Noutăți Achiziții Publice 

Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice – elemente de noutate 

Modificări principale raportat la OUG nr. 34/2006 

1. Domeniul de aplicare a legii 

În condițiile în care definiția noțiunii de autoritate contractantă rămâne în esență nemodificată, o modificare de 
abordare este determinată de eliminarea Anexelor 2A și 2B care, conform OUG nr. 34/2006, împărțeau serviciile în 
două categorii distincte. 

În  cadrul  reglementării  anterioare,  Anexa  2A  cuprindea  lista  exhaustivă  a  serviciilor  pentru  care  exista 
obligativitatea aplicării tuturor regulilor prevăzute de legislație; pentru serviciile care nu se regăseau în Anexa 2A 
(indiferent dacă erau sau nu prevăzute explicit în Anexa 2B), regulile aplicabile erau limitate doar la respectarea 
principiilor  generale,  a  prevederilor  referitoare  la  specificațiile  tehnice  și  a  obligației  de  a  publica  un  anunț  de 
atribuire. 

Prin Legea 98/2016 se instituie o listă redusă de „servicii sociale și alte servicii specifice” (Anexa 2 a Legii) pentru 
care se stabilesc reguli foarte flexibile de atribuire, aplicabile doar dacă valoarea contractelor depășește pragul de 
3.334.050 lei. Pentru toate celelalte servicii neincluse în respectiva Anexă, prevederile legii se aplică în totalitate. 
Această obligație apare și în cazul atribuirii unor contracte având ca obiect servicii care, până acum, erau supuse 
unor reguli foarte flexibile, cum ar fi, spre exemplu, serviciile de transport naval sau serviciile agențiilor de transport. 

Pragurile de la care este obligatorie aplicarea procedurilor de atribuire reglementate în cadrul Directivei UE prezintă 
particularitatea că sunt exprimate în lei (și nu în euro, ca în precedenta legislație), ceea ce elimină necesitatea de a 
se calcula cursul de schimb de fiecare dată când se intenționează atribuirea unui contract de achiziție publică. 

În  cazul  contractelor  atribuite  de  către  autoritățile  contractante,  valorile  pragurilor  sunt  relativ  egale  cu  cele 
precedente și urmează a se modifica odată la 2 ani, conform regulilor specifice stabilite de Comisia Europeană. 

O diferență importantă este constatată în cazul beneficiarilor privați ‐ entități juridice fără calitate de autoritate 
contractantă, dar care beneficiază de finanţări din partea unei autorități contractante, pentru un anumit contract, 
în proporţie de mai mult de 50% din valoarea acestuia. În conformitate cu reglementarea anterioară, obligația de a 
aplica intergal regulile privind achizițiile publice devenea activă pentru contractele de servicii începând cu valoarea 
de 200.000 euro. Conform Legii nr. 98/2016, această obligație este aplicabilă pentru contracte de servicii având o 
valoare  estimată  egală  sau  mai  mare  de  600.129  lei,  ceea  ce  înseamnă  doar  aproximativ  135.000  euro.  Decizia 
legiuitorului român de a scădea acest prag este discutabilă, atâta timp cât conform Directivei 24/2014/UE, acest 
prag este stabilit la valoarea de 209.000 euro. 

2. Modul de calcul al valorii estimate a achiziţiei 

Spre deosebire de legislația anterioară, Legea nr. 98/2016 flexibilizează regulile de calcul a valorii estimate în cazul 
specific în care autoritatea contractantă are în structura sa unităţi operaţionale separate și responsabile în mod 
independent  pentru  achiziţiile  lor.  Într‐o  astfel  de  situație  este  permisă  calcularea  valorilor  estimate  la  nivelul 
unităţii  în  cauză,  fără  a  se  cumula  aceste  valori  cu  cele  ale  contractelor  similare  atribuite  de  către  autoritatea 
contractantă la nivel central. 

O unitate operaţională este responsabilă în mod independent pentru achiziţiile sale sau pentru anumite categorii 
ale acestora dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: 

a) desfăşoară în mod independent procedurile de atribuire; 

b) adoptă în mod independent deciziile privind achiziţiile; 

c) are la dispoziţie în buget surse de finanţare identificate în mod distinct pentru achiziţii; 

d) încheie în mod independent contractele de achiziţii publice; 

e) asigură plata contractelor de achiziţii publice din bugetul pe care îl are la dispoziţie. 
O  precizare  suplimentară  este  adusă  de  noua  lege  cu  privire  la  noțiunea  de  produse  similare.  „Similaritatea” 
produselor nu se mai analizează doar din perspectiva destinației acestora; un element al analizei îl va constitui, 
alături de utilizarea identică/similară, și aparteneța la o piață anume, respectiv produsele similare sunt cele care 
„fac  parte  din  gama  normală  de  produse  care  sunt  furnizate/comercializate  de  către  operatori  economici  cu 
activitate constantă în sectorul respectiv.” 

3. Excepții 

Excepțiile de la aplicarea legii sunt mai detaliat prezentate decât în precedenta legislație și, în unele situații, se pot 
constata câteva noutăți din acest punct de vedere. 

Este de la sine înțeles că Legea nr. 98/2016 exceptează contractele atribuite pentru desfășurarea activităților în 
sectoarele de apă, energie, transporturi şi servicii poştale, câtă vreme regulile pentru atribuirea acestora sunt acum 
prevăzute într‐o lege disctinctă ‐ Legea nr. 99/2016. 

Legea  nu  se  aplică  achizițiilor  efectuate  de  autoritatea  contractantă  în  conformitate  cu  regulile  stabilite  de  o 
organizație internațională ori de o instituţie financiară internaţională, atunci când contractul este finanţat integral 
de organizaţia ori instituţia respectivă. 

Împrumuturile – indiferent dacă sunt sau nu în legătură cu emisiunea, vânzarea, cumpărarea ori transferul valorilor 
mobiliare sau al altor instrumente financiare – sunt explicit exceptate de la aplicarea legii. 

Este complet exceptată de la domeniul de aplicare a legii atribuirea contractelor de servicii juridice, în măsura în 
care  acestea  se  referă  cu  predilecție  la  asistenţa  şi  reprezentarea  unui  client  de  către  un  avocat  în  sensul 
prevederilor  Legii  nr.  51/1995,  în  faţa  instanţelor  de  judecată  sau  în  cadrul  unei  proceduri  de  arbitraj  sau  de 
mediere. Alte servicii de asistenţă şi consultanţă juridică acordată de un avocat pot fi complet exceptate numai dacă 
există indicii concrete şi o probabilitate ridicată ca speţa (în legătură cu care este acordată asistenţa şi consultanţa 
juridică) să facă obiectul unor reprezentări în fața instanței sau a unor proceduri de arbitraj/mediere. Pentru celalte 
tipuri de servicii juridice, cum ar fi cele de consultanță, procedurile de atribuire reglementate de lege se vor aplica 
dacă valoarea respectivelor servicii depășește 3.334.050 lei. 

Este exceptată, de asemenea, atribuirea contractelor de servicii de certificare şi autentificare a documentelor care 
sunt  prestate  de  notari  publici,  a  serviciilor  juridice  furnizate  de  fiduciari  sau  administratori‐sechestru  ori  a 
serviciilor prestate de executorii judecătoreşti. 

Achizițiile de servicii de apărare civilă, protecţie civilă şi prevenirea pericolelor, sunt prevăzute pe lista excepțiilor, 
în măsura în care sunt prestate de persoane fără scop patrimonial. Excepții specifice sunt prevăzute pentru achiziția 
serviciilor de transport public de călători feroviar sau cu metroul. 

Regula  in‐house,  definită  printr‐o  jurisprudență  constantă  a  Curții  de  Justiție  a  Uniunii  Europene  (CJUE)  este 
codificată în cuprinsul Legii nr. 98/2016 prin definirea celor două criterii de bază (criteriile Teckal20), referitoare la 
excercitarea controlului efectiv și la desfăsurarea activității preponderent pentru autoritatea contractantă, precum 
și  a  criteriului  suplimentar  referitor  la  participarea  capitalului  privat  în  cadrul  entității  controlate.  Îndeplinirea 
tuturor celor trei criterii permite atribuirea directă a contractului, fără organizarea unei proceduri de atribuire, unei 
entități distincte de aceasta. 

În categoria excepțiilor intră, de asemenea, și așa numita „cooperare orizontală neinstituționalizată”, acceptată de 
către CJUE ca fiind posibilă în circumstanțe specifice21. 

4. Proceduri de atribuire 

Tipologia  procedurilor  de  atribuire  rămâne  aproximativ  neschimbată,  cu  excepția  faptului  că  se  introduce  o 
procedură nouă – Parteneriatul pentru inovare, iar denumirea „negocierii cu publicare prealabilă a unui anunț de 
participare”  este  modificată,  numindu‐se  acum  „negociere  competitivă”.  Fosta  cerere  de  oferte  se  va  numi 
„procedură simplificată”. 

Derularea  acestor  proceduri  se  va  realiza,  de  principiu,  exclusiv  prin  utilizarea  mijloacelor  electronice.  Cu  alte 
cuvinte, în limbajul consacrat pe care îl utilizăm în momentul de față, procedurile vor fi „on‐line”, ceea ce înseamnă 
că ofertele trebuie să fie transmise numai în format electronic, iar comunicările între autoritatea contractantă și 
ofertanți/candidați urmează să se realizeze, de asemenea, numai prin mijloace electronice. Excepții specifice de la 
această  regulă  urmează  să  fie  stabilite  prin  normele  metodologice,  însă  acestea  vor  viza  doar  situațiile  în  care 
eventuala neutilizare a mijloacelor electronice este determinată de limitări de natură tehnică. 

Instrumentele  şi  dispozitivele  utilizate  pentru  comunicarea  prin  mijloace  electronice,  precum  şi  caracteristicile 
tehnice  ale  acestora  trebuie  să  fie  nediscriminatorii,  disponibile  cu  caracter  general,  trebuie  să  asigure 
interoperabilitatea cu produsele de uz general în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi să nu limiteze 
accesul operatorilor economici la procedura de atribuire. 

Licitația deschisă 

Cu privire la această procedură, pot fi evidențiate următoarele aspecte cu caracter de noutate: 

‐ Termenul minim de primire a ofertelor a scăzut, acesta fiind de 30 de zile de la data la care s‐a trimis anunțul de 
participare;  în  cazul  unei  situații  speciale,  când  nu  este  posibilă  depunerea  ofertelor  prin  mijloace  electronice, 
termenul minim este de 35 de zile. Publicarea unui anunț de intenție permite, sub rezerva respectării anumitor 
condiții, reducerea acestui termen până la 15 zile; 

‐  Se  extinde  și  la  licitația  deschisă  conceptul  de  „accelerare”  în  situații  de  urgență  (OUG  nr.  34/2006  permitea 
această  abordare  numai  pentru  licitația  restrânsă  și  negocierea  cu  publicarea  prealabilă  a  unui  anunț  de 
participare).  În  cazul  în  care  o  situaţie  de  urgenţă,  demonstrată  în  mod  corespunzător  de  către  autoritatea 
contractantă, face imposibil de respectat perioada de 30/35 zile, autoritatea contractantă poate stabili un termen 
limită mai redus pentru depunerea ofertelor, care însă nu poate fi mai mic de 15 zile. 

Licitația restrânsă 

Principalele  modificări  se  referă  doar  la  termenele  limită  stabilite  pentru  depunerea  solicitărilor  de  participare 
(împreună  cu  documentele  de  calificare)  și  ofertelor,  care  sunt  mai  reduse  decât  cele  prevăzute  de  OUG  nr. 
34/2006. Termenele limită sunt de 30 de zile pentru prima etapă a procedurii și 25 de zile pentru cea de‐a doua (30 
de zile dacă nu este posibilă depunerea ofertelor prin mijloace electronice). 

Publicarea  unui  anunț  de  intenție  permite,  sub  rezerva  respectării  anumitor  condiții,  reducerea  termenului  de 
depunere a ofertelor până la 10 zile. O situaţie de urgenţă, demonstrată în mod corespunzător de către autoritatea 
contractantă,  permite  de  asemenea  reducerea  termenelor  până  la  15  zile  în  cazul  depunerii  solicitărilor  de 
participare și 10 zile în cazul depunerii ofertelor. 

Negocierea competitivă și dialogul competitiv 

Cele două proceduri sunt tratate ca fiind „înrudite” din perspectiva circumstanțelor specifice în care pot fi aplicate. 
Îndeplinirea uneia dintre circumstanțele prevăzute de lege oferă, practic, libertatea autorității contractante de a 
opta pentru oricare dintre cele două proceduri. 

Autoritatea  contractantă  poate  aplica  procedura  de  negociere  competitivă  sau  procedura  de  dialog  competitiv 
dacă: 

‐ în urma unei proceduri de licitaţie deschisă sau de licitaţie restrânsă, au fost depuse numai oferte neconforme sau 
inacceptabile; 

‐ necesităţile autorităţii contractante nu pot fi asigurate fără adaptarea soluţiilor disponibile în mod rapid pe piaţă; 

‐ lucrările, produsele sau serviciile includ soluţii de proiectare sau soluţii inovatoare; 

‐ contractul nu poate fi atribuit fără negocieri prealabile din cauza unor circumstanţe specifice legate de natura ori 
complexitatea sa sau de structura juridică şi financiară ori din cauza riscurilor legate de acestea; 

‐  specificaţiile  tehnice  nu  pot  fi  definite  cu  suficientă  precizie  prin  trimitere  la  un  standard,  o  evaluare  tehnică 
europeană, o specificaţie tehnică comună sau o referinţă tehnică. 

Parteneriatul pentru inovare 

Procedura  poate  fi  aplicată  atunci  când  autoritatea  contractantă  identifică  necesitatea  dezvoltării  şi  achiziţiei 
ulterioare a unui produs, serviciu sau a unor lucrări inovatoare, necesitate care nu poate fi satisfăcută de soluţiile 
disponibile pe piaţă la un anumit moment. 
În  esență,  parteneriatul  pentru  inovare  are  o  derulare  relativ  asemănătoare  cu  negocierea  competitivă,  cu 
precizarea că această procedură poate fi structurată în faze succesive, urmând succesiunea stadiilor din procesul 
de cercetare şi de inovare, care poate include fabricarea produselor, prestarea serviciilor sau finalizarea lucrărilor. 
În cadrul parteneriatului pentru inovare se stabilesc obiective intermediare care trebuie realizate de către parteneri, 
precum şi plata preţului în tranşe corespunzătoare. Spre deosebire de negocierea competitivă, pe baza obiectivelor 
intermediare, autoritatea contractantă poate decide după fiecare fază să înceteze parteneriatul pentru inovare sau, 
în  cazul  unui  parteneriat  pentru  inovare  încheiat  cu  mai  mulţi  parteneri,  să  reducă  numărul  de  parteneri  prin 
încetarea anumitor contracte individuale, cu condiţia ca această posibilitate să fi fost menţionată în documentaţia 
de atribuire. 

Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț 

Este discutabil în ce măsură Legea nr. 98/2016, prin comparație cu prevederile OUG nr. 34/2006, crește sau nu 
gradul de permisivitate în ceea ce privește aplicarea acestei proceduri. Este cert că, în continuare, aplicarea acestor 
prevederi este condiționată de interpretarea extrem de rigidă a circumstanțelor în care este permisă o astfel de 
procedură, autorității contractante revenindu‐i totodată și obligația de a proba fără dubii existența unor astfel de 
circumstanțe excepționale: 

‐ în cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă ori licitaţie restrânsă organizate pentru achiziţia produselor, serviciilor 
sau  lucrărilor  respective  nu  a  fost  depusă  nicio  ofertă/solicitare  de  participare  sau  au  fost  depuse  numai 
oferte/solicitări de participare neconforme, cu condiţia să nu se modifice în mod substanţial condiţiile iniţiale ale 
achiziţiei; 

‐ lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic, din motive precum: 

 scopul achiziției vizează crearea sau achiziţionarea unei opere de artă sau unei reprezentaţii artistice unice; 

 concurenţa lipseşte din motive tehnice; 

 protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală. 

