,,Impozitul pe avere“

Cuprins
1. Noţiuni generale
2. Rolul impozitelor pe avere pe plan finaciar ,
economic si social.
3. Subiecți ai impozitului pe avere în Republica
Moldova:
4. Statistica a impozitului pe avere ani 2017-2018.
5. Procedura de contestare a avizului de plată la
impozitul pe avere
6. Impozitul pe avere în alte tari
 1. Noţiuni generale
Deoarece, in general, termenul de fiscalitate este legat invariabil de cuvantul
impozit ne-am permis sa analizam teoriile legate de impozite si sa stabilim legatura
dintre acestea si fiscalitate. Daca fiscalitatea reprezinta ansamblul regulilor si
legilor cu privire la impozite, atunci impozitul il putem considera „sangele”
fiscalitatii, deoarece fara el nu ar exista fiscalitatea luata ca un sistem unitar.
Abordarile diferite ale conceptului de impozit nu fac decat sa lamureasca cititorul
asupra continutului impozitului si importanta pe care o prezinta acesta asupra
sistemului fiscal, fiscalitatii si contribuabilului persoana fizica sau si juridical
In opinia profesorului Iulian Vacarel impozitele sunt „ o forma de prelevare
a unei parti din averea sau veniturile persoanelor fizice sau juridice la dispozitia
statului pentru acoperirea cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod silit,
fara contra prestatie si cu titlul neramburasabil”.
Profesorul G. Bistriceanu afirma ca impozitul este „ o prelevare silita, fara
contraprestatie si nerambursabila, a unei parti din venitul sau averea persoanelor
fizice sau juridice in favoarea bugetului de stat”.
Ioan Talpos incearca sa dea o definitie mai cuprinzatoare „ impozitele
reprezinta o forma de prelevare silita la dispozitia statului, fara contraprestatie
directa si cu titlul nerambursabil, a unei parti din veniturile sau averea
persoanelor fizice-juridice, in vederea acoperirii unor necesitati publice”.
Dupa parerea mea, cea mai completa abordare a impozitelor o are profesorul
C.Tulai care spunea „ impozitele reprezinta in zilele noastre obligatii pecuniare,
pretinse, in temeiul legii, de catre autoritatea publica, de la persoane fizice si
juridice, in raport de capacitatea contributiva a acestora, preluate la bugetul
statului in mod silit si fara contraprestatie imediata si folosite de catre acesta ca
resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrumente de influentare a
comportamentului platitorilor, astfel incat interesele acestora sa fie armonizate cu
interesul public”
În Codul Fiscal al RM. La data de 01.01.2016, apare un nou titlu –Titlul
VI1 Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate
şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia
pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Impozitul pe avere care este un impozit aplicat asupra averii
contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu destinație locativă și căsuțe de
vacanță (cu excepția terenurilor), în cazul în care acestea satisfac condițiile
specificate în prezentul titlu.
 2. Rolul impozitelor pe avere pe plan finaciar ,
economic si social.
Cea mai importanta functie a impozitelor se manifesta în plan financiar,
întrucât ele au constituit si constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor
financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. În statele dezvoltate,
impozitele, taxele si contributiile asigura opt sau noua zecimi din totalul resurselor
financiare ale statului în tarile în curs de dezvoltare aceasta pondere este mai mica,
fiind cuprinsa între cinci si noua zecimi. În perioada postbelica tendinta
caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor o reprezinta cresterea continua
a acestora, în expresia relativa si absoluta.
De aceea, functia cea mai importanta a impozitelor este aceea de asigura
mobilizarea veniturilor necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. În
conceptia teoriei economice clasice asupra impozitelor acestea reprezinta unica
functie a lor ca mijloc de preocupare a resurselor banesti pentru trezoreria
publica.Ele nu trebuie sa fie nici mobilizator si nici inhibitor al economiei.
