Sunteți pe pagina 1din 39

În loc de postfaţă

A făcut o facultate. A dat şi a promovat toate gradele şi a primit distincţiile


didactice înscrise în LEGEA ŞI STATUTUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI. A petrecut peste 45 de
ani printre elevii de gimnaziu şi liceu ce-l ascultau cu admiraţie.

Care este însă plata şi răsplata pentru o trudă de aproape jumătate de


secol? O simplă şi penibilă pensie ce nu acoperă consumul nervos al muncii la
catedră, a examenelor şi a cheltuielilor pentru un trai decent.

Profesor de vocaţie, de dăruire şi de tenacitate într-o viaţă dedicată instruirii


şi educării tinerilor şcolari. Mereu le spunea elevilor: învăţaţi să cunoaşteţi, să
învăţaţi o meserie şi să respectaţi pe cei de lângă voi.

Autor a peste 150 de articole în specialitate publicate în presa locală şi


centrală şi a 18 cărţi de matematică, metodice şi psihopedagogice lasă o
moştenire culturală demnă de invidiat şi de reţinut.

Ca director şi inspector şcolar o bună perioadă de timp a desfăşurat o


activitate de conducere, îndrumare şi control competentă. Păcat că o parte dintre
colegi nu i-au înţeles intenţiile rămânând pentru ei “un incomod” complăcându-se
în starea de mediocritate, inactivi şi ineficienţi.

A rămas cu convingerea şi satisfacţia că o bună parte dintre elevii săi, i-au


ascultat sfaturile, ajungând azi oameni de o valoare morală deosebită şi specialişti
de prestigiu în ţară şi străinătate.

1
S-a născut într-o casă din pământ bătut dintr-o localitate din sudul ţării,
aproape de Dunăre ai carei locuitori se ocupau cu creşterea vitelor, agricultură şi
pescuitul din balta aflată între sat şi Dunăre.

Părinţii eroului nostru erau consideraţi “mijlocaşi“ după numărul de hectare


(teren arabil) ce-l aveau acei oameni “muncitori, corecţi, cinstiţi şi cu dragoste de
carte. Deşi încă de mic îl mai folosea la diferite munci mai uşoare, n-a ezitat să-l
dea la şcoala din localitate absolvind printre primii cele 7 clase elementare, dupa
care a urmat liceul real şi apoi o facultate de ştiinţe din Bucureşti.

Avea încă din copilărie caracteristicile unui “lider“ atât în jocuri cât şi la şcoala,
ocupând funcţii de conducere în toţi anii de studiu, şi mai apoi la locul de muncă;
responsabil la diferite comisii şi cercuri pedagogice, director de şcoală şi apoi
inspector şcolar.

Din toate discuţiile avute cu diverşi colegi reieşea că era mereu nemulţumit de
faptul că nu toţi colegii îşi făceau datoria, că anumite posturi de conducere,
îndrumare şi control se ocupau fie pe pile, fie pe relaţii cunoştinţe sau criterii
politice. În zeci şi zeci de articole publicate prin diferite reviste la nivel naţional şi
local, scotea în evidenţă anumite nereguli din sistem. Până în revoluţia din 1989
era revoltat de sacrificiile poporului pentru desăvârşirea construirii socialismului,
iar după 1989 pentru scăderea drastică a nivelului de trai, şi îmbogăţirea unei părţi
din societate tot pe seama poporului.

De mic a fost învăţat să fie cinstit, să-şi ajute semenii să respecte tradiţiile
naţionale, să-şi iubească ţara; principii pe care le-a respectat tot restul vieţii.

Vorbea frumos de dascălii săi din copilărie, fiindu-i modele de urmat în societate,
amintiţi mai târziu şi în paginile monografiilor “localităţii natale şi a şcolii“ ce le-a
publicat de curând.

Atras încă din fragedă copilărie de ştiinţele reale în special matematică a studiat
intens acest obiect atât în perioada cursurilor cât şi în vacanţe, fiind an de an
coptat în loturile pentru diverse concursuri şcolare şi mai apoi universitare
ocupând locuri fruntaşe şi diplome.

2
Având profesori de elită, la facultate printre care prof. N. Teodorescu, Moisil, Foiaş,
Boboc, Stoka, E. Rusu, Hollinger şi-a consolidat pregătirea ştiinţifică şi
psihopedagogică având rezultate de excepţie la clasă cu elevii săi cu prilejul
examenelor de admitere în licee, facultăţi şi la olimpiadele şcolare.

Experienţa la catedră şi cea de conducere a şcolii şi de îndrumare şi control


în cadrul Inspectoratului Şcolar Teleorman a popularizat-o prin zeci şi zeci de
articole şi 18 cărţi de specialitate şi psihopedagogice având aprecierea unanimă
din partea colegilor şi a elevilor săi.

Nu a neglijat nici celelalte domenii de cercetare: literatura, istoria, filozofia,


geografia, etc., ajutându-l să dea răspuns multor întrebări din copilărie, ce se
găsesc în conţinutul articolelor şi a monografiilor publicate.

Deşi viaţa de familie i-a fost dură prin pierderea prematură a unor fiinţe
dragi, a reuşit să depăşească cu bine acele momente, adaptându-se noilor condiţii
într-o nouă familie.

Comportarea sa în societate, la locul de muncă şi desfăşurarea unei


activităţi fructuoase, îl face foarte bine apreciat de organele competente fiind an
de an în posesia gradaţiilor de merit din învăţământ şi mai apoi a diplomelor “Gh.
Lazăr clasa I” şi a celei de “Excelenţă”.

Profesorul doctor Ştefan Marinescu, într-o prefaţă a uneia din carţile sale
arată “Publicistul oferă o carte de excepţie dedicată şcolii, lucrare a polivalentelor
didactice scrisă cu pasiune şi pertinenţă cu spirit lucid şi responsabil înnoitor,
orientând şi explicând universal metodico-didactic, al formelor educaţionale, dar
mai ales al fondului reformelor din învăţământ. Totul în strictă actualitate“.

Cărţile sale, sunt o meditaţie densă şi demnă asupra destinului şcolii, asupra
rolului de formare al dascălului, sunt lecţii despre dăruire şi cunoaştere despre
educaţie, o pleadorie, în spirit european pentru renaştere, prin educaţia spiritului
românesc.

3
Inovarea în învăţământ o presupune astfel :

-preluarea în mod critic a tot ce a fost bun în învăţământ atât în latura


intructivă cât şi în cea educativă;

-formarea de clase cu programe şi manuale speciale diferenţiate în funcţie


de nivelul aptitudinilor psihice ale elevilor.

- exerciţiile practice să fie cât mai legate de viaţă;

- perfecţionarea continuă a dascălilor

- popularizarea experienţei positive a dascălilor şi a elevilor;

- revizuirea programelor şi manualelor şcolare;

- coordonarea proiectului de reformă de către profesori cu pregatire


ştiinţifică şi psiho-pedagogică deosebită.

El consideră că şansa reuşitei reformei în învăţământ este legată de


urmatorii factori: resurse financiare suficiente şi utilizate judicios, creşterea
gradului de competenţă a dascălilor, a factorilor de decizie şi coordonare,
reconsiderarea demnităţii cadrelor didactice.

În centrul preocuparilor sale în întreaga viaţă a fost şcoala cu toate


problemele ei, un loc important ocupându-l pregatirea matematică a tineretului
şcolar post-universitar.

Iată ce scria într-un articol publicat în aprilie 1996 în ziarul Teleormanul, regretatul
prof.doctor Ferdinand Chirea (fost inspector şcolar general al judeţului) “culegerile
sale de probleme matematice este rodul unei experienţe apreciabile la catedră,
devenind un instrument operativ de lucru în munca prof de matematică şi pentru
elevii claselor 5-12 interesaţi să-şi aprofundeze cunoştinţele şi să-şi asigure o
pregatire temeinică pentru examenele de admitere în licee şi facultăţi”.

Redactorul ziarului Informaţia de Teleorman, Ion Nuţă şi publicistul I


Stănescu facând recenzia romanului său “Incomodul” (Roman autobiografic) arată
că dânsul este un mentor pentru tinerele generaţii de profesori, pentru

4
nenumaratele promoţii de elevi care i-au trecut prin mână, pentru cei care au ştiut
să înveţe, tot ce se poate învăţa despre exigenta, corectitudine, dezvoltarea
simţului pentru nou, cinste, omenie, dezvoltarea largă despre cunoaştere şi
cultură. În Tribuna Învăţământului, în Examene şi Gazeta Matematică i-au apărut
unele observaţii şi atitudine reluate în cărţile sale, iar tranziţia, controlul în şcoli,
tratarea elevilor problemă, statutul cadrelor didactice, şansele Reformei,
democratizarea, falsele strategii, frânele, cauzele întârzierii reformei, misiunea
şcolii, priorităţile, reforma curriculară, dar şi pregătirea ştiinţifică, psihopedagogică
sunt alte subiecte tratate deliberat polemic dar obiectiv.

Volumul său din aprilie 2007 “Şcoala Românească” şi “Paşi mărunţi ai


reformei” (ed. Euro Vida) traducătorul prof. Stelian Ciampuru (fost inspector
şcolar) în “Repere teleormănene”, arată “notele şi eseurile autorului derivă dintr-o
meditaţie îndelungată, corectă, cinstită şi optimistă a fenomenului educaţional a
stării şcolii româneşti actuale”

Starea degradantă a învăţământului actual, după cum reiese din studiul


articolelor sale, este datorată slabei finanţări de către guvernele ce s-au perindat
la conducerea ţării până în present; ce a condus la cea mai scăzută salarizare a
tinerelor cadre didactice, mulţi renunţând la învăţământ deservit în ultimul timp
mai mult cu absolvenţii facultăţilor particulare care pe moment nu pot asigura o
pregătire ştiinţifică şi psihopedagogică corespunzătoare, acestea urmărind mai
mult partea financiară.

Criza economică a determinat slăbirea interesului pentru învăţătură a


elevilor, a părinţilor pentru modul cum învaţă şi se comportă copii lor, cât şi a
multor cadre tinere care din salariul nu-şi pot asigura un trai cât de cât decent, iar
promovările în funcţii de conducere, îndrumare şi control pe criteria politice fără
nici un criteriu de competenţă a condus la haos în managementul instructiv-
educativ, fără o monotorizare reală, obiectivă asupra activităţii şcolilor, dascălilor şi
a elevilor.

După cum îi caracterizează pe unii din şefii din conducerea Inspectoratului


Şcolar, numiţi politic, aceştia în majoritatea lor au provenit dintre cele mai slabe
cadre didactice ca pregătire ştiinţifică, metodică şi psihopedagogică precară şi o
5
comportare nedemnă în societate, cercetaţi şi sancţionaţi înainte de 1989 pentru
abateri grave disciplinare.