Absenţa concurenţei sau protecţia drepturilor exclusive nu trebuie să fie rezultatul unei restrângeri artificiale de 
către autoritatea contractantă a parametrilor achiziţiei: 

‐  ca  o  măsură  strict  necesară,  atunci  când  perioadele  de  aplicare  a  procedurilor  de  licitaţie  deschisă,  licitaţie 
restrânsă  sau  negociere  competitivă  nu  pot  fi  respectate  din  motive  de  extremă  urgenţă,  determinate  de 
evenimente  imprevizibile  şi  care  nu  se  datorează  sub  nicio  formă  unei  acţiuni  sau  inacţiuni  a  autorităţii 
contractante; 

‐  produsele  care  fac  obiectul  achiziţiei  sunt  fabricate  exclusiv  în  scop  de  cercetare  ştiinţifică,  iar  contractul  nu 
prevede producţia de serie a produsului respectiv; 

‐  este  necesară  achiziționarea  unor  cantităţi  suplimentare  de  produse  destinate  înlocuirii  parţiale  sau  extinderii 
produselor  sau  instalaţiilor  existente  şi  numai  dacă  schimbarea  contractantului  iniţial  ar  pune  autoritatea 
contractantă  în  situaţia  de  a  achiziţiona  produse  cu  caracteristici  tehnice  diferite  de  cele  deja  existente  care  ar 
conduce la incompatibilitate sau la dificultăţi tehnice disproporţionate de utilizare şi întreţinere; 

‐ produsele sunt cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri, cum ar fi produsele agricole, materiile prime şi bursele 
de energie, în cazul în care structura de tranzacţionare reglementată şi supravegheată garantează în mod natural 
preţurile pieţei; 

‐ cumpărarea de produse sau servicii se poate realiza în condiţii speciale avantajoase de la un operator economic 
care încetează definitiv activităţile comerciale sau care se află într‐o procedură de faliment, de concordat preventiv 
sau într‐o procedură similară; 

‐ ca urmare a unui concurs de soluţii, contractul de servicii urmează să fie atribuit, conform regulilor stabilite în 
cadrul concursului de soluţii respectiv, concurentului/concurenților câştigător/câştigători ai concursului respectiv; 

‐ ulterior atribuirii unui contract de achiziţie publică de lucrări sau de servicii, autoritatea contractantă intenţionează 
să achiziţioneze lucrări sau servicii noi, dar numai în condițiile în care acestea constau în repetarea unor lucrări sau 
servicii similare prevăzute în contractul atribuit iniţial, valoarea estimată a contractului iniţial a luat în considerare 
această opțiune, această posibilitatea a fost anunțată încă de  la început, în anunţul de participare la procedura 
aplicată pentru atribuirea contractului iniţial și într‐un interval de maxim 3 ani de la încheierea contractului iniţial. 

Concursul de soluții 

Pentru această procedură regulile rămân, practic, neschimbate. 

Procedura simplificată 

Fosta cerere de oferte, astfel cum era prevăzută de OUG nr. 34/2006, devine mult mai flexibilă în ceea ce privește 
modalitatea efectivă de aplicare. Procedura se va putea desfășura într‐o etapă (asemănător licitației deschise) sau 
în mai multe etape (asemănător licitației restrânse). De asemenea, autoritatea contractantă are dreptul să prevadă 
posibilitatea  de  negociere  în  cadrul  acestei  proceduri.  Toate  aceste  posibile  abordări  trebuie,  bineînțeles,  să  fie 
precizate în cadrul anunțului de participare simplificat, care este obligatoriu pentru inițierea acestei proceduri. 

Termenul limită de depunere a ofertelor este mai redus față de cel prevăzut pentru licitația deschisă, fiind de 15 
zile pentru contractele de lucrări și de 10 zile pentru contractele de servicii și produse (6 zile în cazul produselor de 
complexitate redusă). În caz de urgență, reducerile nu sunt de anvergură, legea stabilind pentru astfel de situații 
reduceri până la 6 zile pentru servicii și produse, respectiv 9 zile pentru lucrări. 

Dacă  se  optează  pentru  o  etapă  inițială  de  selecție,  termenul  limită  de  depunere  a  solicitărilor  de  participare 
împreună cu documentele de calificare este de 10 zile. 

În cadrul acestei proceduri, dreptul autorității contractante de a solicita cerințe de calificare este limitat la motivele 
de excludere obligatorii, capacitatea de exercitare a activităţii profesionale și experința similară. 

Pe de altă parte, dreptul operatorilor economici de a apela la susținerea unor terți este limitat la un pocent de 50% 
din nivelul cerinței respective. 

5. Instrumente şi tehnici specifice de atribuire 

Acordurile cadru 

Regulile aferente utilizării acestui instrument rămân, în cea mai mare parte, neschimbate. 

Singurul aspect care are caracter de noutate este faptul că, în cazul unui acord cadru încheiat cu mai mulți operatori 
economici, atribuirea contractelor subsecvente ar putea să se realizeze parțial prin reluarea competiției și parțial 
fără reluarea competiției. Regulile și criteriile pe care autoritatea contractantă le va aplica atunci când va decide 
reluarea, respectiv nereluarea competiției, trebuie să fie prevăzute în cadrul documentației de atribuire acordului 
cadru respectiv. 

Sistemele dinamice de achiziţii 

Modificarea  modului  de  operare  a  sistemelor  dinamice  de  achiziție  este  substanțială  în  raport  cu  prevederile 
anterioare  ale  OUG  nr.  34/2006.  Pentru  efectuarea  unei  achiziţii  în  cadrul  unui  sistem  dinamic  de  achiziţii, 
autoritatea contractantă aplică regulile licitaţiei restrânse și nu ale licitației deschise, așa cum era prevăzut în vechea 
reglementare. 

Sistemul  dinamic  de  achiziţii  este  organizat  şi  funcţionează  în  integralitate  ca  un  proces  electronic.  Sistemul  se 
inițiază prin publicarea unui anunț de participare specific și  poate rămâne valabil 4 ani de la inițiere. În această 
perioadă, autoritatea contractantă poate derula oricând este necesar o procedură de atribuire a unui contract, prin 
transmiterea unei invitații de depunere a ofertelor către toți operatorii economici admiși până în acel moment în 
cadrul sistemului dinamic de achiziție. Perioada minimă pentru depunerea ofertelor este de numai 10 zile de la data 
transmiterii invitaţiei. 

În același timp, sistemul rămâne permanent deschis pe timpul duratei sale de valabilitate pentru orice operator 
economic  care  dorește,  la  un  moment  dat,  să  depună  o  solicitare  de  participare  împreună  cu  documentele  de 
calificare.  Toţi  candidaţii  care  îndeplinesc  criteriile  de  calificare  şi  selecţie  sunt  admişi  în  sistem,  autoritatea 
contractantă neavând dreptul de a limita numărul acestora. 
Licitațiile electronice 

Regulile aferente utilizării acestui instrument rămân, practic, neschimbate. 

Cataloagele electronice 

Reprezintă  un  mod  de  prezentare  a  ofertelor  și  de  organizare  a  informației  de  către  operatorii  economici,  în 
conformitate  cu  specificaţiile  tehnice  şi  formatul  stabilite  de  autoritatea  contractantă,  care  pot  fi  procesate 
electronic. Aceste cataloage pot fi însoțite de alte documente care le completează. 

Cataloagele electronice pot fi utilizate și în contextul procesului de atribuire a contractelor subsecvente aferente 
unui acord cadru sau în cazul depunerii de oferte în contextul utilizării unui sistem dinamic de achiziție. 

Separat de aceste tehnici și instrumente de atribuire, noua lege conține prevederi care permit achiziția în comun 
de către mai multe autorități contractante, inclusiv din alte state membre, sau utilizarea serviciilor unei unități de 
achiziții centralizate, inclusiv din alte state membre. 

6. Publicitate și transparență 

Publicarea anunțurilor de intenție, de participare și de atribuire și transmiterea acestora către Jurnalul Oficial al 
Uniunii  Europene  se  va  realiza,  la  fel  ca  și  până  acum,  prin  intermediul  SEAP.  Anunțul  tip  erată  rămâne,  de 
asemenea, valabil. 

Formatul  acestor  anunțuri  va  fi  ușor  modificat,  având  în  vedere  că  acestea  trebuie  să  respecte  întocmai  noile 
formate standard aprobate prin Regulamentul de Punere în Aplicare nr. 1986/2015 al Comisiei Europene. Din acest 
motiv, este extrem de importantă implementarea acestor formate în noul SEAP, în lipsa acestora neputând fi inițiată 
nicio procedură de atribuire. 

Dacă termenele limită pentru publicarea anunțurilor de participare au fost deja menționate în contextul prezentării 
succinte a fiecărei proceduri de atribuire, trebuie menționat că și termenul limită pentru publicarea anunțului de 
atribuire a fost diminuat. Acesta nu mai este de 48 de zile, așa cum prevedea OUG nr. 34/2006, ci este stabilit la 30 
de zile conform Legii nr. 98/2016. 

Anunţurile  nu  pot  fi  publicate  la  nivel  naţional  înainte  de  data  publicării  acestora  în  Jurnalul  Oficial  al  Uniunii 
Europene. 

7. Derularea procedurilor de atribuire 

Una dintre modificările importante o reprezintă statuarea dreptului autorității contractante de a organiza consultări 
ale pieţei în vederea pregătirii achiziţiei. Este o reglementare care are potențialul de a duce beneficii, întrucât pe 
de o parte se va realiza o informare prelabilă a operatorilor economici cu privire la planurile de achiziţie şi cerinţele 
avute în vedere în legătură cu acestea dar, mai ales, pentru că autoritatea contractantă va avea posibilitatea să 
„colecteze” informații, sugestii, propuneri din partea potențialilor ofertanți. 

Un  alt  element  de  noutate  este  cvasi‐obligația  autorităților  contractante  de  a  recurge  la  împărțirea  pe  loturi  în 
cadrul fiecărei proceduri de atribuire, cu scopul declarat de a facilita accesul IMM‐urilor la contractele de achziție 
publică. Deși legea menționează că împărțirea pe loturi este „un drept”, autoritățile contractante sunt obligate să 
producă  note  justificative  pentru  a  explica  de  ce  nu  au  optat  pentru  această  abordare.  În  practică,  este  foarte 
probabil  ca  majoritatea  autorităților  contractante  să  prefere  evitarea  justificărilor  suplimentare  și  să  găsească 
diverse variante de definire a loturilor. Autoritatea contractantă trebuie să precizeze în anunţul de participare dacă 
ofertele pot fi depuse pentru unul, pentru mai multe sau pentru toate loturile. Mai mult, chiar şi în cazul în care pot 
fi depuse oferte pentru mai multe sau pentru toate loturile, autoritatea contractantă are dreptul de a limita numărul 
de loturi care pot fi atribuite aceluiaşi ofertant, precizând această informație și numărul maxim de loturi în anunțul 
de participare. 

Specificații tehnice 

În cadrul documentaței de atribuire, specificațiile tehnice tehnice reprezintă un aspect esențial pentru definirea 
obiectului contractului. Acestea ar trebui să permită nu numai deschiderea concurenței dar și îndeplinirea unor 
obiective de sustenabilitate. Din acest motiv, Legea 98/2016 pune accent pe elaborarea specificațiilor tehnice în 
termeni de cerințe de performanță și funcționale. 

În  plus,  în  cazul  în  care  autoritatea  contractantă  intenţionează  să  achiziţioneze  lucrări,  produse  sau  servicii  cu 
anumite caracteristici de mediu, sociale sau de altă natură, deținerea unei etichetei (sau a unei etichete echivalente) 
poate deveni o cerință obligatorie în caietul de sarcini. În cazul în care un ofertant poate demonstra că nu are nicio 
posibilitate  de  a  obține  eticheta  specifică  indicată  de  autoritatea  contractantă  sau  o  etichetă  echivalentă  în 
termenele stabilite, din motive care nu îi sunt imputabile, autoritatea contractantă acceptă și alte mijloace de probă 
adecvate ‐ cum ar fi dosarul tehnic al fabricantului ‐ cu condiția ca ofertantul în cauză să demonstreze că lucrările, 
produsele sau serviciile pe care urmează să le furnizeze îndeplinesc cerințele etichetei specifice. 

Criterii de calificare și selecție 

În ceea ce privește criteriile de calificare și selecție, acestea au fost grupate în două categorii: (i) motive de excludere 
și (ii) criterii referitoare la capacitate. 

Motivele de excludere sunt obligatorii în următoarele situații: 

‐ participarea la o organizație criminală, corupție, fraudă, infracţiuni împotriva intereselor  financiare ale Uniunii 
Europene, infracțiuni teroriste, spălare de bani, exploatarea prin munca a copiilor, trafic de persoane. Excluderea 
din  procedura  de  atribuire  se  aplică  și  în  cazul  în  care  au  fost  condamnați  prin  hotărâre  definitivă  directori  ai 
societății  sau  alte  persoane  cu  putere  de  reprezentare,  de  decizie  sau  de  control  în  raport  cu  candidatul  sau 
ofertantul; 

‐ existența unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative conform căreia operatorul economic nu și‐a 
îndeplinit  obligațiile  privind  plata  impozitelor  sau  a  contribuțiilor  la  asigurările  sociale.  Excluderea  nu  se  aplică, 
totuși, pentru datorii minore (suma datorată este mai mică de 4000 lei sau reprezintă mai puțin de 5% din totalul 
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate de operatorul economic la cea mai recentă dată scadentă a acestora) 
sau atunci când, anterior deciziei de excludere, operatorul economic îşi îndeplineşte obligaţiile prin plata sumelor 
datorate; 

‐ încălcarea obligațiilor prevăzute de legislația UE sau de dispoziții internaționale în domeniul social, al muncii sau 
al mediului, iar autoritatea contractantă poate demonstra acest lucru prin orice mijloc de probă adecvat; 

‐ operatorul economic se află în procedura insolvenţei sau în lichidare, în supraveghere judiciară  sau în încetarea 
activităţii. Autoritatea contractantă nu exclude din procedura de atribuire un operator economic împotriva căruia 
s‐a deschis procedura generală de insolvenţă atunci când, pe baza informaţiilor şi/sau documentelor prezentate de 
operatorul  economic  în  cauză,  stabileşte  că  acesta  are  capacitatea  de  a  executa  contractul  de  achiziţie 
publică/acordul‐cadru. 

‐ autoritatea contractantă poate demonstra prin mijloace de probă (cum ar fi o decizie a unei instanţe judecătoreşti 
sau a unei autorităţi administrative) că operatorul economic se face vinovat de alte abateri profesionale grave, care 
pun sub semnul întrebării integritatea sa; 

‐  autoritatea  contractantă  are  informații  plauzibile/indicii  rezonabile  despre  faptul  că  operatorul  economic  a 
încheiat  cu  alţi  operatori  economici  acorduri  care  vizează  denaturarea  concurenței  în  cadrul  sau  în  legătură  cu 
procedura în cauză; 

‐ autoritatea contractantă are informatii plauzibile/indicii rezonabile despre existența unui conflict de interese care 
nu poate fi remediat decat prin aceasta masură; 

‐ participarea anterioară a operatorului economic la pregătirea procedurii de atribuire a condus la o distorsionare 
a concurenţei, iar această situaţie nu poate fi remediată prin alte măsuri mai puţin severe; 

‐ operatorul economic a dat dovadă de deficiențe grave sau persistente (in mod repetat) la îndeplinirea unei cerințe 
de  fond  prevăzute  de  un  contract  anterior,  care  au  dus  la  încetarea  anticipată  a  respectivului  contract,  daune‐
interese sau alte sancțiuni comparabile; 
‐  operatorul  economic  s‐a  făcut  vinovat  de  declaraţii  false  în  conţinutul  informaţiilor  transmise  la  solicitarea 
autorităţii contractante în scopul verificării absenţei motivelor de excludere sau al îndeplinirii criteriilor de calificare 
şi selecţie, nu a prezentat aceste informaţii sau nu este în măsură să prezinte documentele justificative solicitate; 

‐ operatorul economic a încercat să influenţeze în mod nelegal procesul decizional al autorităţii contractante sau să 
obţină informaţii confidenţiale care i‐ar putea crea un avantaj. 

Verificarea motivelor obligatorii de excludere se realizează și pentru subcontractanții propuși. În cazul în care este 
identificată o situaţie de excludere în legătură cu aceștia, se va solicita ofertantului/candidatului (o singură dată) să 
înlocuiască subcontractantul respectiv. 

