Argument

Lumea exterioara, natura in varietatea ei, ca si nenumarati indivizi, semeni ai nostri, si uneori
noi insine, cu totii emitem semnale, in afara sau spre propria noastra persoana. Ni se intampla, apoi, sa
adunam, sa primim sau sa captam aceste semnale, pentru a le da, gratie raportarii lor la experiente sau
constructii anterioare, valoare de semne: devenim prin urmare, receptori ai unor informatii pe care le-
am interceptat din intamplare, chiar daca nu ne erau direct destinate.

Comunicarea este prezenta in tot ce facem in viata si este esentiala pentru a putea munci si
trai.

Comunicarea se defineste ca fiind un transfer de informatii de la un emitent (expeditor) la un

primitor (destinatar), in conditiile realizarii acelorasi semnificatii a continutului mesajului la cei doi
subiecti.

Comunicarea poate avea loc in multe forme si include: gesturi, expresii faciale, semne, voce
(tonuri, inflexiuni), in completarea comunicarii scrise si vorbite.

Comunicarea este primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale.

Comunicarea a fost definite ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai multe
persoane,intre doua sau mai multe grupuri care au ca elemente esentiale relatia dintre indivizi sau
dintre grupuri,schimbul,transmiterea si receptarea de semnificatii,modificarea voita sau nu a
comportamentului celor angajati.

Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale,prezentata in forma orala sau

scrisa si de cel al informatiei non-verbale,reprezentata de paralimbaj,miscarile corpului si folosirea
spatiului.

Notiunile de limba,limbaj,comunicare sau mai multe sensuri,fiind considerate

polisemantice.Aceasta se datoreaza faptului ca fiecare notiune prezentata este foarte complexa,dar si
faptul ca fiecare din aceste notiuni-comunicare,limbaj,limba- sunt studiate de mai multe discipline
stiintifice (lingvistica,psihologia,sociologia,semiotica), care aduc propiile lor perspective de abordare,nu
intotdeauna identice sau macar complementare.

Principala problema pe care o presupune studiul notiunii de comunicare este aceea a stabilirii
continutului si a mijloacelor prin intermediul carora acesta este transmis.

-comunicarea are rolul de a-I pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti,in mediul in care evolueaza;

-in procesul de comunicare,prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si

transmiterea anumitor semnificatii;

-orice process de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exterio1rizata(actiunile verbale si

non-verbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de
cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior,la nivelul
sinelui.

-orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu
psihologic,social,cultural,fizic sau temporal,cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta.
-procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare,o data
initiate,are o anumita evolutie,se schimba si schimba persoanele implicate in process.

-procesul de comunicare are un character ireversibil,in sensul,ca o data transmis un mesaj,el nu mai
poate fi “oprit” in “drumul” lui catre destinatar.

La cele enumerate,mai putem adauga:

-in situatii de criza,procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

-semnificatia data unui mesaj poate fi deferita atat intre partenerii actului de comunicare,cat si intre
receptorii aceluiasi mesaj;

-orice mesaj are un continut manifest si latent,adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.

I.Comunicarea