Abaterile au continuat şi după numirea acestora în funcţii, o parte din


acestea le-a arătat public prin articolele sale şi anume:

- înstrăinarea unor spaţii şcolare;

- influenţarea notelor de bac sub presiunea acestora;

- numirii,transferării şi detaşării fără bază legală

- acordarea unor salarii şi gradaţii de merit unor cadre fără merit.

Citindu-i unele articole şi lucrări legate de managementul instructiv-


educativ se desprind câteva concluzii demne de reţinut.

Activitatea de conducere a unei şcoli presupune îndeplinirea multor funcţii


cheie cum ar fi: orientarea şcolii, planificarea şi organizarea procesului de
învăţământ, administrarea şcolii şi stilul de conducere.

Inspecţiile şcolare trebuie să vizeze: adaptarea planurilor de şcolarizare la


reţeaua şcolară la cerinţele economice, ştiinţei şi culturii, perfecţionarea
organizării învăţământului, a planurilor de învăţământ a programelor şi
manualelor şcolare: ameliorarea sistemului de formare şi perfecţionare a
personalului didactic.

Multe din aspectele legate de activitatea de conducere şi îndrumare-


control sunt descrise mai pe larg în romanul lui autobiogtafic “Incomodul”.

Tot aici este descrisă viaţa lui copilăria şi adolescenţa cu toate necazurile şi
bucuriile, activitatea sa ca elev şi student apreciată de mulţi profesori de excepţie
printre care prof Pieptea Iunin la liceu şi prof. universitar Eugen Rusu, M. Stoka, C.
Foias, N. Popescu, Tellemen, Holingen etc. din domeniul matematicii.

Pildele acestora, comportarea şi tactul lor metodic şi psiho-pedagocic i-a


marcat întreaga viaţă de professor fiind bine apreciat de colegi şi organele
superioare de control prin prisma rezultatelot de exceptie obţinute cu elevii la

6
examenele de admitere în licee şi facultăţi precum şi cu privilegiul concursurilor
şcolare elevii sai obţinând diplome şi premii de la faza locală până la cea finală pe
ţară.

Sunt amintiţi fraţii Nan C, Nan A, Streche Gabi (azi specialişti recunoscuţi în
S.U.A) şi alţi foşti elevi (peste 100), ingineri, profesori de matematică, economişti,
bine cotaţi în ţară.

În activitatea sa de dascăl o preocupare aparte a fost şi problematica


orientării şcolare şi profesionale, unde scoate în evidenţă faptul că realizarea
acesteia trebuie să fie în concordanţă cu schimbările socio-economice actuale
(economia de piaţă, privatizarea, informatizarea, conducerea economiei,
administraţiei şi serviciilor către populaţie.

Ca director de şcoală a reuşit să creeze o ambienţă optimă pentru


realizarea unui învăţământ de calitate. Şcoala pe care a condus-o fiind cotată
printre unităţile fruntaşe ale judeţului. Ca inspector scolar s-a ocupat de inspecţia
teritorială din partea de sud a judeţului Teleorman, de cunoaşterea şi respectarea
legislaţiei şcolare. A condus mai multe lucrări pentru obţinerea gradului I -
specializarea matematică a educatoarelor, învăţătoarelor din mai multe unităţi
şcolare ale judeţului.

Prin organizarea a numeroase schimburi de experienţă şi activităţi


metodice a reuşit să realizeze documentarea şi perfecţionarea directorilor de
şcoli în concordanţă cu cerinţele şcolii în etapa respectivă (1991-1996)

Indiferent de funcţiile pe care le-a îndeplinit în centrul preocupărilor sale a


stat perfecţionarea metodică şi ştiinţifică în specialitatea matematică participând
la toate pregătirile pentru examenul de grad şi cursuri speciale de perfecţionare
absolvite cu note maxime.

Pe tot parcursul activităţii sale a avut ca obiective următoarele:

- pregătirea profesională şi perfecţionarea metodică continuă;

- popularizarea experienţei sale didactice prin publicarea de probleme


articole, studii, culegeri şi manuale,
7
- cunoaşterea şi realizarea sarcinilor generale şi specifice ale
învăţământului prin prisma reformei din sistem.

După dânsul reforma nu poate fi înfăptuită decât de cei ce activează direct


la catedră, care cunosc ce resurse materiale şi umane implică acest proces. Şi
dacă au norocul să fie coordonaţi de oameni activi, cu dragoste de meserie,
experienţă pedagogică şi competenţă în arta de a conduce şi de a crea nucleul în
jurul căruia să graviteze şi să atragă tot ce este mai valoros în domeniul procesului
instructiv-educativ, atunci dezideratele reformei se vor împlini cu succes.

Ce experienţă, ce mesaje vor transmite în sistem cei promovaţi politic,


când ani de-arândul nu au realizat nimic concret pentru învăţământ în afară de
schimbarea culorii politice pentru a fi din nou promovaţi în funcţii? Sunt ei în pas
cu ştiinţa, tehnica cu cele mai noi cercetări în domeniul învăţământului?

Cu privire la intocmirea rapoartelor de autoevaluare a cadrelor didactice


scria într-un articol publicat în “Teleormanul” 21-22 mai 2005 “Citind sau
ascultând astfel de rapoarte ale colegilor înscrişi la obţinerea unor drepturi
(grade, gradificaţii)”, s-ar trage concluzia că există preocupări serioase pentru
ridicarea nivelului instructiv-educativ al elevilor. Dar adevărul este că de cele mai
multe ori se arată ceea ce ar trebui făcut şi nu ce-au realizat concret.

După părerea autorului cel mai în măsură să evalueze obiectiv activitatea


unor cadre didactice este sau ar trebui să fie Consiliul de administraţie al şcolii,
căci din el fac parte alături de director şi responsabilii comisiilor metodice,
atutoevaluarea este prea subiectivă, fiecare având tendinţa să se supra-aprecieze.

În articolul “ Au cadrele didactice un trai decent?“ publicat în ziarul


“Teleormanul” nr . 4112 din 22 octombrie 2005 se arăta că guvernul în frunte cu
ministerul învăţământului sunt insensibili şi ignoră viaţa dascălilor în special a
celor tineri al căror salariu nu depăşeşte 7-8 milioane lei vechi.

Poate dacă s-ar citi fişele individuale a postului unui cadru didactic, cu
atribuţiile înşirate în 7-8 pagini şi-ar da seama cât de puţin este răsplătită munca
depusă de dascăli, care totuşi sunt conştienţi că elevul nu are nici o vină şi că
trebuie să-şi organizeze şi să-şi desfăşoare activitatea astfel încât să corecteze
8
comportamentele elevilor şi să obţină indicatori de performanţă în activitatea
instructiv-educativă.

În cele peste 150 de articole legate de învăţământ publicate în presa


centrală şi locală se cercetează cauzele şi efectele anumitor “derapaje” şi se
propun şi măsuri de redresare.

Din analiza acestor lucrări se desprinde ideea că şcoala are misiunea să


continue o reformă sistematică eficientă şi coerentă care să genereze valoare
adăugată a procesului educativ în dezvoltarea personală şi profesională a fiecărui
elev.

Ca priorităţi strategice trebuie să se aibe în vedere realizarea echilibrului


între educaţie şi instrucţie:

- asigurarea educaţiei de bază pentru toţi elevii, creşterea calităţii


procesului predare-învăţare, învăţarea permanentă ca dimensiune majoră a
politicii educaţionale şi realizarea învăţământului din mediul rural.

Avand în vedere că orice şcoală este apreciată după rezultatele obţinute cu


prilejul examenelor de capacitate, bacalaureat, admiterea în învăţământul
superior şi numărul premiilor obţinute de elevi la diferite concursuri şcolare,
autorul acestor lucrări atrage, atenţia că trebuie sporită preocuparea profesorilor
diriginţi, pentru prezenţa elevilor la cursuri, lichidarea chiulului de la care o
legatură permanentă cu familia elevilor, creşterea actului educaţional şi instructiv
din fiecare şcoală de fiecare dascăl.

Nu odată în mai multe articole arată că evaluarea sistemului de cunoştinţe


al elevului trebuie sa se realizează în mod ritmic pe întregul parcurs al anului
şcolar, să se aibe în vedere ameliorarea rezultatelor procesului de predare-
învăţare fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor stimularea elevilor cu ritm lent de
învăţare sau cu alte dificultăţi în dobândirea cunoştinţelor, precum şi stimularea
elevilor capabili de performanţă.

Nu odată atrage atenţia ca prin pensionarea cadrelor didactice


profesioniste, învăţământul va fi deservit de tineri calificaţi prin diplome plătite în

9
învăţământul particular la care se vor adăuga şomeri “specialişti” din alte ramuri
socio-economice, coptaţi ca profesori prin câteva cursuri de psihopedagogie, şi cu
o finanţare insuficientă pentru învăţământul preuniversitar şi universitar va
adânci criza din învăţământ.

Trist este că deşi se cunosc cauzele care genereaza această criză, încă nu se
iau măsuri urgente pentru redresarea fenomenului şi se continua indiferenţa
permanentă a Guvernelor , a Parlamentului şi a Ministerului.

Deficitul sistemului de finanţare a învăţământului ca şi organizarea


sistemului de perfecţionare a personalului didactic,a nu asigură o pregătire
psihopedagogică reală pentru toţi profesorii , neconectaţi la obiectivele reformei
alături de lipsa stimulării iniţiativei novatoare la nivelul unităţilor de învăţământ
sunt cauze care prelungesc criza sistemului de învăţământ.

Unele articole evidenţiază calităţile unui bun educator pentru obţinerea


unor rezultate deosebite în procesul instructiv-educativ, iar altele sunt legate de
modalităţile promovării în funcţii de conducere, îndrumare şi control, în perioada
de tranziţie, ce n-au avut la bază totdeauna competenţa profesională şi calităţi
deosebite de manageri instructiv-educativi.

Editorul a multor lucrări ale autorului, Prof. doctor Ştefan Marinescu afirma
următoarele: “Sunt lucrări de excepţie dedicate şcolii, scrise cu pasiune şi
pertinenţă în spirit lucid şi resposabil, înnoitor, orientând şi explicând universul
metodico-didactic al formelor educaţionale, dar mai ales al fondului reformelor
din învăţământ”.