Teoria economica moderna aseaza la temelia explicarii necesitatii functiilor
impozitelor si alte ratiuni, alaturi de cea financiara si anume functii economice si
sociale legate de utilizarea acestora ca instrumente de interventie a statului în
economie, având calitatea de pârghie fiscala.
În zilele noastre, in conditiile complexe ale functionarii mecanismelor pietei
concurentiale, în practica financiara contemporana se evidentiaza o anumita
accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, aspect ce rezulta din practica
statelor moderne de a folosi impozitele ca mijloc de interventie în viata economica.
Impozitul are atât rolul alimentarii cu fonduri la bugetul statului, cât si acela al
unui factor de echilibru în economie.
Din ratiuni economice satul poate diferentia tratamentul fiscal al
contribuabililor pentru a stimula dezvoltarea activitatilor dorite de societate si
pentru descurajarea celor indezirabile. Astfel, el este in prezent activizat ca pârghie
fiscala în cadrul economiei.
 Sunt cunoscute aspectele practice ce reflecta utilizarea structurilor tehnice ale
impozitelor pentru interventie în viata economica si sociala: actiuni în scop natalist
( impozitul pe celibat ), asigurarea unei anumite egalizari sociale a indivizilor (
impozitul pe succesiuni cu caracter de confiscare, progresivitatea cotelor de
impozitare în functie de nivelul veniturilor), folosirea impozitului pentru orientarea
activitatilor economice ( variabilitatea cotelor, exonerarea partiala temporara si
deduceri în functie de activitatea economica, utilizarea taxelor vamale si a
accizelor ). Astfel, de la rolul primordial de a asigura venituri statului pentru
acoperirea cheltuielilor publice, s-a ajuns la utilizarea impozitului pentru obtinerea
de efecte pe plan economic si social.
Functia interventionista a impozitelor se manifesta în urmatoarele directii:
- aceea de a incita ( investitiile, asigurarile, exportul );
- aceea de a inhiba ( consumul de produse daunatoare sanatatii, poluarea mediului,
formarea de averi excesive );
- aceea de a proteja anumite ramuri, sectoare sau produse autohtone, prin
intermediul taxelor vamale.
Impozitelor le revine si un important rol social, ce se concretizeaza prin
utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei parti importante a produsului intern
brut.

3. Subiecți ai impozitului pe avere în Republica

Moldova
 - persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare cu destinație locativă,
inclusiv căsuțele de vacanță (cu excepția terenurilor), pe teritoriul Republicii
Moldova;
- în cazul în care bunurile imobiliare reglementate de titlul dat se află în
proprietate (în folosință) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al
impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi
revine;
- în cazul în care bunurile imobiliare reglementate de titlul respectiv se află
în proprietate comună în devălmășie, subiect al impunerii este considerat, în baza
acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toți, proprietarii
(coproprietarii) poartă răspundere solidară pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiect al impunerii îl constituie bunurile imobiliare cu destinație locativă,
inclusiv căsuțele de vacanță (cu excepția terenurilor), precum și cotele-părți, a
căror totalitate întrunește cumulativ următoarele condiții:
a) valoarea estimată totală constituie 1,5 milioane și mai mult;
b) suprafața totală constituie 120 m2 și mai mult.
În cazul în care obiectul impunerii constituie obiect al unui credit imobiliar
(ipotecar) sau al unui contract de leasing financiar, baza impozabilă constituie
diferența pozitivă formată între valoarea estimată a bunului imobiliar și suma
rămasă până la stingerea totală a creditului sau a obligațiilor contractului de leasing
financiar.
Nu constituie obiect al impunerii bunurile imobiliare, inclusiv cotele-părți,
aflate în posesia persoanei, a căror valoare totală nu depășește 1,5 milioane de lei și
suprafața nu depășește 120 m2
Cota impozitului reprezintă 0,8% din baza impozabilă.
Perioada fiscal este anul calendaristic.