Pentru a evita excluderea, operatorii economici aflați în oricare dintre situaţiile care atrag excluderea din procedura 
de atribuire pot furniza dovezi prin care să arate că au adoptat măsuri de corectare a respectivei situații și că acestea 
sunt suficiente pentru a‐şi demonstra în concret credibilitatea. 

Criteriile privind capacitatea vizează: 

‐ capacitatea de exercitare a activităţii profesionale; 

‐ situaţia economică şi financiară; 

‐ capacitatea tehnică şi profesională. 

În ceea ce privește situația economică și financiară, Legea nr. 98/2016 permite, spre deosebire de OUG nr. 34/2006, 
ca  în  afară  de  cifra  de  afaceri  să  poată  fi  solicitate  anumite  niveluri  ale  altor  indicatori  economico‐financiari 
relevanţi, precum lichiditatea anuală. 

Posibilitatea  de  a  invoca  susținerea  unui  terț/unor  terți  este,  într‐o  anumită  măsură,  mai  detaliată  în  cuprinsul 
dispozițiilor Legii nr. 98/2016. 

Astfel, se precizează că invocarea susţinerii unui/unor terţ/terţi în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor referitoare 
la  calificările  educaţionale  şi  profesionale  este  posibilă  doar  dacă  susținătorii  vor  desfăşura  efectiv  lucrările  sau 
serviciile în legătură cu care sunt necesare respectivele calificări. 

În  cazul  în  care  un  operator  economic  demonstrează  îndeplinirea  criteriilor  referitoare  la  situaţia  economică  şi 
financiară  invocând  susţinerea  unui/unor  terţ/terţi,  aceștia  din  urmă  trebuie  să  răspundă  în  mod  solidar  cu 
ofertantul/candidatul pentru executarea contractului de achiziţie publică. 

Autoritatea contractantă trebuie să verifice dacă terţul/terţii care asigură susţinerea în ceea ce priveşte îndeplinirea 
criteriilor  referitoare  la  situaţia  economică  şi  financiară  ori  privind  capacitatea  tehnică  şi/sau  profesională 
îndeplineşte/îndeplinesc  criteriile  relevante  privind  capacitatea,  sau  nu  se  încadrează  în  motivele  de  excludere 
prevăzute  de  lege.  Dacă  terţul/terţii  nu  îndeplineşte/îndeplinesc  criteriile  relevante  privind  capacitatea  sau  se 
încadrează  în  unul  dintre  motivele  obligatorii  de  excludere,  autoritatea  contractantă  solicită  (o  singură  dată)  ca 
operatorul economic să înlocuiască terţul/terţii susţinător/susţinători. 

Documentul Unic de Achiziție European (DUAE) 

Un element de noutate îl reprezintă obligația utilizării DUAE ca mijloc inițial de confirmare a neîncadrării în motivele 
obligatorii  de  excludere  și  de  îndeplinire  a  criteriilor  de  calificare  și  selecție.  DUAE  se  elaborează  pe  baza  unui 
formular standard aprobat de Comisia Europeană (a se vedea Regulamentul de Punere în Aplicare nr. 7/2016 al 
Comisiei Europene) şi se furnizează exclusiv în format electronic. 

DUAE reprezintă o declarație pe proprie răspundere a operatorilor economici, înglobând/înlocuind, totodată, și o 
mare parte din suita de formulare utilizate până acum de autoritățile contractante. 

În  cazul  depunerii  unei  oferte  comune,  fiecare  asociat  va  prezenta  propriul  său  DUAE.  De  asemenea,  terții 
susținători sau subcontractanții pe a căror capacități se bazează ofertantul/candidatul vor fi, la rândul lor obligați 
să prezinte DUAE. 
Autoritatea contractantă poate solicita candidaţilor/ofertanţilor să depună toate sau o parte dintre documentele 
justificative ca dovadă a informaţiilor cuprinse în DUAE, în orice moment pe durata desfăşurării unei proceduri de 
atribuire, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii. 

În licitația deschisă, autoritățile contractante pot decide să examineze ofertele înainte de a verifica îndeplinirea 
criteriilor de calificare/selecție. Înainte de atribuirea contractului de achiziţie publică, autoritatea contractantă va 
solicita ofertantului clasat pe primul loc după aplicarea criteriului de atribuire să prezinte documente justificative 
actualizate  prin  care  să  demonstreze  îndeplinirea  tuturor  criteriilor  de  calificare  şi  selecţie,  în  conformitate  cu 
informaţiile cuprinse în DUAE. 

Candidaților și ofertanților nu li se poate solicita să prezinte din nou un certificat sau alte documente justificative 
care au fost deja prezentate aceleiași autorități contractante în cadrul unei proceduri anterioare și care sunt încă 
valabile. 

Criterii de atribuire 

Aparent, nu mai există decât un unic criteriu de atribuire, respectiv „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere 
economic”. În realitate, este vorba doar de schimbarea acestui concept, în conformitate cu prevederile Directivei 
24/2014/UE. Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic devine un fel de „umbrelă” pentru orice 
combinație  de  criterii  de  atribuire  și  factori  de  evaluare,  pe  care  autoritatea  contractantă  îi  consideră  necesari 
pentru stabilirea câștigătorului unei proceduri de atribuire. 

Conform prevederilor Legii nr. 98/2016, pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere 
economic, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica unul dintre următoarele criterii de atribuire: 

a) preţul cel mai scăzut; 

b) costul cel mai scăzut; 

c) cel mai bun raport calitate‐preţ; 

d) cel mai bun raport calitate‐cost. 

În contextul dat, vechiul criteriu prevăzut de OUG nr. 34/2006 privind „oferta cea mai avantajoasă din punct de 
vedere economic” trebuie asimilat cu noul criteriu „cel mai bun raport calitate‐preț” din Legea nr. 98/2016. Spre 
deosebire de vechea reglementare (înainte de HG nr. 66/2016), noile prevederi menționează explicit că, în cazul în 
care calitatea personalului desemnat poate să aibă un impact semnificativ asupra nivelului calitativ de executare a 
contractului, organizarea, calificarea şi experienţa personalului pot reprezenta factor de evaluare a ofertelor. 

Principala noutate privind criteriile de atribuire rezidă în special din accentul pus de noile reglementări în ceea ce 
privește oportunitatea utilizării unei analize a costurilor pe întreaga durată de viață a produsului/serviciului/lucrării 
care, în anumite situații, poate demonstra faptul că un produs cu prețul de achiziție cel mai mic nu este întotdeauna 
și cel mai ieftin. Costuri precum cele de utilizare, de întreținere sau de reciclare pot avea un impact semnificativ 
asupra cheltuielilor viitoare ale autorității contractante și ar fi utilă luarea lor în considerare în timpul comparării 
ofertelor. 

În anumite situații, nu sunt deloc neglijbile costurile determinate de efecte externe asupra mediului în legătură cu 
produsele, serviciile sau lucrările achiziționate, pe parcursul ciclului lor de viaţă (cum ar fi costul emisiilor de gaze 
cu efect de seră şi al altor emisii poluante, alte costuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice), costuri care 
vor fi ulterior suportate tot din bani publici. Legea nr. 98/2016 permite luarea acestor costuri în considerare, cu 
condiţia ca valoarea pecuniară a acestora să poată fi determinată şi verificată. 

Legea nr. 98/2016 stabilește faptul că autoritatea contractantă nu va mai avea dreptul de a utiliza costul cel mai 
scăzut/preţul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire în următoarele cazuri: 

‐ pentru atribuirea contractelor de de lucrări sau de servicii, care au ca obiect servicii intelectuale şi care presupun 
activităţi cu nivel de complexitate ridicat; 

‐  pentru  atribuirea  contractelor  de  lucrări  sau  de  servicii,  care  sunt  aferente  proiectelor  de  infrastructură  de 
transport transeuropene şi drumuri judeţene. 
Oferte cu preț/cost anormal de scăzut 

Din acest punct de vedere, principala noutate constă în faptul că Legea nr. 98/2016 nu mai indică un reper fix de la 
care autoritatea contractantă este obligată să efectueze astfel de verificări. În practică, această modificare va avea 
ca efect posibilitatea autorității contractante de a solicita clarificări ori de câte ori va exista suspiciunea că oferta 
sau elemente ale acesteia sunt subevaluate. 

Autoritatea contractantă trebuie să evalueaze informaţiile şi documentele prezentate de ofertantul a cărui ofertă 
are un preţ aparent neobişnuit de scăzut şi va respinge respectiva ofertă numai dacă dovezile furnizate nu justifică 
în mod corespunzător nivelul scăzut al preţului sau al costurilor propuse. 

Informarea candidaților/ofertanților 

Obligațiile  consacrate  prin  OUG  34/2006  rămân,  în  principiu,  aceleași.  În  plus,  Legea  98/2016  prevede  dreptul 
autorității contractante de a transmite candidaţilor/ofertanţilor rezultate parţiale, aferente etapelor intermediare 
ale procesului de evaluare. 

După comunicarea rezultatului procedurii de atribuire, autoritatea contractantă este obligată să permită, la cerere, 
într‐un  termen  care  nu  poate  depăşi  o  zi  lucrătoare  de  la  data  primirii  cererii,  accesul  neîngrădit  al  oricărui 
ofertant/candidat la raportul procedurii de atribuire, precum şi la informaţiile din cadrul documentelor de calificare, 
propunerilor tehnice şi/sau financiare care nu au fost declarate de către ofertanţi ca fiind confidenţiale, clasificate 
sau protejate de un drept de proprietate intelectuală. 

8. Executarea contractului 

OUG nr. 34/2006 nu a inclus în cadrul reglementărilor sale prevederi specifice referitoare la etapa de executare a 
contractului.  Legea  nr.  98/2016  conține  o  serie  de  reguli  în  acest  sens,  pe  care  le  putem  structura  după  cum 
urmează: 

Subcontractanți 

Un prim element de noutate se referă la posibilitatea plăților pe care autoritatea contractantă le poate efectua 
direct subcontractanților, pentru prestațiile pe care aceștia le realizează pe parcursul execuției contractului. 

Subcontractanții îşi pot exprima această opțiune la momentul încheierii contractului de achiziţie publică sau, după 
caz, la  momentul introducerii acestora  în respectivul contract  de  achiziţie  publică, ceea ce  presupune inserarea 
unor clauze contractuale care să permită implementarea acestei opțiuni. 

În general, plățile vor putea fi efectuate numai atunci când prestaţia este confirmată prin documente agreate de 
toate cele 3 părţi, deci inclusiv de către contractantul principal. Excepție de la această regulă face situația în care, 
în  mod  nejustificat,  contractantul  principal  blochează  confirmarea  executării  obligaţiilor  asumate  de 
subcontractant. 

Legea nr. 98/2016 clarifică, în bună măsură, aspectele referitoare la posibilitatea de înlocuire a subcontractanților 
sau de a introduce în contract subcontractanți noi. În sumar, noile reglementări stabilesc următoarele: 

‐ Autoritatea contractantă solicită contractantului, cel mai târziu la momentul începerii executării contractului, să îi 
indice numele, datele de contact şi reprezentanţii legali ai subcontractanţilor săi implicaţi în executarea contractului 
de achiziţie publică, în măsura în care aceste informaţii sunt cunoscute la momentul respectiv; 

‐ Contractantul are dreptul de a implica noi subcontractanţi, pe durata executării contractului de achiziţie publică, 
cu condiţia ca nominalizarea acestora să nu reprezinte o modificare substanţială a contractului; 

‐ Contractantul trebuie să informeze autoritatea contractantă și să obţină acordul acesteia privind eventualii noi 
subcontractanţi implicaţi ulterior în executarea contractului; 

‐  Atunci  când  înlocuirea  sau  introducerea  unor  noi  subcontractanţi  are  loc  după  atribuirea  contractului,  aceştia 
transmit  certificatele/documentele  necesare  pentru  verificarea  inexistenţei  unor  motive  de  excludere  şi 
confirmarea  resurselor/capabilităţilor  corespunzătoare  părţii  lor  de  implicare  în  contractul  care  urmează  să  fie 
îndeplinit. 
Modificarea contractului pe parcursul execuției 

Una dintre noutățile Legii nr. 98/2016 cu impact major în practică vizează abordarea mult mai clară și mai flexibilă 
în ceea ce privește posibilitatea de modificare a contractului pe parcursul execuției acestuia. 

Regula de bază nu se schimbă, respectiv aceea că modificarea substanțială a unui contract în cursul perioadei sale 
de valabilitate este considerată ca fiind o nouă atribuire și necesită derularea unei noi proceduri de achiziție. 

Legea nr. 98/2016 stabilește excepțiile de la regula generală, pe care le‐am putea grupa în două categorii: 

‐  Excepții  determinate  de  îndeplinirea  anumitor  circumstanțe  specifice  în  contextul  cărora  care  se  produc 
modificările; și 

‐ Excepții determinate de caracterul minor al modificării, pentru care se stabilesc doar praguri valorice specifice. 

În  această  logică,  identificăm  prima  categorie  de  modificări  care  nu  generează  obligația  organizării  unei  noi 
proceduri de atribuire: 

1. Modificări care, indiferent de valoare, au fost prevăzute în documentele achiziției sub forma unor clauze sau 
opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc; totuși, astfel de modificări nu trebuie să altereze caracterul general 
al contractului; 

2. Modificări determinate de necesitatea achiziţionării de la contractantul iniţial a unor produse, servicii sau lucrări 
suplimentare care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care au devenit strict necesare în vederea îndeplinirii 
acestuia  și  numai  dacă  schimbarea  contractantului  inițial  este  imposibilă  din  motive  de  natură  tehnică 
(interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, serviciile sau instalaţiile existente achiziţionate) și 
ar genera autorității contractante inconveniente majore sau creșterea semnificativă a unor costuri. Limita valorică 
maximă în care este permisă o astfel de suplimentare este de 50% din valoarea contractului ințial; 

3. Modificări determinate de circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează conștiincios/diligent 
nu ar fi putut să le prevadă. Limita valorică maximă în care este permisă o astfel de suplimentare este de 50% din 
valoarea contractului ințial, sub rezerva că modificarea nu schimbă caracterul general al contractului. 

Autorităţile  contractante  care  modifică  un  contract  de  achiziţie  publică/acord‐cadru  în  cazurile  prevăzute  la 
punctele 2 și 3 au obligaţia de a publica un anunţ în acest sens în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi la nivel 
naţional (cu respectarea formularului‐standard „Anunț de modificare” Anexa  XVII din stabilit prin  Regulamentul 
1986/2015 CE) 

4.  Această  excepție  face  referire  la  cazurile  în  care  contractantul  inițial  ar  urma  să  fie  înlocuit  cu  un  altul. 
Posibilitatea de a nu organiza o nouă procedură de atribuire este limitată la următoarele situații: 

‐ ca urmare a unei clauze/opțiuni contractuale inițiale, care a prevăzut explicit această posibilitate; sau 

‐ drepturile şi obligaţiile contractantului iniţial sunt preluate, ca urmare a unei succesiuni universale sau cu titlu 
universal în cadrul unui proces de reorganizare, inclusiv prin fuziune sau divizare, de către un alt operator economic 
care  îndeplineşte  criteriile  de  calificare  şi  selecţie  stabilite  iniţial.  Această  modificare  nu  trebuie  să  implice  alte 
modificări substanțiale ale contractului; 

‐ contractantul principal cesionează autorităţii contractante contractele încheiate cu subcontractanţii acestuia, ca 
urmare a unei clauze de revizuire sau a unei opţiuni stabilite de autoritatea contractantă în documentele achiziţiei 
iniţiale (finalizarea contractului prin intermediul subcontractorilor) 

5.  Modificări  care,  indiferent  de  valoarea  lor,  nu  sunt  considerate  substanțiale.  O  modificare  este  considerată 
substanțială atunci când: 

‐ introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziție, ar fi permis selecţia altor candidaţi 
decât cei selectaţi iniţial sau acceptarea unei alte oferte decât cea acceptată iniţial sau ar fi atras şi alţi participanţi 
la procedura de atribuire; sau 

‐  schimbă  balanța  economică  a  contractului  în  favoarea  contractantului  într‐un  mod  care  nu  a  fost  prevăzut  în 
contractul inițial ; sau 
‐ extinde obiectul contractului în mod considerabil; sau 

‐ un nou contractant înlocuieşte contractantul iniţial, în alte cazuri decât cele permise de lege. 