Culegerile de probleme pentru clasele V-XII, publicate prin intermediul


editurilor: E.D.P Bucureşti, Euro-Vida Bucureşti, Agora-Iaşi şi Tipoalex Alexandria
sunt destinate elevilor dotaţi şi interesaţi să-şi perfecţioneze pregătirea
matematică în vederea susţinerii unor examene de admitere în licee şi facultăţi
sau pentru pregătirea concursurilor şcolare.

Conţinutul cărţilor a fost organizat cu scopul de a face o recapitulare


riguroasă a cunoştinţelor prevăzute de programele şcolare şi de a da metode de
rezolvare a problemelor.
10
Rezolvările detaliate ale unor probleme constituie pentru elevul participant
la examene sau concursuri , modele operaţionale atât din punct de vedere al
conţinutului cât şi al redactării soluţiilor.

Lucrările sale legate de monografia satului natal este rodul preocupărilor


de mai multi ani oglindind realităţile istorice socio-umane din cele mai vechi
timpuri şi până în prezent, transformările pe care le-a cunoscut satul pe plan
urbanist, demografic, economic şi social. Referinţele elogioase au fost făcute în
ziarul “Teleormanul” de redactorul B. Schmidt.

Localitatea sa natală a fost recunoscută încă de acum două secole cu un


potenţial economic şi un nivel de trai ridicat, cu locuitori având aptitudini
deosebite, intelectuale şi profesionale dar odată cu industrializarea oraşelor şi
migrarea forţei de muncă spre oraş, în această localitate ca şi în multe alte
localităţi săteşti au rămas o populaţie bătrână şi tineri fără nici o aptitudine.

Aşa cum reiese din ultima sa lucrare “Monografia Şcolii” din satul său natal,
şcoală înfiinţată în anul 1838 a reuşit să redea societăţii sute şi sute de oameni cu
o pregătire superioară : profesori, economişti, ingineri, poeţi, etc. de renume
national şi mondial.

O parte dintre aceştia sunt înscrişi şi în “Dicţionarul oamenilor de ştiinţe şi


cultură al judeţului Teleorman” publicat de către publicistul Stan Cristea, dar sunt
amintiţi şi în paginile recentei lucrări.

Interesant este faptul că majoritatea dascălilor, inginerilor şi multe cadre


calificate din sat provin chiar din localitatea unde şcoala a avut un rol hotărâtor în
orientarea carierei acestora.

Ca inspector era bun cotat de majoritate colegilor de breaslă unde controlul


era urmat după o îndrumare competentă şi obiectivă.

Putea rămane mult timp în această funcţie, dacă nu arăta adevărul despre
starea învăţământului în articolele sale “Antireformism a la Teleorman”, “Cine
frânează procesul de reformă”, “Falsa strategie”,etc.

11
Din conţinutul acestor lucrări reiese că atât ministerul cât şi inspectoratul
şcolar au avut lacune în a organiza şi desfăşura unele concursuri atât pentru elevi
cât şi pentru dascăli, lipsa unei unităţi de vederi şi acţiuni între inspectorat C.C.D şi
C.A.P.P inconsecvenţă în organizarea unor strategii de perfecţionare, festivism în
organizarea şi desfăşurarea unor activităţi sporadice la toate nivelele. Între anii
1995-1997 a funcţionat ca metodist la C.A.P.P împreună cu prof. doctor în
literatură şi pedagogie Chirea F. (fost inspector general), care au publicat o lucrare
Încotro? - benefică pentru orientarea şcolară şi profesională a elevilor din
învăţământul preuniversitar, centru condus de un prof. de biologie, (doctor în
dovleci), străin de obiectivele adecvate centrului.

Centrul de asistenţă psihopedagogică alături de Casa Corpului Didactic după


cum reiese din lucrările sale sunt unităţi conexe învăţământului, sunt subordonate
Inspectoratelor şcolare şi au rolul de a contribui la realizarea obiectivelor
educaţionale în consens cu reforma învăţământului, încă nu şi-au atins scopul.

În articolul său “Adevărata faţă a reformei şcolare” se arată că unele


manuale alternative sunt neperformante, supraîncărcate fără a respecta logica de
integrare a cunoştinţelor într-un sistem, deficienţe în organizarea examenelor de
capacitate şi bacalaureat, promovări în funcţii de conducere, îndrumare şi control
pe criterii politice, fonduri nerepartizate proporţional, controale superficiale,
încălcarea criteriilor de acordare a gradelor şi diplomelor de merit etc.

De fiecare dată se întreabă şi întreabă: Ce-ar putea transmite subalternilor


dacă nu este competenţa necesară cerută de postul respectiv, fără pregătire şi
experienţă, fără rezultate cunoscute şi recunoscute de colegi?

Este de reţinut ideea: “Pentru revigorarea învăţământului preuniversitar ar


trebui reformate cerinţele instructive-educative pe cicluri de învăţământ,
îndrumare şi control sistematic de către cadre didactice competente cu o înaltă
ţinută ştiinţifică şi o comportare moral-civică deosebită”.

Referitor la “Reforma învăţământului” se arăta că aceasta trebuie înfaptuită


plecând de la realităţile învăţământului românesc (rural şi urban) nu trebuie să
renunţăm total la tradiţie şi nu pentru a spune că am avut un învăţământ slab

12
când ani de-a randul, olimpicii noştrii s-au remarcat la majoritatea obiectelor de
învăţământ pe plan mondial.

Trebuie schimbată forma de organizare, restructurarea profilurilor care nu


mai corespund dezvoltării societăţii actuale, schimbarea mentalităţii asupra
educaţiei, formarea formatorilor pentru a realiza un învăţământ modern şi
fundamentat ştiinţific.

De reţinut sunt şi însuşirile unui bun conducător de unitate şcolară;


pregătirea superioară şi psiho-pedagogică, cinste, sinceritate, perspicacitate,
răbdător şi cu o atitudine demnă faţă de colegi, părinţi şi elevi, aşa cum reiese din
articolul său “Concursul de numire al directorilor de şcoală”.

Privind pregătirea psihopedagogică a cadrelor didactice, aceasta trebuie


făcută prin reînnoirea practicilor profesionale, prin actualizarea cunoştinţelor
acumulate iniţial, prin iniţierea în aplicarea unor metode şi materiale didactice în
procesul instructiv – educativ, prin cunoaşterea şi studierea factorilor economici şi
sociali care influenţează comportamentul tinerilor, prin încercarea de adaptare la
cerinţele societăţii.

De fiecare dată în lucrările sale concluzionează că perfecţionarea pregătirii


psihopedagogice a cadrelor didactice trebuie să pună accentul pe cunoaşterea
profilului psihopedagogic al copilului, pe tratarea lui diferenţiată, pe orientarea
carierei acestuia potrivit calităţilor personale, aspiraţiilor şi mai ales cerinţelor
unei societăţi în continuă dezvoltare.

Acţiunile pentru consiliere şcolară şi socioprofesională ar trebui orientate în


perspectiva orientării copiilor în viaţă, prin exemple concrete din şcolile cu
rezultate bune în această privinţă. După autor, adaptarea învăţământului la
individualităţi înseamnă potenţa de a aplica metodele de educaţie şi instrucţie
cele mai potrivite cu natura psihico-fizică a copiilor, privitor la individualizarea
învăţământului trebuie să se ţină seama de faptul că elevii se deosebesc unii de
alţii, că fiecare reprezintă anumite particularităţi în ce priveşte inteligenţa,
temperamentul, caracterul şi aptitudinile în general.

13
În această direcţie, autorul a elaborat fişe de caracterizare psihopedagogică
pe cicluri de învăţământ ce cuprind: date personale ale elevului, date familiale,
date asupra stării de sănătate, aptitudini speciale, atenţie (voluntară, involuntară,
concentrată, distributivă), memorie (logică, mecanică), gândire, exprimare,
creativitate, trăsături de temperament, modele ce se găsesc în cartea sa
“Polivalenţe didactice” Euro – Vida 2004.

În articolul “Cum depistăm cauzele rămânerii în urmă la învăţătură” se


insistă asupra conţinutului şi rolul orei de dirigenţie unde activităţile desfăşurate
trebuie să stimuleze aspiraţiile pozitive, formare de convingeri, obişnuinţe şi
deprinderi de conduită, ca viitor cetăţean bine instruit şi educat. Aminteşte care
sunt marile direcţii ale activităţii educative care s-au conturat şi consolidat în
practica şcolară, tipurile de educaţie (intelectuală, culturală, ştiinţifică, morală,
estetică, sanitară) precum şi metodele folosite (dialogul, dezbaterea, expunerea,
povestirea demonstrativă).

Se arată în continuare că, alături de şcoală care urmăreşte realizarea


idealului educaţional întemeiat pe tradiţii umaniste, pe dezvoltarea armonioasă a
individului, pe cultivarea dragostei faţă de ţară, de trecutul ei istoric şi de tradiţiile
poporului român, un rol important trebuie să-l aibă atât familia cât şi mass-media.

Cu regret constată că în ultima perioadă de după 1990, datorită unei


democraţii prost înţeleasă de elevi şi chiar de unii factori care trebuie să
contribuie din plin la realizarea idealului educaţional, educaţia tineretului s-a
degradat.

Printre cauzele degradării educaţiei în perioada de tranziţie aminteşte:

- renunţarea aproape în totalitate a tradiţiei şcolii româneşti în domeniul


educaţiei;

- necolaborarea în mod constant şi sistematic a şcolii cu familia,


dispensarul medical şi CAPP;

- influenţa negativă a unor emisiuni şi filme TV nesupravegheate de


şcoală sau familie;

14
- indiferenţa unor organisme guvernamentale sau nonguvernamentale
pentru viitorul tineretului, mulţi şomeri şi şanse minime în găsirea unui
loc de muncă.

Analizând articolul “Inovare în învăţământ“ se desprinde ideia că adaptarea


sistemului educaţional la schimbările majore ale societăţii, trebuie să implice
realizarea unei reforme şcolare în consens cu realităţile învăţământului românesc
şi să corespundă reformei social – economice din ţară. Îşi pun întrebarea: Este
învăţământul un factor important al dezvoltării? Şi dă un răspuns afirmativ deşi nu
ezită să arate că există multă confuzie în luarea unor decizii privind perioadele de
şcolarizare pe cicluri de învăţământ, a evaluării şi promovării ciclurilor, atitudini
comuniste retrograde, de dezinformare a unor conduceri de instituţii şcolare,
îndrumare şi control pe bază de relaţii, pile sau criterii politice, ignorând
competenţa profesională şi managerială.

Există încă unele deficienţe ale planului de învăţământ pe cicluri, şi a unor


programe şcolare ca fiind neadecvate nivelului de cunoştinţe ale elevilor în
conformitate cu particularităţile lor de vârstă ca şi a unor manuale şcolare ce nu
conţin exerciţii practice cât mai necesare vieţii.

