Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:

-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei

• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate

• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.

Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.
Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea

cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:

-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei

• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate
• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.

Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea

cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)
• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:

-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei

• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate

• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.
 Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea

cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:
-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei

• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate

• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.

Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

 Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea
cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:

-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei

• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate

• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:
• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.

Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea

cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.
 Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:

-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei

• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate

• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.

Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.
Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea

cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

Voi compara lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte cu lectia de fixare si stematizare.

Lectia de comunicare are ca obiectiv didactic insusirea de cunostinte, pe cand Lectia de fixare si
sistematizare a cunostintelor vizeaza consolidarea cunostintelor insusite, dar si aprofundarea lor si
completarea unor lacune.

Privind lectia de comunicare, pentru a determina elevii sa invete structura este urmatoarea:

-pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor cunoştinţe
anterioare, necesare noii învăţări

• anunţarea subiectului (titlului) şi a obiectivelor lecţiei, acestea din urmă vor fi prezentate într-o formă
accesibilă în vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul lecţiei
• transmiterea cunoştinţelor, este etapa de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare parte a timpului.
Prin strategii specifice, profesorul/învăţătorul prezintă noul conţinut şi dirijează învăţarea elevilor,
asigurând o participare activă a acestora până la obţinerea performanţei vizate

• fixarea cunoştinţelor, care se poate realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice

• anunţarea şi explicarea temei pentru acasă

Privind lectia de fixare a cunostintelor, pentru a determina elevii sa invete structura este umatoarea:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

Lecţia de fixare şi sistematizare vizează consolidarea cunoştinţelor însuşite, dar şi aprofundarea lor şi
completarea unor lacune. Se realizează prin recapitulare; recapitularea nu înseamnă reluarea într-o
formă identică a unităţilor de conţinut însuşite anterior. Condiţia de bază a eficientizării acestui tip de
lecţie o constituie redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă relevantă, astfel
încât elevii să fie capabili de conexiuni care să permită explicaţii din ce în ce mai complete şi de aplicaţii
optime şi operative în contexte din ce în ce mai largi ale cunoaşterii.

Structura orientativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului, a obiectivelor şi a unui plan de recapitulare; este de dorit ca această etapă să
se realizeze în doi timpi: înaintea desfăşurării propriu – zisă a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare

• recapitularea conţinutului de bază a planului stabilit: această etapă e destinată clarificării şi eliminării
confuziilor constatate de cadrul didactic, stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului parcurs şi
realizării unor scheme sau sinteze care să pună în relaţie tot ceea ce reprezintă esenţialul la nivelul
conţinutului analizat

• realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate; în cazul lecţiilor de
consolidare de deprinderi, această etapă ocupă ponderea cea mai mare în structură lecţiei şi se
concretizează, în funcţie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exerciţii şi probleme, analize
gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrări având caracter tehnic, etc.

• aprecierea activităţii elevilor

• precizarea şi explicarea temei

În funcţie de întinderea conţinutului supus recapitulării (o temă, un capitol, materia unui semestru
sau a unui an şcolar) se propun câteva dintre variantele posibile ale acestui tip de lecţie: lecţia de
repetare curentă; lecţia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit împreună cu elevii, se
realizează la sfârşitul unor capitole sau teme mari din programă; lecţia de sinteză.

Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în desfăşurarea lecţiei, variantele menţionate pot
conduce la noi variante: lecţie de recapitulare sau de sinteză pe bază de exerciţii aplicative (atunci când
se urmăreşte consolidarea unor deprinderi), lecţia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al
unor programe recapitulative computerizate; lecţia recapitulativă pe bază de fişe (concepute în funcţie
de nivelul dezvoltării intelectuale şi al pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) etc.

Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Aceasta urmăreşte constatarea nivelului de pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea

cunoştinţelor în noi cadre de referinţă şi semnificare, cu consecinţe importante asupra viitoarelor trasee
de învăţare.

Structura relativă a acestui tip de lecţie:

• precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat

• verificarea conţinutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru
sistematizarea cunoştinţelor, corectarea de confuzii, etc)

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârşitul orei,
în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu
elevii

• precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de corectare a greşelilor şi sugestii în

legătură cu valorificarea conţinuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecţiei de verificare şi apreciere se stabilesc în funcţie de metoda sau modul de realizare
a evaluării: lecţia de evaluare orală; lecţia de evaluare prin lucrări scrise; lecţia de evaluare prin lucrări
practice; lecţia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.