Dara Codescu

5 ore ·

BANALA STARE DE BINE

De cate ori va ganditi la momentele frumoase pe care le-ati trait? Foarte rar. Cate stari de incordare ati
alungat din memorie? Niciuna. Cu totii impartasim pacatul de a nu da importanta starii de bine. Nu cred
ca sunt multi cei care au practicat exercitiul recunostintei de a a fi tanar si sanatos! Si sa spui, in fiecare
dimineata: pot vedea, pot auzi, pot merge, pot vorbi, am memorie buna, nu obosesc usor, am o familie
iubitoare, am prieteni devotati, am tot ce-mi trebuie pentru a trai decent. In schimb, contabilizam fiecare
esec, fiecare nesansa, fiecare plan dat peste cap. Si ne enervam, ne consideram nedreptatiti de soarta,
tanjim dupa norocul etern care ar trebui sa ne insoteasca la tot pasul. Nici nu ne dam seama cand
ajungem sa facem o drama din orice fleac: m-am certat cu X, m-a parasit Y, traficul e infernal, iar mi s-a
stricat masina, mi-am pierdut cheile, nu-mi place cum m-a tuns, nu stiu pe ce am cheltuit banii, mi s-a
rupt tocul pantofului, e prea cald, e prea frig, mi-a dat cafeaua in foc...
Cineva imi spunea ca, de fapt, traim linistiti doar in prima parte a vietii. In cea de-a doua, incep tristetile,
intr-un fel sau altul, incep sa se intample inevitabilele lucruri neplacute, care iti marcheaza existenta, iti
apasa gandurile, iti ucid visele. Cu fiecare an, cate o farama din lumile tale dispare. Oameni, locuri,
obiceiuri, toate devin amintiri...
Recunosc ca am fost o risipitoare nesabuita (ca toti risipitorii) cu anii mei frumosi! M-am dat de ceasul
mortii pentru niste intamplari de nimic, de care, astazi, pot rade lejer. Am ridicat orice prostie la rang de
drama, desi incepusem sa inteleg ca, la o anumita varsta, nicio suparare nu e vesnica. Am avut rabdare
cu oameni care nu meritau sa ma opresc in loc, nici cat sa-mi aprind o tigara. Mi-am pierdut timpul cu
indeletniciri superficiale, dintr-o proasta peceptie asupra unei solidaritati de mucava. Am ignorat lucruri
importante, mult prea preocupata de efemerul cotidian.
Si vine o zi cand nu te mai poti minti. Cand recunosti ca ai gresit, risipind binele si alegand tot ce-ti facea
rau. N-ar trebui sa ne mai intrebam uluiti: cand a trecut timpul, ce-am facut cu el? Intrebarea corecta
este: cum a trecut timpul si cat m-am bucurat de tot ce-mi putea oferi?
Azi, as da orice, daca as putea sa ma intorc in timp si sa proslavesc fiecare clipa buna din viata mea. Sa
sterg angoasele inutile si sa pun in locul lor caldura bucuriei de a fi, iubirea de sine si de tot ce te
inconjoara, protejandu-te. Sa ma intorc in locurile care mi-au incalzit sufletul si sa mangai fiecare
secunda. Sa revad oameni care mi-au fost dragi si sa-i ascult cu rabdare. Sa le multumesc pentru
dragostea lor si sa le spun cat de mult ii iubesc...

Totul este să nu mai repetăm gresala de fi "risipitori nesăbuiți" cu anii ce ne mai sunt lăsați în dar ,Dara mea draga 💜 A
regreta ce am făcut sau ce nu am făcut...nu este o soluție viabilă ! Trebuie să înțelegem ce este de făcut,de acum înainte
💜Fiecare clipa a existenței trebuie trăită,măcar de acum înainte,că și când ar fi ultima ! Viața este cel mai minunat dar de la
Dumnezeu,noi,oamenii...suntem,adeseori...atât de mizerabili !!!...