În cartea sa “Forme – reforme. Provocări didactice“ este tratată motivaţia -


ca factor hotărâtor al reformei şcolare care este legată de capacitatea dascălilor de
a înţelege schimbarea structurală şi informaţională ca şi participarea lor efectivă în
cadrul procesului reformator. Se arată că motivaţia implică procese specifice şi
factori interni care direcţionează, susţin comportamentul şi stimulează
performanţa elevului.

Fără afecţiune, încredere şi apreciere corectă a activităţii elevului, fără


dăruire, condiţii de viaţă şi activitate normală a dascălilor, nu se pot obţine
performanţe în activitatea de instrucţie şi educaţie. Se insistă asupra rolului
directorului de şcoală care trebuie să cunoască factorii motivatori sau
demotivatori care acţionează la nivelul fiecărui cadru didactic, precum şi setul de
strategii alternative care pot fi implicate în acest domeniu. Motivaţia trebuie să fie
strâns legată de întreţinerea unor bune relaţii de muncă între elevi şi personalul

15
didactic, de minimalizarea conflictelor, de acordarea recompenselor, a gradaţiilor
şi a salariilor de merit.

În continuarea articolului se arată că schimbările pe care trebuie să le


iniţieze reforma învăţământului, în sensul creşterii autonomiei şcolilor, rolul
conducerii se modifică, devenind tot mai complex, iar lipsa motivaţiei nu va
conduce la realizarea unei activităţi educative şi instructive de calitate.

Sfidarea guvernelor faţă de cererile personalului didactic pentru un trai


decent şi crearea unor condiţii mai bune de muncă conduce în continuare la
scăderea motivaţiei multor cadre didactice.

Printre factorii care au influenţat negativ motivaţie personalului didactic


din judeţul Teleorman, autorul aminteşte: respingerea gradaţiilor de merit şi a
unor diplome pentru unele educatoare, învăţători şi profesori cu o activitate
deosebită la clasă, cu rezultate remarcabile cu prilejul examenelor de capacitate,
bacalaureat şi la olimpiadele şcolare, detaşări şi transferuri ale cadrelor didactice
fără o bază legală etc.

Lipsa motivaţiei pentru studiu a multor elevi după opinia autorului este
intrarea fără examen în ciclurile superioare de învăţământ şi lipsa unor locuri
sigure de muncă după terminarea studiilor.

Tema educaţiei a fost dezbătută în mai multe articole. Referitor la educaţia


elevilor, aşa cum reiese din studiul său intitulat: “Educaţia în impas” am reţinut
următoarele: Formarea continuă a elevului nu trebuie limitată numai în sporirea
bagajului de cunoştinţe, ci trebuie să producă schimbări şi la nivelul atitudinilor şi
al comportamentului. Un rol important al introducerii unor schimbări
educaţionale îl are şcoala, alături de familie, capabili să decidă rapid şi eficient în
cele mai variate condiţii.

Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii constă în informarea periodică în scris


sau verbal a părinţilor cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu înregistrarea
progreselor sau regreselor înregistrate la copilul lor. Dat fiind atât complexitatea şi
gradul de dificultate al problemelor cu care şcoala românească se confruntă, cât şi
impactul inerent al educaţiei şcolare asupra întregului sistem social, soluţionarea
16
dificultăţilor prezente reclamă colaborarea, cooperarea, parteneriatul cu unele
categorii extrem de largi cum ar fi: întregul personal angajat în sistemul de
învăţământ, părinţii, susţinătorii legali ai elevilor, organizaţiile guvernamentale şi
nonguvernamentale, reprezentanţii cultelor religioase, agenţii economici,
sindicatul şi autorităţile centrale şi locale.

Cunoaşterea şi înţelegerea familiei, în calitate de partener constant şi


autentic, devine o prioritate mai ales în cantextul actual, în care familia însăşi
trebuie să se adapteze unor schimbări semnificative generate de noi realităţi
socio-economice considerate anterior atipice.

Pentru a atrage familia ca element cheie în cadrul parteneriatelor


educative, şcoala şi în particular, educatoarele, învăţătorii, profesorii, diriginţii şi
directorii de şcoli trebuie să ia act de aceste schimbări, adaptându-şi atitudinea şi
comportamentul în consecinţă.

În ultimul timp, s-a constat că s-au înmulţit abaterile disciplinare, absenţele


nemotivate, chiulul de la anumite ore, distrugerea materialului didactic, ieşiri
verbale vulgare, dezinteres pentru învăţătură şi o ţinută vestimentară
necorespunzătoare vârstei lor. Lipsa supravegherii elevilor la şcoală, acasă în
timpul liber şi prea multă independenţă sunt cauza multor abateri.

În cercetarea şi tratarea elevilor problemă se indică şi factorii de care


trebuie să se ţină cont: mediu socio-cultural în care trăiesc, situaţia şcolară şi
disciplinară din clasele anterioare, relaţiile lor cu părinţii, colegii şi profesorii şi
starea sănătăţii actuale şi în trecut.

Pentru desfăşurarea unor activităţi eficiente cu astfel de elevi, se impune,


în permanenţă o strânsă legătură cu susţinătorii legali, cu profesorii ce predau la
clasă, cu medicul şcolar şi cu consilierii centrului de asistenţă psihopedagogică.

Anumite derapaje în desfăşurarea normală a procesului instructiv –


educativ le-a observat în activitatea sa ca director, responsabil al cercului
pedagogic de ştiinţe reale sau inspector şcolar determinându-l să publice articolul
“Există dascăli manageri instructiv-educativi impostori?” şi adevărat aceştia există
şi deşi nu-i numeşte ei se regăsesc în cele semnalate.
17
Ei n-au înţeles şi nu vor să înţeleagă care este rolul demersului didactic în
formarea unei generaţii capabile să facă faţă unei societăţi dinamice alineată cât
mai curând la valorile moral – cultural europene. Sunt mulţi dascăli care nu citesc
nimic în legătură cu cunoaşterea şi tratarea elevilor-problemă sau a celor dotaţi.

Indiferenţa, lipsa de informare (nefiind abonaţi la nici o revistă de


specialitate, în special dintre cele mai tinere cadre didactice), nu pot întreţine o
discuţie pe teme instructiv-educative din cadrul consiliilor profesorale, consiliu
metodic sau cercuri pedagogice.

Pentru a obţine punctajul necesar acordării salariului sau a gradaţiilor de


merit, participă la diferite simpozioane, citind referate de zeci de pagini copiate
din diferite cărţi şi reviste, nefiind în stare să prezinte pe scurt conţinutul unde să
reliefeze partea lor de contribuţie, cu idei, păreri şi observaţii personale asupra
temelor puse în discuţie. În şcoală se şlefuiesc “suflete” caractere şi trăsături
morale specific omului civilizat iar simpla înşiruire de cunoştinţe teoretice fără nici
o explicaţie despre necesitatea folosirii acestora în viaţă, nu au nici un efect asupra
copilului.

Iată încă o destăinuire: “Am întâlnit dascăli (pe care chiar nu-i pot numi
colegi) care în timpul predării îi pun pe elevi să citească după carte şi să scoată
ideile principale, fără cel puţin să mai analizeze dacă sunt cu adevărat “principale”
iar alţi dascăli fac evaluări, prin referate copiate din diverse cărţi sau de pe
internet fără nici o legătură cu prevederile programei disciplinare pe care o predă.

Un rol important în depistarea anumitor cadre didactice care nu-şi fac


datoria şi luarea măsurii necesare îl au conducerile şcolilor şi ale ISJ, majoritatea
numiţi pe criterii politice fără examen de competenţă sau numiri cu delegaţie, trec
cu vederea asemenea cazuri şi se complac făcând parte probabil din aceeaşi
categorie. Se aprobă tuturor numai calificative FB şi prin pile şi relaţii de tot felul,
se ignoră criteriile de acordare a salariilor şi gradaţiilor de merit acordându-le
uneori chiar cui nu trebuie.

Aşa cum reiese şi din articolul “Puncte de vedere asupra unui management
educativ defectuos” publicat în cartea sa “Şcoala românească şi paşi mărunţi ai

18
reformei”: educaţia şi instrucţia din orice unitate de învăţământ au de suferit din
cauza unui management defectuos desfăşurat de unii dintre directorii de şcoli care
nu cunosc suficient legislaţia şcolară, condiţiile concrete din şcoală, lipsa deciziei
de a lua măsuri corespunzătoare pentru redresarea procesului de învăţământ,
eliminarea anumitor lipsuri, incapacitatea de a aplica legea, statutul şi
Regulamentul de ordine interioară pentru elevi şi cadre didactice.

Mândria de a fi director de şcoală fără a te implica în problematica


organizării, planificării, îndrumării şi controlului activităţii din şcoală caracterizează
o bună parte dintre conducătorii unităţilor şcolare din judeţ, unde haosul,
dezordinea şi indisciplina sunt deja instaurate atât în rândul elevilor cât şi al
cadrelor didactice.

În unele şcoli şi licee, situaţia este scăpată de sub control, unde chiulul de
la ore, lecţii nepredate, clase neacoperite prin absenţa unor cadre, mobilier şcolar
deteriorat, absenţe nemotivate, consum de băuturi alcoolice şi ţigări în şcoală,
sunt abateri zilnice.

Toate acestea se petrec sub ochii şi în prezenţa unor directori, fără a se lua
vreo măsură sau a se dezbate asemenea fenomene în cadrul unor consilii
profesionale tematice cu măsuri şi responsabilităţi pentru redresarea situaţiei
existente.

În unele şcoli procesul instructiv-educativ se desfăşoară în salturi cu multe


puncte de discontinuitate, rezultatele la testările de sfârşit de an şcolar sau ciclu ca
şi cele de la diferite concursuri şcolare sunt din ce în ce mai slabe şi totuşi nu
există director fără salariul sau gradaţie de merit.

În selectarea directorilor de şcoli trebuie să se ţină seama de pregătirea


profesională, ştiinţifică, psiho-pedagogică şi managerială a fiecăruia dintre
candidaţi. Pintre principalele calităţi ale unui director de şcoală se amintesc:

-să fie un bun organizator al tuturor activităţilor desfăşurate;

-să cunoasca rezultatele şi lipsurile trecute şi prezente;

-să cunoască condiţiile materiale şi fortele umane din şcoală;


19
-să creeze o atmosferă sănătoasă de lucru;

-să închege un colectiv didactic bazat pe relaţia de stimă şi respect


reciproc;

-să fie echidistant, corect în aplicarea legislaţiei şcolare şi a regulamentului


de ordine interioară;

-să monitorizeze permanent activităţile din şcoală;

-să rezolve cu tact anumite situaţii conflictuale;

-să evalueze corect activitatea cadrelor din subordonanţa sa;

-să colaboreze cu toţi factorii care pot interveni în desfăşurarea activităţii


din şcoală;

-controlul să fie subordonat unei îndrumări competenţe.

