Dosarul nr.

1ra-634/2016

Curtea Supremă de Justiţie

DECIZIE

19 aprilie 2016 mun. Chişinău

Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa:
Preşedinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,
a judecat, fără citarea părţilor, recursul ordinar declarat de avocatul Marin Afanas
în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 30 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
01 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Djuraev Anatolie Grigori, născut la 29.09.1984,

originar din or. Dresden, Germania, domiciliat
în mun. Chişinău, or. Cricova, str. Iachir 5.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

1. 15.05.2012 – 30.04.2015 (prima instanţă);
2. 15.05.2015 – 01.12.2015 (instanţa de apel);
3. 08.02.2016 – 19.04.2016 (instanţa de recurs).

CONSTATĂ:

1. Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 aprilie 2015, Djuraev
Anatolie a fost condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de
300 unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen
de 2 ani.
2. Pentru a se pronunţa, instanţa de fond a constatat că, Djuraev Anatolie activînd
în baza ordinului MAI nr. 173 Ef în funcţia de ofiţer de urmărire penală al Secţiei
urmărire penală a CPs Rîşcani al CGP mun. Chişinău, fiind conform art. 123 din Codul
penal persoană publică, a comis depăşirea atribuţiilor de serviciu în următoarele
circumstanţe.
La 09.09.2011, ofiţerul de urmărire penală Djuraev A. a primit spre examinare în
ordinea art. 274 Cod de procedură penală materialul nr. 2762, înregistrat în REI - 1 a
CPs Rîşcani în baza plîngerii cet. Gadarag Leonid.
Avînd spre examinare materialul în cauză, Djuraev A. a citat-o pentru 12.09.2011
pe cet. Covali N. în CPs Rîşcani, mun. Chişinău, pentru a depune explicaţii pe marginea
materialului. Ulterior, Djuraev A., urmărind scopul intimidării şi înjosirii cet. Covali N.
după ce a chestionat-o, depăşindu-şi în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor
acordate prin Lege a condus-o pe ultima în biroul nr. 412 al CPs. Rîşcani, mun. Chişinău
în Secţia tehnico-criminalistică, unde la indicaţia acestuia, Covali N. a fost supusă,
contrar prevederilor art. 10 din „Legea cu privire la înregistrarea dactiloscopică de stat”
şi ordinului MAI nr. 17 din 14.01.2004, despre aprobarea Instrucţiunilor cu privire la
evidenţa unică şi informaţiei dactiloscopice, dactiloscopiei, fotografierii şi filmării.