Fără a se impune verificarea îndeplinirii unor circumstanțe specifice, contractele pot fi modificate fără a fi necesară 
o nouă procedură de atribuire atunci când valoarea modificării reprezintă mai puțin de: 

‐ 10% din prețul contractului de servicii sau de produse 

‐ 15% din prețul contractului de lucrări 

și este, în același timp, mai mică decât pragurile de aplicare a procedurilor de atribuire prevăzute în Directiva UE, 
respectiv: 

‐ 600.129 lei, în cazul contractelor de servicii sau de produse 

‐ 23.227.215 lei, în cazul contractelor de lucrări 

Încetarea contractului înainte de termen 

Autoritatea  contractantă  are  dreptul  de  a  denunţa  unilateral  un  contract  de  achiziţie  publică  în  perioada  de 
valabilitate a acestuia în următoarele situaţii: 

‐ contractantul se afla, la momentul atribuirii contractului, într‐una dintre situaţiile care ar fi determinat excluderea 
sa obligatorie din procedura de atribuire; 

‐ contractul nu ar fi trebuit să fie atribuit contractantului respectiv, având în vedere o încălcare gravă a obligaţiilor 
care rezultă din legislaţia europeană relevantă şi care a fost constatată printr‐o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii 
Europene. 

 
  

Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale – elemente de noutate 

Modificări principale raportat la OUG nr. 34/2006 

1. Domeniul de aplicare 

De la început este necesar să precizăm că modul de legiferare actual este diferit față de abordarea anterioară: dacă 
OUG  nr.  34/2006  conținea  doar  Capitolul  8,  în  cadrul  căruia  se  reglementau  cu  precădere  regulile  specifice  de 
atribuire  a  contractelor  sectoriale,  noul  pachet  legislativ  conține  o  lege  specifică  pentru  atribuirea  acestor 
contracte. În acest context, apare și noțiunea de „achiziție sectorială” care definește, de fapt, acțiunea (la modul 
general) de atribuire a unui contract sectorial. 

Prin contract sectorial trebuie înțeles acel contract care are ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau 
prestarea de servicii în scopul realizării activităţii lor principale într‐unul dintre domeniile definite de prezenta lege 
ca fiind relevante. 

Legea nr. 99/2016 urmează a fi aplicată de aceleași categorii de entități care erau prevăzute și în OUG nr. 34/2006, 
în  speță  autorități  contractante,  întreprinderi  publice  și  întreprinderi  private,  acestea  din  urmă,  însă,  numai  în 
măsura în care beneficiază de un drept special sau exclusiv pentru a desfășura activitățile relevante respective. 

Pentru clarificare, precizăm că autoritățile contractante urmează să aplice regulile prevăzute în: 

‐ Legea nr. 98/2016, atunci când atribuie contracte de achiziție publică; 

‐ Legea nr. 99/2016, atunci când atribuie contracte sectoriale. 

O  problemă  în  practică  poate  fi  cea  de  realizare  a  unei  distincții  clare  între  „organismele  de  drept  public”  și 
”întreprinderile publice”. Cele două noțiuni nu sunt similare, iar diferența principală între ele constă în faptul că: 

‐ Organismele de drept public sunt  persoane juridice înfiinţate  pentru a satisface nevoi de interes  general, fără 

caracter comercial sau industrial; în timp ce 

‐ Întreprinderile publice sunt persoane juridice ce desfăşoară activităţi economice. 

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene oferă explicații utile cu privire la modul de definire a caracterului 
comercial sau industrial22. În acest scop, ar trebui să se clarifice că o entitate care: 

 funcționează în condiții normale de piață; 

 care urmărește obținerea unui profit; și 

 care suportă pierderile care rezultă din exercitarea activității sale 

nu ar trebui să fie considerat ca fiind un „organism de drept public”, deoarece necesitățile de interes general, pentru 
îndeplinirea cărora a fost creat sau pentru care i s‐a încredințat sarcina de a le îndeplini, pot fi considerate a avea 
caracter industrial sau comercial23. 

În  condițiile  în  care  definiția  noțiunii  de  entitate  contractantă  rămâne  în  esență  nemodificată,  o  abordare  ușor 
diferită este determinată de eliminarea Anexelor 2A și 2B care, conform OUG 34/2006, împărțeau serviciile în două 
categorii distincte. 

În  cadrul  reglementării  anterioare,  Anexa  2A  cuprindea  lista  exhaustivă  a  serviciilor  pentru  care  obligativitatea 
aplicării tuturor regulilor prevăzute de legislație; pentru serviciile care nu se regăseau în Anexa 2A (indiferent dacă 
erau sau nu prevăzute explicit în Anexa 2B), regulile aplicabile erau limitate doar la respectarea principiilor generale, 
prevederile referitoare la specificațiile tehnice și obligația de a publica un anunț de atribuire. 

Prin Legea nr. 99/2016 se instituie o listă redusă de „servicii sociale și alte servicii specifice” (Anexa 2 a Legii) pentru 
care se stabilesc reguli foarte flexibile de atribuire, aplicabile doar dacă valoarea contractelor depășește pragul de 
4.445.400 lei. Pentru toate celelalte servicii neincluse în respectiva Anexă, prevederile legii se aplică în totalitate. 
Această obligație apare și în cazul atribuirii unor contracte având ca obiect servicii care, până acum, erau supuse 
unor reguli foarte flexibile, cum ar fi, spre exemplu, serviciile de transport naval sau serviciile agențiilor de transport. 
Pragurile de la care este obligatorie aplicarea procedurilor de atribuire reglementate în cadrul Directivei UE prezintă 
particularitatea că sunt exprimate în lei (și nu în euro, ca în precedenta legislație), ceea ce elimină necesitatea de a 
se calcula cursul de schimb de fiecare dată când se intenționează atribuirea unui contract sectorial. 

În  cazul  contractelor  atribuite  de  către  entitățile  contractante,  valorile  pregurilor  sunt  relativ  egale  cu  cele 
precedente și urmează a se modifica odată la 2 ani, conform regulilor specifice stabilite de Comisia Europeană. 

2. Modul de calcul al valorii estimate a achiziţiei 

Spre deosebire de legislația anterioară, Legea nr. 99/2016 flexibilizează regulile de calcul a valorii estimate în cazul 
specific  în  care  entitatea  contractantă  are  în  structura  sa  unităţi  operaţionale  separate  și  responsabile  în  mod 
independent  pentru  achiziţiile  lor.  Într‐o  astfel  de  situație,  este  permisă  calcularea  valorilor  estimate  la  nivelul 
unităţii  în  cauză,  fără  a  se  cumula  aceste  valori  cu  cele  ale  contractelor  similare  atribuite  de  către  entitatea 
contractantă la nivel central. 

O unitate operaţională este responsabilă în mod independent pentru achiziţiile sale sau pentru anumite categorii 
ale acestora dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: 

a) desfăşoară în mod independent procedurile de atribuire; 

b) adoptă în mod independent deciziile privind achiziţiile; 

c) are la dispoziţie în buget surse de finanţare identificate în mod distinct pentru achiziţii; 

d) încheie în mod independent contractele de achiziţii sectoriale; 

e) asigură plata contractelor din bugetul pe care îl are la dispoziţie. 

O  precizare  suplimentară  este  adusă  de  noua  lege  cu  privire  la  noțiunea  de  produse  similare.  „Similaritatea” 
produselor nu se mai analizează doar din perspectiva destinației acestora; un element al analizei îl va constitui, 
alături de utilizarea identică/similară, și aparteneța la o piață anume, respectiv produsele similare sunt cele care 
„fac  parte  din  gama  normală  de  produse  care  sunt  furnizate/comercializate  de  către  operatori  economici  cu 
activitate constantă în sectorul respectiv.” 

3. Excepții 

Excepțiile de la aplicarea legii sunt mai detaliat prezentate decât în precedenta legislație și, în unele situații, se pot 
constata câteva noutăți din acest punct de vedere. 

Regăsim,  fără  schimbări  substanțiale,  regulile  de  exceptare  aplicabile  contractelor  sectoriale  atribuite  în  scopul 
revânzării sau închirierii către terţi, celor pentru desfăşurarea altor activităţi decât pentru desfăşurarea activităţilor 
relevante  sau  celor  atribuite  cu  scopul  de  a  se  achiziţiona  produse,  servicii  sau  lucrări  destinate  efectuării  unor 
activităţi  relevante  într‐un  stat  terţ  Uniunii  Europene.  Legea  nu  se  aplică  achizițiilor  efectuate  de  entitatea 
contractantă  în  conformitate  cu  regulile  stabilite  de  o  organizație  internațională  ori  de  o  instituţie  financiară 
internaţională, atunci când contractul este finanţat integral de organizaţia ori instituţia respectivă. 

Împrumuturile – indiferent dacă sunt sau nu în legătură cu emisiunea, vânzarea, cumpărarea ori transferul valorilor 
mobiliare sau al altor instrumente financiare – sunt explicit exceptate de la aplicarea legii. 

Este complet exceptată de la domeniul de aplicare a legii atribuirea contractelor de servicii juridice, în măsura în 
care  acestea  se  referă  cu  predilecție  la  asistenţa  şi  reprezentarea  unui  client  de  către  un  avocat  în  sensul 
prevederilor  Legii  nr.  51/1995,  în  faţa  instanţelor  de  judecată  sau  în  cadrul  unei  proceduri  de  arbitraj  sau  de 
mediere. Alte servicii de asistenţă şi consultanţă juridică acordată de un avocat pot fi complet exceptate numai dacă 
există indicii concrete şi o probabilitate ridicată ca speţa (în legătură cu care este acordată asistenţa şi consultanţa 
juridică)  să  facă  obiectul  unor  reprezentări  în  fața  instanței  sau  a  unor  proceduri  de  arbitraj/mediere.  Pentru 
celelalte tipuri de servicii juridice, cum ar fi cele de consultanță, procedurile de atribuire reglementate de lege se 
vor aplica dacă valoarea respectivelor servicii depășește 4.445.400 lei. 

Este exceptată, de asemenea, atribuirea contractelor de servicii de certificare şi autentificare a documentelor care 
sunt  prestate  de  notari  publici,  a  serviciilor  juridice  furnizate  de  fiduciari  sau  administratori‐sechestru  ori  a 
serviciilor prestate de executorii judecătoreşti. 
Achizițiile de servicii de apărare civilă, protecţie civilă şi prevenirea pericolelor, sunt prevăzute pe lista excepțiilor, 
în măsura în care sunt prestate de persoane fără scop patrimonial. Excepții specifice sunt prevăzute pentru achiziția 
serviciilor de transport public de călători feroviar sau cu metroul. 

Cumpărarea de apă rămâne exceptată în continuare pentru entitățile care desfășoară activități relevante în acest 
sector iar excepția referitoare la furnizarea de energie sau furnizarea de combustibili pentru producerea energiei 
rămâne nemodificată. 

Noua lege stabilește o excepție specifică pentru contractele atribuite de entităţile contractante având ca obiect 
activităţi efectuate în scopul explorării/prospectării de petrol şi gaze naturale. 

Regula  in‐house,  definită  printr‐o  jurisprudență  constantă  a  Curții  de  Justiție  a  Uniunii  Europene  (CJUE)  este 
codificată în  cuprinsul Legii  99/2016 prin definirea  celor două criterii de bază  (criteriile  Teckal24), referitoare la 
excercitarea controlului efectiv și la desfăsurarea activității preponderent pentru entitatea contractantă, precum și 
a criteriului suplimentar referitor la participarea capitalului privat în cadrul entității controlate. Îndeplinirea tuturor 
celor trei criterii permit atribuirea directă a contractului, fără organizarea unei proceduri de atribuire, unei entități 
distincte de aceasta. În același timp, rămân aplicabile și excepțiile care vizează atribuirea contractelor sectoriale 
către o întreprindere afiliată. 

În categoria excepțiilor intră, de asemenea, și așa numita „cooperare orizontală neinstituționalizată”, acceptată de 
către CJUE ca fiind posibilă în circumstanțe specifice25. 

4. Publicitate și transparență 

O anumită flexibilizare a modului de inițiere a procedurilor de atribuire pare a fi promovată de Legea nr. 99/2016. 
În primul rând, trebuie precizat că legea stabilește că inițierea procedurilor de atribuire se realizează, de regulă, 
prin  publicarea  unei  „invitație  la  procedura  concurențială  de  ofertare”.  Această  invitație  se  poate  face  prin 
publicarea: 

‐ unui anunţ de participare, indiferent de procedura aplicată; sau 

‐ unui anunț orientativ periodic, această opțiune fiind posibilă numai în cazul în care contractul sectorial este atribuit 
prin licitaţie restrânsă sau negociere competitivă; 

‐ unui anunţ privind existenţa unui sistem de calificare, în cazul în care contractul sectorial este atribuit prin licitaţie 
restrânsă, negociere competitivă, dialog competitiv sau parteneriat pentru inovare. 

Publicarea  invitației  la  procedura  concurențială  de  ofertare  și,  ulterior,  a  anunțului  atribuire  și  transmiterea 
acestora  către  Jurnalul  Oficial  al  Uniunii  Europene  se  va  realiza,  la  fel  ca  și  până  acum,  prin  intermediul  SEAP. 
Anunțul tip erată rămâne, de asemenea, valabil. 

Formatul acestor anunțuri va respecta noile formate standard aprobate prin Regulamentul de Punere în Aplicare 
nr.  1986/2015  al  Comisiei  Europene.  Din  acest  motiv,  este  extrem  de  importantă  implementarea  formatelor 
respective în noul SEAP, în lipsa acestora neputând fi inițiată nicio procedură de atribuire. 

Termenele  limită  cuprinse  între  publicarea  invitație  la  procedura  concurențială  de  ofertare  și  depunerea 
ofertelor/solicitărilor  de  participare  vor  fi  menționate  în  contextul  prezentării  succinte  a  fiecărei  proceduri  de 
atribuire. Deocamdată menționăm doar că termenul limită pentru publicarea anunțului de atribuire a fost diminuat. 
Acesta nu mai este de 48 de zile, așa cum prevedea nr. OUG 34/2006, ci este stabilit la 30 de zile conform Legii nr. 
99/2016. 

Anunţurile  nu  pot  fi  publicate  la  nivel  naţional  înainte  de  data  publicării  acestora  în  Jurnalul  Oficial  al  Uniunii 
Europene. 

5. Proceduri de atribuire 

Tipologia  procedurilor  de  atribuire  rămâne  aproximativ  neschimbată,  cu  excepția  faptului  că  se  introduce  o 
procedură  nouă  –  Parteneriatul  pentru  inovare,  iar  procedura  de  Dialog  competitiv  devine  aplicabilă  și  pentru 
achizițiile sectoriale. 
Denumirea  procedurii  de  „negociere  cu  publicarea  prealabilă  a  unui  anunț  de  participare”  este  modificată, 
numindu‐se acum „negociere competitivă”. 

Denumirea  procedurii  de  „negociere  fără  publicarea  prealabilă  a  unui  anunț  de  participare”  este  și  aceasta 
modificată, numindu‐se „negociere fără invitaţie prealabilă la o procedură concurenţială de ofertare”. 

Fosta cerere de oferte se va numi procedură simplificată. 

Licitația deschisă, licitația restrânsă, negocierea competitivă și dialogul competitiv sunt proceduri de atribuire care 
pot fi aplicate de către entitățile contractante fără nicio restricție. 

Ca element de reală noutate, entitățile contractante care nu sunt autorități contractante sau întreprinderi publice 
nu vor fi obligate să aplice procedura simplificată sub pragurile de 1.858.177 lei, pentru contractele sectoriale de 
produse şi de servicii și de 23.227.215 lei, pentru contractele sectoriale de lucrări. Acestea au posibilitatea să își 
stabilească proceduri de atribuire proprii, cu respectarea principiilor generale ale achizițiilor publice. 

Derularea procedurilor de atribuire se va realiza, de principiu, exclusiv prin utilizarea mijloacelor electronice. Cu 
alte  cuvinte,  în  limbajul  consacrat  pe  care  îl  utilizăm  în  momentul  de  față,  procedurile  vor  fi  „on‐line”,  ceea  ce 
înseamnă  că  ofertele  trebuie  să  fie  transmise  numai  în  format  electronic,  iar  comunicările  între  entitatea 
contractantă și ofertanți/candidați urmează să se realizeze, de asemenea, numai prin mijloace electronice. Excepții 
specifice de la această regulă urmează să fie stabilite prin normele metodologice, însă acestea vor viza doar situațiile 
în care eventuala neutilizare a mijloacelor electronice este determinată de limitări de natură tehnică. 