Toate aceste calităţi sunt descrise pe larg în cartea sa “Paşi mărunţi ai


reformei” Euro-Vida 2007, unde spre finalul cărţii, sunt indicate unele măsuri
pentru conducerea Inspectoratului şcolar în sensul eliminarii unor abateri de la
aplicarea corectă a Legii şi Statului cadrelor didactice. Printre aceastea se
amintesc:

-promovările în funcţii didactice de conducere, îndrumare şi control să aibe


la bază o activitate didactică eficientă, pregătire profesională şi competenţă
managerială deosebită;

-în consultarea şi soluţionarea unor probleme grave din şcoli un rol


important să-l aibe Consiliul de administraţie;

-îndrumarea şi controlul să nu mai fie fictive, anunţate şi terminate cu


mese şi cadouri;

-să fie eliminate numirile cu delegaţi în funcţiile didactice şi “Interviul


-mască a incompetenţei bazate pe criterii politice”

20
-să existe cinste, corectitudine şi transparenţă în mişcarea personalului
didactic spre binele învăţământului;

În prefaţa aceleiaşi cărţi editorul prof. dr. Ştefan Marinescu scrie:

“Autorul îşi strânge observaţiile de cadru didactic lucid, polemic,


necruţător despre procesul de reformă despre anti-reformism şi despre şcoala
teleormaneană”.

Punctele de vedere, comentariile matematicianului, ex-inspector şi


metodist vizează managementul educativ, orientarea carierei elevilor, tratarea
elevilor-problemă, misiunea şcolii, priorităţile, starea şcolilor, motivaţia elevilor,
reforma curriculară dar şi pregătirea psiho-pedagogică a cadrelor. În volum găsim
note despre renovare în învăţământ, abilităţi de manager şcolar scheme, schiţe
despre decizie, bariere, conflicte, negocieri şi conducerea unei unităţi şcolare.

Despre cartea sa “Forme, reforme, provocări didactice” publicistul Al.


Stănescu scria în prefaţa acesteia “După o serie de lucrări consacrate matematicii,
activităţi didactice şi educaţionale, recenta carte a 10-a din palmaresul autorului,
apare ca un adagio, cu noi articole legate de reforma şcolară şi de rolul factorilor
de care depinde realizarea acesteia.

Cartea este o meditaţie, demnă si densă, asupra destinului şcolii, asupra


modului de formare a dascălului, o lecţie despre dăruire şi cunoaştere , despre
educaţie, o pledoarie în spirit european, pentru renaştere prin educaţie în spirit
european. Unele articole evidenţiază calităţile unui bun educator pentru obţinerea
unor rezultate deosebite în procesul intructiv-educativ, iar altele sunt legate de
modalitatea promovării în funcţii de conducere, îndrumare şi control în perioada
de tranziţie care nu au avut la bază totdeauna competenţa profesională şi calităţi
manageriale corespunzătoare.

Scrierea unor articole legate de corupţie din societatea românească şi


modalitatea de ocupare a unor funcţii indiferent de competenţă ca de exemplu:
“Funcţia dezvăluie caracterul”, “Sistemul pile-relaţii, cunoştinţe” sau “Până când?”
îl face incomod nu numai în ramura sa de activitate.

21
Cităm din articolul “Până când?”:

“Dintre cei mai slabi pregătiţi specialişti de diferite profesii sunt promovaţi
în funcţii de conducere şi control pe criterii politice sau prin pile şi relaţii de tot
felul apoi strâng în jurul lor persoane cu firmă, femei cu cap frumos şi găunos,
naşul şi fina, vărul şi cumnatul, amantul şi amanta, indiferent de studii şi activităţi
deosebite pentru binele societăţii”.

Fără examen de competenţă sau cu examen tip interviu – (mască a


incompetenţei), nominalizări cu delegaţie pe o perioadă nedeterminată stau în
funcţii pe salarii mari fiind protejaţi fie de culoarea politică a partidelor de la
putere, fie de relaţii de altă natură.

Unii dintre conducătorii unor instituţii de stat au rezistat în funcţii şi după


1989, schimbându-şi numai culoarea politică în funcţie de rezultatul alegerilor,
căci năravul de ciubucari, afemeiaţi, carierişti şi rutinaţi a rămas acelaşi.

Corupţia este în floare şi pe faţă deţin maşini de mii de euro, vile luxoase
construite în buricul oraşelor, parcurilor sau pădurilor, au averi fabuloase strânse
într-un timp relativ scurt şi nu-i întreabă nimeni de unde şi cum au reuşit
asemenea performanţe şi chiar dacă presa îi dă în vileag nu se ia nici o măsură.

Două titluri “Protestul şi nepăsare, umilinţe şi sfidare” mi-a atras atenţia în


mod deosebit, arătându-se cauzele care au generat protestele şi anume: tăierea
salariilor, a pensiilor, creşterea fiscalităţii, scăderea drastică a nivelului de trai,
nerealizarea unei reforme autentice şi benefice în domeniul educaţiei şi sănătăţii.

Lipsa de încredere a populaţiei, persiflarea şi etichetarea manifestanţilor de


unii lideri ai partidelor de la putere în ultimii 8 ani, a întărit şi mai mult spiritul de
revoltă.

Nefiind străin de situaţia socio-economică şi culturală a societăţii româneşti


a arătat cauzele care au generat criza în diferite sectoare de multe ori fără
propuneri pertinente pentru ieşirea din criză. Păcat că puţini citesc cele scrise,
puţini înţeleg şi cei ce ar trebui să intervină cu măsuri de redresare nu au nici un
interes, în afară de cel personal.

22
Citindu-i una din recentele sale cărţi “Scrieri nostalgice” descoperi întreaga
sa viaţă cu multe întâmplări terminate cu pilde demne de urmat, vasta sa
activitate de dascăl şi publicist, atât în specialitate cât şi în domeniul cercetării
istorice pe plan naţional şi local privind tradiţiile, viaţa economică, socială şi
culturală din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.

Vizitele şi excursiile efectuate atât în ţară cât şi în străinătate, nu erau


numai de relaxare ci şi de cercetare şi comparare a realităţilor, ale căror concluzii
le-a popularizat de fiecare dată prin intermediul presei locale, iar cercetările în
domeniul specialităţii sale prin presa de resort la nivel naţional (Gazeta
matematică, Tribuna şcolii, Examene).

În amintirile sale “Excursia pe Dunăre, Zimnicea – Giurgiu” cu vaporul în


anii de liceu, descrisă amănunţit în lucrarea “Scrieri nostalgice” a fost o lecţie de
istorie “pe viu” scoţând în evidenţă faptele de vitejie ale românilor cu turcii
cotropitori.

Toată arşiţa vacanţelor de vară din copilăria sa, a fost acumulată în colinele
de pe întinsa câmpie de lângă Dunăre, cu locuinţe, acareturi şi pajişti cu sălcii
pletoase arcuite spre fluviu.

Lucrarea este o meditaţie densă şi demnă asupra destinului în viaţă, cu


propuneri şi idei incitante reformatoare asupra anumitor laturi ale vieţii social –
economice şi culturale.

Dorind să scoată în evidenţă adevărul ca răspuns la multe întrebări din


problematica vieţii socio-economice şi culturale devine incomod.

Fiecare individ îşi are adevărul său dar cel adevărat este unul singur, unii fie
îl ocolesc cu bună ştiinţă în interesul lor, iar alţii nu au capacitate intelectuală să-l
descopere.

În cartea sa “Provocări didactice” orice dascăl va găsi răspunsuri pentru


multe întrebări legate de şansele înfăptuirii reformei în învăţământ, de factori care
frânează acest proces, asupra cauzelor şi măsurilor ce pot fi întreprinse pentru
eliminarea stagnării la învăţătură, necesitatea cunoaşterii particularităţilor psihice

23
şi fizice ale elevilor în direcţia orientării carierei lor şi a perfecţionării ştiinţifice şi
psihopedagogice a personalului didactic. Nu este neglijată nici tratarea elevilor-
problemă care trebuie să se ţină seama de următorii factori: mediul socio-cultural
în care trăiesc, situaţia şcolară şi disciplinară, relaţiile cu profesorii şi colegii, starea
sănătăţii actuale şi în trecut.

În urma publicării articolelor “Adevărata faţă a reformei şcolare”, “Cine


frânează procesul de reformă” şi “Antireformism a la Teleorman” conducerea
Inspectoratului Şcolar, promovată politic fără examen de competenţă, l-a
îndepărtat din funcţia inspector (1995) dar acest fapt nu l-a demobilizat sau
demoralizat continuând să publice noi articole.

“Educaţia încotro?”, “Rătăcind şi popasuri educaţionale” unde scoate în


evidenţă lacunele “Regulamentului de ordine interioară pentru elevi” rolul
dascălului, al directorului şi al familiei în realizarea unei educaţii sănătoase pentru
elevi.

Trebuie reţinută ideia că orice manager instructiv – educativ controlează şi


optimizează ştiind să răspundă la întrebările: Cum?, De ce?, Cine? şi care este
eficienţa măsurilor de schimbare în obţinerea unor rezultate pozitive.

De reţinut este ideia: Fără afecţiune, încredere şi apreciere corectă a


activităţii elevului, fără dăruire, condiţii de viaţă şi activitate normală a dascălilor
nu se pot obţine performanţe în activitatea de instrucţie şi educaţie.

A nutrit mereu speranţa că articolele sale “Gradaţii de merit acordate


multor cadre fără merit“, “Au cadrele didactice un trai decent?” apărute în ziarul
Teleormanul şi Informaţia de Teleorman, sau cele publicate în revista Tribuna
Învăţământului ca “Falsa strategie” sau “Democratizarea procesului de
învăţământ” vor fi citite şi se va lua măsuri ca asemenea fenomen să nu se mai
repete, dar ele continua şi în present.

Articolul “Funcţia dezvăluie caracterul” scoate în evidenţă caracteristicile


unor impostori din conducerea învăţământului la diferite nivele şi modalitatea
promovării lor.

24
Cităm: ..”Ajunşi în funcţii prin uşa din spate, prin relaţii, cunoştinţe, simpatii
şi pile în urma unor examene formale unde interviul (cuiul lui Pepelea) are un rol
determinant, comisia bine instruită şi orientată din timp, promovează aşa cum I se
dictează de conducerea superioară a partidelor din arcul guvernamental”.