Calcularea impozitului pe avere și prezentarea avizelor de plată se
realizează de către oficiile fiscale teritoriale în termen de până la 10 decembrie
pentru situația existentă la 1 noiembrie a anului de gestiune.
Achitarea impozitului pe avere se efectuează la bugetul de stat în termen de
până la 25 decembrie a anului de gestiune
Important: Suma impozitului pe avere constituie valoarea estimată a acestor
bunuri, apreciată de către organele cadastrale teritoriale, față de care se aplică
impozitul pe avere, la cota de 0,8%. Cu titlu de exemplu – dacă bunurile imobile
pe care le dețineți în proprietate sunt în valoare de 2 milioane lei * 0,8% = 16.000
lei – impozit pe avere. Impozitul pe avere se calculează anual în funcție de
informația existentă la data de 01 noiembrie al anului de gestiune și trebuie achitat
până la data de 25 decembrie al aceluiași an. Pentru ultimele zile ale anului 2016
mărimea acesteia a fost de 0,0678 %, iar începând cu 1 ianuarie 2017 majorare de
întârziere se calculează în mărime de 0,0384 % din suma impozitului.
 4. Statistica a impozitului pe avere ani 2017-2018

Datele oferite de către organul fiscal la data de 3 ianuarie anului curent:

 au corespuns criteriilor stabilite la data de 1 noiembrie 2016 -893 cetățeni;

 impozit achitat în termenul prevăzut de lege (adică până la 26.12.2016) –797
cetățeni în sumă totală de 32,47 milioane lei;
 în intervalul 27-29 decembrie 2016 obligația cu privire la impozitul pe avere a fost
onorată de încă 141 de subiecți - suma achitată de către aceștia constituind 2,37
milioane lei.
Astfel, la moment, veniturile la bugetul de stat, la capitolul impozit pe
avere constituie, în total, 34,83 milioane lei, acesta fiind achitat de 1.938 de
subiecți ai impunerii. Și pe final, o ultimă remarcă! Impozitul pe avere nu se
aplică persoanelor juridice, și nici asupra spațiilor comerciale. Regula e simplă –
persoană fizică – bunuri imobile locative – 120 m2– 1,5 milioane lei.
Ce a raportat fiscul pentru 2017?
Serviciul Fiscal de Stat anunţa, la sfârşitul anului 2017, că în Republica
Moldova sunt înregistraţi 2287 de subiecţi ai impunerii cu impozitul de avere, care
corespund criteriilor stabilite la situaţia din 1 noiembrie 2017. Dintre aceştia:
– 2075 sau 90,7 la sută din numărul total – în raza municipiului Chişinău;
– 67 sau 2,9 la sută – în zona de Nord a ţării;
– 124 sau 5,5 la sută – în zona de Centru;
– 21 sau 0,9 la sută – în zona de Sud.
Suma impozitului pe avere, care a fost estimată spre a fi încasată în bugetul
de stat se cifrează la 43 milioane 521,4 mii de lei.
În cazul neachitării obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe avere în
termenul prevăzut de legislaţie, subiecţilor le vor fi aplicate majorări de întârziere
(penalitate, pentru fiecare zi de întârziere), pentru perioada care începe după
scadenţa impozitului şi care se încheie în ziua plăţii efective inclusiv, mai anunţa
fiscul.
Întrebarea care apare atunci când vine vorba despre câţi subiecţi ai impunerii
cu impozitul de avere avem? Chiar dacă sistemul de evaluare a bunurilor imobile
în scopul impozitării, creat în Republica Moldova, este considerat de reprezentanţii
Băncii Mondiale şi de specialişti cu renume în plan internaţional din domeniu ca
unul din cele mai progresiste sisteme de evaluare din Europa, iar evaluarea
bunurilor imobile pentru impozitare se face în baza valorii de piaţă, avem în
capitală complexe locative în care locuinţele se vând la preţ de 100 mii de euro şi
mai mult. E clar că 100 de mii de euro la cursul actual e circa 2 milioane de lei. Nu
mai vorbim de casele de locuit, mai ales din zonele aşa-numite de lux.