Instrumentele  şi  dispozitivele  utilizate  pentru  comunicarea  prin  mijloace  electronice,  precum  şi  caracteristicile 
tehnice  ale  acestora  trebuie  să  fie  nediscriminatorii,  disponibile  cu  caracter  general,  trebuie  să  asigure 
interoperabilitatea cu produsele de uz general în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi să nu limiteze 
accesul operatorilor economici la procedura de atribuire. 

Licitația deschisă 

În contextul aplicării licitației deschise, termenul generic de „invitație la procedura concurențială de ofertare” nu 
include altă opțiune decât publicarea unui anunț de participare. 

Cu privire la această procedură, pot fi evidențiate următoarele aspecte cu caracter de noutate: 

‐ Termenul minim de primire a ofertelor a scăzut, acesta fiind de 30 de zile de la data la care s‐a trimis anunțul de 
participare;  în  cazul  unei  situații  speciale,  când  nu  este  posibilă  depunerea  ofertelor  prin  mijloace  electronice, 
termenul minim este de 35 de zile. Publicarea unui anunț orientativ periodic (noua denumire pentru anunțul de 
intenție prevăzut de OUG nr. 34/2006) permite, sub rezerva respectării anumitor condiții, reducerea acestui termen 
până la 15 zile; 

‐  Se  extinde  și  la  licitația  deschisă  conceptul  de  „accelerare”  în  situații  de  urgență  (OUG  nr.  34/2006  permitea 
această  abordare  numai  pentru  licitația  restrânsă  și  negocierea  cu  publicarea  prealabilă  a  unui  anunț  de 
participare).  În  cazul  în  care  o  situaţie  de  urgenţă,  demonstrată  în  mod  corespunzător  de  către  entitatea 
contractantă, face imposibil de respectat perioada de 30/35 zile, entitatea contractantă poate stabili un termen 
limită mai redus pentru depunerea ofertelor, care însă nu poate fi mai mic de 15 zile. 

Licitația restrânsă,negocierea competitivă și dialogul competitiv 

În  contextul  aplicării  acestor  proceduri,  termenul  generic  de  „invitație  la  procedura  concurențială  de  ofertare” 
include toate opțiunile, respectiv publicarea unui anunț de participare, a unui anunț orientativ periodic care el însuși 
reprezintă invitație de participare sau a unui anunț privind existenţa unui sistem de calificare. 

 Opțiunea 1: publicarea unui anunț de participare 

Principalele  modificări  se  referă  doar  la  termenele  limită  stabilite  pentru  depunerea  solicitărilor  de  participare 
(împreună  cu  documentele  de  calificare)  și  ofertelor,  care  sunt  mai  reduse  decât  cele  prevăzute  de  OUG  nr. 
34/2006. 
Astfel, perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii 
Europene şi data limită de depunere a solicitărilor de participare trebuie să fie de „cel puţin 30 de zile şi în niciun 
caz nu poate fi mai mică de 15 zile”. 

Termenul limită pentru primirea ofertelor poate fi stabilit de comun acord între entitatea contractantă şi candidaţii 
selectaţi,  asigurându‐se  ca  toţi  candidaţii  selectaţi  să  aibă  la  dispoziţie  acelaşi  termen  pentru  pregătirea  și 
transmiterea ofertalor. Dacă nu se ajunge la un acord în această privință, termenul limită trebuie să fie de cel puţin 
10 zile de la data la care a fost trimisă invitaţia de participare la etapa a doua a respectivei proceduri de atribuire. 

  Opțiunea  2:  publicarea  unui  anunț  orientativ  periodic  (opțiune  neaplicabilă  în  cazul  procedurii  de  dialog 
competitiv) 

În cazul în care anunţ orientativ periodic este utilizat ca invitaţie de participare la procedura de licitaţie restrânsă 
sau negocierea competitivă, entitățile contractante vor trebui să bifeze în cadrul formatului standard, mențiunea 
predefinită referitoare la faptul că respectivul anunț reprezintă ”„invitație la procedura concurențială de ofertare”. 

Anunțul trebuie să se refere în mod specific la produsele, lucrările sau serviciile care vor face obiectul contractului 
ce urmează să fie atribuit. Perioada acoperită de anunţul orientativ periodic este de maximum 12 luni de la data la 
care acesta este transmis spre publicare (cu excepția contractelor sectoriale care au ca obiect servicii sociale şi alte 
servicii specifice – Anexa 2). 

Ulterior publicării acestui anunț, operatorii economici interesaţi trebuie să îşi exprime interesul de a participa la 
competiție.  Toți  operatorii  economici  care  şi‐au  manifestat  interesul  primesc  invitaţie  pentru  confirmarea 
interesului, care reprezintă, de fapt, invitația de a depune solicitările de participare. Această invitație nu poate fi, 
totuși, transmisă, mai devreme de 35 de zile de la trimiterea spre publicare a anunțului orientativ periodic. 

În acest caz, perioada minimă care trebuie asigurată pentru depunerea solicitărilor de participare (15 – 30 zile) se 
raportează la momentul transmiterii invitației pentru confirmarea interesului. 

 Opțiunea 3: publicarea unui anunț privind existenţa unui sistem de calificare 

Instituirea unui astfel de sistem face obiectul unui anunţ specific care indică scopul sistemului de calificare, perioada 
sa de valabilitate şi care sunt regulile  privind modul său de operare (cum ar fi înscrierea în sistem, actualizarea 
periodică a calificărilor etc). Operatorii economici pot solicita calificarea în orice moment. Ofertanţii sunt selectaţi 
dintre candidaţii deja calificaţi în conformitate cu un astfel de sistem, aceștia primind invitație de participare la 
procedura de ofertare ori de câte ori entitatea contractantă intenționează să atribuie un anumit contract. 

Parteneriatul pentru inovare 

Procedura  poate  fi  aplicată  atunci  când  entitatea  contractantă  identifică  necesitatea  dezvoltării  şi  achiziţiei 
ulterioare a unui produs, serviciu sau a unor lucrări inovatoare, necesitate care nu poate fi satisfăcută de soluţiile 
disponibile pe piaţă la un anumit moment. 

În  esență,  parteneriatul  pentru  inovare  are  o  derulare  relativ  asemănătoare  cu  negocierea  competitivă,  cu 
precizarea că această procedură poate fi structurată în faze succesive, urmând succesiunea stadiilor din procesul 
de cercetare şi de inovare, care poate include fabricarea produselor, prestarea serviciilor sau finalizarea lucrărilor. 
În cadrul parteneriatului pentru inovare se stabilesc obiective intermediare care trebuie realizate de către parteneri, 
precum şi plata preţului în tranşe corespunzătoare. Spre deosebire de negocierea competitivă, pe baza obiectivelor 
intermediare, entitatea contractantă poate decide după fiecare fază să înceteze parteneriatul pentru inovare sau, 
în  cazul  unui  parteneriat  pentru  inovare  încheiat  cu  mai  mulţi  parteneri,  să  reducă  numărul  de  parteneri  prin 
încetarea anumitor contracte individuale, cu condiţia ca această posibilitate să fi fost menţionată în documentaţia 
de atribuire. 

Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț 

Este discutabil în ce măsură Legea nr. 99/2016, prin comparație cu prevederile OUG nr. 34/2006, crește sau nu 
gradul de permisivitate în ceea ce privește aplicarea acestei proceduri. Este cert că, în continuare, aplicarea acestor 
prevederi este condiționată de interpretarea extrem de rigidă a circumstanțelor în care este permisă o astfel de 
procedură, entității contractante revenindu‐i totodată și obligația de a proba fără dubii existența unor astfel de 
circumstanțe excepționale: 
‐ în cadrul unei unei proceduri cu invitaţie prealabilă la o procedură concurenţială de ofertare, organizate pentru 
achiziţia produselor, serviciilor sau lucrărilor respective nu a fost depusă nicio ofertă/solicitare de participare sau 
au fost depuse numai oferte/solicitări de participare neconforme, cu condiţia să nu se modifice în mod substanţial 
condiţiile iniţiale ale achiziţiei; 

‐ lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic, din motive precum: 

 scopul achiziției vizează crearea sau achiziţionarea unei opere de artă sau unei reprezentaţii artistice unice; 

 concurenţa lipseşte din motive tehnice; 

 protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală. 

Absenţa concurenţei sau protecţia drepturilor exclusive nu trebuie să fie rezultatul unei restrângeri artificiale de 
către entitatea contractantă a parametrilor achiziţiei 

‐  ca  o  măsură  strict  necesară,  atunci  când  perioadele  de  aplicare  a  procedurilor  de  licitaţie  deschisă,  licitaţie 
restrânsă  sau  negociere  competitivă  nu  pot  fi  respectate  din  motive  de  extremă  urgenţă,  determinate  de 
evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a entității contractante; 

‐ contractul este atribuit exclusiv în scop de cercetare ştiinţifică, experimental, de studiu sau de dezvoltare, şi nu în 
scopul asigurării unui profit sau al recuperării costurilor cu cercetarea şi dezvoltarea şi în măsura în care atribuirea 
unui astfel de contract nu aduce atingere atribuirii competitive a contractelor ulterioare care urmăresc, în special, 
aceste obiective; 

‐  este  necesară  achiziționarea  unor  cantităţi  suplimentare  de  produse  destinate  înlocuirii  parţiale  sau  extinderii 
produselor  sau  instalaţiilor  existente  şi  numai  dacă  schimbarea  contractantului  iniţial  ar  pune  entitatea 
contractantă  în  situaţia  de  a  achiziţiona  produse  cu  caracteristici  tehnice  diferite  de  cele  deja  existente  care  ar 
conduce la incompatibilitate sau la dificultăţi tehnice disproporţionate de utilizare şi întreţinere; 

‐ produsele sunt cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri, cum ar fi produsele agricole, materiile prime şi bursele 
de energie, în cazul în care structura de tranzacţionare reglementată şi supravegheată garantează în mod natural 
preţurile pieţei; 

‐ cumpărarea de produse sau servicii se poate realiza în condiţii speciale avantajoase de la un operator economic 
care încetează definitiv activităţile comerciale sau care se află într‐o procedură de faliment, de concordat preventiv 
sau într‐o procedură similară; 

‐ când este posibilă achiziţionarea de produse la un preţ considerabil mai scăzut decât preţurile practicate în mod 
normal pe piaţă, ca urmare a apariţiei unei ocazii deosebit de avantajoase, disponibile doar pentru o perioadă foarte 
scurtă de timp; 

‐ ca urmare a unui concurs de soluţii, contractul de servicii urmează să fie atribuit, conform regulilor stabilite în 
cadrul concursului de soluţii respectiv, concurentului/concurenților câştigător/câştigători ai concursului respectiv; 

‐  ulterior  atribuirii  unui  contract  de  lucrări  sau  de  servicii,  entitatea  contractantă  intenţionează  să  achiziţioneze 
lucrări sau servicii noi, dar numai în condițiile în care acestea constau în repetarea unor lucrări sau servicii similare 
prevăzute în contractul atribuit iniţial, valoarea estimată a contractului iniţial a luat în considerare această opțiune, 
iar această posibilitatea a fost anunțată încă de la început în anunţul de participare la procedura aplicată pentru 
atribuirea contractului iniţial. 

Concursul de soluții 

Pentru această procedură regulile rămân, practic, neschimbate. 

Procedura simplificată 

Fosta cerere de oferte, astfel cum era prevăzută de OUG nr. 34/2006, devine mult mai flexibilă în ceea ce privește 
modalitatea efectivă de aplicare. Procedura se va putea desfășura într‐o etapă (asemănător licitației deschise) sau 
în mai multe etape (asemănător licitației restrânse). De asemenea, entitatea contractantă are dreptul să prevadă 
posibilitatea  de  negociere  în  cadrul  acestei  proceduri.  Toate  aceste  posibile  abordări  trebuie,  bineînțeles,  să  fie 
precizate în cadrul anunțului de participare simplificat, care este obligatoriu pentru inițierea acestei proceduri. 

Termenul limită de depunere a ofertelor este mai redus față de cel prevăzut pentru licitația deschisă, fiind de 15 
zile pentru contractele de lucrări și de 10 zile pentru contractele de servicii și produse (6 zile în cazul produselor de 
complexitate redusă). În caz de urgență, reducerile nu sunt de anvergură, legea stabilind pentru astfel de situații 
reduceri până la 6 zile pentru servicii și produse, respectiv 9 zile pentru lucrări. 

Dacă  se  optează  pentru  o  etapă  inițială  de  selecție,  termenul  limită  de  depunere  a  solicitărilor  de  participare 
împreună cu documentele de calificare este de 10 zile. 

În cadrul acestei proceduri, dreptul entității contractante de a solicita cerințe de calificare este limitat la motivele 
de excludere obligatorii, capacitatea de exercitare a activităţii profesionale și experința similară. 

Pe de altă parte, dreptul operatorilor economici de a apela la susținerea unor terți este limitat la un pocent de 50% 
din nivelul cerinței respective. 

6. Instrumente şi tehnici specifice de atribuire 

Acordurile cadru 

Regulile aferente utilizării acestui instrument rămân, în cea mai mare parte, neschimbate, deși se poate observa că, 
spre deosebire de OUG nr. 34/2006, acestea sunt formulate într‐o manieră mult mai puțin detaliată. 

Un element cu caracter de noutate îl reprezintă faptul că durata maximă a unui acord‐cadru este de 8 ani. 

Sistemele dinamice de achiziţii 

Modificarea  modului  de  operare  a  sistemelor  dinamice  de  achiziție  este  substanțială  în  raport  cu  prevederile 
anterioare ale OUG nr. 34/2006. Pentru efectuarea unei achiziţii în cadrul unui sistem dinamic de achiziţii, entitatea 
contractantă  aplică  regulile  licitaţiei  restrânse  și  nu  ale  licitației  deschise,  așa  cum  era  prevăzut  în  vechea 
reglementare. 

Sistemul  dinamic  de  achiziţii  este  organizat  şi  funcţionează  în  integralitate  ca  un  proces  electronic.  Sistemul  se 
inițiază prin publicarea unui anunț de participare specific, iar în perioada sa de valabilitate, entitatea contractantă 
poate  derula  oricând  este  necesar  o  procedură  de  atribuire  a  unui  contract,  prin  transmiterea  unei  invitații  de 
depunere a ofertelor către toți operatorii economici admiși până în acel moment în cadrul sistemului dinamic de 
achiziție. Perioada minimă pentru depunerea ofertelor este de numai 10 zile de la data transmiterii invitaţiei. 

În același timp, sistemul rămâne permanent deschis pe timpul duratei sale de valabilitate pentru orice operator 
economic  care  dorește,  la  un  moment  dat,  să  depună  o  solicitare  de  participare  împreună  cu  documentele  de 
calificare.  Toţi  candidaţii  care  îndeplinesc  criteriile  de  calificare  şi  selecţie  sunt  admişi  în  sistem,  entitatea 
contractantă neavând dreptul de a limita numărul acestora. 

Licitațiile electronice 

Regulile aferente utilizării acestui instrument rămân, practic, neschimbate. 

Cataloagele electronice 

Reprezintă  un  mod  de  prezentare  a  ofertelor  și  de  organizare  a  informației  de  către  operatorii  economici,  în 
conformitate cu specificaţiile tehnice şi formatul stabilite de entitatea contractantă, care pot fi procesate electronic. 
Aceste cataloage pot fi însoțite de alte documente care le completează. 

Cataloagele electronice pot fi utilizate și în contextul procesului de atribuire a contractelor subsecvente aferente 
unui acord cadru sau în cazul depunerii de oferte în contextul utilizării unui sistem dinamic de achiziție. 

Separat de aceste tehnici și instrumente de atribuire, noua lege conține prevederi care permit achiziția în comun 
de către mai multe entități contractante, inclusiv din alte state membre sau utilizarea serviciilor unei unități de 
achiziții centralizate, inclusiv din alte state membre. 