Stilul său critic şi polemic abordat în majoritatea articolelor sale l-a făcut
“incomod” pentru conducerea Inspectoratului Şcolar marginalizându-l în
permanenţă şi micşorându-i de fiecare data punctajul pentru obţinerea gradaţiilor
de merit şi a diplomelor “Gh. Lazăr cls. I” şi a celei de “Excelenţă”. Orice
contestaţie de reexaminare a dosarelor a fost respinsă fără nici un răspuns dar
totuşi activitatea sa la clasă cu rezultate de excepţie ale elevilor săi la examene de
admitere şi olimpiade şcolare şi bogata sa activitate publicistică a fost baza
obţinerii tuturor destinaţiilor prevăzute în Lege şi Statutul personalului didactic.

Profesorul doctor în filologie Ştefan Marinescu, metodist al Inspectoratului


Şcolar Teleorman, fiind şi cadru didactic universitar asociat în cartea sa “Oferte şi
complexe educaţionale” Editura Global – 2009 (pag. 38 - 43) face o recenzie a
tuturor cărţilor sale editate prin Euro – Vida Bucureşti “Cu aplomb şi vână
polemică, publicistul reuneşte în cărţile sale, atitudini, cu accentual pe reformă
educaţională ….. Observaţiile de cadru didactic lucid şi necruţător despre
antireformism din Şcoala teleormăneană. Punctele de vedere, comentariile
matematicianului, ex-inspector şi metodist, vizează managementul educativ,
orientarea carierei elevilor. Cu exemplificări, trimiteri, ecouri, efecte, argumente
privind controlul, îndrumarea şi promovarea în funcţii didactice, calităţile unui bun
dascăl, director şi inspector. Cărţile sale sunt surse utile de informare şi atitudine
despre o şcoală românească aflată la răscruce”.

În ziarul Informaţia Teleormanului nr. 1824 din 11 noiembrie 2009, i-au


apărut câteva rime(luri) pe faţa educaţiei “Paradoxuri didactice în perioada de
tranziţie”:

1. învăţământul – prioritate de stat, a avut mereu buget micşorat;

2. funcţii de conducere, îndrumare şi control sunt ocupate mai mult prin


uşa din spate, indiferent de specialitate;

25
3. specialişti din toate ramurile economiei de stat în învăţământ s-au
adunat, fără studii de specialitate, mulţi se întreabă de ce copii nu ştiu
carte?

4. Colegiile şi universităţile particulare,cel puţin pentru moment, nu pot


da învăţământului valoare;

5. Gradaţii şi salarii de merit acordate multor cadre fără merit;

6. Laboratoarele şcolare, praf, rugină, ziduri goale;

7. Atelierele şcolare ce cu trudă s-au făcut, din şcoli toate au dispărut;

8. Curţile şcolare rurale, transformate în islazuri comunale;

9. Multe manuale sunt culese dar puţine sunt alese;

10.Fonduri mici repartizate, multe şcoli nereparate şi chiar neigienizate;

11.CCD şi CAPP unităţi pentru reformă în inspectorate, sunt încă


neimplicate;

12.Fonduri FMI repartizate n-au fost peste tot valorificate.

13.Unii au fost în toate repetenţi prin conjunctura “dezidenţi” dar nu a


fost în zadar azi sunt şi parlamentari;

14.Ca elevi şi ca studenţi mediocri, la angajări pe primele locuri;

15.Şi la facultăţile de stat vuieşte un zvon încriminat cum că un obicei s-a


instalat – ai dolari eşti promovat.

Deşi nu trebuie generalizate asemenea fenomene, totuşi presa şi


televiziunea a sesizat astfel de fapte pentru a nu se mai repeta.

Referitor la lucrarea sa “Educaţia în paşi mărunţi” prof. dr. Ştefan


Marinescu în cartea sa “Oferte şi complexe educaţionale” scria: “Autorul critică
mersul lent, în paşi mărunţi ai reformei în şcoală, cu priviri particulare asupra
învăţământului teleormănean. Se întreabă exasperat, ce înseamnă a fi dascăl, fiind

26
exigent cu colegii, cu colectivele de cadre didactice care sunt departe de
pregătirea psihopedagogică şi metodico-ştiinţifică corespunzătoare, absolut
necesar unui dascăl veritabil”…

În Tribuna Învăţământului, în Examene, în Gazeta matematică i-au apărut


autorului unele observaţii şi atitudini reluate în cartea “Provocări educaţionale” iar
tranziţia, controlul în şcoli, tratarea elevilor-problemă, statutul cadrelor, şansele
Reformei, falsele strategii, frânele şi cauzele în întârzierea Reformei, misiunea
şcoli, priorităţile, starea şcolilor, motivaţia elevilor, reforma “curriculară” dar şi
pregătirea psihopedagogică a cadrelor, sunt alte subiecte tratate deliberat
polemic,obiectiv, necesar.

În volum găsim note despre inovare în învăţământ,abilităţi de manager


şcolar, grafice, scheme, schiţe despre decizie, barierele şi echipa educaţională,
conflicte, negocieri, şedinţe, conducerea unei unităţi şcolare.

Tot în cartea sa prof. dr. Ştefan Marinescu referitor la cartea “Polivalenţe


didactice” amintea:

“Autorul scrie, cu egală aplicaţie despre statutul cadrului didactic, reforma


cu şanse şi vicii de procedură, incompetenţă, rolul CCD şi CAPP, democratizarea
sistemului de învăţământ dar şi despre discordia generate de salariul de merit
adesea atribuite fără criterii obiective.

Autorul demonstrează, convingător, că suntem departe de Reformă în


educaţie; e ironic, consecvent cu observaţii critice, amendând şi mentalitatea unor
dascăli şi a unor diriginţi. Antireformismul şi restrângerile de activitate,
concursurile la direcţia şcolilor, manualele alternative toate intră sub reflectorul
critic. Fişele psihopedagogice (modele), chestionarele, sugestiile, ideile, paginile
educaţionale sunt pigmentate de fotografii din universul şcolii, din colecţia
autorului teleormănean”

În cartea sa având colaboratori pe Alina Boja şi Mihaela Nicolaescu


“Popasuri şi rătăciri reformiste” publicistul avansează cauze şi efecte, adaugând că
nici elevul nu beneficiază de o fişă psihopedagogică anume, iar corigenţa,

27
restanţele, tranziţia, manualele alternative cu latura lor pedagogico-metodică
ignorantă în multe cazuri, sunt alte repere, popasuri şi rătăciri în calea reformei.

Incitante sunt capitolele legate de teste, simulări, investigaţia


bacalaureatului, asupra consilierii şcolare ca şi tema profesorului preferat ce a
intrigat pe mulţi dascăli sau a titularizării în învăţământ.

Odată cu pensionarea sa îşi schimbă domeniul de activitate cercetând


trecutul istoric al judeţului şi al localităţii sale natale publicând articolele: Proza
unei localităţi teleormănene, Scurt istoric al judeţului Teleorman, Învăţătorii şi
populaţia şcolară a judeţului Teleorman precum şi cărţile: Monografia localităţii
natale şi a şcolii unde a învăţat ca elev şi a predat ca profesor de matematică o
bună perioadă de timp.

Urmele istorice şi descoperirile arheologice în multe localităţi arată că pe


teritoriul judeţului Teleorman, au existat o reţea intinsă de cetăţi şi fortificaţii,
şosele şi un şir nesfârşit de văgăuni şi gorgane. Deşi au trecut peste 180 de ani de
la înfiinţare şi desfăşurarea unui învăţământ organizat în judeţul Teleorman
drepturile şi indatoririle învăţătorilor şi ale elevilor au rămas în mare parte cam
acelaşi. Lista învăţătorilor alcătuită de Vasile Urzescu în 23 aprilie 1844 ne dă
posibilitatea să vedem data când a luat fiinţă fiecare şcoală din Teleorman. Aşa
cum reiese din articolele sale numărul de şcoli şi populaţia şcolară a crescut
continuu până în 1965, între 1965 – 1990 a rămas constantă apoi a început să
scadă până în present. Între anii 1838 – 1945 învăţământul avea un caracter
umanist – religios, apoi între 1945 – 1990 un caracter laic – ştiinţific şi după 1990 o
îmbinare a primelor două.

Cele mai bune rezultate cu elevii le-a avut şcoala teleormăneană în


perioada 1970 – 1990 având procente ridicate în promovarea examenelor de
admitere în licee şi facultăţi precum şi cu prilejul olimpiadelor şcolare pe obiecte
la toate fazele.

Mulţi dintre elevii teleormăneni au ajuns profesionişti de prestigiu în


multe domenii atât în ţară cât şi în străinătate.

28
Asupra monografiilor localităţii şi şcolii natale reporterul ziarului
Teleormanul, B. Scmidt scria:

“Sunt bazate pe o riguroasă cercetare şi documentare racordând-o la noile


realităţi administrative, economice – sociale şi culturale ….. Se vrea o oglindă a
realităţii istorice şi socio-umane din cele mai vechi timpuri, continuând pe firul
vieţii, până-n zilele noastre cu toate transformările ce le-am cunoscut pe plan
urbanistic, demografic, economic şi social”.

Monografia şcolii conţine încadrări, programe, planuri de învăţământ,


manual şcolare, nume de învăţători, educatori, profesori şi elevi de la început
până în present, activităţi desfăşurate, rezultate, performanţe deosebite,
şcolarizare şi frecvenţă. Nu sunt trecuţi cu vederea nici foştii elevi locali, ajungând
oameni cu prestigiu deosebit, specialist de renume pe plan national şi mondial
înscrişi şi în “Dicţionarul oamenilor de cultură, artă şi ştiinţă al judeţului
Teleorman” întocmit de S. Cristea.

Încă de mic, din primele clase primare îşi punea întrebări legate de
anumite fenomene ale naturii: ploaie, tunet, eclipsă, cutremur care le-a găsit
răspunsul mai târziu printr-un studiu aprofundat al disciplinelor de învăţământ
apoi ca profesor a reuşit să dea răspunsuri întrebărilor:

- Ce aptitudini trebuie să posede elevul de gimnaziu sau de liceu? Ce ştim


despre viitorul profesorilor? Sunt pregătit pentru integrarea în viaţă?

- Care sunt calităţile unui bun educator, director sau inspector şcolar?

- Care sunt măsurile care trebuiesc luate pentru redresarea


învăţământului românesc în general şi cel teleormănean în special?

- Cum depistăm rămânerile în urmă la învăţătură?

