Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria,comitatul Arad, d.

17 august 1925,
Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalistși pedagog român,
membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu,
Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de
cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în
România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost
reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată "Închisorile mele" ,
publicată în 1920.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean.
Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de
observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în
studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție
de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții,
vorbirii și gesturilor.

Studiile universitarr le-a facut la Facultatea de Drept din Viena unde l-a
cunoscut pe Mihai Eminescu, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia
"Fata de birău" în anul 1871.

În 1876, Maiorescu a început să organizeze cercul Junimii de la București,

Slavici fiind unul dintre membri, considerat de Maiorescu cel mai capabil
scriitor al întregii Junimi.

Junimist convins, susținea că estetica este strâns legată de etică, susținând

imposibilitatea separării frumosului de bine, iar arta o privea ca pe un act
moral și combătea cu asprime în cronicile sale din "Timpul" tot ceea ce
considera necuviințe estetice.

Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără
romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale
publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță
deosebită pentru istoria literaturii române.

La 17 august se atinge din viata, înmormantat la schitul Brazi.

Dacă Eminescu e începătorul poeziei române moderne, iar Caragiale al
teatrului, Slavici este, alături de Creangă, cel care a pus bazele prozei noastre
moderne, respectiv ale romanului fiind scriitorul care a avut o contribuţie
decisivă la aşezarea literaturii noastre în făgaşul modernităţii, întemeietor al
realismului nostru modern, punct de reper nu numai pentru romanul social,
ci si pentru cel psihologic.