7. Derularea procedurilor de atribuire 
Una dintre modificările importante o reprezintă statuarea dreptului entității contractante de a organiza consultări 
ale pieţei în vederea pregătirii achiziţiei. Este o reglementare care are potențialul de a duce beneficii, întrucât pe 
de o parte se va realiza o informare prelabilă a operatorilor economici cu privire la planurile de achiziţie şi cerinţele 
avute  în  vedere  în  legătură  cu  acestea  dar,  mai  ales,  pentru  că  entitatea  contractantă  va  avea  posibilitatea  să 
„colecteze” din piață informații, sugestii, propuneri din partea potențialilor ofertanți. 

Specificații tehnice 

În cadrul documentaței de atribuire, specificațiile tehnice tehnice reprezintă un aspect esențial pentru definirea 
obiectului contractului. Acestea ar trebui să permită nu numai deschiderea concurenței dar și îndeplinirea unor 
obiective de sustenabilitate. Din acest motiv, Legea nr. 99/2016 pune accent pe elaborarea specificațiilor tehnice 
în termeni de cerințe de performanță și funcționale. 

În plus, în cazul în care entitatea contractantă intenţionează să achiziţioneze lucrări, produse sau servicii cu anumite 
caracteristici de mediu, sociale sau de altă natură, deținerea unei etichetei (sau a unei etichete echivalente) poate 
deveni  o  cerință  obligatorie  în  caietul  de  sarcini.  În  cazul  în  care  un  ofertant  poate  demonstra  că  nu  are  nicio 
posibilitate de a obține eticheta specifică indicată de entitatea contractantă sau o etichetă echivalentă în termenele 
stabilite, din motive care nu îi sunt imputabile, entitatea contractantă acceptă și alte mijloace de probă adecvate ‐ 
cum ar fi dosarul tehnic al fabricantului ‐ cu condiția ca ofertantul în cauză să demonstreze că lucrările, produsele 
sau serviciile pe care urmează să le furnizeze îndeplinesc cerințele etichetei specifice. 

Criterii de calificare și selecție 

În ceea ce privește criteriile de calificare și selecție, acestea au fost grupate în două categorii: (i) motive de excludere 
și (ii) criterii referitoare la capacitate. 

Motivele de excludere sunt obligatorii în următoarele situații: 

‐ participarea la o organizație criminală, corupție, fraudă, infracţiuni împotriva intereselor  financiare ale Uniunii 
Europene, infracțiuni teroriste, spălare de bani, exploatarea prin munca a copiilor, trafic de persoane. 

Excluderea  din  procedura  de  atribuire  se  aplică  și  în  cazul  în  care  au  fost  condamnați  prin  hotărâre  definitivă 
directori ai societății sau alte persoane cu putere de reprezentare, de decizie sau de control în raport cu candidatul 
sau ofertantul; 

‐ existența unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative conform căreia operatorul economic nu și‐a 
îndeplinit  obligațiile  privind  plata  impozitelor  sau  a  contribuțiilor  la  asigurările  sociale.  Excluderea  nu  se  aplică, 
totuși, pentru datorii minore (suma datorată este mai mică de 4.000 lei sau reprezintă mai puțin de 5% din totalul 
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate de operatorul economic la cea mai recentă dată scadentă a acestora) 
sau atunci când, anterior deciziei de excludere, operatorul economic îşi îndeplineşte obligaţiile prin plata sumelor 
datorate; 

‐ încălcarea obligațiilor prevăzute de legislația UE în domeniul social, al muncii sau al mediului sau de dispozițiile 
internaționale în domeniul social și al mediului, iar entitatea contractantă poate demonstra acest lucru prin orice 
mijloc de probă adecvat; 

‐ operatorul economic se află în procedura insolvenţei sau în lichidare, în supraveghere judiciară sau în încetarea 
activităţii. Entitatea contractantă nu exclude din procedura de atribuire un operator economic împotriva căruia s‐a 
deschis procedura generală de insolvenţă atunci când, pe baza informaţiilor şi/sau documentelor prezentate de 
operatorul economic în cauză, stabileşte că acesta are capacitatea de a executa contractul/acordul‐cadru. 

‐ entitatea contractantă poate demonstra prin mijloace de probă (cum ar fi o decizie a unei instanţe judecătoreşti 
sau a unei autorităţi administrative) că operatorul economic se face vinovat de alte abateri profesionale grave, care 
pun sub semnul întrebării integritatea sa; 

‐ entitatea contractantă are informații plauzibile/indicii rezonabile despre faptul că operatorul economic a încheiat 
cu alţi operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenței în cadrul sau în legătură cu procedura în 
cauză; 
‐ entitatea contractantă are informatii plauzibile/indicii rezonabile despre existența unui conflict de interese care 
nu poate fi remediat decat prin aceasta masură; 

‐ participarea anterioară a operatorului economic la pregătirea procedurii de atribuire a condus la o distorsionare 
a concurenţei, iar această situaţie nu poate fi remediată prin alte măsuri mai puţin severe; 

‐ operatorul economic a dat dovadă de deficiențe grave sau persistente (in mod repetat) la îndeplinirea unei cerințe 
de  fond  prevăzute  de  un  contract  anterior,  care  au  dus  la  încetarea  anticipată  a  respectivului  contract,  daune‐
interese sau alte sancțiuni comparabile; 

‐ operatorul economic s‐a făcut vinovat de declaraţii false în conţinutul informaţiilor transmise la solicitarea entității 
contractante în scopul verificării absenţei motivelor de excludere sau al îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie, 
nu a prezentat aceste informaţii sau nu este în măsură să prezinte documentele justificative solicitate; 

‐ operatorul economic a încercat să influenţeze în mod nelegal procesul decizional al entității contractante sau să 
obţină informaţii confidenţiale care i‐ar putea crea un avantaj. 

Verificarea motivelor obligatorii de excludere se realizează și pentru subcontractanții propuși. În cazul în care este 
identificată o situaţie de excludere în legătură cu aceștia, se va solicita ofertantului/candidatului (o singură dată) să 
înlocuiască subcontractantul respectiv. 

Pentru a evita excluderea, operatorii economici aflați în oricare dintre situaţiile care atrag excluderea din procedura 
de atribuire pot furniza dovezi prin care să arate că au adoptat măsuri de corectare a respectivei situații și că acestea 
sunt suficiente pentru a‐şi demonstra în concret credibilitatea. 

Criteriile privind capacitatea vizează: 

‐ capacitatea de exercitare a activităţii profesionale; 

‐ situaţia economică şi financiară; 

‐ capacitatea tehnică şi profesională. 

În ceea ce privește situația economică și financiară, Legea nr. 99/2016 permite, spre deosebire de OUG nr. 34/2006, 
ca  în  afară  de  cifra  de  afaceri  să  poată  fi  solicitate  anumite  niveluri  ale  altor  indicatori  economico‐financiari 
relevanţi, precum lichiditatea anuală. 

Posibilitatea  de  a  invoca  susținerea  unui  terț/unor  terți  este,  într‐o  anumită  măsură,  mai  detaliată  în  cuprinsul 
dispozițiilor Legii nr. 99/2016. 

Astfel, se precizează că invocarea susţinerii unui/unor terţ/terţi în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor referitoare 
la  calificările  educaţionale  şi  profesionale  este  posibilă  doar  dacă  susținătorii  vor  desfăşura  efectiv  lucrările  sau 
serviciile în legătură cu care sunt necesare respectivele calificări. 

În  cazul  în  care  un  operator  economic  demonstrează  îndeplinirea  criteriilor  referitoare  la  situaţia  economică  şi 
financiară  invocând  susţinerea  unui/unor  terţ/terţi,  aceștia  din  urmă  trebuie  să  răspundă  în  mod  solidar  cu 
ofertantul/candidatul pentru executarea contractului sectorial. 

Entitatea contractantă trebuie să verifice dacă terţul/terţii care asigură susţinerea în ceea ce priveşte îndeplinirea 
criteriilor  referitoare  la  situaţia  economică  şi  financiară  ori  privind  capacitatea  tehnică  şi/sau  profesională 
îndeplineşte/îndeplinesc  criteriile  relevante  privind  capacitatea,  sau  nu  se  încadrează  în  motivele  de  excludere 
prevăzute  de  lege.  Dacă  terţul/terţii  nu  îndeplineşte/îndeplinesc  criteriile  relevante  privind  capacitatea  sau  se 
încadrează  în  unul  dintre  motivele  obligatorii  de  excludere,  entitatea  contractantă  solicită  (o  singură  dată)  ca 
operatorul economic să înlocuiască terţul/terţii susţinător/susţinători. 

Documentul Unic de Achiziție European (DUAE) 

Un element de noutate îl reprezintă obligația utilizării DUAE ca mijloc inițial de confirmare a neîncadrării în motivele 
obligatorii  de  excludere  și  de  îndeplinire  a  criteriilor  de  calificare  și  selecție.  DUAE  se  elaborează  pe  baza  unui 
formular standard aprobat de Comisia Europeană (a se vedea Regulamentul de Punere în Aplicare nr. 7/2016 al 
Comisiei Europene) şi se furnizează exclusiv în format electronic. 
DUAE reprezintă o declarație pe proprie răspundere a operatorilor economici, înglobând/înlocuind, totodată, și o 
mare parte din suita de formulare utilizate până acum de entitățile contractante. 

În  cazul  depunerii  unei  oferte  comune,  fiecare  asociat  va  prezenta  propriul  său  DUAE.  De  asemenea,  terții 
susținători sau subcontractanții pe a căror capacități se bazează ofertantul/candidatul vor fi, la rândul lor obligați 
să prezinte DUAE. 

Entitatea  contractantă  poate  solicita  candidaţilor/ofertanţilor  să  depună  toate  sau  o  parte  dintre  documentele 
justificative ca dovadă a informaţiilor cuprinse în DUAE, în orice moment pe durata desfăşurării unei proceduri de 
atribuire, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii. 

În  licitația  deschisă,  entitățile  contractante  pot  decide  să  examineze  ofertele  înainte  de  a  verifica  îndeplinirea 
criteriilor  de  calificare/selecție.  Înainte  de  atribuirea  contractului,  entitatea  contractantă  va  solicita  ofertantului 
clasat pe primul loc după aplicarea criteriului de atribuire să prezinte documente justificative actualizate prin care 
să demonstreze îndeplinirea tuturor criteriilor de calificare şi selecţie, în conformitate cu informaţiile cuprinse în 
DUAE. 

Candidaților și ofertanților nu li se poate solicita să prezinte din nou un certificat sau alte documente justificative 
care au fost deja prezentate aceleiași entități contractante în cadrul unei proceduri anterioare, și care sunt încă 
valabile. 

Criterii de atribuire 

Aparent, nu mai există decât un unic criteriu de atribuire, respectiv „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere 
economic”. În realitate, este vorba doar de schimbarea acestui concept, în conformitate cu prevederile Directivei 
25/2014/UE. Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic devine un fel de „umbrelă” pentru orice 
combinație de criterii de atribuire și factori de evaluare, pe care entitatea contractantă îi consideră necesari pentru 
stabilirea câștigătorului unei proceduri de atribuire. 

Conform  prevederilor  Legii  99/2016,  pentru  determinarea  ofertei  celei  mai  avantajoase  din  punct  de  vedere 
economic, entitatea contractantă are dreptul de a aplica unul dintre următoarele criterii de atribuire: 

a) preţul cel mai scăzut; 

b) costul cel mai scăzut; 

c) cel mai bun raport calitate‐preţ; 

d) cel mai bun raport calitate‐cost. 

În contextul dat, vechiul criteriu prevăzut de OUG nr. 34/2006 privind „oferta cea mai avantajoasă din punct de 
vedere economic” trebuie asimilat cu noul criteriu „cel mai bun raport calitate‐preț” din Legea nr. 99/2016. Spre 
deosebire de vechea reglementare, noile prevederi menționează explicit că, în cazul în care calitatea personalului 
desemnat poate să aibă un impact semnificativ asupra nivelului calitativ de executare a contractului, organizarea, 
calificarea şi experienţa personalului pot reprezenta factor de evaluare a ofertelor. 

Principala noutate privind criteriile de atribuire rezidă în special din accentul pus de noile reglementări în ceea ce 
privește oportunitatea utilizării unei analize a costurilor pe întreaga durată de viață a produsului/serviciului/lucrării 
care, în anumite situații, poate demonstra faptul că un produs cu prețul de achiziție cel mai mic nu este întotdeauna 
și cel mai ieftin. Costuri precum cele de utilizare, de întreținere sau de reciclare pot avea un impact semnificativ 
asupra  cheltuielilor  viitoare  ale  entității  contractante  și  ar  fi  utilă  luarea  lor  în  considerare  în  timpul  comparării 
ofertelor. 

În anumite situații, nu sunt deloc neglijbile costurile determinate de efecte externe asupra mediului în legătură cu 
produsele, serviciile sau lucrările achiziționate, pe parcursul ciclului lor de viaţă, (cum ar fi costul emisiilor de gaze 
cu efect de seră şi al altor emisii poluante, alte costuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice), costuri care 
vor fi ulterior suportate tot din bani publici. Legea nr. 99/2016 permite luarea acestor costuri în considerare, cu 
condiţia ca valoarea pecuniară a acestora să poată fi determinată şi verificată. 
Legea  nr.  99/2016  stabilește  faptul  că  entitatea  contractantă  nu  va  mai  avea  dreptul  de  a  utiliza  costul  cel  mai 
scăzut/preţul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire pentru atribuirea contractelor de de lucrări sau de servicii, 
care au ca obiect servicii intelectuale şi care presupun activităţi cu nivel de complexitate ridicat. 

Oferte cu preț/cost anormal de scăzut 

Din acest punct de vedere, principala noutate constă în faptul că Legea nr. 99/2016 nu mai indică un reper fix de la 
care entitatea contractantă este obligată să efectueze astfel de verificări. În practică, această modificare va avea ca 
efect posibilitatea entității contractante de a solicita clarificări ori de câte ori va exista suspiciunea că oferta sau 
elemente ale acesteia sunt subevaluate. 

Entitatea contractantă trebuie să evalueaze informaţiile şi documentele prezentate de ofertantul a cărui ofertă are 
un preţ aparent neobişnuit de scăzut şi va respinge respectiva ofertă numai dacă dovezile furnizate nu justifică în 
mod corespunzător nivelul scăzut al preţului sau al costurilor propuse. 

Informarea candidaților/ofertanților 

Obligațiile consacrate prin OUG nr. 34/2006 rămân, în principiu, aceleași. În plus, Legea nr. 99/2016 prevede dreptul 
entității contractante de a transmite candidaţilor/ofertanţilor rezultate parţiale, aferente etapelor intermediare ale 
procesului de evaluare. 

După comunicarea rezultatului procedurii de atribuire, entitatea contractantă este obligată să permită, la cerere, 
într‐un  termen  care  nu  poate  depăşi  o  zi  lucrătoare  de  la  data  primirii  cererii,  accesul  neîngrădit  al  oricărui 
ofertant/candidat la raportul procedurii de atribuire, precum şi la informaţiile din cadrul documentelor de calificare, 
propunerilor tehnice şi/sau financiare care nu au fost declarate de către ofertanţi ca fiind confidenţiale, clasificate 
sau protejate de un drept de proprietate intelectuală. 

8. Executarea contractului 

OUG nr. 34/2006 nu a inclus în cadrul reglementărilor sale prevederi specifice referitoare la etapa de executare a 
contractului.  Legea  nr.  99/2016  conține  o  serie  de  reguli  în  acest  sens,  pe  care  le  putem  structura  după  cum 
urmează: 

Subcontractanți 

Un prim element de noutate se referă la posibilitatea plăților pe care entitatea contractantă le poate efectua direct 
subcontractanților, pentru prestațiile pe care aceștia le realizează pe parcursul execuției contractului. 

Subcontractanții îşi pot exprima această opțiune la momentul încheierii contractului sau, după caz, la momentul 
introducerii acestora în respectivul contract sectorial, ceea ce presupune inserarea unor clauze contractuale care 
să permită implementarea acestei opțiuni. 

În general, plățile vor putea fi efectuate numai atunci când prestaţia este confirmată prin documente agreate de 
toate cele 3 părţi, deci inclusiv de către contractantul principal. Excepție de la această regulă face situația în care, 
în  mod  nejustificat,  contractantul  principal  blochează  confirmarea  executării  obligaţiilor  asumate  de 
subcontractant. 