- Cum trebuie trataţi elevii-problemă? Dar cei cu aptitudini deosebite,


capabili de performanţe înalte?

29
Pentru a întări rolul şcolii şi a dascălilor în domeniul educaţiei a fost curios
să afle părerile oamenilor cu o înaltă pregătire profesională şi experienţă
îndelungată la catedră. Iată câteva din acestea:

- Şcoala este temelia clădirii trainice a pasiunilor – prof. univ. Nicolae


Apostolescu

- Şcoala ne învaţă cum să învăţăm – prof. univ. Valeriu Bologa

- Anii de şcoală ne hotăresc destinul – prof. univ. Paul Popescu Nemţeanu

- Ca să înveţi pe alţii, trebuie să înveţi tu însuţi – prof. univ. Stanciu Stoian

- Lectura ne îmbogăţeşte imaginaţia, ne satisface curiozitatea de a


cunoaşte viaţa – Acad. Emil Condurache

- Vârsta anilor de şcoală – etapa de a recepta întreaga simfonie a vieţii,


ştiinţei şi culturii – acad. Ştefan Milcu

- A fi elev este o meserie care solicită muncă serioasă, dăruire, pasiune.


Învaţă azi pentru ziua de mâine – acad. Raluca Ripan

- Da! Am fost tocilar, dar un tocilar care a trecut totul prin filtrul gândirii –
acad. Nicolae Sălăgeanu

- Înveţi învăţând pe alţii, iar ca să înveţi pe alţii trebuie să înveţi tu însuţi


toată viaţa - prof. univ. Stanciu Stoian

Deşi sunt publicaţi în “Dicţionarul oamenilor de cultură, artă şi ştiinţă al


judeţului Teleorman” şi amintiţi în cărţile sale monografii, amintim pe scurt
consătenii săi specialişti în diferite domenii recunoscuţi pe plan national:

1. Antonescu George A. (născut în 1868) absolvent al Şcolii Normale din


Bucureşti. A funcţionat ca învăţător la Turnu Măgurele, Bucureşti;
revizor şcolar, subdirector al învăţământului primar şi normal în
Ministerul instrucţiunii Publice, redactor la mai multe ziare şi reviste. A
editat Anuarul Congresului corpului didactic din 1904 şi în colaborare cu

30
I. T. Mătăsaru a publicat “Manualul de geografie a României şi al
continentelor”

2. Boja Gh. (născut în 1944) absolvent al Facultăţii de Matematică –


mecanică din cadrul Universităţii Bucureşti. A funcţionat ca professor de
matematică , director şi inspector şcolar la Suhaia şi Alexandria. Este
autorul a peste 150 de articole, culegeri de probleme, manuale,
publicate în presa locală şi central, cărţi legate de polivalenţele
didactice, monografii, romane “Incomodul” şi “Mărturii” (total 22 cărţi).

3. Bratu Anghel (născut 1944) absolvent al facultăţii de filozofie. A


funcţionat ca professor, director al Casei de Cultură Zimnicea. A publicat
cărţile: Crimă şi Pedeapsă, Pelerin prin galaxii (poezii) şi Ruptura
(roman).

4. Bunescu Marin (născut în 1854) absolvent al Şcolii Normale “Carol I”


Bucureşti. A funcţionat ca învăţător la şcolile din localităţile Suhaia,
Peretu, Grosu şi Fântânele . în colaborare a tipărit manualul “Geografia
judeţului Teleorman” (1897).

5. Drăghici Stan (născut în 1928) absolvent al Şcolii Normale din


Alexandria. A funcţionat ca învăţător la şcoala din localitatea Suhaia. A
colaborat la presa teleormăneană şi a publicat în colaborare
“Monografia ilustrată a comunei Suhaia” (1934).

6. Lăzărescu Eracle (născut în 1897) studiază la şcoala specială de


Arhitectură din Paris, obţinând diploma de specialist în salubritate. A
fost secretar la liceul Gh. Lazăr (1900 - 1903) a predate cursul de
salubritate la Academia de Arhitectură din Bucureşti (1904 - 1937).
După planurile sale s-au construit imobilul societăţii “Progresul silvic”,
Banca populară şi Palatul Tribunalului din Piteşti.

7. Lincu Alexandru (născut în 1948) absolvent al Academiei de Studii


Economice, prozator, traducător şi caricaturist. A funcţionat în cadrul
Ministerului Afacerilor Externe ca diplomat la Ambasadele ţărilor din

31
America Latină. A publicat romanele: Lebăda şi diplomatul,
Dezmoştenita, Tristul sfârşit, Tristano şi a tradus “Sclava Isaura”.

8. Manolescu Ion Suhaia (născut în 1915) este absolvent al Şcolii Militare


de Geniu din Bucureşti. A funcţionat ca maistru telegrafist în mai multe
oraşe (Iaşi, Cluj, Piatra Neamţ, Alexandria). A colaborat cu articole,
versuri, epigram şi schiţe umoristice la mai multe reviste (Unirea,
Curentul, Steagul Roşu, Teleormanul). Este autorul cărţilor Vitralii
pentru templul vieţii, Maxime şi cugetări (1995), Omul ca entitate psiho-
fiziologică, Omenirea ca armonie socio-biologică (1996).

9. Niţulescu Alexandru R. (născut în 1899), licentiate al Facultăţii de


Filozofie şi Litere a Universităţii Bucureşti. A funcţionat ca professor la
Medgidia, Turnu Măgurele şi Bucureşti. A debutat cu versuri la revista
“Nufărul” din Alexandria apoi la revistele Muguri, Cuvântul, Scânteia,
Adevărul literar şi Străjerul cu articole şi interviuri cu N. Iorga şi Gh. I.
Brătianu.

10. Popescu Sebastian (născut în 1894), absolvent al Şcolii Normale din


Bucureşti. A funcţionat ca învăţător la şcoala Suhaia şi revizor şcolar al
judeţului Teleorman. A publicat în colaborare cu învăţătorul Drăghici
Stan “Monografia ilustrată a comunei Suhaia”.

11. Ruse Nicolae (născut în 1921), absolvent al Facultăţii de Textile din


cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. A funcţionat ca şef de proiect la
Institutul de Proiectări în industria uşoară din Bucureşti. Lucrări tipărite:
Compoziţia, Decompoziţia şi Confecţia Tricolorilor, Tehnologia
tricotajelor – manual pentru licee de specialitate şi şcoli tehnice.

12. Ruse Popescu Emilian (născut în 1944), absolvent al Institutului


Pedagogic Bucureşti, Facultatea de fizico-chimie. A funcţionat ca
profesor la şcolile din Bragadiru, Zimnicea, Suhaia, Viişoara şi Lisa, a
ocupat funcţia de director la şcoala Suhaia (1991-1994). A colaborat cu
articole de specialitate la revista de fizică şi chimie.

32
13. Simionescu Emil (născut în 1939) absolvent al facultăţii de filologie din
cadrul Universităţii Bucureşti a funcţionat ca şi redactor la radio Piatra-
Neamţ. Publicist cu articole şi poezii (în volum) la editurile din Piatra-
Neamţ.

14. Scumpu Constantin (născut în 1947) este absolvent al facultăţii de


Limba şi Literatura română din cadrul universităţii Bucureşti. A
funcţionat în cea mai mare parte a timpului până la pensionare ca
profesor şi director la Şcoala Suhaia. A publicat în colaborare cu prof.
Boja Gh. Monografia localităţii Suhaia (2003).

15. Ştefan Cornel (născut în 1942), este absolvent al facultăţii de


matematică-mecanică din cadrul universităţii Bucureşti. A funcţionat ca
profesor la mai multe licee din Bucureşti. Este autorul a mai multor
culegeri de probleme şi manuale şcolare pentru elevii de liceu.

16. Tănăsescu Gheorghe( născut în 1860) licenţiat în Drept la Universitatea


Bucureşti şi al şcolii Carol I din Bucureşti. A funcţionat ca institutor şi
director la şcoala primară de băieţi“ Principele Carol Bucureşti şi apoi
Constanţa. A publicat manual de aritmetică (1909-1923 în colaborare,
cartea adultului de curs primar) cuprinzând materiile aritmetice,
geometrie, religie, istorie, geografie, fizică, şt. Naturii, Bucureşti 1919.

17. Vâjiala Mihai ( născut în 1940), licenţiat în agricultură, fiind absolvent al


Institutului de Agronomie N. Bălcescu din Bucureşti. A funcţionat ca
profesor doctor la Academia de Ştiinţe Agricole. A fost membru al mai
multor societăţi ştiinţifice şi profesionale. A publicat 16 cărţi (manuale,
5 publicaţii tehnice, 33 articole şi peste 101 lucrări ştiinţifice).

33
Răspunsul la întrebarea de mai jos a autorului , trebuie cunoscut de toţi
slujitorii şcolii.

1) Ce înseamnă să fii dascăl?

Nu-i suficient să fii în posesia unei diplome de educatoare, învăţător sau de


profesor de o anumită disciplină pentru a fi numit dascăl. Conţinutul acestei
noţiuni este legat de modul cum îl face pe elev să înţeleagă cunoştinţele predate,
necesitatea însuşirii acestora pentru viaţă precum şi a normelor de convieţuire
într-o comunitate. Totul ţine de o pregătire ştiinţifică şi metodică ireproşabilă în
strânsă legătură cu pregătirea psiho-pedagogică. Puterea exemplului unui dascăl
în pregătirea profesională şi a comportării în clasă, şcoală sau în societate, are o
influenţă deosebită asupra formării personalităţii elevului.

Pregătirea zilnică a lecţiilor predate, competenţă şi seriozitate în


desfăşurarea tuturor etapelor a diferitelor tipuri de lecţii atrage după sine
admiraţia, curiozitatea elevului şi liniştea în clasă. Cea mai reuşită lecţie predată
este aceea care solicită întrebări şi răspunsuri, cea care mobilizează întreaga clasă
în desfăşurarea acesteia.

Nu se poate preda o lecţie fără a-i stabili obiectivele educaţionale şi


operaţionale, mijloacele de realizare şi cu ce trebuie să rămână elevul, necesitatea
însuşirii cunoştinţelor.

Formarea unui sistem logic de cunoştinţe la fiecare disciplină depinde de


modul cum dascălul alege ordinea predării lecţieilor care în multe manuale
alternative sânt înşirate fără nici o noimă, nerespectând logica internă a
obiectivului (în special la cele reale).

Nu se pot obţine rezultate bune fără a desfăşura un învăţământ


individualizat ţinându-se seama de particilarităţile psihice şi fizice ale elevilor şi
fără a folosi metodele participative şi problematizarea în predarea fiecărei lecţii.

