea civilă. În special, Fondul își
propune să contribuie la îndeplinirea următoarelor patru
obiective:
—— sprijinirea imigrării legale în statele membre ale UE, în
funcție de nevoile pieței muncii și promovarea integrării
eficiente a cetățenilor provenind din țări terțe;
Asistența pentru traducere este unul dintre serviciile oferite de
biroul „Salvation” din Varșovia (Polonia), cofinanțat din Fondul
european de integrare a resortisanților țărilor terțe.
© European Union
 8 S ă în ț elegem politicile U niunii E uropene

—— dezvoltarea unor strategii de returnare echitabile și integrare a resortisanților țărilor terțe. Prin intermediul
eficiente, care să contribuie la combaterea imigrării acestuia din urmă, statele membre au primit 825 de
ilegale; milioane EUR pentru finanțarea de inițiative menite să
faciliteze integrarea imigranților în societate.
—— garantarea faptului că statele membre care sunt cele
mai afectate de fenomenul migrației și azilului pot Fondul european de returnare a furnizat un ajutor în
conta pe solidaritatea celorlalte țări din UE; valoare de 676 de milioane EUR statelor membre pentru
repatrierea voluntară sau forțată, inclusiv pentru
—— consolidarea și dezvoltarea sistemului european comun operațiunile comune. De asemenea, fondul a sprijinit și
de azil prin garantarea aplicării eficiente și uniforme acțiunile menite să amelioreze calitatea informațiilor
a legislației europene în domeniu (pentru informații furnizate imigranților ilegali cu privire la asistența de care
suplimentare, a se vedea mai jos capitolul despre azil). pot beneficia în vederea repatrierii voluntare sau la
riscurile asociate imigrării ilegale. UE a sprijinit în mod
În perioada 2007-2013, UE a alocat aproape deosebit cooperarea statelor membre cu țările de origine,
4 miliarde EUR pentru gestionarea frontierelor externe ale pentru a facilita reintegrarea persoanelor repatriate.
Uniunii și implementarea politicilor comune în materie de
azil și migrație, prin programul general „Solidaritate și
gestionarea fluxurilor migratorii” (SOLID). Programul
general include patru instrumente: Fondul pentru
frontierele externe, Fondul european de returnare, Fondul
european pentru refugiați și Fondul european de

FONDUL PENTRU AZIL, MIGRAȚIE ȘI INTEGRARE

400
Total 2014-2020 (în milioane EUR)

350

300

250

200

150

100

50

0
Austria

Belgia

Bulgaria

Cipru

Republica Cehă

Germania

Danemarca

Estonia

Spania

Finlanda

Franța

Grecia

Croația

Ungaria

Irlanda

Italia

Lituania

Luxemburg

Letonia

Malta

Țările de Jos

Polonia

Portugalia

România

Suedia

Slovenia

Slovacia

Regatul Unit

Notă: Danemarca nu participă la Fondul pentru azil, migrație și integrare.

Sursa: Comisia Europeană.

Perspective
UE va continua să depună eforturi pentru a găsi soluții cercetătorilor, studenților, elevilor și stagiarilor se va
comune la problemele legate de imigrare, în beneficiul îmbunătăți semnificativ datorită introducerii unor condiții
societății europene și al persoanelor care vin în Europa în mai eficiente și transparente în materie de intrare, ședere
căutarea unei vieți mai bune. Abordarea UE nu trebuie să și mobilitate pe teritoriul UE. De asemenea, UE va dezvolta
fie unidirecțională, ci echilibrată, globală și axată pe și consolida cooperarea și dialogul cu țările partenere la
respectarea drepturilor omului și a libertăților nivel bilateral și regional, pentru a garanta colaborarea din
fundamentale. Imigrarea este unul dintre interesele pe partea acestora în ceea ce privește gestionarea migrației,
termen lung ale UE, în special în contextul evoluțiilor returnarea și readmisia migranților în situație
demografice actuale și al îmbătrânirii populației europene. neregulamentară și pentru a combate cauzele migrației
UE trebuie să devină o destinație atractivă pentru migranți. forțate.
Ea trebuie să soluționeze problema deficitului de
competențe și să atragă talente, inclusiv prin eliminarea
restricțiilor aplicate de Cartea albastră a UE. Activitatea
M igra ț ie ș i a z il
9

De ce avem nevoie de o abordare comună în

materie de azil

UE, un spațiu al protecției

Azilul este o formă de protecție internațională acordată

© iStockphoto/Brian Jackson
persoanelor care își părăsesc țara de origine pentru că au
motive întemeiate să creadă că vor fi persecutate. De
protecție beneficiază și persoanele care se confruntă cu
riscul de a suferi prejudicii majore dacă se întorc în țara de
origine. Potrivit Înaltului Comisariat al Organizației
Națiunilor Unite pentru Refugiați, în 2013, aproape
890 000 de persoane au solicitat azil în întreaga lume.
Marea majoritate a refugiaților sunt găzduiți de țările în
curs de dezvoltare și mulți caută adăpost în țările vecine.
UE în ansamblu a primit aproximativ 43,5 % din totalul
cererilor de azil formulate la nivel mondial. Datoria UE de
a‑i proteja pe cei aflați în nevoie este consfințită de Carta
Drepturilor Fundamentale și de Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene. Este și o obligație
internațională asumată în baza Convenției de la Geneva UE le oferă protecție persoanelor care fug de persecuție
din 1951 privind statutul refugiaților. și război.

Numărul solicitanților de azil care ajung anual în UE nu

este repartizat uniform la nivelul statelor membre. De
Așezarea geografică a unei țări, bogăția sa, sistemul de
exemplu, în 2013, peste 90 % dintre solicitări au fost
securitate socială și politica mai mult sau mai puțin
primite de numai zece țări, Franța și Germania fiind
favorabilă în materie de azil se numără printre motivele
primele de pe listă. În termeni relativi, Suedia și Malta au
pentru care unele state membre primesc mai multe cereri
fost țările care au primit cel mai mare număr de solicitări
de azil decât altele. De aceea, UE trebuie să acționeze
pe cap de locuitor.
solidar pentru a le ajuta să‑și onoreze obligația de a le
oferi protecție refugiaților.

CERERI DE AZIL ÎN UE-28

450 000

400 000

350 000

300 000

250 000

200 000

150 000

100 000

50 000

0
1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Sursa: Eurostat.
 10 S ă în ț elegem politicile U niunii E uropene

Ce face UE
Sistemul european comun de azil (SECA)

Începând din 1999, UE a făcut eforturi pentru crearea unui

© European Union
Sistem european comun de azil (SECA). În 2013 au fost
adoptate alte acte legislative, pentru a armoniza anumite
aspecte ale procedurilor naționale în materie de azil și
pentru a garanta că acestea sunt sigure, echitabile,
eficiente și nu permit folosirea abuzivă a sistemului.
Armonizarea standardelor privind protecția și primirea
solicitanților în UE reprezintă unul dintre principalele
obiective ale sistemului comun. În acest fel, solicitanților
de azil li se garantează, peste tot în UE, aceleași
oportunități în materie de protecție internațională. În
același timp, sistemul comun se bazează pe cooperarea
practică și eficientă a statelor membre, pe solidaritatea
dintre ele și în relația cu țările de origine și de tranzit.

Biroul European de Sprijin pentru Azil

(EASO) sprijină cooperarea practică
dintre statele membre, contribuind la
identificarea bunelor practici, la
facilitarea schimbului de informații și la organizarea
programelor de formare la nivelul UE. De asemenea,
EASO oferă sprijin tehnic și operativ statelor membre
care se confruntă cu presiuni cauzate, în special, de
primirea unui număr mare de cereri de azil. Refugiat, într‑un centru de primire din Roma finanțat din
Fondul european pentru refugiați.

Responsabilitatea pentru cererile de Condițiile de primire a solicitanților de

azil (sistemul „Dublin”) azil

Pentru a evita transferarea solicitanților de azil de la un
stat membru la altul, fără ca vreunul să își asume
răspunderea și pentru a împiedica apariția situațiilor în
care o singură persoană solicită azil în mai multe țări,
fiecare stat membru trebuie să decidă când și dacă este în
măsură să se ocupe de o cerere de azil. Normele comune
ale UE permit identificarea rapidă a țării căreia îi revine
responsabilitatea de a examina o solicitare de azil. Aceste
norme țin cont de criterii precum țara în care se află
membrii de familie ai solicitantului, țara în care locuiește
solicitantul în momentul înaintării cererii, țara care i‑a
eliberat viza sau care a fost punctul de intrare în UE.
Pentru a le sprijini în acest proces, statelor membre li s‑a
oferit acces la baza de date EURODAC. Aceasta permite
compararea amprentelor pentru a verifica dacă un
solicitant de azil a mai înaintat o cerere și în alt stat
membru.
Solicitanților de azil aflați în așteptarea unei decizii cu
privire la situația lor trebuie să li se asigure anumite
produse de bază care să le permită să trăiască în condiții
demne. Existența la nivelul UE a unor condiții de primire
adecvate și comparabile îi va descuraja pe solicitanții de
azil să se deplaseze dintr‑un stat membru în altul în
căutarea unui tratament mai generos. Potrivit standardelor
minime în materie de primire, statele membre trebuie să
le ofere solicitanților de azil sprijin material, respectiv
cazare, haine, alimente și bani de buzunar. De asemenea,
trebuie să se asigure că solicitanții primesc îngrijire
medicală și psihologică, iar în cazul copiilor, acces la
educație. Solicitanții de azil au dreptul de a‑și reîntregi
familia, de a participa la cursuri de formare profesională și,
în anumite condiții, de a se integra pe piața muncii.
M igra ț ie ș i a z il
Proceduri pentru recunoașterea
statutului de refugiat
Modul în care statele membre acordă sau retrag statutul
de refugiat diferă considerabil, în funcție de tradițiile lor
constituționale și administrative. Cu toate acestea, este
important să li se garanteze un anumit nivel de protecție
persoanelor care fug de persecuții și au nevoie de sprijin
internațional - solicitanții de azil trebuie să aibă acces la
proceduri corecte și eficiente. Prin urmare, UE a definit
regulile pentru întreaga procedură privind cererea de azil,
inclusiv în ceea ce privește depunerea și examinarea
cererii, tipul de ajutor acordat solicitantului, modalitățile de
recurs în caz de refuz, măsurile care se impun dacă un
solicitant se sustrage procedurii sau modul în care trebuie
tratate cererile repetate. Astfel se creează un sistem
coerent care garantează că deciziile sunt eficiente și
echitabile și că toate statele membre ale UE examinează
cererile aplicând standarde comune de înaltă calitate.
Criterii pentru obținerea statutului de
refugiat
Înainte de a primi azil, o persoană trebuie să obțină
statutul de refugiat. De aceea, este necesar ca statele
membre să aibă aceeași definiție pentru termenul
„refugiat”. În acest scop, UE a armonizat criteriile pe baza
cărora se decide ce persoane pot dobândi acest statut:
cetățeni din țări terțe sau apatrizi care locuiesc în afara
țării de origine și care nu doresc sau nu se mai pot
întoarce acolo pentru că au motive obiective să se teamă
că vor fi persecutați din cauza rasei, religiei, naționalității,
opiniei politice sau apartenenței la un anumit grup social.
Au dreptul la protecție subsidiară persoanele care, deși nu
îndeplinesc criteriile necesare pentru a obține statutul de
refugiat, nu se mai pot întoarce în țara de origine pentru
că riscă să sufere vătămări grave (pedeapsa cu moartea
sau execuția, tortură sau tratament inuman ori degradant,
amenințări grave ca urmare a violenței generalizate).
Cei care primesc protecție internațională beneficiază de un
set minim de drepturi (de exemplu dreptul de a nu fi
repatriați în țara în care riscă să fie persecutați, dreptul de
ședere și de deplasare în interiorul și în afara țării de
reședință). Aceste persoane trebuie să aibă acces la piața
muncii, la sistemul de securitate socială, la asistență
medicală, la educație și la alte programe care le pot
facilita integrarea în țara de reședință. Totuși, în unele țări,
este posibil ca beneficiarii protecției subsidiare să fie
supuși unui tratament mai puțin favorabil, de exemplu în
ceea ce privește accesul la sistemul de securitate socială.
11
Centru de primire a refugiaților ceceni din Lublin (Polonia),
cofinanțat din Fondul european pentru refugiați.
Dialogul si cooperarea cu țările din
afara UE
În contextul abordării globale privind migrația, UE
dorește să promoveze protecția internațională și să sprijine
țările din afara Uniunii în consolidarea sistemelor lor de
azil. Scopul acestui demers este să le ofere acces la
protecție celor care au nevoie de ea și, dacă se poate, în
regiuni cât mai apropiate de cea de origine. În colaborare
cu Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați, UE pune în
aplicare programe de protecție regională destinate să
amelioreze capacitățile de protecție ale regiunilor implicate
și să le ofere refugiaților o mai bună protecție, prin
intermediul unor soluții durabile (returnare, integrare
locală, reinstalare într‑o țară din afara UE).
Finanțare UE pentru primirea
refugiaților și a solicitanților de azil
Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI
2014‑2020) va contribui la sprijinirea și îmbunătățirea
eforturilor depuse de statele membre pentru implementarea
deplină și adecvată a sistemului comun de azil. Statele
membre trebuie să aloce 20 % din resursele de care dispun
în baza FAMI în vederea îndeplinirii acestui obiectiv. Crearea
de condiții adecvate pentru persoanele strămutate, ca și
pentru solicitanții și beneficiarii de protecție internațională,
este una dintre activitățile care necesită cel mai mult sprijin.
În ultimii șase ani (2008-2013), acest sprijin a fost
asigurat prin Fondul european pentru refugiați, care
a alocat aproximativ 678 de milioane EUR în favoarea
acțiunilor derulate la nivel național și european, în special
în statele membre care au primit un număr mare de
solicitanți de azil și ale căror capacități de primire și
sisteme de azil au fost supuse unei presiuni ridicate. De
asemenea, Fondul a susținut activitățile de relocare
derulate de statele membre, adică transferul persoanelor
care necesită protecție internațională dintr‑un stat
membru al UE în altul sau transferul dintr‑o țară din afara
Uniunii într‑un stat membru (reinstalare).
 12

NA-06-14-045-RO-C
S ă în ț elegem politicile U niunii E uropene

Perspective

În ultimii ani, UE a acționat în vederea îmbunătățirii
sistemului comun de azil. Legislația a fost actualizată
recent pentru a armoniza și mai mult procedurile naționale
în materie de azil, astfel încât să fie mai rapide, mai
corecte și mai eficiente. Acesta este un pas important nu
numai pentru statele membre, ci și pentru solicitanții de
azil, care vor beneficia de aceeași protecție în toată
Uniunea. În prezent, UE dorește să se asigure că statele
membre aplică sistemul integral și în mod coerent. Rolul
EASO va fi extins, în special în ceea ce privește cooperarea
cu țări din afara UE. Uniunea va face și mai multe eforturi
pentru a sprijini țările din afara sa în gestionarea
aspectelor referitoare la azil și refugiați, inclusiv prin
intermediul programelor de protecție regională.

Informații suplimentare
XX Direcția Generală Afaceri Interne a Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/dgs/home‑affairs
XX Portalul UE privind imigrarea: http://ec.europa.eu/immigration
XX Rețeaua europeană privind migrația: http://ec.europa.eu/dgs/home‑affairs/what‑we‑do/networks/european_
migration_network/index_en.htm
XX Site‑ul UE privind integrarea: http://ec.europa.eu/ewsi
XX Biroul European de Sprijin pentru Azil: http://easo.europa.eu
XX Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați: http://unhcr.org/cgi‑bin/texis/vtx/home
XX Aveți întrebări despre Uniunea Europeană?
Europe Direct vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11 − http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-42303-1
doi:10.2775/67622