 Un imobil ce se află în sectorul Botanica cu două dormitoare, bucătărie,
living, bloc sanitar, balcon, se vinde la preţ de 104 mii de euro, anunţă Bursa
Imobiliară LARA. Avem zeci de exemple de acest fel.
Mai mult, reevaluarea bunurilor imobile nu a fost finalizată în localităţile
rurale şi aplicabilitatea impozitului pe avere generează riscuri pentru proprietarii de
locuinţe.
Pentru a evita impozitarea cu zeci de mii de lei, unii divizează imobilul în
părţi separate cu crearea mai multor bunuri cadastrale separate şi, respectiv, asta ar
însemna divorţuri fictive.
Impozit pe automobile de lux, din 2018
Posesorii maşinilor produse în ultimii doi ani, evaluate la 1,5 milioane de lei
sau circa 72 mii de euro şi mai mult vor plăti 0,8 la sută din valoarea
automobilului. Valoarea automobilului va fi stabilită luând în calcul preţul vamal,
după care acesta va fi contrapus cu valoarea de comercializare a maşinilor similare
pe piaţa locală.
“Este o modificare care se face în contextul inovaţiei care a fost introdusă în
Republica Moldova deja de doi ani: instituirea unui impozit de lux, impozit pe
bunurile de lux, impozit pe bunurile imobiliare. Şi în anul curent se încearcă
introducerea practicii impozitării deja a autoturismelor de lux. Sunt foarte multe
state care au practici similare.
5. Procedura de contestare a avizului de plată la
impozitul pe avere
Ce facem în cazul în care nu suntem de acord cu sumele impozitului pe
avere calculate pentru achitare de către organul fiscal sau cu alte prevederi ale
avizului de plată?
Impozitul pe avere,conform art. 2877 din Codul fical, se achită în termen de
până la 25 decembrie a anului de gestiune. Conform art. 191 alin. (1), avizul de
plată a obligaţiei fiscale reprezintă o înştiinţare scrisă prin care organul fiscal sau o
altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală cere contribuabilului să stingă
obligaţiile fiscale indicate în el. Avizul de plată se întocmeşte şi se remite
contribuabilului în cazul în care obligaţia fiscală este calculată de organul fiscal
sau de o altă autoritate publică cu atribuţii de administrare fiscală, excepţie făcând
cazurile în care calculul este efectuat în funcţie de rezultatele controalelor fiscale.
Avizul de plată a obligaţiei fiscale intră în vigoare la data la care
contribuabilul l-a primit şi este valabil până la stingerea obligaţiei fiscale sau până
la anularea lui (art. 191 alin. (6) din Codul fiscal). Astfel, în situaţia în
care contribuabilul nu va fi de acord cu suma impozitului pe avere calculată de
organul fiscal prin avizul de plată remis contribuabilului sau cu alte prevederi ale
acestuia, contribuabilul este în drept să conteste prevederile avizului de plată în
modul expus în continuare.
 Conform art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10
februarie 2000, act administrativ constituie manifestarea juridică unilaterală de
voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în
vederea organizării executării sau executării în concret a legii.
Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele
administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept
recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: a) autorităţile
publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile
autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b) (art. 3
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ).
Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,
printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice
emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot
sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel (art. 14 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ).
Capitolul 17 din titlul V al Codului fiscal stabileşte procedura de contestare
a deciziilor organului fiscal care determină unele excepţii pentru actele
administrative emise de organul fiscal. Prin urmare, procedura de contestare a
actelor administrative emise de organul fiscal se va aplica conform prevederilor
stabilite la capitolul 17 din titlul V al Codului fiscal. Luând în considerare
prevederile art. 269 alin. (1) din Codul fiscal, contribuabilul care nu va fi de acord
cu prevederile avizului de plată privind impozitul pe avere urmează să depună la
organul fiscal care a eliberat avizul de plată contestaţie pe marginea acestuia
expunând argumentele de fapt şi de drept. Conform art. 267 alin. (1) din Cod,
prevederile avizului de plată a impozitului pe averepot fi contestate numai de
persoana vizată în avizul de plată ori de reprezentantul ei, în modul stabilit de Cod.
Contestaţia împotriva avizului de plată a impozitului pe avere depusă de alte
persoane decât cele vizate în avizul de plată sau de reprezentanţii împuterniciţi ai
acestora va rămâne neexaminată de organul fiscal (art. 267 alin. (2) din Codul
fiscal). Contestaţia împotriva avizului de plată a impozitului pe avere poate fi
depusă în decursul a 30 de zile de la data primirii avizului
În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit,
la cererea persoanei vizate în avizul de plată, de organul fiscal abilitat să
examineze contestaţia (art. 268 alin. (1) din Cod). Contestaţia depusă după
expirarea termenului de 30 zile indicat la alin. (1) din art. 268, nerestabilit în modul
prevăzut la același alineat, va rămâne neexaminată de organul fiscal şi se va restitui
reclamantului.
Examinarea contestaţiei se va efectua în limitele stabilite la art. 270 din
Codul fiscal şi anume: organul fiscal abilitat examinează contestaţia în termen de
30 de zile din data primirii, cu excepţia cazurilor în care conducerea lui emite o
decizie cu privire la prelungirea acestui termen, fapt despre care este înştiinţat
contribuabilul. Timpul cu care se prelungeşte termenul nu va depăşi 30 de zile. La
examinarea contestaţiei este invitat contribuabilul pentru a da explicaţii, având
dreptul să depună documente confirmative. Contribuabilul este citat în
conformitate cu art. 226 alin. (1), (2) şi alin. (3) lit. a)–e) din Codul fiscal.
Cazul poate fi examinat în absenţa contribuabilului dacă acesta a fost citat în
modul stabilit şi, din motive neîntemeiate, nu s-a prezentat sau dacă a solicitat
examinarea contestaţiei în absenţa sa. După examinare, conducerea organului fiscal
emite o decizie pe marginea contestaţiei, un exemplar al căreia se remite
contribuabilului. Pe marginea contestaţiei aferent avizului de plată a impozitului pe
avere emis de organul fiscal conducerea organului fiscal poate emite una din
următoarele decizii privind: a) respingerea contestaţiei şi menţinerea avizului de
plată a impozitului pe avere; b) satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea
avizului de plată a impozitului pe avere; c) satisfacerea contestaţiei şi anularea
avizului de plată a impozitului pe avere. Conform art. 269 alin. (2) din Codul
fiscal, decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei aferent
avizului de plată poate fi contestată la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat sau
atacată în instanţa de judecată competentă.
În caz de adresare la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, contestaţia
trebuie să fie prezentată organului fiscal care a emis decizia pe marginea
contestaţiei, care este obligat ca, în termen de 3 zile, să o remită Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat, anexând la ea materialele de control şi deciziile de rigoare.

6. Impozitul pe avere în alte tari

În practica fiscală internaţională impozitele pe avere se întâlnesc, de asemenea sub forma:
 impozitelor propriu-zise pe avere;
 impozitelor asupra circulaţiei averii;
 impozitelor asupra creşterii averii.

1. Impozitele propriu-zise pe avere

a. Impozitele pe proprietăţi imobiliare- în unele ţări impunerea vizează deopotrivă
terenurile şi clădirile iar obligaţia fiscală poartă denumirea de impozit sau taxă asupra
proprietăţii. O asemenea situaţie se întâlneşte în S.U.A.1
Printre ţările care percep impozite funciare pot fi enumerate: Germania, unde impozitul
este aşezat asupra proprietăţii funciare situate în comune, Franţa care percepe un impozit funciar
1
Iulian Văcărel- Finanţe publice:teorie şi practică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,1981, p.142
aşezat asupra terenurilor şi unul asupra construcţiilor, Irlanda unde vizează bunurile imobile. Se
percep de asemenea în Anglia, Scoţia, Ţara Galilor.
b. Impozitele pe activul net- la plata acestui impozit în unele ţări sunt supuse atât
persoane fizice cât şi juridice (Suedia, Austria, Germania), în unele numai asupra persoanelor
fizice ( Franţa, Olanda, Danemarca, Elveţia), iar în Canada impozitul este plătit numai de
societăţile de capital. Pentru calcularea acestui impozit se folosesc fie cotele proporţionale
(Germania, Austria, Olanda), fie în cote progresive( Franţa, Suedia, Danemarca, Elveţia).
2. Impozitul pe circulaţia averii
a. Impozitul pe succesiuni- sarcina fiscală se stabileşte fie asupra întregului activ
succesoral, situaţie întâlnită în S.U.A., Marea Britanie, Australia, fie asupra fiecărei părţi
succesorale, ca în Germania, Austria, Belgia, Franţa.
În Belgia cotele impozitului pe succesiuni sunt diferenţiate: între 3 şi 5% pentru
succesiunile în linie directă şi între soţi; între 10 şi 65% între fraţi şi surori; între 25 şi 70% între
unchi sau mătuşi şi nepoţi şi între 30 şi 80% între orice altă persoană.
În Danemarca, impozitul pe succesiuni prevede un barem progresiv pentru impunerea
activului succesoral, cota minima fiind de 1,2%, iar cea maximă de 90%.
În Germania sunt patru clase de impunere a impozitului pe succesiuni care variază de la 3
la 70%,iar în Franţa variază între 5 şi 60%.
b. Impozitul pe donaţiuni- în unele ţări legislaţia deosebeşte mai multe tipuri de donaţii.
Ţările cele mai reprezentative în care se practică sunt:Germani, Franţa, Italia, Olanda,
aplicându-se aceeaşi cotă ca la succesiuni. În Danemarca cotele diferă în funcţie de gradul de
rudenie şi variază de la 0,5 la 90%.
3. Impozitul pe sporul de avere
Impozitul pe sporul de avere dobândit pe timp de război- a fost instituit , în urma
Primului Război Mondial, în Germania, Italia, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial în
Franţa, Italia, Marea Britanie, Statele Unite. Acesta se calcula fie asupra profitului care depăşea
nivelul perioadei luate ca bază, fie asupra profitului care depăşea o anumita rată considerată
normală. Deşi acest impozit se calcula în cote progresive, el n-a avut un randament prea ridicat,
fiindcă existau multiple căi de sustragere de la impunere şi se plătea moneda depreciată în urma
inflaţiei.
Cetăţenii din Franţa nu sunt obligaţi să îşi declare averile. Se controlează şi se declară
veniturile, fie ele prin muncă, chirii, terenuri sau dobânzi provenite din depunerile bancare.
Autorităţile sunt cele ce urmăresc circuitul bunurilor pentru impozitare. Verificarea
proprietarului de către stat se poate face la notariat, acolo unde figurează toate tranzacţiile de
vânzare-cumpărare. Pe de altă parte, nedeclararea altor venituri decât cele imobiliare are
consecinţe foarte dureroase pentru francezi. Se practică aşa numita redresare fiscală cu dobânzi
foarte mari, iar frauda fiscală este caz penal.
Nici cetăţenii Germaniei nu sunt obligaţi să îşi declare averile. Impozitul urmând a fi
plătit, evident în funcţie de valoarea bunurilor impozabile. La fel se întâmplă şi în Italia.
Un impozit pe avere nu ar trebuie să facă discriminare împotriva deţinerii unui anumit
tip de active, această neutralitate constituind un real avantaj.