1
 Astfel, prin acţiunile ilegale ale lui Djuraev A., cet. Covali N. i-au fost cauzate
suferinţe de ordin moral şi psihologic manifestate prin intimidare cu acţiuni care înjosesc
demnitatea părţii vătămate, fiindu-i încălcat astfel dreptul la integritate psihică, precum
şi dreptul la libertate individuală şi siguranţa persoanei, cauzîndu-i astfel daune în
proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege.
3. Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Afanas Marin în numele inculpatului,
solicitînd casarea cesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare
în privința lui Djuraev Anatolie.
3.1. În motivarea apelului a invocat următoarele:
- instanța a dat o apreciere insuficientă şi chiar de loc, asupra argumentelor părții
apărării susţinute de probele acumulate la cauza penală;
- instanţa s-a expus abstract în argumentarea sentinţei, avînd o atitudine
unilaterală şi neobiectivă;
- în partea descriptivă a sentinței, instanţa deja s-a expus ilegal că inculpatul este
vinovat de săvîrşirea infracţiunii imputate, fără să facă o analiză a probelor şi
circumstanţelor cazului, astfel instanța a copiat rechizitoriul neargumentînd obiectiv și
multilateral poziția s-a conform soluției din sentință, ceea ce contravine legii;
- instanța a încălcat prevederile art. 385, 394 Cod de procedură penală, nu a
examinat complet şi obiectiv faptul dacă acţiunile inculpatului întrunesc elementele
constitutive ale infracţiunii imputate şi dacă inculpatul se face vinovat de săvîrşirea
faptei, nu a argumentat probele care au fost aduse în probarea vinovăției inculpatului și
aprecierea acestora;
- inculpatul nu a avut intenţia și nu a depăşit limita atribuţiilor de serviciu, însă
instanţa insuficient şi abstract a argumentat vinovăţia acestuia;
- argumentarea instanţei, precum că vina inculpatului este dovedită prin
declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor, cît și de materialele cauzei, este neîntemeiată
şi neobiectivă;
- elementul material al excesului de putere sau al depăşirii atribuţiilor de serviciu
presupune săvîrşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acţiuni care
depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor funcţionale acordate prin lege.
În asemenea cazuri trebuie în mod obligatoriu de delimitat competența funcţionarului;
- circumstanţele precum că Djuraev A. a dat indicaţii expertului criminalist, în
lipsa consimţămîntului cet. N. Covali să fie supusă dactiloscopiei, fotografierii şi
filmării, fapt ce contravine prevederilor art. 10 din „Legea cu privire la înregistrarea
dactiloscopică de stat” şi ordinului MAI nr. 17 din 14.01.2004, despre aprobarea
Instrucţiunilor cu privire la evidenţa unică şi informaţiei dactiloscopice, dactiloscopiei,
fotografierii şi filmării, nu sunt adevărate, deoarece Djuraev A. nu a dat expertului
indicaţii verbale sau în scris, pentru efectuarea acţiunilor vizate;
- datorită faptului că cet. N. Covali nu avea buletin de identitate sau careva acte
asupra sa, i s-a propus să meargă la expertul criminalist să fie identificată, inclusiv de a
fi verificată dacă nu se află în căutare etc., fapt care a fost acceptat benevol de aceasta,
ceea ce s-a demonstrat și în instanţa de judecată. În biroul expertului criminalist,
ultimului i s-a explicat de Djuraev A. ca să identifice persoana și nu i s-au dat indicaţii
ce anume să facă, însă expertul, din proprie iniţiativă, a supus-o pe cet. N. Covali -
dactiloscopiei, fotografierii şi filmării, circumstanțe, ce se dovedesc prin aceea, că
expertul criminalist în actul - fişa dactiloscopică nu a indicat că a primit indicaţii de la