Legea nr. 99/2016 clarifică, în bună măsură, aspectele referitoare la posibilitatea de înlocuire a subcontractanților 
sau de a introduce în contract subcontractanți noi. În sumar, noile reglementări stabilesc următoarele: 

‐ Entitatea contractantă solicită contractantului, cel mai târziu la momentul începerii executării contractului, să îi 
indice  numele,  datele  de  contact  şi  reprezentanţii  legali  ai  subcontractanţilor  săi  implicaţi  în  executarea 
contractului, în măsura în care aceste informaţii sunt cunoscute la momentul respectiv; 

‐  Contractantul  are  dreptul  de  a  implica  noi  subcontractanţi,  pe  durata  executării  contractului,  cu  condiţia  ca 
nominalizarea acestora să nu reprezinte o modificare substanţială a contractului; 

‐  Contractantul  trebuie  să  informeze  entitatea  contractantă  și  să  obţină  acordul  acesteia  privind  eventualii  noi 
subcontractanţi implicaţi ulterior în executarea contractului; 
‐  Atunci  când  înlocuirea  sau  introducerea  unor  noi  subcontractanţi  are  loc  după  atribuirea  contractului,  aceştia 
transmit  certificatele/documentele  necesare  pentru  verificarea  inexistenţei  unor  motive  de  excludere  şi 
confirmarea  resurselor/capabilităţilor  corespunzătoare  părţii  lor  de  implicare  în  contractul  care  urmează  să  fie 
îndeplinit. 

Modificarea contractului pe parcursul execuției 

Una dintre noutățile Legii nr. 99/2016 cu impact major în practică vizează abordarea mult mai clară și mai flexibilă 
în ceea ce privește posibilitatea de modificare a contractului pe parcursul execuției acestuia. 

Regula de bază nu se schimbă, respectiv aceea că modificarea substanțială a unui contract în cursul perioadei sale 
de valabilitate este considerată ca fiind o nouă atribuire și necesită derularea unei noi proceduri de achiziție. 

Legea nr. 99/2016 stabilește excepțiile de la regula generală, pe care le‐am putea grupa în două categorii: 

‐  Excepții  determinate  de  îndeplinirea  anumitor  circumstanțe  specifice  în  contextul  cărora  care  se  produc 
modificările; și 

‐ Excepții determinate de caracterul minor al modificării, pentru care stabilesc doar praguri valorice specifice. 

În  această  logică,  identificăm  prima  categorie  de  modificări  care  nu  generează  obligația  organizării  unei  noi 
proceduri de atribuire: 

1. Modificări care, indiferent de valoare, au fost prevăzute în documentele achiziției sub forma unor clauze sau 
opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc; totuși, astfel de modificări nu trebuie să altereze caracterul general 
al contractului. 

2.  Modificări  determinate  de  necesitatea  achiziţionarării  de  la  contractantul  iniţial  a  unor  produse,  servicii  sau 
lucrări  suplimentare  care  nu  au  fost  incluse  în  contractul  iniţial,  dar  care  au  devenit  strict  necesare  în  vederea 
îndeplinirii acestuia și numai dacă schimbarea contractantului inițial este imposibilă din motive de natură tehnică 
(interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, serviciile sau instalaţiile existente achiziţionate) și 
ar genera entității contractante inconveniente majore sau creșterea semnificativă a unor costuri. 

3. Modificări determinate de circumstanțe pe care o entitate contractantă care acționează conștiincios/diligent nu 
ar fi putut să le prevadă, iar modificarea efectuată nu schimbă caracterul general al contractului. 

Entitățile contractante care modifică un contract/acord‐cadru în cazurile prevăzute la punctele 2 și 3 au obligaţia 
de  a  publica  un  anunţ  în  acest  sens  în  Jurnalul  Oficial  al  Uniunii  Europene  şi  la  nivel  naţional  (cu  respectarea 
formularului‐standard „Anunț de modificare” Anexa XVII din stabilit prin Regulamentul 1986/2015/CE) 

4.  Această  excepție  face  referire  la  cazurile  în  care  contractantul  inițial  ar  urma  să  fie  înlocuit  cu  un  altul. 
Posibilitatea de a nu organiza o nouă procedură de atribuire este limitată la următoarele situații: 

‐ ca urmare a unei clauze/opțiuni contractuale inițiale, care a prevăzut explicit această posibilitate; sau 

‐ drepturile şi obligaţiile contractantului iniţial sunt preluate, ca urmare a unei succesiuni universale sau cu titlu 
universal în cadrul unui proces de reorganizare, inclusiv prin fuziune sau divizare, de către un alt operator economic 
care  îndeplineşte  criteriile  de  calificare  şi  selecţie  stabilite  iniţial.  Această  modificare  nu  trebuie  să  implice  alte 
modificări substanțiale ale contractului; 

‐  contractantul  principal  cesionează  entității  contractante  contractele  încheiate  cu  subcontractanţii  acestuia,  ca 
urmare a unei clauze de revizuire sau a unei opţiuni stabilite de entitatea contractantă în documentele achiziţiei 
iniţiale (finalizarea contractului prin intermediul subcontractorilor) 

5.  Modificări  care,  indiferent  de  valoarea  lor,  nu  sunt  considerate  substanțiale.  O  modificare  este  considerată 
substanțială atunci când: 

‐ introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziție, ar fi permis selecţia altor candidaţi 
decât cei selectaţi iniţial sau acceptarea unei alte oferte decât cea acceptată iniţial sau ar fi atras şi alţi participanţi 
la procedura de atribuire; sau 
‐  schimbă  balanța  economică  a  contractului  în  favoarea  contractantului  într‐un  mod  care  nu  a  fost  prevăzut  în 
contractul inițial ; sau 

‐ extinde obiectul contractului în mod considerabil; sau 

‐ un nou contractant înlocuieşte contractantul iniţial, în alte cazuri decât cele permise de lege. 

Fără a se impune verificarea îndeplinirii unor circumstanțe specifice, contractele pot fi modificate fără a fi necesară 
o nouă procedură de atribuire atunci când valoarea modificării reprezintă mai puțin de: 

‐ 10% din prețul contractului de servicii sau de produse 

‐ 15% din prețul contractului de lucrări 

și este, în același timp, mai mică decât pragurile de aplicare a procedurilor de atribuire prevăzute în Directiva UE, 
respectiv: 

‐ 1.858.177 lei, în cazul contractelor de servicii sau de produse; 

‐ 23.227.215 lei, în cazul contractelor de lucrări 

Terminarea contractului înainte de termen 

Entitatea contractantă are dreptul de a denunţa unilateral un contract sectorial în perioada de valabilitate a acestuia 
în următoarele situaţii: 

‐ contractantul se afla, la momentul atribuirii contractului, într‐una dintre situaţiile care ar fi determinat excluderea 
sa obligatorie din procedura de atribuire; 

‐ contractul nu ar fi trebuit să fie atribuit contractantului respectiv, având în vedere o încălcare gravă a obligaţiilor 
care rezultă din legislaţia europeană relevantă şi care a fost constatată printr‐o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii 
Europene. 

 
 

Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică și 
a contractelor de concesiune și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a 
Contestațiilor ‐ elemente de noutate 

Modificări principale raportat la OUG nr. 34/2006 

1. Notificarea prealabilă obligatorie 

‐  Scop  declarat:  încercare  de  soluționare  amiabilă  a  diferendelor  prin  care  se  solicită  autorităţii  contractante 
reexaminarea unui act al autorităţii contractante, în sensul revocării sau modificării acestuia; 

‐ Efect negativ previzibil: prelungirea duratei de soluționare a litigiilor aferente atribuirii contractelor; 

‐ Sancțiune lipsă notificare: inadmisibilitatea contestației; 

‐  Notificarea  împiedică  semnarea  contractului  –  precizarea  respectă  directiva  de  remedii  2006/66/CE  care  a 
introdus această regulă ce nu era respectată în situația în care se formula procedură prealbilă și apoi contestație la 
instanță în baza Legii nr. 554/2004 ; 

‐ Procedură efectivă: notificarea prin care se sesizează eventualele nereguli în derularea procedurii de atribuire se 
transmite în termen de 10 sau 5 zile de la data la care persoana interesată a luat la cunoștință de nereguli, termen 
care se raportează la valoarea estimată a procedurii de achiziție publică; în 3 zile autoritatea contractantă anunță 
dacă intenționează să adopte măsuri de remediere și are la dispoziție 7 zile să le implementeze și să le aducă la 
cunoștința operatorilor economici; 

‐ Contestația se depune în 10 sau 5 zile, atât la autoritatea contractantă, cât și Consiliu/instanță, sub  sacțiunea 
respingerii acesteia ca tardivă, începând cu ziua următoare datei la care: 

 Autoritatea contractantă a precizat că nu înțelege să adopte măsuri de remediere; 

 A expirat termenul de 3 zile fără ca autoritatea contractantă să își exprime poziția; 

 A expirat termenul de 7 zile în care autoritatea trebuia să adopte măsurile de remediere 

‐ Măsurile de remediere adoptate pot fi contestate direct de orice persoană interesată, fără a se parcurge încă o 
dată procedura prealabilă – precizare utilă pentru evitarea notificărilor repetate. 

2. Soluționarea contestațiilor pe cale administrativ‐jurisdicțională – de către Consiliul Național de Soluționare a 
Contestațiilor (CNSC) 

‐ Autoritatea contractantă transmite din oficiu punctul de vedere asupra contestației, precum și dosarul achiziției 
în  5  zile  lucrătoare  de  la  primirea  contestației  –  nu  este  necesară  o  solicitare  expresă  a  CNSC  în  acest  sens,  cu 
excepția cazului în care contestatorul își retrage contestația, când nu mai are obligaţia de a comunica punctul său 
de vedere asupra contestaţiei şi celelalte documente necesare soluţionării contestaţiei; 

‐  Nedepunerea  punctului  de  vedere  în  termen  atrage  decăderea  autorității  din  dreptul  de  a  mai  propune 
probe/invoca excepții, cu excepția celor de ordine publică – dispoziție similară cu art. 208 din Codul de procedură 
civilă; 

‐ Cererile de intervenție la contestație se depun în terme de 10 zile de la data la care autoritatea contractantă a 
înștiințat  operatorii  economici  cu  privire  la  depunerea  contestației  –  măsura  este  utilă  pentru  soluționarea  cu 
celeritate a contestațiilor; 

‐ Repartizarea și conexarea contestațiilor : un complet soluționează contestațiile depuse înainte de deschiderea 
ofertelor, un alt complet contestațiile aferente evaluării ofertelor – pentru a nu exista riscul unei antepronunțări 
asupra unei contestații, considerăm că ar fi fost utilă schimbarea completului pentru orice nouă contestație privind 
o procedură de atribuire; 
‐ Contestațiile depuse la CNSC se conexează la contestațiile depuse la instanță. În cazul în care același contestator 
depune contestație atât la Consiliu, cât și la instanța de judecată, se prezumă că renunță la calea administrativ‐
jurisdicțională – prezumția este discutabilă, ar trebui să decidă contestatorul ce cale înțelege să exercite; 

‐  Caracterul  confidenţial  al  documentelor  decalarate  ca  atare  de  către  ofertanți  trebuie  demonstrat  prin  orice 
mijloace de probă – precizare utilă în condițiile în care simpla declarație de confidențialitate era suficientă pentru 
a  bloca  accesul  la  respectivele  documente;  touși,  dovedirea  caracterului  confidențial  al  documentelor  în  fața 
Consiliului  ar  implica  solicitarea  de  către  acesta  a  poziției  fiecărui  ofertant  ale  cărui  documente  fac  obiectul 
contestației, indiferent dacă respectivul ofertant este sau nu parte în cadrul litigiului, demers care va conduce, cel 
mai probabil, la prelungirea termenului de soluționare a contestației; 

‐ Autoritatea contractantă este obligată să permită, la cerere, într‐un termen care nu poate depăşi o zi lucrătoare 
de la data primirii cererii, accesul neîngrădit al oricărui ofertant/candidat la raportul procedurii de atribuire, precum 
şi  la  informaţiile  din  cadrul  documentelor  de  calificare,  propunerilor  tehnice  şi/sau  financiare  care  nu  au  fost 
declarate de către ofertanţi ca fiind confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală 
– art. 217 alin. (6) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice – această prevedere este extrem de utilă pentru 
operatorii  economici  nemulțumiți  de  rezultatul  procedurii  care  vor  avea  astfel  posibilitatea  să  studieze  dosarul 
achiziției  înainte  de  a  adopta  decizia  formulării  unei  eventuale  contestații  iar  dacă  vor  decide  să  conteste  să  își 
întemeize contestația pe dovezi concrete iar nu pe simple suspiciuni; 

‐  Pentru  motive  bine  întemeiate  și  pentru  prevenirea  unei  pagube  iminente  Consiliul  poate  dispune  măsura 
suspendării  procedurii  de  atribuire  sau  aplicării  oricărei  decizii  luate  de  autoritatea  contractantă,  până  la 
soluţionarea  contestaţiei  ‐  reglementare  cel  puțin  inutilă  pentru  etapa  ulterioară  comunicării  rezultatului 
procedurii, în condițiile în care este interzisă încheierea contractului anterior deciziei Consiliului; 

‐ În cazul în care Consiliul dispune modificarea/eliminarea unor specificaţii tehnice din caietul de sarcini ori din alte 
documente emise în legătură cu procedura de atribuire, autoritatea contractantă are obligaţia de a anula procedura 
de atribuire doar în condiţiile în care nu poate lua nicio altă măsură de remediere sau măsura ar afecta principiile 
prevăzute de legislaţia în materia achiziţiilor publice, achiziţiilor sectoriale sau concesiunilor; în OUG nr. 34/2006 se 
menționa doar dreptul de anulare fără ca autoritatea să fie în imposibilitatea adoptării de măsuri de remediere; 

‐ Consiliul poate dispune anularea procedurii de atribuire în cazul admiterii contestaţiei, dacă se constată că nu pot 
fi dispuse măsuri de remediere care să permită continuarea legală a procedurii de atribuire – precizare mai clară 
decât cea de la art. 278 din OUG nr. 34/2006; 

‐ Cu toate că decizia Consiliului este obligatorie, autoritatea contractantă are dreptul de a suspenda ducerea ei la 
îndeplinire şi/sau procedura de atribuire până la comunicarea de către instanţă a hotărârii de soluţionare a plângerii 
‐ solutie care, cel puțin la o primă vedere, lipsește de utilitate prevederile art. 28 alin. (1) din lege care instituie 
caracterul obligatoriu al deciziei; precizare este însă utilă în  contextul în  care  OUG nr. 34/2006 nu prevedea un 
temei expres care să permită suspendarea voluntară. 

3. Soluționarea contestațiilor pe cale judiciară 

‐ Sunt aplicabile aceleași dispoziții privind depunerea obligatorie a notificării; 

‐ Competența de soluționare a contestației aparține tribunalului în a cărui arie de competenţă teritorială se află 
sediul autorităţii contractante, secţia de contencios administrativ şi fiscal; 

‐ Instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, 
cu citarea părţilor, suspendarea procedurii de atribuire – cererea de suspendare este condiționată de depunerea 
unei cauțiuni; 

‐ Încheierea contractului se poate face numai după comunicarea hotărârii instanţei privind soluţionarea contestaţiei 
şi, în orice caz, numai după expirarea termenului legal de aşteptare, în caz contrar este lovit de nulitate absolută; 

‐  Întâmpinarea  este  obligatorie  și  se  depune  în  termen  de  3  zile  lucrătoare  de  la  comunicarea  contestaţiei,  sub 
sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi invoca excepţii; 

‐ Nu se aplică procedura de regularizare prevăzută de dreptul comun – măsură utilă pentru soluținarea rapidă; 
‐ Termen de soluționare – 45 zile – dificil de respectat în practică în special dacă instanța ar dispune efectuarea unei 
expertize; 

‐ Hotărârea tribunalului se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare și se soluționează de curtea de 
apel. 

4. Taxe judiciare/cauțiuni 

‐ Procedura la CNSC este gratuită – eliminarea controversatei garanții de bună conduită; 

‐ Contestațiile pe cale judiciară se taxează în funcție de valoarea contractului – sistem de taxare pe paliere, compus 
din o sumă fixă și o sumă variabilă, invers proporțională cu valoarea contractului; 

‐ Plângerile împotriva deciziilor CNSC se taxează cu 225 lei (50% din taxa stabilită pentru litigiile neevaluabile în 
bani)  –  în  acest  sens  trebuie  avută  în  vedere  Decizia  nr.  2/2015  privind  examinarea  recursului  în  interesul  legii 
formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj privind stabilirea taxei judiciare de timbru în cazul plângerii 
împotriva hotărârilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor; 

‐ Autoritatea contractantă nu este obligată să achite taxa judiciară de timbru – precizare utilă astfel încât să nu mai 
fie necesară invocarea și interpretarea nr/ 80/2013 privind taxele judicaire de timbru ; 

‐  Suspendarea  procedurii  de  atribuire  de  către  instanță  este  supusă  plății  unei  cauțiuni  de  aproximativ  2%  din 
valoarea estimată; 

5. Plângerea împotriva deciziilor CNSC 

‐ Se soluționează de complet de judecată specializat în achiziții publice – crearea de complete efectiv specializate 
la toate curțile de apel este extrem de importantă pentru o practică judiciară unitară/soluții mai bune ; 

‐ Plângerea poate fi formulată în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei Consiliului de oricare dintre părțile 
„cauzeiˮ, respec v de cele care au par cipat la soluționarea contestației – se exclude explicit posibilitatea atacării 
deciziei de către ofertantul câștigător care nu a formulat cerere de intervenție la CNSC ‐ În calea de atac a plângerii 
nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa Consiliului. De asemenea, nu se pot schimba calitatea părţilor, 
cauza sau obiectul contestaţiei şi nici nu se pot formula pretenţii noi ‐considerăm preferabilă reglementarea din 
OUG nr. 34/2006 care permitae oricărui operator economic vătămat să formuleze plângere pentru a evita situații 
de genul celei în care autoritatea contractantă omite să înștiințeze operatorii economici implicați în procedură de 
depunerea contestației iar aceștia sunt lipsiți de posibilitatea de a interveni la CNSC; 

‐ Nu se pot depune probe noi, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu 
plângerea, respectiv odată cu întâmpinarea ‐ având în vedere că plângerea nu reprezintă un recurs ci o cale de atac 
sui  generis  care  are  un  caracter  devolutiv,  nu  ar  fi  trebuit  limitat  probatoriul  în  măsura  în  care  se  dovedește 
pertinența și utilitatea acestuia, inclusiv administrarea probei cu expertiză, dacă este cazul; 

‐ Termenul limită de soluționare a plângerii – 45 zile – realizabil în practică; 

‐ Curtea de apel poate dispune suspendarea procedurii de atribuire sub condiția achitării unei cauțiuni – modificarea 
este utilă în condițiile în care se poate evita încheierea contractului anterior unei eventuale soluții de admitere a 
plângerii; 

‐ În situația admiterii plângerii după încheierea contractului, este posibilă formularea unei acțiuni distincte având 
ca  obiect  anularea  contractului  ‐  ar  fi  trebuit  precizat  expres  ce  măsur  va  dispune  instanța  dacă  s‐a  semnat 
contractul de achiziție publică înainte de soluționarea plângerii. În mod normal, atât în cazul soluționării contestației 
cât și al plângerii, semnarea contractului de achiziției publică ar trebui să atragă dezinvestirea CNSC/instanței de 
judecată. 

‐ Plângerea se depune și la CNSC care transmite dosarul la instanță în cel mult 3 zile – util pentru soluționarea cu 
celeritate a plângerii. 

6. Nulitatea contractelor 
‐ Se menționează inclusiv posibilitatea anulării actelor adiționale la contract – precizare utilă în condițiile în care, de 
multe ori, actele adițonale se asimilează unor contracte  distincte (când se suplimentează  obliectul  contractului, 
spre exemplu); 

‐ Se prevede repunerea părților în situația anterioară în condițiile art. 1254 alin. (3) din Codul civil în cazul în care 
se constată nulitatea unui contract – imposibil în unele situații (execuția de lucrări, de exemplu); 

‐ Se extind cazurile de constatare a nulității absolute cu următoarele situații (suplimentare față de cele prevăzute 
de directivele de remedii dar pertinente): 

 Încheierea unui alt tip de contract decât unul de achiziții publice/sectoriale/concesiuni atunci când era obligatorie 
respectarea legislației specifice privind atribuirea contractului; 

  Contractul/actul  adiţional  la  acesta  a  fost  încheiat  în  condiţii  mai  puţin  favorabile  decât  cele  prevăzute  în 
propunerile tehnice şi/sau financiare care au constituit oferta declarată câştigătoare; 

  Nerespectarea  criteriilor  de  calificare  şi  selecţie  şi/sau  a  factorilor  de  evaluare  prevăzute/prevăzuţi  în  cadrul 
anunţului  de  participare  care  au  stat  la  baza  declarării  ofertei  câştigătoare,  aceasta  conducând  la  alterarea 
rezultatului procedurii, prin anularea sau diminuarea avantajelor competitive; 

 Contractul a fost încheiat înainte de primirea deciziei de soluţionare a contestaţiei de către Consiliu sau de către 
instanţă sau cu nerespectarea deciziei de soluţionare a contestaţiei – ar fi trebuit precizat că este vorba de o decizie 
definitivă de soluționare a contestației. 

‐ Sentinţa tribunalului prin care s‐a soluționat fondul poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 30 de zile de la 
data  comunicării,  secţia  contencios  administrativ  şi  fiscal  a  curţii  de  apel,  care  judecă  în  complet  specializat  în 
achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într‐un termen care nu va depăşi 30 de zile de 
la data sesizării legale a instanţei – este utilă modificarea căii de atac din apel în recurs în concordanță cu Decizia 
Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2015; teremenul de formulare a recursului este prea lung (10 sau 15 zile ar 
fi fost suficient) iar cel de soluționare a acestuia prea scurt; 

‐ Hotărârea judecătorească prin care a fost admisă acţiunea în constatarea nulităţii absolute şi s‐a dispus repunerea 
părţilor în situaţia anterioară constituie titlu executoriu – nu se precizează dacă este vorba de sentința de fond sau 
de decizia definitivă, cel mai probabil se referă la hotărârea definitivă în condițiile în care recursul este, în principiu, 
suspensiv de executare. 

7. Măsuri destinate unificării practicii administrativ – jurisdicționale/judiciare 

‐ Întâlniri interne între consilierii CNSC și discuții între aceștia și magistrați, specialiști din cadrul ANAP/alte categorii 
de experți; 

‐ Informări reciproce între ANAP, CNSC și instanțele de judecată cu privire la deficiențe ale legislației/interpretări 
divergente/soluții neunitare; 

‐ Suplimentare posturi de judecători și grefieri pentru crearea de complete specializate în achiziții publice – măsură 
indispensabilă pentru a se îmunătăți calitatea hotărârilor judecătorești. 

8. Precizări binevenite 

‐  Soluționarea  litigiilor  privind  atribuirea  contractelor  se  poate  realiza  pe  cale  administrativ‐jurisdicţională  sau 
judiciară – aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 284 din 27 martie 2012 prin care s‐a clarificat faptul că CNSC 
nu are competență exclusivă; 

‐  Oricare  dintre  membrii  unei  asocieri  poate  formula  orice  cale  de  atac  –  încă  existau  ezitări  în  practică  privind 
calitatea procesuală a unui membru al asocierii. 

‐  Se  precizează  expres  că  dispozițiile  legii  privind  remediile  și  căile  de  atac  se  completează  cu  cele  ale  Legii  nr. 
554/2004 privind contenciosul administrativ (deși este discutabilă completarea unei legi procedurale speciale cu 
dispozițiile procedurale ale unei alte legi speciale) și Codul de procedură civilă. 
‐ în cazul in care contractul a fost încheiat înainte de comunicarea deciziei Consiliului, iar instanța admite plângerea 
și modifică decizia Consiliului, instanța, la solicitarea părții interesate, poate dispune anularea Contractului. 

9. Prevederi inutile 

‐ Consiliul nu poate decide atribuirea contractului către un anumit operator economic – chestiune tranșată definitiv 
de practica judiciară; 

‐  Consiliul  are  obligaţia  de  a  motiva  în  mod  clar,  fără  echivoc,  deciziile/încheierile  adoptate  –  este  o  condiție 
subînțeleasă a oricărui act administrativ/administrativ‐jurisdicțional/hotărâre judecătorească; 

‐ Este inadmisibilă prezentarea unor noi motive de contestare şi/ capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau 
orale ori a precizărilor la contestaţie – practica CNSC/a instanțelor era deja constantă în acest sens; 

‐ Accesul la documentele dosarului constituit la Consiliu nu este condiţionat de accesul la documentele aflate la 
autoritatea  contractantă  –  nu  exista  niciu  dubiu,  CNSC  nu  a  restricționat  niciodată  accesul  la  dosar  din  acest 
considerent; 

‐ Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, 
fără a denatura sau omite informaţiile care le sunt cunoscute – este o regulă logică, subînțeleasă, care nu trebuie 
reglementată ca atare și care, oricum, nu este sancționată. 

10 Critici suplimentare 

Nu s‐a realizat o transpunere precisă și completă a anumitor prevederilor ale directivelor de remedii, astfel: 

‐ Conceptul de ofertant/candidat implicat (interesat) lipsește cu desăvârșire – art. 2a din Directiva 66/2007/CE27 
care era traspus prin art. 206 indice 1 alin. (1) din OUG nr. 34/2006; 

‐ Prevederile care se referă la nulitatea contractelor, astfel cum sunt acestea reglementate în cuprinsul Art. 2d din 
Directiva 66/2007/CE, sunt transpuse parțial sau trunchiat, cu referire în special la alin. (1) lit b) și c), alin. (4) al aArt. 
2d  din  directiva  în  cauză  –  referitor  la  publicarea  unui  anunț  de  transparență  voluntară  (se  coroborează  cu 
netranspunerea art. 3a din Directivă), alin. (5). 

 
 

Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie 
publică/acordului‐cadru din Legea nr. 98/2016 

La data de 6 iunie 2016, în Monitorul Oficial al României nr. 423, a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 
pentru  aprobarea  Normelor  metodologice  de  aplicare  a  prevederilor  referitoare  la  atribuirea  contractului  de 
achiziţie publică/acordului‐cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. 

Potrivit  Notei  de  fundamentare  la  H.G.  395/2016,  actul  normativ  sus‐menționat  implică  o  modificare  majoră  a 
cadrului legal în domeniul achizițiilor publice, întrucât reprezintă normele de aplicare a prevederilor noii Legi privind 
achizițiile  publice  –  parte  a  unui  pachet  legislativ  care  a  abrogat  și  a  înlocuit  vechiul  cadru  de  reglementare  în 
materie. Astfel, principalele schimbări preconizate se referă la: 

1. Detalierea atribuțiilor compartimentului intern specializat în domeniul achizițiilor publice, precum și a modului 
concret  în  care  celelalte  compartimente  ale  autorității  contractante  au  obligația  de  a  sprijini  activitatea 
compartimentului de achiziții publice; 

2. Referatul de necesitate, care reprezintă un document intern emis de fiecare compartiment din cadrul autorității 
contractante, în sprijinul activității compartimentului de achiziții publice; 

3. Strategia de contractare, care este un document al fiecărei achiziții cu o valoare estimată peste pragul valoric 
stabilit  la  art.  7  alin.  (5)  din  lege  și  poate  face  (parte  din  aceasta)  obiectul  evaluării  A.N.A.P.,  împreună  cu 
documentația de atribuire, anterior inițierii procedurii de atribuire; 

4. Publicarea în SEAP a unor extrase din Programul anual al achizițiilor publice (PAAP), care se referă la contractele/ 
acordurile–cadru de produse și/sau servicii a căror valoare estimată este mai mare sau egală cu pragurile prevăzute 
la art. 7 alin. (1) din lege și, respectiv, contractele/acordurile‐cadru de lucrări; 

5.  Elaborarea  unui  PAAP  distinct  pentru  fiecare  proiect  finanțat  din  fonduri  nerambursabile  și/sau  proiect  de 
cercetare; 

6. Regulile de calcul a valorii estimate a achiziției ‐ modalitatea de achiziție fiind aleasă în funcție de următoarele 
aspecte: 

 Valoarea estimată a tuturor achizițiilor cu același obiect sau destinate utilizării identice ori similare, ori care se 
adresează  operatorilor  economici  ce  desfăşoară  constant  activităţi  într‐o  piaţă  de  profil  relevantă,  pe  care 
autoritatea contractantă intenţionează să le atribuie în cursul unui an bugetar; 

 Complexitatea contractului/acordului‐cadru ce umează a fi atribuit; 

 Îndeplinirea condițiilor specifice de aplicare a anumitor modalități de atribuire; 

7. Consultarea pieței ‐ parte a procesului de achiziție publică, care se inițiază prin publicarea în SEAP a unui anunț 
privind  consultarea,  în  cazul  în  care  se  dorește  achiziționarea  unor  produse/servicii/lucrări  cu  grad  ridicat  de 
complexitate tehnică, financiară sau contractuală, ori din domenii cu un rapid progres tehnologic; 

8. Detalierea unor aspecte legate de documentația de atribuire – respectiv fișa de date și documentele suport care 
includ și justificarea privind: determinarea valorii estimate a contractului/acordului‐cadru, alegerea procedurii de 
atribuire în situațiile prevăzute la art. 69 alin. (2) – (5) din lege și, după caz, decizia de a accelera procedura de 
atribuire, decizia de a nu utiliza împărțirea pe loturi, cerinţele de calificare și, după caz, criteriile de selecție, factorii 
de evaluare; 

9. Reguli noi privind evaluarea ex‐ante a documentației de atribuire: 

 A.N.A.P. evaluează, înainte de transmiterea spre publicare a invitaţiei de participare/anunţului de participare, 
conformitatea  cu  legislaţia  aplicabilă  în  domeniul  achiziţiilor  publice  a  documentaţiilor  de  atribuire  aferente 
contractelor de achiziţie publică/acordurilor‐cadru: 

o finanțate din fonduri europene (indiferent de valoare); 

o care depășesc anumite praguri valorice (225.000 lei pentru furnizare și servicii; 2.250.000 lei pentru lucrări) 
o care au fost selectate în baza unei analize de risc și/sau aleatoriu, dintre cele care intră sub incidenţa prevederilor 
legii privind achizițiile publice. 

10. Explicitarea criteriilor de atribuire „calitate‐preț” și „costul cel mai scăzut” care au fost introduse ca elemente 
de noutate prin legea achizițiilor publice; 

11. Procedurile desfășurate integral prin mijloace electronice devin regulă (pentru toate tipurile de proceduri); 

12. Detalierea procedurii simplificate, care se aplică în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (2) din lege. 

Așa  cum  se  arată  în  Nota  de  fundamentare,  în  vederea  implementării  noilor  dispoziții,  urmează  a  fi  elaborate 
următoarele acte normative terțiare: 

  Ordin  al  președintelui  ANAP  privind  stabilirea  unui  set  de  instrumente  ce  se  utilizează  pentru  planificarea 
portofoliului  de  achiziții  la  nivelul  entității  contractante,  fundamentarea  deciziei  de  realizare  a  procesului  de 
achiziție și monitorizarea implementării contractului, precum și pentru prevenirea/diminuarea riscurilor în achiziții 
publice; 

 Ordin al președintelui ANAP privind aprobarea formularului de program anual al achizițiilor publice; 

 Ordin al președintelui ANAP privind aprobarea metodologiei de selecţie a documentațiilor de atribuire ce sunt 
incluse în eşantionul supus verificării, precum și a modului de interacțiune cu autoritățile contractante verificate; 

  Ordin  al  președintelui  ANAP  privind  aprobarea  metodologiei  de  control  ex‐post  privind  modul  de  atribuire  a 
contractelor de achiziție publică/acordurilor‐cadru; 

 Ordin al președintelui ANAP privind stabilirea categoriilor de servicii intelectuale; 

De asemenea, având în vedere faptul că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016 reglementează 
doar modul de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului‐cadru din 
Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, celelalte aspecte din lege pentru care se precizează că vor fi incluse în 
normele  de  aplicare,  urmează  să  facă  obiectul  altor  hotărâri  de  Guvern,  deoarece  implică  aspecte  legate  de 
înființarea de noi instituții sau funcții în relația interinstituțională din administrația publică.