Cheia succesului ridicării nivelului la învăţătură şi disciplină a unei clase mai


este legat şi de următorii factori:

- monitorizarea permanentă a modului de pregătire a fiecărui elev;


34
- colaborarea permanentă a dascălului cu dirigintele şi cu ceilalţi profesori;

- colaborarea cu familia elevului (cu părinţii sau susţinătorii legali) pentru o


cât mai bună cunoaştere a anumitor particularităţi ale elevilor, prin părinţi,
precum şi informarea acestora asupra situaţiei la învăţătură şi disciplină ori de câte
ori este cazul.

Notarea elevilor trebuie să fie cât mai obiectivă, să reflecte cât mai exact
măsura nivelului de cunoştinţe, explicând de fiecare dată unde s-a greşit şi asupra
căror noţiuni trebuie să se insiste mai mult.

Nu se pot obţine rezultate remarcabile la Testele naţionale (capacitate sau


bacalaureat) precum şi la olimpiadele şcolare pe obiecte, dacă elevii nu sunt
familiarizaţi din timp cu astefel de subiecte prin testări orale sau scrise succesive,
rezolvate şi explicate apoi la tablă, a celor mai dificile de înţeles.

În concluzie, pot fi numit dascăl, dacă dai dovadă de o pregătire metodico -


ştiinţifică şi psiho – pedagogică deosebită, reflectată în buna pregătire a elevilor,
cu rezultate de excepţie la testele naţionale şi a concursurilor şcolare pe obiecte.

Nu întâmplător anumiţi oameni de ştiinţă şi cultură îşi amintesc cu drag de


unii din dascălii lor fie educatoare, învăţător sau profesor.

2) Prestigiu, competenţă, dăruire.

Succesul reformei în învăţământ depinde de corecta prognozare şi


proiectare didactică, de competenţă, dăruirea şi comportament cooperant al
colectivelor didactice. În şcoală, activitatea metodică trebuie concepută pornind
de la sigurarea finalităţilor, prin creşterea gradului de pregătire al elevilor,
proiectându-se teme utile pentru consiliile profesorale, cum ar fi: “Perfecţionarea
– condiţie esenţială a eficienţei procesului de învăţământ”, Caracterul relaţiei
şcoală – familie şi creşterea nivelului de pregătire a elevului.

Activitatea şcolară trebuie să se desfăşoare în condiţii normale, într-un


climat sănăţos de lucru, urmărindu-se cu precădere conceptualizarea unor forme
de perfecţionare în domeniile proiectării didactice, modernizării ectivităţii de

35
predare – învăţare – evaluare, cu concentrare pe elev şi informări în domeniul
specialităţii şi pedagogiei.

Precizarea clară a obiectivelor educaţionale este condiţia fundamentală a


proiectării corecte didactice. Pentru realizarea obiectivelor educaţionale stabilite,
educatorul trebuie să analizeze riguros categoriile de resurse, selectând exact ceea
ce este necesar desfăşurării cu succes a activităţii didactice. Un profesor poate fi
considerat mai bun, cu cât reuşeşte mai bine să-l înveţe pe elev ceea ce este
necesar pentru a realiza obiectivele activităţii didactice pe care o desfăşoară.
Aceasta depinde şi de selectarea metodelor de învăţare (cercetare, studiul de caz,
problematizare, etc.) care să stimuleze intens imaginaţia, originalitatea,
independenţa de gândire, raţiunea şi să formeze abilitatea de a comunica eficient.

Activitatea didactică trebuie înţeleasă ca un act de creaţie, nu ca un şir de


de operaţii - şablon, de rutină, iar în “scenariul didactic” – trebuie consemnate
numai aspectele esenţiale care privesc conduita elevului şi schimbările care se vor
produce în legătură cu ea, pe un fond de activitate proprie conştientă a acestuia.
Educatorul trebuie să îl ajute pe elev să găsească pe cât posibil, el însuşi
răspunsurile problemelor şi să nu i le ofere de-a gata, iar evaluarea performanţei
elevului trebuie să fie corectă şi riguroasă, astfel încât ea să se transforme în
“reglator” al întregii activităţi depuse de către elev şi profesor. Scopul evaluării
este în principal, acela de a preveni rămânerile în urmă la învăţătură, de a le
constata din vreme, atunci când există, depistând cauzele şi stabilind măsurile
necesare evitării eşecului şcolar. Un profesor este apreciat după multe criterii.

Calităţi profesionale: competenţă in materia predată, pregătirea lecţiilor,


folosirea materialului didactic, motivaţia şi participarea elevilor la ore, aprecierea
muncii elevului.

Comportamentul profesional: dorinţa de a participa la responsabilităţile


şcolii, cicluri de perfecţionări urmate, capacitatea de a face faţă la situaţii noi,
natura raportului cu elevii, părinţii, cu celelalte cadre didactice şi cu conducerea
şcolii.

36
Calităţi personale: ţinută şi maniere, calm şi stabilitate emotivă,
imparţialitate şi francheţe faţă de elevi, punctualitate şi conştiinciozitate.

În concluzie, prestigiul, competenţa şi dăruirea oricărui cadru didactic


depind de modul cum răspunde cerinţelor celor trei factori, reflectate în nivelul de
pregătire al elevilor.

"Scrieri nostalgice"

Celor douăsprezece titluri de cărţi, publicate în perioada 1992-2010, de la


manuale şi culegeri de probleme, sau modele matematice pentru admitere în
licee şi şcoli profesionale, dar şi pentru bacalaureat şi admiterea în învăţământul
superior, până la monografii şi scrieri tratând tematica vastă a învăţământului
românesc şi chiar la un roman autobiografic, profesorul Gheorghe Boja, din
Alexandria, originar din Suhaia, le adaugă acum un nou volum, "Scrieri nostalgice",
apărut de curând. Cu o bogată experienţă în învăţământul de stat, la catedră, ca
metodist, director de şcoală, sau inspector şcolar, în total peste 45 de ani de
activitate didactică şi managerială, autorul a strâns într-o singură carte fapte din
viaţa satului teleormănean, de ieri, ori de azi, din viaţa şcolară, dar şi
consideraţiunile sale, în parte reluări din volumul "Polivalenţe didactice" apărut în
2003, cu noi comentarii, eseuri derivând dintr-o meditaţie profundă, corectă, dar
nu lipsită de speranţe, asupra stării învăţămîntului românesc şi reformei în
domeniu.

Întâmplările narate în prima parte a cărţii sunt interesante în sine, dar şi


prin atmosfera pe care o recompun, după trecerea câtorva zeci de ani, după
schimbările, inclusiv de mentalitate, petrecute odată cu abolirea regimului
comunist, ceea ce dă valoare de document lucrării profesorului Boja, spre
cunoaşterea de către generaţiile tinere, apărute post-decembrist. În ceea ce
priveşte învăţămîntul românesc, realităţile actuale şi perspectivele sale, autorul
etalează câteva concluzii cu rol de sentinţă, care merită să fie reţinute, în primul
rând de diriguitorii domeniului, de la toate nivelurile. Astfel, numai acei învăţători
37
şi profesori care, ca elevi şi studenţi, au fost buni şi foarte buni la învăţătură, pot
avea rezultate de excepţie cu elevii lor la examenele de admitere în ciclurile
superioare şi cu prilejul concursuilor şcolare, sau, orientarea şcolară şi
profesională a elevilor nu se realizează numai prin discursuri şi ore de dirigenţie, ci
mult mai mult prin puterea exemplului dascălilor, prin felul lor de a face să se
înţeleagă şi la ce folosesc cunoştinţele în viaţă.

Autorul face observaţii pertinente asupra unor derapaje evidente care s-au
produs şi continuă în sfera educaţională, cum sunt: renunţarea aproape în
totalitate la tradiţiile şcolii româneşti în domeniu, nepreluarea critică a unor
experienţe pozitive în şcoală şi în mass-media cu privire la educaţie şi învăţământ:
lipsa de colaborare strânsă, sistematică, a şcolii cu familia, dispensarul medical şi
CAPF; influenţa profund negativă a unor emisiuni şi filme TV, conţinând scene
reprobabile - crime, violuri, dependenţa de droguri, fără o intervenţie adecvată
din partea familiei, a şcolii, a societăţii civile, în general; indiferenţa organismelor
guvernamentale şi nonguvernamentale pentru viitorul tinerilor, lăsaţi pradă
şomajului şi delincventei de tot felul. De aici şi titlul lucrării profesorului Boja,
nostalgic după o linie de conduită normală, firească într-o societate care se vrea
democratică şi evoluată. După cum remarcă şi prof. I. Al Stănescu, cunoscut
publicist, în postfaţa, cartea oferă oricărui dascăl răspunsuri cu privire la
necesitatea şi şansele înfăptuirii reformei în învăţământ, axa morală şi profesională
de. urmat, pentru ca generaţiile de elevi şi tineri în succesiune să asigure ţării
oameni demni, creatori, buni patrioţi. Nu putem decât subscrie la toate acestea.

Redactor al ziarului ”Teleormanul„

B. Schmidt

”Din aprecierile publicate ale unor colegi publicişti care l-au cunoscut„

Din Jurnalul filosofic al lui C. Noica


38
“O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate. Nu se ştie cine dă
şi cine primeşte.

-În şcoală trebuie dat elevilor stări de spirit nu conţinuturi şi sfaturi;

-Filosofia vorbeşte despre lucruri, numai profesorul care vorbeşte despre


idei îşi cunoaşte meşteşugul;

-Să fii incomod nu e uşor. Trebuie să fii cineva ca să se împiedice lumea de


tine;

-Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă;

-Dublează-ţi dorinţele; nu ţi le atinge şi vei fi fericit;

-Profesorii şi părinţii caută să maturizeze tinerii, esenţial este să le


prelungească tinereţea;

-Kant găseşte intelectul, adică cunoaşterea, Fichte - impulsul de viaţă


(eticul), Schelling - intuiţia naturii (organicitatea), Hegel - devenirea raţiunii adică
spiritul;

-Psihologia e ştiinţa sufletului, filosofia integrează ochiul cunoaşterii în viaţa


spiritului iar matematica pentru filosofie e o cale pentru îndeplinirea în spirit;

-Nu interesează ce faci, ci ce poţi să faci să-ţi vezi posibilităţile sau să arunci
pe alţii în acţiune ca să le vezi posibilităţile;

-Omul bun nu vede răul, pentru că refuză să-i înveţe numele, să-l
individualizeze, să-l ştie, el trebuie să tindă a fi mai bun;

-Prin şcoală căutăm împăcarea cu lumea, cu fii care vin şi care pleacă în
lume.”

39