inculpat, referitor la dactiloscopierea, fotografierea şi filmarea persoanei, dar a

2
menţionat că a efectuat aceste acţiuni în baza Legii „privind activitatea operativă de
investigaţii”, fapt confirmat de expert în şedinţa de judecată;
- sînt pripite concluziile procurorului, precum că expertul a primit indicații de la
inculpat, deoarece expertul nu este subordonat OUP, acesta avînd şefi cărora se
subordonează;
- inculpatul nu a emis nici un act procedural ce ar indica la dispunerea ridicării
mostrelor dactiloscopice a cet. N. Covali sau fotografierea şi filmarea acesteia, fapt care
l-ar obliga pe expert să efectueze aceste acțiuni. Prin urmare, expertul din proprie
inițiativă a întreprins aceste acțiuni cu acordul benevol al cet. N. Covali;
- instanța nu a ținut cont că cet. N. Covali nu a avut pretenţii sau obiecții la
acţiunile de dactiloscopiere, fotografiere şi filmare în scop de identificare, or în actul-
fişa dactiloscopică ea a semnat, manifestînd astfel acordul ei la aceste acțiuni, iar
afirmaţia precum că a fost impusă are scop de răzbunare și de a duce în eroare instanța,
deoarece cet. N. Covali a fost citată de inculpat în legătură cu examinarea cauzei în
privința sa;
- sunt neîntemeiate concluziile instanței referitor la încălcarea prevederilor art. 10
din Legea „cu privire la înregistrarea dactiloscopică de stat”, deoarece articolul
stipulează persoanele care exercită funcţii în anumite organe de stat, a căror înregistrare
dactiloscopică este obligatorie la încadrarea în cîmpul muncii sau în timpul serviciului,
iar înregistrarea dactiloscopică a altor categorii de persoane se face în alte condiţii şi
împrejurări prevăzute de lege;
- inculpatul exercitîndu-şi atribuţiile de serviciu la examinarea materialului în
registrul nr. 1, despre comiterea infracţiunilor, a acţionat în conformitate cu Legea „cu
privire la poliţie” şi nu a comis încălcări sau abateri de la lege;
- pentru existența infracțiunii prevăzute la art. 328 Cod penal este necesar de a
stabili legătura de cauzalitate dintre fapta de exces şi urmările prejudiciabile, iar în
prezenta cauză n-au fost cauzate daune intereselor publice sau drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, respectiv, afirmaţiile aşa numitei
victime, N. Covali, precum că a fost înjosită sunt declarative și nefondate, purtînd un
caracter meschin, deoarece ultima a dat acordul benevol la efectuarea acţiunilor sus-
nominalizate;
- infracţiunea imputată inculpatului cere în mod obligatoriu ca persoana cu funcţie
de răspundere să aibă intenţie directă, adică făptuitorul îşi dă seama de acţiunile sale
prejudiciabile, însă iese din limitele competenţei funcţionale, admiţând în mod conştient
survenirea daunelor şi doreşte în mod obligatoriu acest lucru, or, la caz, acţiunile
inculpatului erau întru îndeplinirea obligaţiilor funcţionale;
- vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, deoarece probele administrate poartă
un caracter formal, neavînd un caracter concludent și veridic, necoroborînd cu alte
probe;
- instanţa nu s-a expus asupra plîngerilor în ordinea art. 313 Cod de procedură
penală, deoarece procurorul a trimis cauza în instanţă, fără a da posibilitate părții apărării
să-şi exercite drepturile procedurale, astfel fiind încălcate drepturile la apărare, la un
proces echitabil și la un recurs efectiv;
- instanţa nu s-a expus asupra argumentelor ce privesc încălcarea procedurii la
efectuarea urmăririi penale și anume a prevederilor art. 17, 66 Cod de procedură penală,
art. 26 din Constituţia RM, precum şi art. 6 CEDO;

3
 - instanţa eronat a concluzionat că buletinul părţii vătămate N. Covali se afla la
materialele cazului, deoarece inculpatul a declarat că nu era la materiale copia
buletinului, respectiv datele de anchetă a acesteia din plîngere erau insuficiente;
- neîntemeiat s-a reținut că inculpatul nu avea nici un temei legal să o conducă pe
partea vătămată la expert, că ultima nu avea vre-o calitate procesuală sau
contravenţională, în privinţa ei nu exista dosar penal;
- sunt neîntemeiate argumentele instanței că inculpatul cunoştea despre faptul că
relaţiile între Gadarag L. şi Covali N. sunt de natură civilă, că ulterior urma să
întocmească un raport cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, deoarece însuși
petiționarul Gadarag L. a declarat că a fost înşelat de Covali N., sustrăgîndu-i bani prin
abuz de încredere.
4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015,
pronunțată integral la 29 decembrie 2015, apelul avocatului a fost respins, ca nefondat,
cu menținerea sentinței.
4.1. Instanţa a menționat, că prima instanță a apreciat probele prin prisma art. 101
Cod procedură penală și just a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și anume prin declarațiile părții vătămate Covali
N., ale martorilor Cojocari A., Corcimari R., Cataraga O., cît și prin materialele cauzei,
iar motivele invocate în apel nu și-au găsit confirmare, fiind neîntemeiate.
Colegiul a considerat corectă concluzia instanței referitor la vinovăția
inculpatului, iar probele combat argumentele inculpatului, precum că învinuirea
înaintată şi starea de fapt constatată de prima instanță nu şi-a găsit confirmare în cadrul
cercetării judecătoreşti.
Instanța a reţinut, că la adoptarea sentinţei, prima instanță a recalificat corect
acțiunile inculpatului din prevederile art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal în cele ale art.
328 alin. (1) Cod penal, avînd în vedere că prin Legea nr. 25 din 08.12.2012 în vigoare
din 21.12.2012 agravanta prevăzută la alin. (2) lit. с) a art. 328 Cod penal a fost exclusă.
Colegiul penal a relevat că sînt neîntemeiate motivele invocate din apel, expuse
la pct. 3.1. din prezenta decizie, deoarece acestea nu și-au găsit confirmare la judecarea
apelului, examinarea cauzei s-a petrecut cu respectarea legislaţiei, instanţa de fond a
ţinut cont de toate circumstanţele cauzei și de argumentele părții apărării, privind
nevinovăția inculpatului, și-a motivat soluția și nu a comis careva omisiuni, erori sau
viciu fundamental, astfel pronunţînd o sentinţă legală şi întemeiată.
La individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că, de către instanţa de
fond s-a dat deplină eficienţă prevederilor art. 16, 61, 75 Cod penal, astfel stabilindu-i
inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă sub formă de amendă, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de 2 ani.
5. Hotărîrile judecătorești sînt atacate cu recurs ordinar de avocatul Marin Afanas
în numele inculpatului, la 15 ianuarie 2016, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care solicită casarea acestora, rejudecarea
cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri de achitare în privința inculpatului.
În argumentarea recursului, a indicat aceleaşi motive ca şi în apel, că instanțele
judecătorești au apreciat incorect circumstanţele de fapt ale cauzei cu tragerea unei
concluzii neîntemeiate de vinovăţie a inculpatului, că probele nu au fost apreciate în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
6. Procurorul a depus referinţă asupra recursului, solicitînd declararea
inadmisibilităţii acestuia, din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor, temei
care nu este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
4
 7. Judecînd recursul ordinar, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanţa de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să
judece şi în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situaţia condamnaţilor.
Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pct. 6) și 8) alin. (1) al art. 427
Cod de procedură penală.
Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a instanţei
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanţele
de fond şi de apel în cazul, cînd instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este
expus neclar, sau instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia
instanţei.
Colegiul penal constată, că textul recursului înaintat nu cuprinde o careva
motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea hotărîrilor judecătorești.
Totodată, Colegiul penal lărgit atestă, că instanţa de apel, judecînd cauza s-a
pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a întemeiat soluția adoptată, iar
motivarea acesteia nu contravine dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind
admisă o eroare gravă de fapt, iar conţinutul deciziei corespunde prevederilor art. 417
Cod de procedură penală, fiind legală şi întemeiată.
Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, argumentele recurentului privind
nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, care critică aprecierea probelor
administrate de prima instanţă şi verificate de instanţa de apel, invocînd temeiul de
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stabileşte că,
hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanţele de fond şi de apel în cazul, cînd nu au fost întrunite elementele infracţiunii,
deoarece acest temei nu şi-a găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind
stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.
Astfel, Colegiul penal menţionează că conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură
penală, la faza judecării cauzei judecătorul apreciază probele conform propriei
convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele şi în mod
obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Colegiul penal reţine, că instanţele de fond și de apel, judecînd cauza şi verificînd
probele, care au fost cercetate în şedinţa de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100
alin. (4), 101 Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt şi de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu
privire la vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii imputate, fiindu-i stabilită o
pedeapsă echitabilă, ţinîndu-se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.
Argumentele recurentului, privind nevinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii, cît și nulitatea acțiunilor procedurale efectuate în cauză, au constituit obiect
de examinare la judecarea cauzei în instanţa de apel şi, cărora, instanţa le-a dat o
motivare corespunzătoare, argumentată şi expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., pe care
instanţa de recurs o însuşeşte şi a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere şi
faptul, că verificînd decizia instanței de apel în raport şi cu prevederile art. 424 alin. (2)
Cod de procedură penală, nu s-a identificat existenţa şi a altor motive care, analizate din
oficiu, să ducă la casarea acesteia.
5
 La fel, instanţa de recurs menţionează, că recurentul îşi motivează solicitările prin
dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere a
probelor nu se conţin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărîrilor judecătorești nu sunt motivate
sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea probelor, în
modul propus de către recurent, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, iar reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanţa de recurs,
care verifică numai chestiunile de drept.
Totodată, Colegiul penal constată, că instanţa de apel, judecînd apelul părţii
apărării, a verificat legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate
de prima instanţă şi decizia corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
Astfel, Colegiul penal conchide că în speţă nu s-au constatat temeiuri legale pentru
admiterea recursului ordinar declarat de avocat, astfel impunîndu-se soluţia de
respingere a acestuia, ca inadmisibil, cu menţinerea deciziei instanței de apel.
8. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Marin Afanas în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
01 decembrie 2015, în cauza penală în privinţa lui Djuraev Anatolie Grigori, cu
menţinerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 19 mai 2016.

Preşedinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru