Internet marketing si publicitate online

Lansarea site-ului
Site-urile complexe vor necesita o testare prealabila pentru a detecta eventualele greseli de
codare. Aceste teste (teste beta) se refera in general la publicarea site-ului pentru a fi testat de
diversi utilizatori. Aceste teste sunt foarte importante, ele furnizand informatii vitale despre
felul in care utilizatorii interactioneaza cu site-ul.

Dupa design, programare si testare, site-ul este complet. Nu mai ramane decat sa fie
transferate pe un server gazda (host server) toate componentele site-ului.
Urmatoarea etapa este inscrierea site-ului la principalele motoare de cautare. Aceasta ar
putea dura cateva zile sau chiar o luna. De ce?

Odata site-ul publicat, se va continua observarea eventualelor erori pentru a le putea

corecta imediat. Foarte important este faptul ca actiunile de marketing sau publicitate pentru
site ar trebui incepute in acest stadiu al dezvoltarii.

Crearea traficului
„Construiti-l si ei vor veni!” nu este un adevar al Internetului.
Pentru a crea trafic site-ului propriu, o companie va trebui sa se foloseasca de o multime
de tehnici. Fara trafic, un site este ca o reclama pentru televiziune ce nu va fi difuzata
niciodata...este o munca fara finalitate.

Crearea traficului implica atragerea unui numar cat mai mare de utilizatori, dar mai
important decat atat este ca acestia sa faca parte din audienta tinta a companiei. Traficul unui
site este reprezentat, in general, de numarul de vizitatori unici.

Pentru a crea trafic pentru site-ul propriu o companie trebuie sa stie:

o Care este audienta tinta
o Ce se doreste ca aceasta sa faca atata timp cat se afla pe site
o Cum se va obtine un rezultat din investitie (return on investment). Crearea traficului
este importanta, dar cel mai important este ca din traficul inregistrat compania sa se
aleaga cu un rezultat masurabil pentru a continua afacerea.
o Care este bugetul disponibil

Investitia in crearea traficului

Presupunand ca site-ul creat are o audienta tinta bine definita, primul lucru pe care trebuie
o companie sa-l faca este sa determine ce buget are pentru crearea traficului. Apoi trebuie
alese una sau mai multe dintre tehnicile de crearea a traficului in functie de nevoile si
disponibilitatile companiei. Urmeaza planificarea implementarii acestor tehnici astfel incat sa
se poata realiza o masuratoare cat mai eficienta a rezultatului lor. Fara masuratori precise nu
se poate determina rezultatul fiecareia dintre actiunile promotionale; spre exemplu o campanie
de bannere desfasurata pe 7 site-uri trebuie insotita de mijloacele tehnice necesare masurarii
numarului de vizitatori adusi de fiecare dintre cele 7 locatii. In sfarsit, are loc implementarea
programului si testarea acestuia.

Tehnici de generare a traficului

o Inregistrarea in motoarele de cautare si in directoare

o Plasarea de reclame tip banner
o Plasarea de bannere cautate
dupa cuvinte cheie
o E-mail marketing
o Reclamele de tip text
o Interstitiale
o Reclame pop-up
o Opt-in mail-uri
o Reclame HTML
o Reclame rich-media
o Reclame hibrid
o Sponsorizare/parteneriat
o Inchirierea de liste de adrese de
e-mail
o Programe de marketing viral
o Marketing afiliat
o Concursuri si gratuitati
o Programe de fidelizare
o Link-uri reciproce
o Intercorelarea cu alte medii

Inregistrarea in motoarele de cautare si in directoare

Avand in vedere ca web-ul contine mai mult de 1 miliard de pagini si in
fiecare zi mai apar peste 3 milioane de pagini noi, putem considera ca exista
o probabilitate destul de mica ca un site sa fie afisat printre primele la o
cautare. Din punct de vedere al performantelor unui motor de cautare
realitatea este ca cel mai bun dintre acestea are inregistrate mai putin de o
cincime din paginile de web existente, iar primele 11 motoare e cautare pot
cauta prin 42% din totalul paginilor web existente.

Pentru a trece peste aceste limite ale motoarelor de cautare posesorul

unui site trebuie sa aiba in vedere faptul ca un motor de cautare este ca o
carte de telefon, un mijloc bun prin care cineva sa afle de site-ul sau, dar nu
unicul vehicul pe care se poate baza in realizarea traficului necesar
desfasurarii afacerii.

O alta problema ar fi faptul ca motoarele e cautare isi revizuiesc

continuu listele cu site-uri inregistrate asa ca se duce o lupta crancena pentru
suprematie intre site-uri, pentru a fi printre primele afisate.
Concluzia este ca inregistrarea in motoarele de cautare si in directoare
nu asigura traficul necesar desfasurarii afacerii, dar este primul pas pe care
trebui sa-l faca posesorul unui site in vederea atragerii utilizatorilor. Pentru a
spori sansele ca un site sa fie afisat printre primele, trebuie acordata o
atentie deosebita cuvintelor cheie si meta tag-urilor continute de paginile
web. Acestea trebuie in permanenta revizuite si adaptate ofertei site-ului
pentru a nu scapa oportunitatea afisarii pe un motor de cautare.
Plasarea de reclame tip banner
Aceasta metoda este de departe cea mai populara si cea mai folosita in
prezent.

Majoritatea site-urilor ofera in prezent spatiu pentru bannere, aceasta

fiind principala sursa de venit pentru multe dintre ele. Spatiul dedicat
banner-elor poate fi cumparat in multe configuratii.
Pentru a fi eficienta o campanie de afisare de bannere trebuie avute in
vedere mai multe elemente: audienta site-ului gazda, publicul-tinta etc. Spre
exemplu, daca un site gazda are o audienta cu precadere feminina, o
campanie adresata barbatilor nu va avea succes. In prezent, multe site-uri de
masa permit alegerea publicului tinta vizat de campania publicitara pentru o
mai mare eficienta a acesteia. Aceasta presupune o foarte buna cunoastere a
publicului tinta.

Un mod eficient in care se poate face publicitate prin bannere este prin
intermediul retelelor media ce folosesc software de optimizare. Acest
software afiseaza banner-ele prin toata reteaua si apoi in functie de rata
click-through acestea schimba din mers site-urile si locatiile unde sunt
afisate banner-ele pentru a maximiza eficienta.
Un banner este un dreptunghi sau patrat grafica sau un buton ce
contine text sau elemente grafice realizate cu scopul de a atrage atentia si
de a determina o actiune (de obicei, aceea de a invita privitorul sa dea click
pe banner si sa fie astfel trimis catre site-ul anuntatorului). Bannerele pot fi
statice sau animate.

Mecanica publicitatii online

Exista in general doua tipuri de reclama: business-to-business (B2B)
unde destinatarul anunturilor publicitare este tot o firma, si direct catre
consumator (direct-to-consumer _ DTC). Majoritatea reclamelor TV, radio
si din presa scrisa fac parte din categoria DTC, procentajul fiind de peste
90% in favoarea DTC si in cazul publicitatii online.

Cei care isi fac reclama pe web spera ca un banner va realiza doua
lucruri (sau macar unul dintre ele). Primul este supranumit efectul „clickthrough”:
un vizitator acceseaza site-ul gazda, vede banner-ul si da click pe
el, fiind transportat virtual pe site-ul celui care isi face reclama. Se
presupune ca in acest fel banner-ul i-a adus un vizitator pe care nu l-ar fi
avut in mod normal. Un banner este insa cu adevarat eficient daca
vizitatorul pe care l-a adus se intampla sa si cumpere ceva: un obiect, un
serviciu, o informatie din oferta celui ce isi face reclama.

Al doilea efect este cel de marcare (branding). Vizitatorul vede bannerul

si mesajul i se intipareste voluntar sau involuntar in memorie. In primul
caz, el s-ar putea decide sa viziteze site-ul celui care isi face reclama ceva
mai tarziu. In cel de-al doilea caz, vizitatorul il constientizeaza periferic si,
pus in fata unei oferte de produse asemanatoare, printre care se afla si cel al
advertiser-ului, va fi tentat sa il aleaga pe cel la care a vazut ca i se face
reclama.

Astfel, si advertiser-ul si proprietarii site-urilor care vand spatiu

publicitar online sunt preocupati de o serie de statistici:
- numarul de afisari: o cifra care arata de cate ori un banner a fost
downloadat si (se presupune) vizionat. Acest numar nu este foarte
concludent din mai multe motive: daca anuntul apare pe mai multe
pagini, browser-ul l-ar putea incarca din cache in loc sa il incarce deă
pe server si afisarile ar iesi mai putine la numaratoare. In plus, nu se
poate sti daca utilizatorul are „show images” dezactivat, sau daca
banner-ul s-a incarcat sau nu. Majoritatea serverelor numara bannerele
trimise, fara sa inregistreze o confirmare de primire.
- numarul de click-uri pe banner: de cate ori un utilizator a apasat pe
banner. Rata de clic-uri sau „click-through” este un raport intre
numarul de afisari si numarul de clic-uri pe banner, raport care
masoara in procente eficienta respectivului banner. Foarte mic chiar
si in 1996, cand ajungea la 5%, procentul de „click-through” a scazut
constant, ajungand la 1%.
- costul pe mie (CPM): este un raport intre costul reclamei si numarul
de afisari pe care il garanteaza gazda pentru banner-ul respectiv
impartit la o mie. Daca un site cere 150 USD per banner si
garanteaza 50.000 de vizionari, atunci CPM-ul sau este de 3 USD. In
SUA, CPM-ul este de circa 10-20 de ori mai mare decat in Romania,
in concordanta cu numarul ridicat de vizitatori distincti in mia de
afisari.
- coeficient de partajare: uneori banner-ele se afiseaza prin rotatie. Un
coeficient de partajare de 1/10 inseamna ca din 10 afisari, una este
sigur banner-ul firmei care cumpara in regim partajat.
- costul per tranzactie (CPS): masoara cati bani s-au cheltuit pe
publicitate pentru a vinde o unitate din gama de produse sau servicii
la care se face reclama.

Strategii in publicitatea prin bannere

Pentru ca un banner sa aiba succes, trebuie luati in considerare o
multime de factori; cunoasterea exacta a parametrilor de design (forma,
dimensiune, tip) si a caracteristicilor specifice ale produsului/serviciului la
care se face reclama (avantaje, caracteristici, public tinta, competitori,
eficacitatea companiilor trecute). Apoi trebuie luat in calcul site-ul pe care
urmeaza sa apara banner-ul: ce scheme de culori foloseste, cat e de incarcat,
cat de multe animatii sunt deja prezente, care va fi pozitia exacta a bannerului.

Dimensiunile medii pentru un banner sunt 12-15k, iar unele site-uri au

limitari foarte stricte in aceasta privinta, ca si in ceea ce priveste looping-ul
si formatul fisierelor utilizate.
Pozitionarea este printre cele mai importante aspecte. S-au facut
numeroase studii, cu rezultate mai mult sau mai putin concludente, insa care
au cazut toate de acord asupra catorva principii:
- banner-ele plasate in partea de jos, langa bara de scroll din dreapta
primului screen genereaza o rata click-through cu peste 200% mai
mare decat cele din partea de sus a paginii.
- banner-ele plasate inspre jumatatea paginii genereaza rate clickthrough
cu peste 75% mai mari decat cele din partea de sus a paginii.
- cand mai mult de trei bannere sunt in aceeasi pagina alegerea unuia
dintre ele este in mare parte haotica.
Folosirea expresiilor „Click here”, „Go”, „Submit”, „Ok” poate fi
considerata redundanta, insa s-a dovedit ca banner-ele care le au genereaza
un CTR mai mare decat cele care nu le au. Cuvantul „FREE” atrage atentia
mai mult decat oricare altul, insa daca ofertele de bani pe degeaba creeaza
intotdeauna suspiciuni, cele care ofera servicii gratuite primesc raspunsuri
favorabile.

Banner-ele trebuie schimbate regulat. S-a dovedit stiintific, pe baza de

statistici, ca vizitatorii se plictisesc dupa un timp si incep sa ignore
anunturile vechi. Acest fenomen a fost denumit „ad burnout” si poate fi
evitat prin reimprospatarea banner-elor. Se pot folosi cookies pentru a limita
de cate ori un anumit anunt este afisat pentru un anumit utilizator, pentru ca
daca nu a dat click pe banner dupa 50 de afisari, e destul de clar ca nu va da
nici dupa 100.

Strategiile ce nu tin direct de bannere sunt mai multe, insa cele mai
importante sunt crearea de pagini de web „lipicioase” si utilizare de pagini
jump/splash. Paginile „lipicioase” sunt cele care il fac pe utilizator sa
petreaca mai mult timp pe ele, fie prin continutul foarte interesant si cu grad
ridicat de interactivitate, fie prin oferirea de optiuni pe care altfel ar fi fost
nevoit sa le caute in alta parte: fluxuri de stiri, cursul valutar, timpul
probabil etc.

Paginile jump/splash sunt pagini special amenajate pentru cel

care apasa pe banner, in care (eventual) se continua mesajul reclamei, i se
ofera mai multe informatii si i se propun si alte tranzactii avantajoase.
De asemenea, trebuie cautate tot timpul alternative. In cazul banner-elor,
exista optiunea de interludii (interstitials _ interstitiale): reclame care apar
intr-o fereastra separata in timp ce utilizatorul astepta ca pagina de
destinatie sa se incarce. Acestea contin grafice de mari dimensiuni,
prezentari stream, applet-uri. Statisticile au dovedit ca acestea genereaza un
CTR mai mare decat banner-ele obisnuite, insa s-au inregistrat si numeroase
plangeri ca interstitialele ar incetini accesul la paginile de destinatie.

Plasarea de bannere cautate dupa cuvinte cheie

Aceste bannere sunt afisate de motoarele de cautare in functie de
cautarea efectuata de un utilizator. De exemplu, daca cineva a cumparat
cuvintele cheie „inchirieri de masini”, de fiecare data cand un utilizator
cauta „inchirieri de masini”, banner-ul va aparea in partea de sus a paginii
cu rezultatele cautarii, inaintea listei cu site-uri.

Alegerea unui cuvant cheie cat mai precis va duce la cresterea eficientei
acestei tehnici. Aceasta tehnica, chiar daca este mai scumpa pe baza ratei
CPM se poate dovedi mult mai eficienta decat simpla plasare de bannere.

E-mail marketing
Este bine cunoscut faptul ca e-mail-ul s-a dovedit o metoda de
comunicare foarte eficienta in mediul de afaceri, depasind chiar
comunicarea prin voce ca cea mai folosita metoda de comunicare in 1998.
Mai mult, e-mail-ul se poate dovedi o unealta foarte eficace de realizare
a traficului. Costurile publicitatii prin e-mail sunt foarte mici, de aceea s-a
propagat cu asa putere si fenomenul spam. Daca nu ar fi fost ieftin, nu ar fi
Pe masura ce piata publicitatii online se dezvolta,banner-ele sunt din ce in ce mai putin folosite
Yankee Group preconizeaza ca procentul ocupat de publicitatea prin bannere in
totalul publicitatii online in Europa Occidentala va scadea simtitor pana in anul
2006. Astfel, acest procent se va situa undeva in jurul valorii de 40% in anul
2006, fata de 53% in anul 2001. Tehnica ce castiga tot mai mult teren in
detrimentul banner-elor este e-mail marketingul.

Valoarea totala a pietei publicitatii online se asteapta sa creasca in Europa

Occidentala de la 1,5 miliarde USD in 2001 la 4,2 miliarde USD in 2006.
reusit sa se propage. Avand in vedere ca se considera spam orice mesaj email
ce nu a fost solicitat de destinatar si contine informatii care nu-l
intereseaza, cheia succesului ar fi cererea permisiunii utilizatorului de a-i
trimite anumite informatii, pe care acesta le doreste. Aceasta tehnica poarta
denumirea de permission marketing (marketing acceptat, marketingul
acceptarii). Prin aceasta tehnica, utilizatorului ii este permis sa aleaga daca
va dori sa primeasca informatii, ce informatii si cu ce frecventa.
In principiu se creeaza un newsletter, care daca este bine realizat va fi
solicitat in continuare de utilizatori. Foarte important pentru cresterea
credibilitatii este oferirea posibilitatii utilizatorilor de a renunta la primirea
mesajului.

Aceasta tehnica se poate dovedi foarte eficienta daca este bine aplicata,
generand un procent de raspuns de la 6 la 12% atunci cand informatia este
trimisa unei audiente-tinta bine definita.

Reclamele de tip text

Acestea sunt foarte des intalnite in newsletters sau pe site-uri. Acestea
cunosc o popularitate in crestere avand in vedere faptul ca pentru unele
produse, cateva cuvinte sunt mai bune decat o multime de imagini. O
reclama de tip text consta in cateva cuvinte sau propozitii care au un link la
pagina anuntatorului sau deschid o fereastra de e-mail catre anuntator.

Reclamele text pot fi evaluate la fel ca bannerele pe baza criteriilor CPM

sau CPC. Este dificil de masurat totusi numarul reclamelor de tip text
aparute pe un site, asa ca multe site-uri au ales sa „ascunda” un grafic
transparent (1x1 pixeli) chiar langa reclama text, numarul aparitiilor
graficului fiind considerat si numarul de aparitii al reclamei de tip text.
Reclamele text prezente in newsletters sunt adesea reprezentate de un
numar de linii de text, cu un numar maxim de caractere pe linie. De
exemplu, o firma poate oferi spatiu pentru reclame text in newsletter-ul sau
de maxim 10 randuri si 65 de caractere pe rand.
Interstitialele
In afara numelui lor destul de ciudat, interstitialele nu au nimic deosebit,
fiind paginii care apar intre alte doua pagini principale. De exemplu, ne
aflam pe pagina A si dam click pe un link catre pagina B. Pana sa apara
pagina B suntem trimisi pe alta pagina (interstitiala) pe care se afla o
multime de oferte. Aceasta pagina contine si link-ul catre pagina B (cel
putin asa ar trebui...). Aceasta modalitate de a face publicitate pe Internet
capata din ce in ce mai multi adepti avand in vedere posibilitatea prezentarii
unui produs pe o suprafata aproape nelimitata. Popularitatea acestor reclame
nu este la fel de mare in randul vizitatorilor care le considera iritante si in
plus incetinesc si incarcarea paginii dorite.

Reclame pop-up
Multi considera acest tip de reclame ca fiind cele mai enervante. Sa
vedem de ce...
Reclamele pop-up constau in ferestre mici care apar deasupra ferestrei
principale ce contine site-ul pe care intram (multe site-uri cu caracter adult
folosesc aceasta metoda dar aparitia reclamelor pop-up se produce in
momentul parasirii site-ului). O fereastra pop-up poate contine orice: text,
elemente grafice, forme prin care se colecteaza informatii sau adrese e-mail,
uneori chiar si mici jocuri.

Exista doua puncte slabe ale acestui tip de reclame, unul subliniat de
webmasteri, altul de anuntatori. Din punctul de vedere al webmasterilor,
reclamele pop-up nu fac altceva decat sa „fure” atentia vizitatorului si sa o
indrepte spre site-ul anuntatorului, iar uneori, unele reclame de acest fel, mai
prost realizate pot duce la blocarea unor browsere si astfel se strica si
imaginea vizitatorilor despre site-ul gazda. Din punctul de vedere al
anuntatorilor, ferestrele pop-up pot fi minimizate cu usurinta (fiind astfel
ascunse in spatele celorlalte ferestre), asa ca, daca fereastra pop-up „roteste”
mai multe reclame si aceasta este ascunsa, reclama poate trece nevazuta, dar
va fi totusi contorizata si astfel platita.

Reclame HTML
Aceste reclame combina textul cu elementele grafice ca meniurile sau
casute pentru bifat, forme s.a. Aceste reclame sunt foarte eficiente in
cresterea traficului, dar sunt mult mai greu de urmarit si contorizat si, in
general, necesita programe mai sofisticate pentru a rula cum trebuie.

Reclame rich-media
Acest tip de reclame folosesc elemente multimedia ca sunetul, animatia
(adesea folosind tehnici ca Flash sau Shockwave dezvoltate de firma
Macromedia) si Java/Javascript. Pentru anuntatori aceste reclame sunt
deosebit de atractive, pretul lor de afisare nefiind cu mult mai mare decat al
altor reclame, dar pentru webmasteri, acestea nu sunt asa populare, acestia
acuzand spatiul mai mare pe care il ocupa si timpul mai lung necesar
incarcarii pe pagina.

Sponsorizare/parteneriat
Acesta nu este propriu-zis un alt tip de publicitate ci mai mult un alt
mod de a aborda publicitatea. Sponsorizarea si parteneriatul, cand sunt
realizate bine pot fi atat discrete cat si eficiente. Adesea, sponsorizarea ia
forma: „Site oferit dumneavoastra de Sponsor”.

Inchirierea de liste de adrese de e-mail

Aceasta tehnica se va dovedi eficienta daca listele inchiriate contin
publicul tinta al mesajului, adica acei utilizatori care vor fi receptivi la
mesajul primit. Se estimeaza ca aproape 25% dintre adresele continute de o
lista sunt neutilizabile daca nu sunt revizuite in ultimele 12 luni.

Programe de marketing viral

Numele acestor programe vine de la modul in care se raspandesc, foarte
rapid, ca un virus.

Secretul unui program de marketing viral este crearea unui mesaj atat de
interesant incat sa-i faca pe utilizatorii care l-au primit sa nu reziste sa nu-si
anunte si prietenii in legatura cu oferta site-ului. Este ca atunci cand un
utilizator primeste un e-mail foarte amuzant si il trimite mai departe tuturor
prietenilor sai.

Un exemplu de aplicare a acestei tehnici sunt programele de comisionari

(refferal). Adesea site-urile cer la inregistrare si numele unui prieten care va
primi un mesaj din partea comisionarului, mesaj ce contine oferta site-ului
la care acesta s-a inscris. Astfel mesajul beneficiaza de o incredere sporita.
Acest program poate merge mai departe si comisionarul poate primi premii
sau diverse reduceri daca prietenul sau va raspunde mesajului primit.

Concursuri si gratuitati
Aceste doua metode si-au dovedit eficienta in generarea de inregistrari si
creare a traficului. Concursurile si gratuitatile sunt prezentate in general prin
intermediul altor tehnici ca banner-ele sau e-mail-ul. O realitate binecunoscuta
din aplicarea acestor tehnici si in alte medii este ca raspunsul
utilizatorilor va fi cu atat mai mare cu cat recompensele vor fi mai mari.
De multe ori concursurile sunt anuntate prin intermediul ferestrelor popup,
denumite interstitiale, care apar peste o fereastra activa. Interstitialele
trebuie tratate cu mare atentie, avand in vedere ca modul in care acestea apar
poate fi foarte deranjant pentru utilizator. Din acuza acestui risc multe siteuri
nu permit afisarea unor astfel de mesaje.

Programe de fidelizare
La baza programelor de fidelizare stau doua realitati ale marketingului:
„Nici un consumator nu este mai pretios decat unul satisfacut” si „este mai
usor sa faci mai multe afaceri cu un client vechi decat sa faci incepi afaceri
noi cu clienti noi”.

Este de o importanta capitala asigurarea revenirii pe site a utilizatorilor

vechi, pentru ca odata cu cresterea numarului de site-uri si de oferte acestia
se pot transforma foarte usor in fosti vizitatori.

Programele de fidelizare pe Internet se desfasoara in general ca si cele

din alte medii prin colectionarea de puncte, oferirea de reduceri dupa mai
multe cumparaturi etc. Singura problema a acestor programe este mai
dificila implementare.

Link-uri reciproce
Aceasta tehnica este eficienta atunci cand site-urile partenere au
audienta–tinta comuna dar servicii care nu intra in concurenta si mai
degraba sunt complementare. De exemplu, site-ul unui hotel si site-ul unei
firme de inchirieri masini.

Avantajul link-urilor reciproce este ca sunt gratuite si foarte eficiente.

Intercorelarea cu alte medii

Aceasta tehnica este esentiala in generarea traficului. Web-site-ul trebuie

considerat ca o extensie a tuturor eforturilor de marketing desfasurate prin
alte medii. Prin intermediul site-ului se poate crea o baza de date cu clienti
potentiali care ar putea apoi sa fie folositi intr-o campanie de marketing
direct. O campanie publicitara desfasurata in afara Internetului trebuie sa fie
sustinuta si prin intermediul site-ului pentru a se asigura continuitatea si o
cat mai buna acoperire a publicului tinta.

Totul despre site-uri

Rareori site-urile sunt de un anumit tip; de cele mai multe ori

acestea sunt alcatuite din sub-site-uri carora le sunt caracteristice
elemente diferite – de exemplu in site-ul unei companii mari, site-ul
prezinta atat un sub-site de prezentare cat si unul pur comercial, deci
nu se poate face incadrarea lui intr-o anumita categorie .

Avantajul Web-ului, ca mediu, este dat de posibilitatea de a

avea o prezenta in cadrul acestui mediu, cu costuri minime si de
multe ori cu rezultate demne de luat in seama; daca situatia nu ar fi
fost aceasta, in mod clar nu am asista la o crestere a numarului siteurilor
de Web. Prezenta pe Web, de cele mai multe ori, este
oglindirea dorintelor si a nevoilor anumitor organizatii si persoane
fizice de a se face cunoscute.

Avand in vedere ca nevoile difera, fiecare site de Web se

evidentiaza prin scopul pentru care a fost conceput. Astfel, site-urile
pot fi: comerciale, informationale, de navigare, artistice, personale,
distractive.

Site-urile comerciale
Site-urile comerciale sunt acele site-uri construite in principal
pentru a sprijini o organizatie din punct de vedere al activitatii sale
economice.

In general, audienta acestor site-uri este impartita in mai multe

categorii:
_ clientii curenti si potentiali ai organizatiei;
_ investitorii potentiali si curenti ai organizatiei;
_ potentialii angajati si terte parti, cum ar fi presa si
competitorii.

Avand in vedere aceasta audienta variata, scopul pentru care

un site comercial a fost creat poate fi unul dintre cele prezentate mai
jos, dar, de cele mai multe ori, site-ul raspunde mai multor nevoi,
deci scopul este combinat.

_ Distributia de informatii – site-ul este utilizat pentru a

prezenta informatii despre produsele si serviciile furnizate de
organizatie; alte informatii sunt cele de contact, altele decat prin
intermediul Web-ului;
_ Suport tehnic – parti ale site-ului pot fi construite in asa
fel incat sa furnizeze informatii care sa fie de ajutor clientilor in ceea
ce priveste utilizarea corecta a produselor si serviciilor asigurate de
organizatie;
_ Relatiile cu investitorii – o companie care cauta
investitori externi poate construi un site sau o sectiune a unui site
pentru a prezenta informatii privind situatia financiara curenta cat si
oportunitatile pentru investitii;
_ Relatii publice – multe organizatii utilizeaza site-ul de
Web pentru a distribui informatii utile societatii, in general, dar si
pentru presa;
_ Recrutare de personal – un site prezinta de multe ori
informatii privind oportunitati de angajare;
_ Comert electronic – un numar din ce in ce mai mare de
site-uri Web permit vizitatorilor – consumatori finali, parteneri de
afaceri etc. – desfasurarea de acte comerciale
on-line.

Plecand de la premisa ca scopul principal al oricarui site

comercial este de a satisface nevoile utilizatorilor intr-un mod in care
compania are de castigat direct sau indirect, prezentarea informatiilor
se face pentru a-i convinge pe utilizatori sa achizitioneze un produs
sau un serviciu al companiei.
Indiferent daca metoda este directa (prin incercarea de a-l
convinge pe potentialul cumparator) sau indirecta (prin construirea
unei relatii reciproc avantajoase intre organizatie si potentialul
client), rezultatul final asteptat este intotdeauna acelasi: incurajarea
comertului.

Aceste site-uri sunt similare site-urilor informationale in ceea

ce priveste modul de prezentare, dar scopul difera semnificativ – tinta
in cazul site-urilor comerciale este aceea de a obtine venituri
materiale in urma unor tranzactii.
In acest sens, elementele similare in ceea ce priveste
site-urile comerciale si cele informationale sunt cele legate de
prezentarea informatiilor legate de firma sau organizatia in sine,
principala diferenta constand in faptul ca site-urile comerciale
prezinta un sub-site specific, al carui scop este desfasurarea
tranzactiilor.
Prin aceste site-uri se pot tranzactiona atat bunuri cat si
servicii, in functie de tipul organizatiei, dar sistemul este similar:
plata se face prin transfer bancar sau prin carte de credit.
Principiile de design prezentate in cazul site-urilor
informationale se aplica si in cazul site-urilor comerciale, dar in plus
apar principii referitoare in special la site-urile/sub-site-urile
comerciale:

_ In ceea ce priveste tranzactiile, utilizatorului nu trebuie

sa i se ceara decat datele de identificare necesare;
_ In cazul in care se cer mai multe date, este bine ca
utilizatorului sa ii fie prezentate motivele;
_ Trebuie date explicatii privitoare la toti pasii pe care
utilizatorul ii face pentru finalizarea tranzactiei;
_ Pe fiecare pagina trebuie prezentate (in mod traditional)
link-uri de intoarcere la punctul de plecare;
_ Fundalul paginii in cadrul careia se gasesc elementele
necesare tranzactiilor si culoarea elementelor tiparite trebuie alese
astfel incat vizibilitatea sa fie maxima;
_ Tiparirea datelor pe care le introduce utilizatorul trebuie
sa se faca cu fonturi a caror culoare sa fie usor de identificat pe
fundal, pentru ca erorile sa fie observate mai usor.
5.2 Site-urile informationale
Site-urile informationale sunt diferite de cele comunitare prin
scopul principal al distributiei informatiei. Site-urile guvernamentale,
educationale, ale organizatiilor nonprofit, ale grupurilor religioase
etc. sunt considerate ca fiind informationale.

Desi, de multe ori, aceste site-uri sunt bazate pe ratiuni

comerciale, scopul lor principal este de a informa, fara sa aiba ca
efect realizarea unei tranzactii.
Identificarea clara a utilizatorilor unui site informational este
dificila, deoarece depinde foarte mult de tipul informatiilor furnizate,
dar vizitatorii sunt, in general, cei interesati in obtinerea si utilizarea
informatiilor prezentate.
Scopul site-urilor informationale variaza semnificativ. Site-ul
din cadrul unei universitati, dedicat unei anumite materii, poate avea
ca scop instruirea vizitatorilor in domeniul respectiv (matematica,
istorie antica, geografie etc.), site-ul informational al unei grupari
sociale, religioase sau politice poate avea ca tinta convingerea
utilizatorilor de a face donatii, respectiv de a deveni membri. Siteurile
care prezinta stiri au ca tinta primara informarea utilizatorilor
cu privire la evenimente curente – astfel de site-uri sunt cele care
contin un ziar sau o revista pe care utilizatorul prefera sa o citeasca
on-line.

Site-urile guvernamentale pot prezenta modificarile aduse unor

legi, pot incerca sa-i convinga pe vizitatori sa voteze intr-un anumit
mod – la fel ca si site-urile unor grupari politice, care isi pot prezenta
programul sau alte elemente necesare pentru atragerea de noi membri.
Desi site-urile comerciale si cele informationale sunt similare
in anumite privinte, principala diferenta intre acestea o constituie
faptul ca site-urile comerciale au la baza ratiuni economice, pe cand
cele informationale nu au o tinta financiara (uneori se bazeaza totusi
pe anumite elemente comerciale).

Identificarea acestor site-uri se poate face foarte usor si din

adresa URL pe care o au – dupa numele severului, extensia prezinta
tipul site-ului.

Avand in vedere ca scopul principal al acestor site-uri este

acela de a transmite informatii, pentru ca acestea sa poata fi
receptionate de utilizatori, trebuie sa fie prezentate intr-un mod care
faciliteaza perceperea lor; in plus, si culorile trebuie judicios utilizate
pentru a evita o incarcare excesiva a imaginii, si pentru a nu crea
confuzii.

O situatie diferita apare insa in cazul site-urilor informationale

apartinand unor organe de presa, care prezinta de fapt paginile unui
ziar sau ale unei reviste. Chiar daca pagina Web este foarte incarcata,
textul nu foarte vizibil, combinatiile de culori nu intotdeauna
potrivite, iar spatiile albe, care trebuie sa caracterizeze orice
document Web indiferent de natura lui, aproape inexistente, daca
publicatia respectiva are un anumit layout sau anumite caracteristici
care il diferentiaza de celelalte – colorit, prezentarea textului etc. –
pagina de Web va fi construita ca reflectare a paginii publicatiei
respective.

De cele mai multe ori site-ul de Web (structura sa) reflecta

organizatia in sine si, de aceea, paginile site-ului pot transmite
succesul acesteia. In acest sens, in functie de natura organizatiei,
paginile site-ului vor fi mai mult sau mai putin organizate, ceea ce
poate denota si un anumit nivel de seriozitate.

Se pot stabili si aici cateva principii de design, de care este

bine sa se tina cont in designul site-urilor de Web informationale,
astfel incat paginile acestor site-uri sa nu constituie o piedica pentru
utilizator in ceea ce priveste identificarea informatiilor de care are
nevoie:
_ Logo-ul organizatiei trebuie sa fie prezent pe toate
paginile site-ului si de preferat in acelasi loc, pentru a indica locatia
si faptul ca utilizatorul nu a parasit site-ul;
_ Avand in vedere ca scopul principal al acestor
site-uri este distribuirea informatiilor, prezentarea trebuie facuta
astfel incat acestea sa fie usor de identificat;
_ Este bine ca elementele prezentate in pagina sa nu fie
prea stilizate, deoarece utilizatorii ar putea avea impresia ca se
acorda mai multa importanta prezentarii decat continutului;
_ In acelasi sens, elementele nu trebuie sa fie lipsite de
originalitate;
_ Continutul efectiv este de preferat sa fie scris cu fonturi
negre pe fundal de culoare alba, dar se pot utiliza si alte combinatii
atata timp cat acestea nu scad nivelul de utilizare a site-ului;
_ Butoanele de navigare prezente nu trebuie sa fie
neconcordante, ca stil, cu stilul si natura organizatiei careia ii
apartine site-ul;
_ In ceea ce priveste link-urile textuale simple, este de
preferat ca acestea sa fie prezentate in modul traditional din punct de
vedere al coloritului;
_ Pentru ca informatiile sa fie evidente, se poate alege
prezentarea acestora in bloc sau sub forma de coloane, dar alinierea
este de preferat sa se faca la stanga;
_ In functie de natura site-ului se pot utiliza si elemente
animate, desi este de preferat ca acestea sa aiba si un scop precis, de
exemplu sa constituie butoane de navigare sau sa prezinte imagini
caracteristice organizatiei etc.
5.3 Site-urile navigationale (sau de navigare)
Acestui tip de site ii este caracteristica utilizarea ca un
instrument care sa ii faciliteze utilizatorului navigarea pe Internet.
Acestea se mai numesc si site-uri portal (asa cum sunt Yahoo!, MSN
etc.)
Site-ul portal reprezinta punctul de pornire pentru navigarea
on-line si are rol si in identificarea informatiilor necesare
utilizatorului.
Aceste site-uri furnizeaza o cantitate foarte mare de informatii pentru a acoperi cat mai multe
dintre nevoile potentiale ale
utilizatorilor si astfel sa ii convinga sa nu paraseasca site-ul sau sa il
reviziteze.

Aceste site-uri au ca rol principal asistarea utilizatorului in

identificarea informatiilor de care acesta are nevoie, indiferent daca
sunt informatii singulare sau elemente prezentate intr-un anumit
site/sub-site. Cele mai multe dintre acestea, la accesare, prezinta o
pagina incarcata la prima vedere, cu foarte multe link-uri si de multe
ori cu bannere publicitare – cum sunt www.yahoo.com,
www.msn.com, www.lycos.com etc. – dar sunt si pagini carora le este
caracteristica o fereastra pentru tastare si butoane de cautare simpla
sau avansata (aprofundata) – cum este de exemplu www.google.com.
In functie de preferinte, utilizatorii pot alege un site sau altul,
dar de obicei alegerea depinde si de nivelul de experienta al
utilizatorului: cei fara experienta prefera site-uri cum este Yahoo!,
pentru multitudinea de optiuni pe care le au referitor la destinatiile
posibile. Mai mult, in astfel de site-uri, sortarea este facuta deja dupa
anumite criterii, rezultatele fiind prezentate sub forma link-urilor
amintite.

Indiferent de tipul site-ului navigational – cu sortare initiala

realizata sau nu – este foarte important ca elementele din pagina sa
fie vizibile, in acest sens avand un rol foarte important culorile
utilizate si modul de prezentare a textului.
In site-urile analizate s-au observat urmatoarele:

_ Fundalul paginilor de navigare are de obicei culoarea alba;

_ In partea de sus a paginii de intrare sunt de cele mai multe
ori butoane de navigare prestabilite, a caror accesare il va trimite pe
utilizator in zone prestabilite (mail, chat etc);
_ In cazul butoanelor (link-uri stilizate) se utilizeaza mai
multe culori care le diferentiaza de restul paginii;
_ Daca pagina de navigare nu are elemente (sortari initiale)
prestabilite, ci numai o zona de tastare a criteriului de cautare,
scrierea criteriului se face cu caractere de culoare neagra;
_ Link-urile sunt prezentate cu albastru daca nu au fost
accesate; in momentul accesarii culoarea se schimba, iar dupa
vizitarea acelui link culoarea se schimba in mov;
_ In cazul paginilor cu butoane prestabilite, acestea sunt
de obicei pozitionate in partea de sus a paginii, aliniate;
_ Sortarile initiale care apar in unele pagini sunt organizate
in coloane – de obicei doua – cu alinierea la stanga;
_ Rezultatele cautarii sunt trecute sub forma de link-uri
accesibile, iar in plus este prezentat pe scurt continutul
link-urilor;
_ Rezultatele cautarii sunt trecute sub forma de lista, cu
alinierea la stanga;
_ Din elementele prezentate mai sus, reies mai multe
principii care conduc la realizarea unor pagini navigationale de
succes:
_ Paginile nu trebuie sa fie incarcate, ceea ce ar putea crea
dificultati utilizatorului in ceea ce priveste identificarea elementelor
prezentate;
_ Fundalul paginilor este de preferat sa fie alb, astfel incat
elementele de text sa fie vizibile;
_ In ceea ce priveste link-urile, acestea nu trebuie prezentate
intr-un mod diferit de cel traditional (din punct de vedere coloristic),
fapt care ar putea crea confuzii, in special pentru utilizatorii novici;
_ Este bine ca textul sa fie prezentat cu alinierea la stanga si
cat mai rar pentru a putea fi citit cu usurinta;
_ Este de preferat sa existe spatiu suficient intre link-uri
pentru ca utilizatorii sa le identifice in mod clar.

Site-urile distractive
Aceste site-uri sunt in general comerciale, dar constituie un tip
aparte. Scopul principal este acela de a-l distra pe utilizator, deci
practic vand buna dispozitie, experiente distractive, placute. Chiar
daca site-urile comerciale – cum sunt cele de comert electronic –
functioneaza intr-un asemenea mod incat sa ofere vizitatorului
(cumparatorului de multe ori) experiente placute care sa asigure
reintoarcerea acestuia la site, buna dispozitie constituie o tinta
secundara

Crearea unei experiente placute - pentru acest tip de site-uri -

nu este usor de realizat atunci cand experienta respectiva nu aduce
nimic nou, nu creeaza senzatii noi.
* Un site prin care se vand articole vestimentare poate avea o tema centrala cum ar fi
excursiile in locuri exotice, prezentand anumite informatii textuale sau grafice; principalul
scop este acela de a vinde, iar celelalte elemente prezentate in site nu sunt acolo decat
pentru a servi acestui scop; astfel, daca produsele nu se vand, site-ul nu este bun.

Astfel, site-urile de Web, construite pentru a oferi experiente

placute, de cele mai multe ori trebuie sa iasa din tipare pentru
atingerea acestui scop, deci pentru a avea succes: premisa in acest
sens trebuie sa fie aceea ca de cele mai multe ori elementul surpriza
este mai folositor decat consistenta si utilizarea corecta a elementelor
de design.

Aceste site-uri sunt de fapt site-uri de tip comercial, care nu

intrunesc toate elementele caracteristice ale acestora. In general, ceea
ce se comercializeaza in cadrul acestor site-uri este chiar buna
dispozitie, consumatorii in acest caz fiind aceia care sunt conectati la
astfel de site-uri. Asemenea site-uri sunt cele de chat, cele in care de
exemplu utilizatorii pot juca diferite jocuri, vizualiza evenimente
erotice etc. Datorita numarului mare de utilizatori, in cadrul acestora
sunt prezentate bannere publicitare.

Pentru ca site-urile de stimulare a bunei dispozitii sa isi atinga

scopul, paginile de Web ale acestora trebuie sa fie deosebite din mai
multe puncte de vedere, atat coloristic cat si in ceea ce priveste
modul de prezentare a elementelor de navigare si a textului:

_ Principiile privind utilizarea culorilor nu se aplica in

totalitate in cazul acestor pagini;
_ Se identifica de cele mai multe ori doua planuri: fundal si
plan apropiat, de cele mai multe ori prezentate in culori contrastante,
reci si calde sau inchise si deschise, care fac ca atentia utilizatorului
sa fie indreptata instinctiv spre planul apropiat;
_ Le sunt caracteristice imagini in miscare (gif-uri animate,
flash-uri etc.), cu un colorit care sa contrasteze puternic cu planul in
care se gasesc;
_ Textele sunt de obicei tiparite cu fonturi de culoare neagra
pe fundal alb, galbena pe fundal negru sau alba pe fundal negru;
_ Butoanele de navigare sunt prezentate diferit pentru a
putea fi vizibile in cadrul planului in care se gasesc;
_ De cele mai multe ori, paginile Web depasesc dimensional
ecranul monitoarelor si, de aceea, le sunt caracteristice bare de
desfasurare verticala si orizontala;
_ Butoanele de navigare nu sunt prezentate intr-un loc
anume;
_ Aceste pagini sunt de multe ori incarcate, pentru a putea
contine cat mai multe elemente;
_ Textele pot fi dificil de citit, da,r in cazul paginilor de
acest tip, acest lucru nu constituie un inconvenient.
In ceea ce priveste principiile de design ale acestor pagini –
tinand cont ca nu este indicata o formula standard, cel mai apreciat in
acest caz fiind elementul surpriza – nu se poate spune decat ca
trebuie renuntat la elementele traditionale pentru a crea un site de
succes.

Site-urile comunitare
Un astfel de site are ca scop crearea unei locatii centrale
pentru membrii sai. Utilizatorii viziteaza site-ul care este de cele mai
1
multe ori informational, nu numai pentru a obtine anumite date dar si
pentru a interactiona cu alte persoane. Continutul unui site
comunitar difera de cel al unui site informational in functie de
largimea subiectului abordat si de cei pe care ii vizeaza in principal:
-site-urile informationale au de regula un public larg – de
exemplu le sunt adresate femeilor in general;
-site-urile comunitare, dupa cum sugereaza denumirea lor,
sunt adresate unei comunitati – de exemplu comunitatea
celor interesati de protectia animalelor.

Aceste site-uri au multe elemente comune cu site-urile

informationale si comerciale, dar ceea ce le diferentiaza de acestea
este posibilitatea utilizatorilor de a interactiona. Insa, daca in timp si
celelalte site-uri vor beneficia de aceasta facilitate, elementul
distinctiv al site-urilor comunitare se va pierde.

Scopul principal al acestor site-uri este la baza unul de

informare si, din acest motiv, trebuie tinut cont de anumite elemente,,
care sa favorizeze transmiterea si receptarea informatiilor prezentate
in cadrul paginilor. In ceea ce priveste aspectul general al paginilor,
aceste site-uri fac trecerea de la cele al caror continut era cantitativ
ridicat in cadrul paginii, la cele care contin informatii ce trebuie
vizualizate clar. Se poate, insa, ca prezentarea sa nu fie facuta in
acest mod, fapt care ar face ca utilizatorul sa caute un alt site potrivit
stilului sau, in detrimentul paginii respective. Se identifica si in acest
caz elemente caracteristice ale acestui tip de site-uri:
_ Fundalul este de obicei de culoare deschisa; pe acest
fundal sunt prezentate elemente (de obicei culturale) caracteristice
comunitatii careia i se adreseaza;
_ Elementele coloristice vor depinde de natura comunitatii
respective, de cele mai multe ori fiind prezentate elemente
traditionale – de exemplu, pentru comunitatile de mexicani, pentru
elementele prezentate in pagina vor fi utilizate culori vii, pe cand
pentru comunitatile de japonezi culorile de baza vor fi cele inchise si
in special negrul (datorita simbolisticii acestor culori in cultura
japoneza);
_ Coloritul link-urilor va fi cel conventional;
_ Textele vor fi scrise in general cu fonturi de culoare
neagra; pentru elementele cu importanta ridicata, se vor utiliza alte
culori, de obicei contrastante pentru a atrage atentia;
_ Cele mai multe dintre aceste site-uri sunt caracterizate de
faptul ca asigura si stimuleaza comunicarea intre utilizatori.
Tinand cont de natura acestor site-uri, speciala prin aceea ca se
adreseaza unui numar limitat de utilizatori, nu se pot stabili principii
de design universale, cele legate de colorit fiind influentate de
semnificatia culorilor in anumite culturi. Evident, aceste elemente
variaza in functie de utilizatorii carora le este in principal adresat
site-ul, dar se pot stabili principii privind prezentarea textului si a
elementelor care asigura comunicarea intre utilizatori:
_ Este bine ca textul sa fie scris astfel incat culoarea
fonturilor si fundalul pe care sunt tiparite sa fie favorabil citirii;

_ Textele de dimensiuni mari trebuie sa fie fragmentate

pentru ca procesul de citire sa nu fie monoton;
_ Avand in vedere ca aceste site-uri functioneaza pe
principiul primire-prezentare de informatii, primirea acestora trebuie
sa fie facilitata prin prezentarea in pagina, in mod clar, a elementelor
de contact;
_ Comunicarea dintre membrii comunitatii careia ii este
adresat site-ul trebuie sa fie stimulata, prin asigurarea unei zone de
depozitare a mesajelor primite (de obicei prin e-mail).
5.6 Site-urile artistice
Aceste site-uri sunt deosebite, in sensul ca sunt in principal
orientate spre utilizator, prin stimularea gandirii acestuia, pentru
expunerea unor idei si, de aceea, de cele mai multe ori evita
conventionalismul si logica.
Site-ul artistic reprezinta expresia individului sau artistului,
scopul lui fiind acela de a-i inspira dau de a-i distra pe vizitatori;
cuantificarea masurii in care site-ul a avut succes nu are sens,
artistul, de cele mai multe ori, nefiind interesat de asta.
Nu se poate vorbi, in cazul acestor tipuri de site, de reguli care
ar fi bine de urmat.
 Site-urile personale
Similare site-urilor artistice, cele personale, de cele mai multe
ori numite pagina de start a utilizatorului sau pagina primara, sunt
concepute ca expresie a proprietarului.
Aceste site-uri sunt construite pentru a prezenta informatii
personale, de multe ori posesorii prezentand in cadrul continutului si
un curriculum vitae care poate fi vizionat de potentialii angajatori.
Intr-un anumit sens, aceste site-uri reprezinta personificarea
individului in cadrul Web-ului, dar este de preferat sa nu se
depaseasca anumite limite cu privire la informatiile personale (din
motive de siguranta).

Comertul electronic

Internet World Stats3 a raportat in Martie 2005 ca aproximativ 68% din populatia Statelor Unite
navigheaza pe Internet. Si mai important este faptul ca 90% din populatia cuprinsa intre 5 si 17 ani
navigheaza pe Internet in mod regulat. Este foarte clar in opinia specialistilor ca aceste cifre vor continua
sa creasca, cu un trend similar in majoritatea tarilor. Ca rezultat au intervenit o serie de schimbari in
casele oamenilor, la scoala, la serviciu, in guverne si chiar in
activitatile desfasurate in timpul liber. Unele dintre aceste schimbari se intalnesc in
intreaga lume, altele de abia incep in anumite tari.

Dar una dintre cele mai semnificative schimbari se manifesta in maniera in care se conduc afacerile, in
special in maniera de â conduce si gestiona pietele si in modalitatea de a face comert.
Comertul electronic descrie maniera in care tranzactiile au loc prin intermediul
retelelor, cu precadere prin Internet. Este procesul de vanzare cumparare electronica de
produse, servicii si informatie. Anumite aplicatii de comert electronic, de exemplu,
vanzarea cumpararea de actiuni prin Internet cunoaste o crestere foarte rapida. Spre
exemplu, in ziua cea mai ocupata a anului 2004, Amazon.com a primit 2,8 milioane
comenzi versus 2,1 milioane intr-o zi similara a anului 2003. Dar comertul electronic nu
este legat doar de vanzare si cumparare, este legat si de comunicare, colaborare si
descoperire de informatie electronice. Este, de asemenea, legat de e-learning, egovernment
si mult mai mult. Comertul electronic va avea un impact asupra unei parti
semnificative a afacerilor pe intreg globul, afectand afacerile, profesiile si desigur
populatia.

Comertul electronic de-a lungul timpului

Comertul este unul dintre domeniile care a descoperit potentialul tehnologiei
informatiei. Inca de la inceput, el s-a folosit de inovatiile si avantajele acestui domeniu.
Anii ‘50-‘60
Primele aplicatii aparute pe piata, odata cu aparitia primelor sisteme de
transmitere a datelor in anii '50 - '60, au fost bazele de date. Avand in vedere
complexitatea crescanda a operatiilor din cadrul unei companii, acestea s-au orientat spre
implementarea unor sisteme de gestiune, exemplul clasic fiind oferit de sistemul de
rezervari din cadrul companiilor aeriene. Cu toate acestea, oportunitatile folosirii
informatiilor electronice au fost complet ignorate. De abia la inceputul anilor `70,
companiile aeriene au inceput sa aprecieze importanta enorma a sistemului de rezervari
prin computer pentru vanzarile de bilete si pentru componenta de marketing.

Anii `70
Pe langa sistemul de rezervari computerizat, anii `70 au constituit fundamentul
pentru sistemul de informatii bursiere electronice. Cu toate acestea, primul sistem
complet automat de tranzactii bursiere a fost operabil si pus in folosinta de abia in 1977,
la Toronto. Pe langa acesta, primele automate bancare care ofereau servicii mai complexe
decat simpla transformare a banilor dintr-un cont bancar, in numerar, erau instalate in Statele Unite.

Legatura directa cu tranzactiile comerciale si institutiile financiare a aparut odata cu instalarea primelor
sisteme de transfer electronic al fondurilor in magazinele alimentare si statiile de benzina. In acelasi
timp, cutiile postale electronice si sistemele de conferinta, oferite de Compuserve, au facut
teleshopping-ul posibil, cu toate ca acesta va cunoaste o explozie mult mai tarziu, odata cu aparitia, la
sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80, a sistemelor de teletext si Videotex.
Acesta din urma a devenit o platforma importanta pentru aplicatiile de tip teleshopping, in diferite
domenii cum ar fi: turismul, serviciile bancare si divertismentul.

Anii '80
In anii `80 marile companii au inceput sa-si formeze retele proprii, care sa
faciliteze schimbul de informatii la distanta, pentru a realiza o mai buna comunicare intre
toate filialele lor si chiar cu furnizorii si partenerii de afaceri. La inceput, formatul acestor
mesaje era stabilit pe baza intelegerii bilaterale, dar odata cu anii '80 acest proces denumit
"Schimb de date electronice"5 (SDE) a inceput sa transmita informatii intr-o forma
standardizata si universal acceptata, fapt care a usurat procesul de obtinere a informatiilor
intre companii, astfel incat hartia a fost aproape eliminata.
Anii `80 sunt, de asemenea, punctul de plecare al extinderii conceptului de bursa
electronica, altadata referitor numai la pietele financiare, la o gama mai variata de bunuri
si servicii, in special metale pretioase, produse agricole si petrol brut. In aceeasi perioada
apar primele retele cu valoare adaugata, care astazi, datorita extinderii globale asigura
baza serviciilor comerciale mondiale.

Anii '90
Anii '90 sunt caracterizati printr-o acceptare larga a comertului electronic si o
continua standardizare a SDE. Nevoile de comunicare sunt in continua crestere si
extindere peste granitele geografice, mai ales datorita posibilitatii folosirii tehnologiilor
multimedia. Multi comercianti si furnizori de computere experimenteaza cataloage de
comanda a produselor prezentate si descrise pe CD-ROM. Cu ajutorul proiectului
EUROTOP, industria europeana de turism distribuie deja brosuri de calatorii multimedia
prin agentiile de turism. Automatele bancare nu mai pot fi folosite exclusiv pentru
servicii financiare, ci au devenit adevarate chioscuri electronice ce pot fi folosite pentru
rezervari la hoteluri, inchirieri de masini etc.

Anii 2000
Anii 2000 sunt anii globalizarii6, ai integrarii comunicatiilor si dezvoltarii fara
precedent a tehnologiilor inteligente. Se remarca o scadere puternica a costurilor
Internetului ceea ce a determinat si va determina in continuare determina o crestere a
numarului de utilizatori. Astazi comertul electronic si e-businessul strabat o perioada de
conolidare in care entuziasmul pentru noile tehnologii si idei este acompaniat de o
deosebita atentie asupra strategiei, implementarii si profitabilitatii. In plus, se recunoaste
din ce in ce mai pregnant faptul ca e-businessul are doua parti, nu este doar tehnologie, ci
este si comert.

Comertul electronic – concepte, definitii

Pentru a explora si a estima impactul socio-economic al comertului electronic,
este esential ca acest concept sa fie definit. La fel ca in cazul multor altor noi servicii,
acest lucru nu este simplu de realizat, deoarece definitiile intalnite in diverse surse
bibliografice difera semnificativ. Unele dintre ele includ toate tranzactiile comerciale si financiare care se
deruleaza pe cale electronica, inclusiv schimbul electronic de date,transferul electronic de capital si
toate activitatile legate de cartile de credit/debit.

Altele limiteaza comertul electronic la vanzarile cu amanuntul catre consumatori, tranzactiile si platile
derulandu-se prin intermediul retelelor deschise (cum ar fi Internetul).
Prima grupa de definitii se refera la o serie de forme ale comertului electronic (dintre care unele exista
de cateva decenii) si care deruleaza zilnic activitati valorand trilioane dolari. Cea de-a doua grupa, are in
vedere o forma mai restransa a comertului electronic ea existand de aproximativ cinci ani si are
interpretari mult mai modeste. De aceea vor fi prezentate in cele ce urmeaza o serie de definitii, care se
bucura de o larga acceptiune din partea specialistilor.
Din punct de vedere stiintific7, comertul electronic este definit ca fiind "o
tehnologie moderna de a face afaceri, ce se adreseaza nevoilor organizatiilor,
comerciantilor si consumatorilor de a reduce costurile tranzactiilor o data cu
imbunatatirea calitatii bunurilor si serviciilor si cresterea vitezei de livrare. Termenul
poate fi folosit si in cazul utilizarii retelelor de computere, pentru cautarea si regasirea
informatiilor pentru suportul deciziei umane sau institutionale".

Din punct de vedere pragmatic manifesta importanta si alte concepte si modalitati

de definire. Intre acestea, un interes deosebit prezinta urmatoarele:
-toate activitatile efectuate on-line, cu scopul de a starni interesul consumatorilor
inaintea vanzarii si de a asigura suportul consumatorilor dupa vanzare", data de
revista Internet Computing;
-tranzactii comerciale ce au loc in cadrul unor retele deschise", data de Organizatia
Europeana pentru Comert si Dezvoltare;
-a forma reteaua vasta de mici companii, agentii guvernamentale, mari corporatii si
intreprinzatori individuali intr-o singura comunitate ce ofera posibilitatea de
comunicare unul cu altul, prin intermediul computerelor", data de Centrul pentru
Resurse de Comert Electronic;
-a face afaceri on-line. Aceasta include cumpararea produselor, via servicii on-line si
Internet, precum si schimbul de date electronice, unde computerul unei institutii se
informeaza si transmite ordine de cumparare computerului unei alte companii", data
de Computer Desktop Encyclopedia;
-tranzactii comerciale utilizand proceduri de procesare automata combinate cu
proceduri automate de schimb de informatii"', data de NIST Computer Systems
Laboratory;
-tehnologiile comertului electronic includ toate formele de tranzactionare electronica,
transmiterea de mesaje electronice, schimbul de date electronice (SDE), transferul
electronic de fonduri (TEF), posta electronica, cataloage electronice, baze de date
electronice, servicii electronice de stiri si informatii, state de plata electronice, alte
forme de comunicare electronice (FCE), acces on-line la servicii prin intermediul
Internetului si alte forme de transmitere a datelor electronice in scopuri comerciale"
data de raportul „Electronic Commerce for Small to Medium Sized Enterprises” al
Universitatii Monash din Australia;

-comertul electronic se refera in general la toate formele de tranzactii ce au legatura

cu activitatile comerciale, derulate la nivel de firma, sau cu cumparatorii, care se
bazeaza pe procesarea si transmisia de informatii sub forma digitala, incluzand text,
sunet si imagini” (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica – OECD -,
1997)8;
-comertul electronic reprezinta realizarea pe cale electronica a activitatilor
comerciale. Se bazeaza pe procesarea si transmiterea electronica a datelor incluzand
text, sunet si imagini. Cuprinde diverse activitati, incluzand comercializarea
electronica a produselor si serviciilor, livrarea prin retea a bunurilor, transferul
electronic de capital, comertul electronic cu actiuni, trimiterea electronica a foilor de
expeditie, marketingul direct si service-ul in garantie si post-garantie. Implica atat
produse (de uz casnic, de uz medical) cat si servicii (informative, financiare, juridice);
activitati traditionale (sanatate, educatie) si activitati noi (mall-uri virtuale)”, data de
Comisia Europeana, 19979;
-comertul electronic reprezinta realizarea activitatilor comerciale, care presupun
schimburi de valori prin intermediul retelelor de telecomunicatii.” (Observatorul
European pentru Tehnologiile Informatiei – EITO, 1997)10;
-comertul sustine o intreaga gama de activitati – design-ul produselor, realizarea lor,
publicitatea, tranzactiile comerciale, reglarea conturilor - realizate prin intermediul
retelelor de calculatoare” (Consiliul pentru Promovarea Comertului Electronic in
Japonia – 1996)11;
-activitatea comerciala bazata pe Internet care va revolutiona de asemenea comertul
cu amanuntul si marketingul direct. Consumatorii vor putea cumpara de acasa o gama
larga de marfuri de la producatori si comercianti cu amanuntul din intreaga lume. Ei
vor putea vedea aceste produse prin intermediul televizoarelor sau calculatoarelor,
accesa informatiile despre ele, vizualiza modul in care produsele se pot combina cu
altele, comanda si plati, toate acestea de acasa (Biroul Executiv al Presedintelui
S.U.A., 1997)12;
-un termen larg care descrie activitatile comerciale si transferul electronic de date ce
le sunt asociate”. Mai departe se afirma ca „scopul comertului electronic este de a
contopi reteaua vasta a firmelor mici, agentiilor guvernamentale, corporatiilor mari si
a distribuitorilor independenti intr-o singura comunitate, dispunand de capacitatea de
a intercomunica fara cusur prin intermediul oricarei platforme de calcul”, data de
Centrul pentru Resursele Comertului Electronic;
-in sensul cel mai larg, comertul electronic poate insemna orice forma de utilizare a
tehnologiilor electronice in orice aspect al activitatii comerciale”, data de
Administratia Nationala pentru Telecomunicatii si Informatii (NTIA) din S.U.A..
Aceasta utilizeaza o definitie mai larga decat cea precedenta, include si consumatorul
final a carui participare se materializeaza prin cumparaturile electronice pe care le
efectueaza;

-termenul de comert electronic este folosit si pentru a descrie utilizarea infrastructurii

informationale in vederea realizarii urmatoarelor functii:
_ aducerea unor produse pe piata (de exemplu, cybermarketingul);
_ intalnirea cumparatorilor cu vanzatorii (de exemplu vadurile comerciale
electronice, magazinele virtuale, transferul electronic de mijloace banesti);
_ achitarea unor obligatii fata de stat (colectarea electronica a taxelor si
impozitelor);
_ livrarea unor bunuri electronice (de exemplu, informatia).

Intr-un sens mai restrans, comertul electronic cuprinde comertul intre firme si cel cu
consumatorii desfasurate prin intermediul mediilor electronice. Cel mai ingust sens este acela care
limiteaza comertul
electronic la tranzactiile cu consumatorii finali, care presupun un sistem electronic de plati.
Fiecare din definitiile prezentate este expansiva, incluzand nu numai tranzactiile
comerciale dintre vanzator si cumparator dar si activitatile adiacente care fac posibile
aceste tranzactii. Nevoia unor astfel de definitii este reflectarea evolutiei deosebit de
rapide a comertului electronic din ultimii 10-15 ani.

In varianta actuala, comertul electronic poate fi definit14 ca fiind procesul de

vanzare, cumparare, transfer si schimb de produse, servicii si/sau informatie prin:
intermediul retelor de calculatoare, incluzand Internetul.

Comertul electronic poate fi

definit pornind de la urmatoarele perspective:

- Comunicatiile – Prin prisma comunicatiilor, comertul electronic

reprezinta livrarea de bunuri, servicii, informatie sau efectuarea de plati
prin retele de computere sau prin alte mijloace electronice.

- Comertul, schimbul – Din perspectiva comerciala, comertul electronic

ofera posibilitatea vanzarii si cumpararii de produse, servicii si
informatie prin intermediul Internetului si prin intermediul altor servicii
online.

- Procesul de business – Din perspectiva procesului de business, comertul

electronic este modalitatea de a face afaceri in mod electronic, procesele
de business avand loc prin intermediul retelelor electronice,
substituindu-se astfel proceselor fizice de business cu informatia.

- Serviciul – Prin prisma serviciului oferit, comertul electronic este un

mijloc care indeplineste dorinta guvernelor, firmelor, consumatorilor si
managementului de a reduce costurile serviciului, in acelasi timp
imbunatatindu-se calitatea relatiei cu clientul si viteza de livrare a
serviciului.

- Procesul de invatare – Din aceasta perspectiva, comertul electronic

asigura educatie si training online in scoli, universitati si alte organizatii,
incluzand diverse afaceri.

- Colaborarea – Din aceasta perspectiva, comertul electronic este baza

colaborarii inter si intraorganizationale.

- Comunitatea – Din perspectiva comunitatii, comertul electronic ofera un

loc unde membri diverselor comunitati pot invata, tranzactiona si
colabora.

Comertul electronic este adesea confundat cu termenul de e-business. Multi vad

termenul comert ca fiind doar o descriere a tranzactiilor conduse intre partenerii de
business. Daca aceasta definitie este luata in considerare termenul de comert
electronic este foarte ingust. De aceea multi utilizeaza in schimb termenul de ebusiness.
E-businessul cuprinde o definitie mai larga a comertului electronic, si se
refera nu doar la cumpararea vanzarea de produse, servicii dar si la servirea
clientilor, colaborarea cu partenerii de business, e-learningul si tranzactiile
electronice dintr-o organizatie.

Tipuri de comert electronic

Intranet. Intranetul este o retea a unei organizatii sau a unui guvern care
utilizeaza instrumentele Internetului, cum ar fi: browser-ele Web si
protocoalele Web. Un alt mediu computerizat este Extranetul, ce utilizeaza
Internetul pentru a lega diversele retele Intranet.

Comertul electronic - trecere in revista

Comertul electronic este unul dintre cele mai importante aspecte al
Internetului. Permite oamenilor sa cumpere instantaneu, fara interdictii in
ceea ce priveste timpul si distantele. La orice ora din zi si din noapte, fiecare
dintre noi se poate conecta online si poate achizitiona orice are nevoie.
Ecommerce-ul ofera posibilitatea consumatorului de a comanda bunuri si
servicii prin intermediul Internetului, fara a fi nevoit sa foloseasca
mijloacele traditionale (telefon, fax, mail).

Termenul de e-commerce include toate suporturile ce tin de aceste tranzactii cum ar fi comenzile, plata
prin
carti de credit, livrarea electronica a produsului (cand este cazul) etc.
Fie ca este vorba de o firma mica, fie de un mamut, solutiile pentru
integrarea uneia sau altuia pe cea mai mare retea mondiala exista.
De-a lungul timpului, s-a trecut de la o atitudine statica (simpla prezentare a
firmei) la o atitudine dinamica, de integrare a activitatii firmei pe Internet,
tinandu-se cont de uriasul potential pe care il asigura acesta. Prezentarile gen
catalog, oricat ar fi fost de atractive, nu reuseau sa atraga decat intr-o mica
masura banii in afacerea celor care se "afisau" pe Internet.

Trebuia trecut la o alta forma de organizare pe Internet.

Si astfel s-au creat doua planuri de lucru. O fata interactiva a firmelor reprezentata de siteul oficial, in
care
vizitatorul se plimba prin fata exponatelor, ca intr-un magazin, dupa care, in
momentul in care s-a hotarat asupra unui produs, un simplu link ii
desfasoara pe monitor o comanda pe care trebuie sa o completeze, si
tranzactia este 90% facuta; mai ramane ca programul sa valideze
informatiile cartii de credit si produsul ajunge in scurt timp in posesia
clientului.

In ultimii ani3, o mare parte din atentia acordata comertului

electronic a rezultat din cresterea spectaculoasa in nivelul activitatii si
evaluarea pietei a B-to-C, cum ar fi Amazon.com sau eBay.

In anumite privinte, felul spectaculos al acestor fenomene a intunecat imaginea ecommerce-

ului pentru ca a determinat multi abservatori sa incerce sa
extrapoleze viitorul comertului electronic doar in tendintele comertului
electronic de tip B-to-C. Acesta a fost cea mai gresita dintre toate etapele
comertului electronic, chiar si in cele mai dezvoltate piete electronice B-to-
C.
Comertul electronic poate fi comparat cu trapezul in care increderea
este vitala. Atat la trapez, cat si in comertul electronic increderea se bazeaza
pe trei piloni: increderea in mediu, (franghii, trapez / siguranta retelei, pe de
o parte , versus instrumentele legale, siguranta tranzactiilor, Internetul, pe de
alta parte), increderea mutuala reciproca intre parteneri (coechipieri la
trapez, pe de o parte si partenerii de afaceri/negociatori, pe de alta parte) si
ultimul, dar nu cel de pe urma, increderea in sine.

Comertul electronic este un domeniu foarte divers, implicand o serie

de activitati, diferite organizatii si tehnologii.

Exista, de asemenea, o serie de aplicatii ale comertului electronic.

Pentru a folosi aceste aplicatii,
companiile au nevoie de informatie, infrastructura si servicii suport
corespunzatoare. Aplicatiile comertului electronic sunt realizabile prin
intermediul infrastructurii sale si cu ajutorul a cinci categorii de factori
(piloni ai comertului electronic).

Acestia sunt4:
- Oamenii – Vanzatori, cumparatori, intermediari, specialisti in
sisteme informatice, angajati de tot felul si alti participanti care
acopera o zona importanta de suport pentru comertul electronic;

- Politica publica - Problemele legale si alte reglementari, cum ar

fi protectia confidentialitatii datelor, taxarea, ce sunt determinate
de guverne. Ca parte a politicii publice este si problema
standardelor tehnice, care sunt stabilite de guvern sau de catre cei
din industria de profil mandatati sa legifereze aceste standarde;

- Marketingul si promovarea – Ca orice alta activitate, comertul

electronic are nevoie de suportul marketingului si al publicitatii.
Acesta este important in special in tranzactiile online B2C, in
care, de cele mai multe ori, cumparatorii si vanzatorii nu se
cunosc;

- Serviciile suport - O serie de servicii sunt necesare pentru a

sprijini comertul electronic. Acestea variaza de la crearea
continutului unui site pana la efectuarea de plati si a comenzilor
de livrare;

- Parteneriatele de afaceri – Joint-venture-urile, schimburile si

parteneriatele de afaceri de diverse tipuri sunt foarte comune in
comertul electronic. Acestea apar frecvent pe canalul de
distributie constand in interactiunile dintre companie si
furnizorii, clientii si alti parteneri ai sai.

Infrastructura comertului electronic descrie hardware-urile, softwareurile

si retelele utilizate in comertul electronic Toate aceste componente
necesita, desigur, si o buna practica de management. Aceasta inseamna ca
organizatiile trebuie sa planifice, organizeze, motiveze, stabileasca strategia,
si sa remodeleze procesele, astfel incat sa-si optimizeze afacerea, utilizand
modelele si strategiile comertului electronic.

Clasificarea comertului electronic

In prezent asistam la un nou mod de a face afaceri, electronic,
utilizand diverse retele si Internetul. Mii de companii, de la companii de
vanzare cu amanuntul pana la spitale, si-au mutat activitatea integral sau
partial online. In general, comertul electronic este fie business-to-consumer
(B2C), fie business to business (B2B). In tranzactiile B2C, tranzactiile
online se fac intre companii si consumatori individuali, cum ar fi
achizitionarea unui computer de catre o persoana de la dell.com. In
tranzactiile B2B, companiile fac tranzactii online cu alte companii
(exemplu: firma dell cumpara electronic componente pentru proprii
furnizori. De asemenea, firma dell colaboreaza electronic cu partenerii sai
(comert electronic) si se preocupa sa asigure o buna relatie cu clientii
(eCRM).
Pentru scopuri practice si analitice este relevanta urmatoarea
tipologie, folosita in perioada de inceput a comertului electronic.
Principalele trei categorii de agenti ce pot fi implicati in aceasta activitate
fiind: intreprinderile, indivizii si guvernele.

Tipuri de comert electronic

O buna parte a comertului electronic, observat de-a lungul anilor de
inceput, se refera la comertul intre intreprinderi si indivizi (de tipul
Amazon.com) si este in general cunoscut sub denumirea de ‘business to
consumer” sau pe scurt B-to-C. Un alt tip, este tipul de comert electronic
care a fost folosit intre intreprinderi, companii (ex. Producatori si
subcontractori sau intre firme de echipamente si clientii lor de tipul ”Cisco”)
si este cunoscut sub denumirea de „business to business” sau B-to-B.
Ultimul, dar nu cel din urma, este comertul electronic utilizat intre guverne
si entitati publice, pe de o parte, si afaceri, pe de alta parte, in contextul
procurarii publice de marfuri. Acest ultim tip este numit „business to
government” sau B-to-G.

Materialele de specialitate consultate au scos in evidenta ca, pe de o

parte B-to-C a atras mai multa atentie datorita dezvoltarii rapide in
economia S.U.A. Totusi B-to-B este aria care are cea mai mare expansiune a
comertului electronic, aceasta deoarece este vorba de comertul international.
In acelasi timp, aceasta reprezinta aria pe care tarile in dezvoltare ar trebui
sa o considere prioritara, ca posibila sursa de integrare in economia
informationala globala. Al treilea tip de comert electronic, B-to-G poate fi,
de asemenea, o sursa majora de eficienta si experienta pentru tarile in
dezvoltare.

Participand in mod direct la tranzactiile comertului electronic,

guvernele isi pot dovedi eficienta in aria de achizitii publice
(guvernamentale), cat si nivelul de cunostinte practice in utilizarea
tehnologiilor comertului electronic. In acest proces, cooperarea si respectul
intre sectorul privat si cel public poate fi scos la iveala in mod semnificativ.
Modul in care intreprinderile, administratiile si indivizii au folosit
comertul electronic a contribuit la construirea climatului necesar de
incredere.

Daca un asemenea climat este stabilit, comertul electronic nu este

privit ca o afacere riscanta, ci este o experienta bine pregatita, sigura si
“vrajita”. Increderea (in sistem, in partener si de sine) este elementul vital ce
va permite comertului electronic sa creasca rapid si sanatos si va deveni un
adevarat motor pentru dezvoltarea globala.
In prezent, cea mai comuna clasificare a comertului electronic este
aceea dupa natura tranzactiilor sau interactiunilor dintre participanti. Se
disting urmatoarele tipuri de comert electronic:

- Business-to-Business (B2B) - Toti participantii in comertul business-tobusiness

sunt fie companii, fie alte organizatii. De exemplu, cateva din
aplicatiile folosite de compania Dell si Mark & Spencer implica tranzactii
B2B in relatia cu proprii furnizori. Astazi peste 85% din volumul comertului
electronic este B2B;

- Business-to-Consumer (B2C) – Comertul electronic business-to-consumer

include tranzactiile de produse si servicii cu amanuntul de la companii catre
cumparatorii individuali. Cumparatorul ce achizitioneaza produse si servicii
de la firma Dell online sau de la Amazon.com este un consumator tipic
(consumer) pentru comertul electronic de tip B2C. Acest tip de comert
electronic este cunoscut si sub numele de e-tailing;

- Business-to-Business-to-Consumer (B2B2C) – In comertul electronic de

acest tip, o companie pune la dispozitia unui client, tot companie, produsele
si serviciile de care are nevoie. Clientul companie, la randul lui, le pune la
dispozitia propriilor clienti, fara a adauga insa nici o valoare. Un exemplu de
B2B2C este o companie care plateste AOL pentru a furniza pentru angajatii
sai accesul la Internet. Astfel, fiecare angajat primeste accesul la Internet
fara sa plateasca, separat, direct catre AOL.

Un alt exemplu este vanzarea de la vanzatorul cu ridicata catre vanzatorul cu amanuntul care la randul
lui
furnizeaza produsele consumatorului final (wholesaler-to-retailer-toconsumer),
cum ar fi liniile aeriene sau companiile de turism care furnizeaza
servicii turistice partenerilor de afaceri (bilete de avion, camere la hotel).
Acesti parteneri de afaceri (agentiile de turism) vand mai departe serviciile
turistice catre clientii finali. Un alt exemplu (regasit si in studiul de caz 1)
este compania Godiva care vinde ciocolata direct catre clientii companiei.

Clientii pot apoi sa ofere ciocolata drept cadou propriilor angajati sau
propriilor consumatori. In literatura de specialitate, de multe ori, termenul de
B2B include si B2B2C;

- Consumer-to-Business (C2B) - Aceasta categorie include consumatorii

individuali care folosesc Internetul pentru a vinde produse si servicii catre
companii sau alti consumatori individuali care cauta vanzatori dispusi sa
negocieze pentru produsele si serviciile puse in vanzare. Priceline.com este
un exemplu bine cunoscut pentru a ilustra acest gen de tranzactii C2B;

- Consumer-to-Consumer (C2C) – In categoria C2C, consumatorii

tranzactioneaza direct cu alti consumatori. Exemplele de comert electronic
consumer-to-consumer includ persoanele individuale care isi vand online
casele, masinile, proprietatile sau alte bunuri. De asemenea, publicitatea
online pentru serviciile pe care le ofera o persoana, vanzarea pe Internet a
cunostiintelor si expertizei intr-un domeniu sunt alte exemple de C2C;

- Peer-to-Peer Applications – Tehnologia „peer-to-peer” poate fi utilizata

atat in comertul electronic C2C cat si in comertul electronic B2B si B2C.
Aceasta tehnologie permite computerelor pereche legate in retea sa acceseze
aceleasi fisiere de date si sa le proceseze in acelasi timp. De exemplu, intr-o
aplicatie de acest gen, in comertulC2C, persoanele pot schimba electronic
muzica, video, programe, si alte bunuri digitale;

- Mobile Commerce - Tranzactiile de comert electronic si alte activitati

conduse in parte sau integral intr-un mediu wireless sunt cunoscute sub
denumirea de mobile commerce sau m-commerce. De exemplu,
consumatorii individuali pot folosi Internetul (accesat prin telefonul mobil)
pentru a-si plati datoriile catre banca sau pentru a comanda o carte la
Amazon.com. Multe dintre aplicatiile m-commerce implica aparatura
mobila. Daca aceste tranzactii au drept tinta indivizii dintr-o anumita locatie,
la un anumit moment, ele se numesc location-based commerce sau lcommerce.
Multi definesc m-commerce-ul ca fiind totalitatea tranzactiilor
efectuate de catre indivizi in afara casei sau locului de munca. Aceste
tranzactii pot fi facute prin sistemele wireless si wireline;

- Intrabusiness e-commerce – Categoria comertului eletronic intrabusiness

include toate activitatile interne dintr-o organizatie care presupun schimburi
de bunuri, servicii, informatie intre diversele sale unitati, divizii,
departamente si indivizi. Activitatile pot varia de la vanzarea produselor
organizatiei catre angajati, la training online. De regula, comertul electronic
intrabusiness este realizat prin Intraneturi si portaluri de corporatie;

- Business-to-Employees (B2E) – Categoria business-to-employees este o

subcomponenta a categoriei intrabusiness in care companiile livreaza
servicii, informatie sau produse propriilor angajati.

O categorie majora in cadrul acestul tip de comert este categoria angajatilor „mobili” (ca exemplu
sugestiv – reprezentanti de zona). Suportul comertului electronic dat acestei
categorii de angajati poarta numele de B2ME (business-to-mobile
employees);

- Collaborative Commerce – Cand diversi indivizi sau grupuri comunica sau

colaboreaza online atunci sunt angrenati in comert colaborativ sau ccommerce.
De exemplu, parteneri de afaceri aflati in locatii diferite pot sa
colaboreze la designul unui produs, utilizand „screen sharing-ul” sau pot sa
conduca inventare online sau sa faca impreuna previziuni privitoare la
cererea produselor proprii pe piata;

- Nonbusiness e-commerce – Un numar din ce in ce mai mare de institutii

nonbusiness cum ar fi institutiile academice, organizatiile nonprofit,
organizatiile religioase, organizatiile sociale si agentiile guvernamentale
utilizeaza comertul electronic pentru a reduce cheltuielile sau pentru a-si
imbunatati propriile operatii si servirea clientilor.

- E-learning - In e-learning, trainingul si educatia formala sunt furnizate

online. E-learningul este utilizat pe scara larga de catre organizatii pentru
trainingul angajatilor (numit e-training) si practicat de asemenea intens la
universitati, asa numitele universitati virtuale;

- Exchange-to-Exchange (E2E) - Desigur, un schimb descrie o piata publica

electronica cu multi vanzatori si cumparatori. Dupa cum se intampla in
comertul B2B, este logic ca schimburile sa fie conectate unele cu altele.
Comertul electronic E2E este un sistem formal care conecteaza doua sau
mai multe schimburi intre ele, cu acces deschis publicului larg.

- E-government – In comertul electronic e-government, o entitate

guvernamentala cumpara sau furnizeaza bunuri, servicii sau informatie de
la/catre diverse companii(business-uri) (G2B) sau de la/catre cetateni (G2C).

Modelele de afaceri folosite in comertul electronic

Internetul a devenit un canal de comert cu o putere incontestabila in
a facilita si creste vanzarile unei game din ce in ce mai largi de produse si
servicii.

In litertura de specialitate se identifica urmatoarele modele de

afaceri incluse in comertul electronic:

- magazin electronic (e-shop);

- aprovizionare electronica (e-procurement);

- magazin universal electronic (e-mall);

- piata unui tert (3rd party marketplace);

- comunitati virtuale (virtual communities);

- furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert

electronic (value chain service provider);

- platforme de colaborare;

- brokeraj de informatii si alte servicii.

Magazin electronic - Magazinul electronic este gestionat de catre o

companie pentru marketingul si vanzarile propriilor produse sau servicii.
Minimal, contine catalogul de produse/servicii, cu descrieri tehnice si
comerciale pentru fiecare pozitie de catalog.
Catalogul este descris intr-un limbaj (html, html dinamic, java etc.) interpretabil de browserele de web.
Descrierile produselor/serviciilor sunt gestionate, in general, de un sistem
general de baza de date (SGBD). Varianta medie include facilitati pentru
preluarea comenzilor (prin e-mail sau forme interactive), iar varianta extinsa
cuprinde si posibilitatea efectuarii on-line a platii (prin carti de credit sau
alte metode electronice). Motivatia principala a crearii magazinelor
electronice este atragerea unui numar mai mare de clienti, fara ca distanta sa
mai constituie un impediment. Aceasta este cea mai scurta cale spre o
prezenta globala a unei companii. Castigurile provin din reducerea costurilor
de promovare si vanzare, precum si din marirea vanzarilor.

Aprovizionare electronica - Pentru procurarea bunurilor si

serviciilor, marile companii si autoritatile publice organizeaza licitatii. Prin
publicarea pe web a specificatiilor ofertei scade atat timpul, cat si costul de
transmisie, mai importanta fiind totusi marirea considerabila a numarului de
firme care iau cunostinta in timp util despre licitatie, ceea ce conduce in
final la marirea concurentei si deci la scaderea pretului.

Magazin universal electronic - Magazinul universal electronic

reprezinta o colectie de magazine electronice, reunite sub o umbrela
comuna, de exemplu o marca bine cunoscuta. In general accepta o metoda
de plata comuna, garantata. Un exemplu este Electronic Mall Bodense
(www.emb.ch), care ofera intrare in fiecare magazin individual.
Piata unui tert - In acest caz, se apeleaza la o „interfata utilizator”,
pentru catalogul de produse al companiei, interfata ce apartine unui tert (in
general, un furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta interfata unica
pentru mai multi producatori de bunuri devine cunoscuta cumparatorilor,
fiind atasata unor canale de informatii accesate frecvent (de exemplu, un
buton de acces din cel mai popular jurnal electronic).

Comunitati virtuale - Valoarea cea mai importanta a unei

comunitati virtuale este data de catre membrii sai (clienti sau parteneri), care
adauga informatiile proprii peste un mediu de baza furnizat de companie.
Fiecare membru poate oferi spre vanzare sau poate adresa cereri de
cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al comunitatii
virtuale presupune plata unei taxe.

Furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comert

electronic - Furnizorii de servicii sunt specializati pe functii specifice, cum
ar fi asigurarea logisticii, plata electronica sau expertiza in managementul
productiei si stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau
a unei cote procentuale.

Platforme de colaborare - Platformele de colaborare cuprind un set

de instrumente si un mediu informational pentru colaborarea intre companii.
Acestea pot adresa functii specifice, cum ar fi conceptia sau proiectarea in
colaborare (de exemplu, proiectantii unui nou autoturism din compania A,
colaboreaza cu proiectantii de motoare din compania B si cu proiectantii de
cabluri de acceleratie din compania C). Castigurile provin din
managementul platformei (taxa de membru sau taxa per utilizare) si din
vanzari de instrumente specializate (pentru design, workflow sau
management de documente).

Brokeraj de informatii si alte servicii - Au aparut o multime de

servicii care adauga valoare masei de informatii disponibile in retelele
deschise sau provenind din sistemele de afaceri integrate, cum ar fi
furnizarea de cataloage de clienti clasificati pe profile, vanzarea de
oportunitati de afaceri, sfaturi pentru investitii, consultanta in domenii
specializate. O categorie speciala o constituie serviciile de incredere
furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele electronice.

Functiile webului
Incepand din anii ’80 Internetul si WWW-ul s-au dezvoltat in ritmul
aparitiei nevoilor utilizatorilor si s-a creat astfel un cerc vicios, o acoperire a
nevoilor utilizatorilor conducand la aparitia altor nevoi ce trebuie satisfacute,
internetul si Web-ul adaptandu-se la acestea, pentru ca apoi ciclul sa se repete.
Ca in cazul oricarei evolutii, exista persoane care accepta ideea de nou si
persoane care sunt impotriva utilizarii unei inovatii. Internetul si Web-ul s-au
dezvoltat de la momentul aparitiei – atingand forma pe care o au in prezent –
intr-un timp foarte scurt si au aparut imediat si argumentele impotriva si in
sprijinul utilizarii acestora1, fundamentate in cea mai mare parte pe cercetari
psihologice si pe cercetarea in timp a evolutiei acestui sistem. In aceste conditii
se pot identifica foarte usor functiile Internetului si ale Web-ului, atat aspectele
pozitive cat si cele negative.

Functia de comunicare
Internetul a aparut ca raspuns la nevoia de comunicare si a devenit acum
cel mai practic instrument in acest sens, datorita vitezei prin care are loc
transmiterea datelor cat si costurilor extrem de reduse. Prin Internet se anuleaza
limitele temporale si spatiale si astfel are loc, in acelasi timp, o interactiune intre
persoane si o integrare in anumite medii, in care altfel accesul ar fi fost
imposibil. Se creeaza astfel o comunitate eterogena uriasa in care comunicarea
cu persoane din diferite medii este imediata.

Pentru a-si sustine punctul de vedere, un american a decis ca tot ce ii trebuie pentru a duce o viata
normala
este un calculator conectat in permanenta la Internet...n.a.

FUNCTIILE WEB-ULUI

Tipurile de site-uri preferate in general de utilizatorii de Internet sunt

motoarele de cautare, portalurile si site-urile diferitelor comunitati. Cele mai
vizitate site-uri sunt Yahoo, MSN, AOL, media de accesare a unui astfel de site
fiind de 1 ora si jumatate. De asemenea, foarte cautate sunt site-urile ce ofera
posibiltati telecomunicationale si servicii de Internet – 70% din utilizatorii de
Internet, aproximativ 72 milioane, accesand frecvent astfel de site-uri. Traficul
in aceasta categorie este in continua crestere, ritmul fiind mai rapid decat cel al
traficului in motoarele de cautare si portaluri. Acest succes se explica in primul
rand prin acordarea accesului gratuit la serviciile de e-mail. Astfel se explica
preferintele utilizatorilor pentru site-uri ca Yahoo! si MSN si pozitia importanta
pe care acestea o detin in comertul electronic.
Previziunile arata ca pentruperioada urmatorilor 5 ani, traficul utilizatorilor de Internet se va dubla
anual.
Functia de comunicare este indeplinita de posta electronica
(e-mail – electronic mail) prin care transmiterea corespondentei de orice natura
– audio, video, text, combinate – se face mult mai rapid si mai ieftin decat in
modul traditional si este si mai sigura. Se identifica tot in cadrul Internetului
grupurile de Chat prin care dialogul are loc aproape instantaneu, iar participantii
este posibil sa nu se cunoasca. Din punct de vedere al functiei de comunicare, se
poate spune ca este reprezentata cel mai bine prin aceste grupuri de Chat, dar
comunicare prin mediul Internetului realizeaza si organizatiile care creeaza siteuri
– comunicare cu potentialii clienti sau cu cei deja existenti.

Functia educativa
Desi nu a aparut de foarte multa vreme, potentialul educational al
Internetului nu a ramas neidentificat. Astfel, in cele mai multe dintre tarile
vestice si in special in Statele Unite, ocupa un rol important in educare, mai ales
pentru cei care traiesc in zone izolate si pentru care constructia de scoli ar
insemna cheltuieli mult mai mari. Pe de alta parte, dezvoltarea tehnologiei nu
reprezinta solutia pentru problemele educationale, dar modul creativ de utilizare
a acestui instrument aduce motive in plus pentru stimularea dorintei de
cunoastere – in special la copii, accentul punandu-se pe lucrul in echipa.

Functia distractiva
De cele mai multe ori, pentru novici, utilizarea Internetului reprezinta
mai mult o chestiune de nevoie decat de placere. S-a stabilit ca Internetul,
datorita numarului mare de utilizatori, reprezinta unul dintre cele mai eficiente
si in acelasi timp ieftine instrumente pentru publicitate,. Pentru a atrage din ce
in ce mai multi utilizatori, era necesar ca petrecerea timpului pe Internet sa fie
in aceeasi masura distractiva si utila. In timp, facilitatilor clasice ale acestui
instrument li s-au adaugat altele noi, cu rol distractiv. Din aceasta cauza, cei mai
multi dintre „consumatorii” Internetului petrec timp in retea de placere. Un rol
important il au si aici grupurile de Chat. Mai sa nu uitam ca nu in toate tarile
sunt acceptate jocurile de noroc, asa ca Internetul devine o adevarata „mina de
aur” datorita faptului ca utilizatorii pot accesa de oriunde, iar „baza” se afla cine
stie unde pe glob.

Functia de transfer, transport

Aceasta functie se leaga de posibilitatile oferite de Internet pentru
deplasarea de fisiere ce contin informatii de la un calculator la altul. Informatiile
transferate pot fi cele in forma text, dar si video, audio etc. In prezent, datorita
dezvoltarii comertului electronic, aceasta functie creste in importanta. Pot fi
transportate filme, dar si muzica sau soft-uri.

Functia comerciala
Functia comerciala se reflecta in suportul pe care il ofera Internet-ul
comertului. Mai mult, dezvoltarea de aplicatii pentru licitatiile on-line
(guvernamentale sau individuale) cat si formele de marketing pe Internet vin sa
completeze functia comerciala a Internet-ului.
O tranzactie comerciala se bazeaza in primul rand pe comunicarea intre
vanzator si cumparator. Astfel, tranzactia comerciala nu este doar un schimb
produse/servicii – bani, ci ea implica si anumite particularitati lingvistice si
sociale. Comertul este guvernat de reguli sociale (indiferent de cultura
comportamentul vanzatorului este diferit de cel al cumparatorului) si de reguli
lingvistice (anumite cuvinte, gesturi si tonuri ce au intelesuri specifice intr-o
tranzactie comerciala).

Comertul online este inca nou, avand reguli specifice pe care participantii
trebuie sa invete sa le respecte. Cele mai mari responsabilitati in asigurarea unui
bun comert electronic le au creatorii si proprietarii paginilor de web ce
promoveaza acest tip de comert, intrucat buna intelegere a mesajului si crearea
unei atmosfere de incredere depinde de acestia.

Analizand comportamentul cumparatorului se observa trei puncte esentiale

ce il definesc: decizia de a cumpara, efectuarea platii si transferul dreptului de
proprietate asupra produsului achizitionat. Tot ceea ce contravine bunei realizari
a acestor actiuni pericliteaza tranzactia.

Cumparatorul se confrunta mai intai cu o multitudine de posibilitati,

dintre care el va selecta doar una – si anume acea oferta ce inspira cea mai mare
incredere, dar in acelasi timp este si avantajoasa in raportul calitate/ pret.
Increderea este elementul determinant al efectuarii unei cumparari on-line.
Pentru aceasta este necesar ca elementele trnzactionale sa fie simple si sa
ofere siguranta platii. Acesta este dealtfel, unul dintre motivele pentru care
comertul electronic nu s-a dezvoltat in aceeasi masura ca si Internetul.
Vanzatorul – ca cea de-a doua parte a unei tranzactii comerciale, are cu
totul alte prioritati in varianta online, clientul, individul si satisfacerea cerintelor
personale ale acestuia nefiind o prioritate pentru el. Astfel, clientii sunt
reprezentati prin numarul de accesari al site-ului, un trafic crescut insemnand in
mod automat si sporirea veniturilor ce rezulta din aceasta forma de comert. Rolul
vanzatorului uman este redus la zero, clientii fiind intampinati si tratati
nediferentiat de aceleasi mesaje. In schimb, eforturile acestuia se indreapta spre
popularizarea marcii, dar si spre recunoasterea segmentului de piata interesat si
crearea unui design adecvat acestuia.

Cercetarile efectuate de Visa Canada arata ca 85% dintre detinatorii de

carduri nu intentioneaza sa efectueze tranzactii online, in mare parte datorita
fraudelor si securitatii reduse a acestor tipuri de tranzactii. Fraudele ce au loc in
comertul electronic nu ii afecteaza numai pe cumparatori, ci si pe vanzatori. O
ancheta realizata de Cybersource2 arata ca 45% din distribuitorii ce isi
comercializeaza produsele si serviciile atat in forma traditionala, dar si online
inregistreaza pierderi mai mari in cea de-a doua varianta, in vreme ce 39%
afirma ca pierderile sunt egale in amandoua situatiile. Pe langa aceste pierderi,
apar si costuri suplimentare legate de comisioanele si taxele bancare, costuri de
audit si returnari de fonduri.

Totusi, fraudele asupra cartilor de credit au dus la dezvoltarea industriei

cardurilor inteligente3 si a portofelelor electronice, acestea din urma fiind de fapt
softuri care inmagazineaza si directioneaza informatiile personale necesare
pentru incheierea tranzactiilor online. Statisticile arata ca vanzarile aceasta
industrie au crescut de la 500 milioane USD in anul 2000, la 5,7 miliarde USD in
2001, pentru ca la sfarsitul anului 2002 sa atinga cifra de 20 miliarde USD.
Activitatea hackerilor care da un element de nesiguranta tranzactiilor
virtuale, a dus la aparitia semnaturii electronice. Aceasta reprezinta o
succesiune de biti ce identifica in mod unic un utilizator si este absolut necesara
pentru incheierea tranzactiilor prin intermediul comertului electronic.
In Romania, Legea semnaturii electronice nr. 455/2001 a fost publicata in
Monitorul Oficial nr. 847/ 28 decembrie 2001, deschizand companiilor de soft
oportunitatea furnizarii de servicii de certificare a documentelor electronice.
Furnizorul semnaturii electronice4 trebuie acreditat de o autoritate de
reglementare care pentru moment este suplinita de MCTI. Acreditarea unei astfel
de companii este conditionata printre altele si de depunerea unei garantii bancare
de 500 000 euro. Compania dobandeste in schimb dreptul de a vinde semnaturi
electronice impreuna cu certificatele care garanteaza identitatea emitentului, si
deci, valabilitatea juridica a documentului. Documentele parafate cu o semnatura
electronica au valabilitate juridica in instanta.

Clientul va primi din partea furnizorului de semnatura electronica doua

chei: una privata la care are doar el acces, si una publica la care are acces in
principiu orice utilizator de Internet. Un document criptat si semnat cu cheia
privata nu va putea fi citit de destinatar decat daca acesta are cheia privata. In
plus, daca in timpul transferului a fost modificat continutul documentului,
semnatura va fi alterata, iar deschiderea documentului va deveni imposibila.
InOccident, pretul unui astfel de serviciu variaza intre 10 USD – pentru variantele
cele mai simple, si cateva mii de USD pentru versiunile foarte sofisticate.
In Romania exista deja aplicatii care folosesc semnatura electronica.

De exemplu compania SoftNet ce a creat aplicatii de Home Banking pentru trei

banci : Banc Post, Robank si Eximbank, pe platforma IBM Lotus/Domino Notes
ce inglobeaza si semnatura electronica. Costul unei astfel de aplicatii cumparate
de la banca si data spre utilizare clientilor se ridica la aproximativ 100 USD.
Cu ajutorul semnaturii electronice, tranzactiile financiare online au loc in
conditii sporite de siguranta. Romania este inca la inceputul implementarii
acestui tip de tranzactii care insa in SUA spre exemplu, au aparut de cativa ani.
Graficul urmator este relevant pentru descrierea evolutiei tranzactiilor finaciarbancare
electronice in timp.
Aceasta urmeaza o linie ascendenta, ceea ce poate
presupune, ca in timp in Romania se va inregistra aceeasi evolutie favorabila.
www.cybersource.com

Despre calitatea site-urilor

Recomandarile privind site-ul in general

Pentru site-urile din domeniul comercial, trebuie avut in
vedere, cel putin teoretic (deocamdata), ca utilizatorii trebuie sa aiba
avantajul unei protectii consistente a consumatorului, indiferent de
locul de achizitie a produselor. In acest sens, se remarca necesitatea
unei coordonari internationale privind formularea de reglementari in
legatura cu desfasurarea comertului electronic.
In prezent, se recomanda ca site-urile de pe Internet sa asigure
in mod voluntar protectia consumatorului, in mod real, cel putin cu
un minimum de conditii, indiferent de locul de origine al site-ului.
In activitatea de pe Internet s-au remarcat o multitudine de
probleme, ca de exemplu nelivrarea produselor sau obstructia in
despagubirea clientilor, ceea ce impune aparitia unei terte parti care
sa controleze desfasurarea acestei activitati. Acest mecanism trebuie
sa acopere toate organizatiile care desfasoara activitati comerciale pe
Internet, mecanism care trebuie sa fie usor accesibil, "prietenos",
rapid si recunoscut de toate partile, inclusiv de guvernele nationale.
 Elemente ce privesc informatiile oferite de site
Relativ la continutul site-ul, trebuie sa remarcam ca exista o
sumedenie de elemente care trebuie avute in vedere pentru a putea
desfasura o activitate eficienta dar si morala.
Informatiile obligatorii ce trebuie sa se regaseasca in site (mai
ales in cele comerciale) sunt:

1. Informatii despre furnizor

Site-ul trebuie sa ofere informatii detaliate despre furnizor
sau/si distribuitor precum si locatia geografica (originea) a acestora.
Astfel trebuie sa se evidentieze:
=numele organizatiei producatoare si/sau distribuitoare (care
de cele mai multe ori nu sunt acelasi lucru cu adresa de
Web);
=adresa exacta a acestora, telefonul, e-mail;
=tara in care organizatia este inregistrata;
=daca este posibil numarul de inregistrare (din Registrul
Comercial, de exemplu) al licentei sau autorizatia de
functionare;
=informatii de contact

2. Informatii despre livrare

Site-ul trebuie sa ofere informatii clare pentru consumator
despre tarile in care se efectueaza livrarea produselor inainte de a se
procesa comanda.
Informatiile despre livrare este bine sa se regaseasca chiar in
Home Page si sa fie actualizate permanent.

3. Informatii despre pret

Pretul este un element esential si de aceea site-ul trebuie sa
afiseze pretul total (cu toate taxele incluse) inainte de a se efectua
comanda. In pret trebuie evidentiate si taxele de livrare (transport).
Aceste elemente sunt foarte importante, mai ales in cazul in care siteul
se adreseaza clientilor din alte tari si apar diferente din distantele
diferite, diferente care pot mari mult pretul total.
Este important si sa se asigure conversia pretului in moneda
locala (doar 25% din totalul site-urilor asigura conversia). Desi acest
lucru nu este dificil, ii asigura clientului informatii importante in
luarea deciziei de cumparare.

4. Termene si conditii de livrare

Termenele si conditiile de livrare sunt elemente care ofera
informatii importante despre renuntarea la achizitie, plata, termenul
de livrare precum si modalitatile de rezolvare a diferendelor dintre
parti. Toate aceste elemente trebuie prezentate clientului clar, mai
inainte de a se completa comanda. Retailer-ii trebuie sa includa in
continutul site-ului aceste elemente, care vor evidentia clar termenele
si conditiile mai inainte de a fi procesata comanda sau cel putin un
link catre pagina unde exista acestea, care sa preceada confirmarea.
Elementele din aceasta categorie trebuie sa fie diferentiate de
alte informatii astfel incat clientii sa fie asigurati din punctul de
vedere al legalitatii contractului.

Termenele si conditiile de livrare trebuie prezentate si intr-o

forma usor de printat pentru a asigura clientului posibilitatea de a se
referi la ele in viitor.

5. Legea aplicabila
In general, consumatorii internationali considera ca legea care
guverneaza tranzactia ar trebui sa fie aceea a tarii consumatorului
(aceea cu care acesta este familiarizat). Acest aspect este controversat
si se dezbate mult asupra lui. Unii dintre retaileri stipuleaza in
contract legea care este aplicabila, dar acest lucru nu este unanim
acceptat.
Totusi, daca vanzatorul mentioneaza ca legea aplicabila este
cea a tarii sale si nu cea a clientului (a tarii de rezidenta a clientului),
acest lucru trebuie sa ii fie evidentiat clientului clar si fara
ambiguitati.
In cazul in care clientul este de acord cu acest lucru, acesta nu
trebuie privat de protectia consumatorului din tara sa. Clientul
trebuie sa aiba dreptul de a face plangeri in tara sa.

6. Procesul de comanda
Ca urmare a elementelor ce preced incheierea contractului,
procesul de finalizare a acestuia trebuie sa fie expus clar clientului.
Retailer-ul trebuie sa ii mentioneze clientului unde va fi completat
contractul si cum va avea acces la acesta.

In elaborarea site-ului, trebuie utilizat un proces pe trei

niveluri (trei click-uri) pentru efectuarea comenzii on-line, care sa
asigure lipsa oricarei ambiguitati in efectuarea comenzii.
Cele trei niveluri sunt:
1. Clientul isi exprima intentia de a cumpara
produsul/serviciul (de exemplu adaugarea sa in cos - "shopping
cart");
2. Clientul are posibilitatea de a lua la cunostinta de toate
detaliile comenzii (fara a trece de la o pagina la alta) si de a confirma
ca acestea sunt corecte;
3. Clientul este de acord sa mearga mai departe si va avea
posibilitatea de a citi termenele si conditiile de livrare. Trebuie sa fie
clar ca s-a ajuns la nivelul final al incheierii contractului.
Designul site-ului trebuie sa ii ofere consumatorului si
posibilitatea de a anula comanda imediat (inainte de a parasi procesul
de comanda).

Elementele ce privesc legalitatea termenelor si conditiile

contractului trebuie prezentate clientului potential mai inainte de
finalizarea comenzii. Orice alte termene sau conditii care nu au fost
prezentate clientului nu sunt valabile (decat in masura in care acesta
le accepta).

In finalizarea contractului, clientul trebuie avizat printr-o

confirmare a faptului ca s-a efectuat preluarea comenzii sale.
Toate elementele ce privesc contractul si celelalte informatii
adiacente trebuie sa fie printabile (de catre client).

7. Confidentialitatea datelor
Toate site-urile trebuie sa aiba o politica clara si usor de
inteles relativ la confidentialitate. Aceasta trebuie sa includa
urmatoarele:
_ Nu se vor cere decat informatiile absolut necesare si
rezonabile pentru desfasurarea tranzactiei.
_ Consumatorul trebuie sa cunoasca modul in care
informatiile sunt adunate, de ce si cum vor fi folosite acestea.
_ Consumatorul trebuie sa aiba dreptul de a refuza cererea
de informatii ulterioare (informatii cerute de catre vanzator sau
organizatii adiacente)
_ Trebuie sa existe o persoana din cadrul organizatiei care
sa raspunda de protectia datelor, persoana de care clientii trebuie sa
aiba cunostiinta
_ Clientii trebuie sa aiba posibilitatea de a modifica sau
corecta informatiile despre ei
_ Organizatia nu trebuie sa furnizeze informatii despre
clienti unei terte parti.

8. Securitatea tranzactiei
Site-ul trebuie sa informeze asupra securitatii tranzactiei.
Aceste informatii trebuie prezentate intr-o forma clara si usor de
inteles. Clientul trebuie asigurat ca se gaseste intr-un mediu sigur.
Clientii trebuie informati despre drepturile lor si raspunderea pentru
pagubele ce pot aparea dintr-o tranzactie frauduloasa.

9. Cookie-uri
Cookie* contine informatii sau un identificator unic care este
plasat pe computerul clientului ( sau al celui care acceseaza site-ul)
ce ajuta site-ul sa isi aminteasca preferintele sau caracteristicile
acestuia. Ele sunt utilizate si pentru a memora parole sau alte
informatii, pentru a construi un profil al utilizatorului, pentru a
urmari ce pagini sau ce site-uri au fost vizitate. De cele mai multe ori
acestea sunt privite cu suspiciune si se considera ca afecteaza
confidentialitatea.
Site-ul trebuie sa aiba o politica clara in privinta acestora,
informand despre utilizarea lor si despre ce se intampla daca le
resping.

10. Returnarea produselor

Clientii trebuie sa aiba dreptul de a returna produsele intr-o
perioada de timp specificata, fara a li se cere specificarea motivelor.
Toate site-urile trebuie sa aiba o politica clara in ceea ce priveste
returnarea produselor, care sa fie evidentiata inainte de comanda.
Informatiile despre cum se returneaza bunurile trebuie afisate
si trimise o data cu acestea la livrare.
Totodata clientii trebuie sa fie informati despre costurile pe
care le vor suporta in cazul returnarii produsului.
* sunt fisiere text

11. Plangeri
Site-ul trebuie sa contina informatii privind modul in care se
pot face plangeri, care este procedura si pe cine sa contacteze precum
si modalitatea de raspuns. Consumatorii trebuie sa cunoasca si
modalitatile de rezolvare a diferendului in cazul in care nu se ajunge
la un acord intre parti.

12. Informatii despre desfasurarea contractului

Retailer-ii trebuie sa asigure informatii despre situatia
executarii comenzii, ca de exemplu:
=informatii despre articolul solicitat (daca este sau nu in
stoc)
=daca articolul nu este in stoc, data cand se va afla in stoc
=o data ce comanda a fost efectuata, se va trimite o
confirmare
=o notificare a momentului cand marfurile au fost expediate
precum si data cand se asteapta sa soseasca.

13. Livrarea marfurilor

Vanzatorii trebuie sa arate clar data cand marfurile se asteapta
sa ajunga pentru ca beneficiarul lor sa le primeasca, precum si

procedurile de urmat in cazul in care marfurile nu ajung la timp, dar

si drepturile clientului in acest caz.

14. Despagubiri

Site-urile trebuie:
_ sa ofere o politica de despagubire cat mai simpla;
_ sa ofere link-ul catre pagina unde se gasesc informatiile
legate de marfa;
_ sa clarifice care din costurile de returnare a marfii vor fi
suportate de client;
_ sa returneze banii cat mai repede si sa estimeze data cand
acestia vor ajunge in contul clientului;
_ sa spuna clientilor - din experienta relatiilor cu alti
clienti - ce probleme au intalnit in obtinerea
despagubirilor.

Evaluarea calitatii Site-ului

Proiectarea paginilor de web trebuie sa urmareasca respectarea
anumitor reguli, toate avand insa ca scop satisfacerea cerintelor si
necesitatilor utilizatorilor deci sa fie de calitate.

Elemente generale
Masura in care se indeplinesc necesitatile asteptate de
utilizatori, se refera in principal la buna functionalitate a paginii
accesate – incarcare rapida, navigare eficienta si simpla in interiorul
site-ului, dar si la designul si continutul acestuia – modalitatea de
prezentare a informatiilor, precum si la grafica si estetica generala ce
se reflecta prin imbinarea mai mult sau mai putin armonioasa a
culorilor cu mesajul transmis precum si particularitatile culturale care

influenteaza de asemenea in mod semnificativ intelegerea si

aprecierea site-ului.

Analiza functionalitatii
Promovarea produselor pe Internet prin intermediul paginilor
de web trebuie sa fie in primul rand functionala. Astfel, desi designul
nu are deloc o importanta minora, preocuparile creatorilor de site-uri
web trebuie sa se concentreze in primul rand pe obtinerea
functionalitatii, fara de care designul nu isi poate indeplini rolul. Prin
aceasta caracteristica, se urmareste ca informatiile necesare sa-i
parvina utilizatorului cat mai rapid, complet si eficient. Astfel,
functionalitatea este legata direct de timpul de incarcare a paginii,
navigarea in interiorul site-ului, dar si de elementele care ii confera
„identitate” pe Internet: adresa, titlu, fara de care site-ul nu poate fi
cunoscut si accesat.

Timpul de incarcare a paginii

Timpul de incarcare a paginii trebuie sa fie cat mai scurt.
Marea majoritate a utilizatorilor de Internet pot descarca informatiile
prezentate pe un site cu o viteza de 56 Kb/secunda. In conditiile in
care site-ul este foarte incarcat, are foarte multa animatie si sunet,
timpul de descarcare al acestuia creste foarte mult. Vizitatorii siteului
respectiv isi pot pierde rabdarea, si astfel, informatiile care le
sunt destinate nu isi ating scopul. Statisticile arata ca cele mai

vizitate pagini de web sunt cele ce ocupa sub 20 Kb, un exemplu in

acest sens constituindu-l site-ul Yahoo, care are numai cativa Kb.
Pentru a realiza acest lucru trebuie ca imaginile sa fie cat mai
mici posibil, insa sa ramana relevante pentru utilizator. De asemenea
trebuie luat in calcul si numarul de culori, intrucat exista posibilitatea
ca monitoarele sa nu permita vizualizarea culorilor introduse in
grafica. Numarul recomandat de culori este de 216, un numar mai
mare de culori utilizat intr-o imagine, ducand in mod automat la
cresterea numarului de Kb si implicit a timpului de asteptare pentru
incarcarea paginii.

Navigarea
Este de asemenea un element extrem de important ce
determina in mod hotarator interactiunea utilizator – informatii.
Pentru determinarea modului de navigare trebuie sa se aiba in vedere
urmatoarele probleme: utilizatorul trebuie sa stie in permanenta unde
se gaseste, unde poate sa mearga din punctul respectiv si unde a fost
deja. Este de presupus ca multi utilizatori vor accesa site-ul ca
urmare a folosirii unui motor de cautare sau urmaririi unor link – uri
din alte pagini de web si astfel, primul contact nu va fi cel cu pagina
de index a continutului site-ului. In acest caz, vizitatorul site-ului
trebuie sa realizeze imediat unde anume este in acel moment, care
este cuprinsul general al site-ului. Tebuie vazuta masura in care
utilizatorul are posibilitatea de a accesa orice domeniu l-ar interesa
din site, direct din locul in care se afla, fara a fi nevoit sa se intoarca
mereu la pagina de prezentare.

O alta cerinta ce trebuie analizata face referire la locurile unde

poate ajunge vizitatorul urmand diferitele link-uri din document.
Trebuie vazut daca utilizatorul sa stie exact unde fac trimitere aceste
legaturi, intrucat accesarea tuturor ar constitui o pierdere prea mare
de timp. Este absolut necesara explicarea concisa si cuprinzatoare a
continutului paginii de web catre care se realizeaza legaturi, pentru ca
utilizatorul sa poata gasi in cel mai scurt timp ceea ce este relevant
pentru el.

De asemenea, pentru ca utilizatorii sa nu fie nevoiti sa

memoreze toate legaturile accesate, este necesara marcarea acestora
intr-un mod uzual pentru utilizator. Astfel, de obiciei, se utilizeaza
doua culori: albastru pentru marcarea link-urilor neaccesate si violet/
purpuriu pentru cele deja vizitate. Utilizarea oricaror alte culori
creeaza confuzii, influentand negativ perceptia vizitatorilor asupra
site-ului. Este indicata utilizarea unei culori diferite care sa indice
posibilitatile de navigatie – de exemplu efect de schimbare a culorii
la trecerea cursorului peste optiunea din meniu. Informatiile trebuie
in asa maniera structurate, astfel incat utilizatorii sa gaseasca ceea ce
doresc din maximum 3 accesari de legaturi.

De asemenea, trebuie vazut daca toate legaturile functioneaza, ( legaturi care conduc catre
o pagina in constructie, sau catre o pagina inexistenta – in acest caz
aparand mesaje de eroare).
O alta problema de analizata legata de navigare o constituie
paginile lungi. Statisticile arata ca numai 10% din utilizatori
deruleaza ecranul pentru a vedea si restul continutului paginii, de
aceea toate optiunile de navigatie si informatiile esentiale trebuie
plasate in partea de sus a paginii.
In acest sens se va urmari:

- facilitatea navigatiei utilizatorilor, este recomandata

utilizarea unui motor de cautare in interiorul site-ului
pentru accesul rapid si direct al utilizatorilor la ceea
ce doresc;
- daca informatiile sunt modificate si aduse la zi in
permanenta, acesta fiind un indicator al preocuparii si
interesului companiei in oferirea a ceea ce este mai
bun clientului;
- daca paginile vechi ce nu mai au relevanta au fost
eliminate, pentru a nu se produce confuzii.
In ceea ce priveste stilul, trebuie vazut daca a fost mentinut in
tot cuprinsul site-ului, astfel incat utilizatorii sa se simta familiarizati
parcurgand paginile, indiferent de ordine. Derutarea acestora, prin
utilizarea mai multor stiluri este neplacuta in general, da senzatia de
dezordine, nesiguranta, incoerenta, ceea se va reflecta cu siguranta in
imaginea intreprinderii si a produselor promovate. Nu trebuie folosite
metafore, simboluri decat daca mesajul acestora este inteles de catre
absolut toti utilizatorii.

Titlul
Este foarte important numarul de caractere utilizate pentru
titlu. Spre exemplu, motorul de cautare Google* nu citeste un titlu ce
contine mai mult de 60 de caractere, in acestea fiind incluse si
spatiile. De asemenea este necesar ca titlul site-ului sa contina
cuvinte cheie referitoare la continutul acestuia, pentru ca motoarele
de cautare axate pe astfel de cuvinte sa-l poata afisa cat mai in fata pe
paginile cu rezultate. Este foarte bine cunoscut faptul ca rezultatele
cautarilor pot atinge numere impresionante de ordinul sutelor de mii
sau milioanelor, iar utilizatorii vor cauta numai ceea ce este afisat pe
primele pagini, acestia neavand nici timp nici rabdare sa cerceteze tot
spectrul de rezultate. Asadar, pentru a avea prioritate in domeniu,
este foarte important de analizat ce cuvinte cheie relevante pentru
utilizatori au fost utilizate in titlu. Astfel este indicat ca titlul sa fie
cat mai simplu si sa redea cat mai exact continutul paginii
respective. De multe ori utilizatorii sunt nevoiti sa introduca de la
tastatura adresele, de aceea acestea trebuie sa fie cat mai usor de
memorat, scurte, fara caractere speciale, si de preferat, sa fie scris
totul cu litere mici.
Designul
Analiza calitatii functionalitatii unei pagini de web nu este
suficienta insa; fara un design corespunzator, atentia nu poate fi
pastrata, iar informatiile prezentate sunt receptionate
necorespunzator. Asa cum s-a observat, prin functionalitate sunt
descrisi parametrii tehnici, constructivi ce tin de structura site-ului.
Analiza designului insa, se refera la continutul site-ului, atat la
grafica si tehnicile de imbinare a culorilor, cat si la modalitatea de
prezentare a informatiilor, a textului.

Textul
Este extrem de important in captarea atentiei, studiile
efectuate in legatura cu psihologia utilizatorilor de Internet, aratand
lucruri surprinzatoare. Astfel, reactiile acestora sunt total diferite in
fata celor doua medii de informare: monitorul si hartia. In primul caz,
numai 22% dintre intervievati au fost atrasi prima data de imagini; in
schimb aceleasi prezentari facute pe hartie au fost percepute mai
intai prin prisma imaginilor in 64% din cazuri. Aceasta diferenta de
perceptie poate fi explicata si prin faptul ca ocupand mai multa
memorie, imaginile necesita mai mult timp de descarcare, textul
ramanand astfel elementul cu un prim impact asupra utilizatorilor.
Este foarte important de cuantificat ca utilizatorii au fost nevoiti sa
deruleze textul†, acesta trebuind sa fi afisat in prima parte a
ecranului. In cazul in care textul este mai lung, acesta trebuie sa fie
negru pe fond alb mai putin stralucitor, iar culorile si imaginile ce il
insotesc sa fie cat mai neutre si neobositoare.
Analiza lizibilitatii se refera la marimea literelor care trebuie
sa fie suficienta pentru ca cititorul sa nu depuna efort in incercarea de
a percepe mesajul.
Lizibilitatea este strans legata de culorile utilizate pentru
fundal si caractere. Spre exemplu, utilizarea unui fundal galben pal
pentru un text obisnuit ce are caractere negre, contrasteaza mai putin
decat acelasi text pe un fundal alb stralucitor.

De asemenea, trebuie analizata utilizarea a mai mult de doua

tipuri de caractere pe ecran, intrucat acestea produc confuzii (pot fi
interpretate ca si cuvinte de legatura - linkuri); caracterele italice,
subliniate, ingrosate sunt mai greu de citit, de aceea nu se vor folosi
pentru bucati mari de text, ci numai pentru titluri sau sublinierea
anumitor concepte in cel mult doua randuri. Masura in care link –
urile sunt introduse in text incat sa nu fie prea apropiate si sa
deruteze. In utilizarea umbrelor daca este pastrata directia acestora,
cel putin pe aceeasi pagina, adica „sursa de lumina” sa ramana
aceeasi pentru toate caracterele si imaginile .

O alta dimensiune importanta a textului este stilul, care trebuie

adecvat mesajului. Prin stil se va intelege in acest context stilul
caracterelor, dar si modul de exprimare ce poate fi oficiala, formala,
prietenoasa, comica, romantica etc. Este de cuantificat si nivelul de
cunoastere a imaginii si mesajului ce se doresc a fi transmise, dar si a
pietei tinta a produselor promovate prin intermediul paginii de web,
caracteristicile acesteia: varsta, sex, educatie, cultura si aplicate
elementele corespunzatoare.

Culoarea
Analiza culorilor folosite, a combinatiilor si efectelor lor este
deosebit de complexa si se va referi la:

- Caracteristicile culorilor folosite (tonalitate, saturatie

si luminozitate)
- Modalitatile de perceptie a culorilor folosite
- Efectele psihologice ale culorilor utilizate
- Masura in care a fost avuta in vedere adaptarea la
specificul cultural (national)
Sunetul
Calitatea site-ului depinde si de masura in care sunetele
utilizate se incadreaza in specificul site-ului.

Analiza site-ului in totalitate

Desi nu exista un standard unic pentru evaluarea site-urilor de
Web ci diverse opinii am ales unul care este mai relevant.
Site-urile sunt evaluate utilizand un sistem de puncte
procentual pana la 100%, alcatuite din cinci caracteristici principale ,
fiecare cu un nivel de importanta.
1
2
3
4
…………………………..91 - 100%
…………………………..80 - 90%
…………………………..60 - 79%
………………………….. = < 60%
Functionalitatea (20%)
20
Accesibilitate
001. Compatibilitate cu browser-ul
002. Rezolutia minimua & maxima pentru monitor
003. Traducerea in mai multe limbi, adaptarea culturala, etc.
Viteza & Dimensiunea benzii
004. Dimensiunea generala a paginei si complexitatea acesteia
005. Media duratei de incarcare
006. Timpul de asteptare la prima reactie a utilizatorului
Calitatea HTML
007. HTML fara greseli
008. Modul de lucru al active x, rollover-urilor, applet-urilor, etc.
009. Titlul paginilor, descrierea acestora, cuvinte cheie, metatagurilor
010. Dependenta de Java & Javascript dependency si de imagini
Navigatia & Link-urile
011. Functionalitatea si claritatea navigtiei
012. Integritatea legaturilor
Legalitatea
013. Conceptia originala etc.
014. copyright-ul
015. Citatii corecte
2 - Design-ul (20%)
21
Grafica
016. simtul artistic
017. eleganta & sofisticarea conceptului
018. typografia & stilul literelor
019. Sinergia elementelor vizuale
Apropierea de utilizator
020. Usurinta in utilizare
021. Resurse si mijloace de ajutor
022. Functionalitatea interfatei
023. claritate & simplitate
Estetica & Frumusetea
024. Atractia vizuala
025. Aspectul profesional
026. Integrarea artistica
027. Armonia culorilor
Alinierea & Aranjarea in pagina
028. Aranjarea generala si utilizarea spatiului
029. complexitatea & calitatea tabelelor
030. Aspectul spatial
031. Utilizarea de linii etc.
Integrarea
032. Congruenta elementelor
22
033. Sincronizarea audio-vizuala
3 - Continut (20%)
Scop
034. Specificarea misiunii sau a scopului site-ului
035. Mesajul si exprimarea sa
036. Calitatea continutului si utilitatea acestuia
037. Motivatia reintoarcerii la site
Interactivitatea
038. Procesul interactiunii dintre vizitator si site
039. Facilitaati pentru membri
040. Liste de e-mail,newsletters, newsgroups, chat, BB
041. Alte servicii oferite
Procesul Informational
042. Claritatea, vizibilitatea functiilor
043. Accesul la informatii, facilitati privind cautarea, harta site-ului
Ortografia si gramatica
044. Gramatica, ortografia
045. Folosirea diacriticelor
4 - Originalitate (20%)
23
Inovatia si gandirea colaterala
046. Utilizarea de solutii deosebite
047. Aspecte inovative
Creativitatea
048. Originalitatea conceptiei
049. eleganta si stilul
Tehnologia
050. utilizarea - Java, DHTML, active X, advanced coding, XML,
CSS, peer to peer
051. compression technologies, RealPlayer, Flash, Beatnik
052. audio & video broadcast, utilizarea streaming media
053. Integrarea si functionalitatea bazelor de date
Distinctia
054. Rezonanta inmemorie
055. Impactul multisenzorial
5 - Profesionalism & Eficienta (20%)
Service-ul & Respectul fata de client
056. Usurinta contactului & viteza raspunsului
057. management sugestiilor, plangerilor etc
058. Politica de despagubiri
Valorile morale
059. Etica in afaceribusiness ethics, absence of "clever rorts"
24
060. Onestitatea reclamelor
061. Serviciile gratuite oferite
Componente avansate
062. Formatul WAP & WebTV
063. Utilizarea de harti interactive
064. Pagini generate dinamic si active

Estetica site-ului

Textul si structurarea sa

Textul
In contrast cu textele narative, cele de prezentare sunt scrise
pentru a-i informa pe cititori despre o anumita tema. Textele de
prezentare includ argumentatii, descrieri, noutati si instructiuni
procedurale. Au in comun cu textele narative structuri retorice, dar de
alta natura. Structura textului depinde de scopul acestuia dar s-a
demonstrat ca pentru cititori este mai familiar textul narativ pentru ca
prezinta fenomene reale, pe cand cele de prezentare nu aproximeaza
evenimente din viata reala, aceasta facandu-le mai greu de inteles.

Cand cititorii inteleg textul, ei construiesc diferite reprezentari

mentale, care reflecta ceea ce au citit. Una dintre aceste reprezentari,
reprezentarea de suprafata, contine exact cuvintele citite, tipul
literelor si dimensiunea acestora cat si informatiile primare.

Aceasta reprezentare este pe termen scurt, dureaza numai cateva secunde dupa
intelegerea textului, ceea ce explica de ce este dificila repetarea unei
propozitii cuvant cu cuvant, chiar si dupa o scurta perioada de timp
de la citire. O alta reprezentare, bazata pe text, este alcatuita dintr-o
retea de propozitii care descriu si expliciteaza continutul textului si
este construita pe masura ce textul este citit. Pe langa reprezentarile
de suprafata si pe baza de text, cititorul construieste o alta
reprezentare, care descrie situatia din text denumita model de
situatie.

Acest model contine reprezentari ale personajelor,

evenimentelor, actiunilor, organizarii spatiale si ale obiectelor
mentionate in text si se construieste pe baza cunostintelor cititorului.

Masura in care cititorii construiesc aceste reprezentari depinde

de mai multi factori. In primul rand de tipul textului, deoarece
cititorii au mai multe cunostinte privind subiectele naratiunilor decat
cele prezentate in descrieri, putand crea modele de situatii complete
pentru acestea. Un alt factor care influenteaza nivelul reprezentarii
este scopul cititorului – in sensul ca, daca o persoana citeste textul
pentru a-l intelege, atunci este accentuat modelul de situatie, dar,
daca textul este citit pentru a fi retinut, este accentuata reprezentarea
pe baza de text.

Un element important in construirea reprezentarilor il

constituie atentia intr-un anumit moment, ea fiind baza memoriei de
lucru, care poate fi definita ca sursa pentru structurarea si depozitarea
produselor partiale ale intelegerii. Memoria de lucru, printre altele,
furnizeaza resursele pentru identificarea semnificatiei cuvintelor, dar
serveste si ca loc de depozitare a rezultatelor acestui proces.
Resursele memoriei de lucru variaza in functie de varsta si de
cunostinte (cititorii adulti au reprezentari mai clare decat incepatorii).
Intelegerea unui text sau a unei teme depinde si de
cunostintele in domeniu pe care le are cititorul, care sunt depozitate
in memoria pe termen lung, sub forma unor blocuri de informatii.

Astfel, sunt stocate caracteristici ale unor obiecte, evenimente,

activitati sociale, dar si concepte abstracte (adevar, moralitate etc.) -
in anumite cazuri, informatiile se gasesc in numar mare si contin
anumite detalii (sunt deja formate imagini ale unor accidente,
petreceri), pe cand in alte cazuri acestea sunt rare si incomplete
(fisiunea nucleara). Intelegerea este facilitata de masura in care
subiectii detin informatii suficiente privind tema mentionata in text;
de acestea depinde procesarea celor obtinute prin citire.
Cand se prezinta subiectilor o secventa de elemente (propozitii, fraze),
acestea sunt percepute ca fiind dependente unele de altele si facand
parte dintr-un tot. Relatiile care se formeaza intre aceste elemente pot
fi imediate si, in acelasi timp, dependente de alte portiuni de text.

Asemenea relatii se pot forma si intre segmente largi de text care nu

sunt consecutive. Cand subiectii citesc un text, intelegerea acestuia
depinde de integrarea frazelor intr-o reprezentare. Pentru ca aceasta
sa se poata realiza, textul trebuie sa fie coerent. Propozitiile si frazele
reprezentate in contextul potrivit sunt procesate mai repede,
integrate mai bine in memorie si sunt considerate ca fiind mai
importante decat cele care sunt irelevante pentru context.
Structurarea textului
Indiferent de modul in care va evolua mediul Web, cea mai
mare parte a informatiilor existente acum in cadrul sau este sub
forma de text si, de aceea, modul in care acesta este perceput de
utilizator influenteaza semnificativ succesul unei pagini. Web-ul nu
este un mediu static, ca si nevoile utilizatorilor sai si din aceasta
cauza modul de prezentare a informatiilor trebuie sa se adreseze
tuturor. In plus, trebuie sa se tina cont de masura in care prezentarea
informatiilor afecteaza timpul de descarcare a paginii, dar si de tipul
acesteia – informatiile dintr-un site comercial trebuie prezentate
diferit de cele dintr-un site de e-banking. Astfel, corelatia dintre tipul
informatiilor si modul de prezentare a acestora este mentinuta.

Textul este alcatuit din caractere care pot fi litere, numere,

semne de punctuatie sau alte elemente speciale. In ceea ce priveste
literele, sunt utilizate atat majuscule cat si litere mici, in cazul carora
se identifica anumite elemente pe baza carora se face recunoasterea
lor (variatia formei, fata de un nivel mediu): elemente ascendente si
descendente care depasesc partea principala a literelor pe verticala –
in sus (l, t, b, d, f) si respectiv in jos (p, q, j, y, g). Se identifica astfel
o caracteristica a literelor pe baza careia utilizarea lor in anumite
cuvinte faciliteaza recunoasterea acestora de catre utilizatori.
O alta caracteristica o constituie fontul, stilul literei, dar si
dimensiunea acesteia.

Desi exista practic foarte multe fonturi care pot

fi utilizate, in cadrul textului Web standard aceasta utilizare este
limitata – inainte de utilizarea anumitor fonturi, trebuie sa se tina
cont de natura textului care este prezentat; in plus, inainte de
existenta Internetului, materialele tip text erau prezentate numai pe
suporturi fizice, iar utilizarea unor anumite fonturi putea fi dificil de
realizat sau foarte costisitoare – din acest motiv, se prefera fonturile
traditionale pentru zone de text standard, fonturile stilizate fiind
folosite numai pentru a evidentia informatiile mai importante.

Din punct de vedere al spatiului fizic ocupat, s-au identificat

doua tipuri de fonturi: proportionale – caracterele ocupa o suprafata
mica , atat cat este nevoie pentru a putea fi observate in totalitate – si
neproportionale – in care fiecare caracter ocupa aceeasi cantitate de
spatiu, indiferent de dimensiunea sa reala

1. Sunt preferate, in general,

cele proportionale, deoarece :
_ intr-un anumit spatiu pot fi incluse mai multe caractere;
_ textul este mai usor de citit deoarece cuvintele par sa
formeze o unitate in cadrul propozitiei.

Un alt element important il constituie aranjarea

(layout-ul) textului si o problema care apare in acest sens este
alinierea textului. Modul traditional il constituie alinierea la stanga,
partea dreapta a textului nefiind ordonata, dar sunt utilizate si textele
aliniate la dreapta. Layout-ul textului trebuie corelat cu asezarea in
pagina atat a butoanelor de navigare cat si a imaginilor si iconurilor,
un rol important avandu-l natura textului prezentat.
1 Nu este bine sa se utilizeze numai majuscule, indiferent de distanta dintre cuvinte,
deoarece textul este mai greu de citit, chiar daca este mai evident (n.a.).

In urma cercetarilor psihologice, s-a ajuns la concluzia ca in

functie de tipul textului trebuie stabilita si lungimea randurilor –
acestea nu trebuie sa depaseasca 70 de caractere si sa cuprinda in
medie 7-15 cuvinte; daca randul este prea scurt, frazele nu vor avea
continuitate, procesul de citire fiind intrerupt la fiecare trecere la
randul urmator, iar daca randurile sunt prea lungi cititorului ii va fi
greu sa revina la o anumita portiune in momentul intreruperii citirii.

Lungimea randului poate depasi insa valoarea optima, in

functie de distanta dintre randuri (cu cat aceasta este mai mare, cu
atat mai usor ii va fi cititorului sa identifice randul pe care se face
citirea), dar aceasta trebuie pastrata intre anumite limite si corelata cu
dimensiunea caracterelor2. Se poate stabili ca fiind variabila si
distanta dintre cuvinte si chiar dintre litere pentru a adapta
dimensiunea textului la spatiul destinat pentru prezentarea acestuia.
Elementele prezentate mai sus pot fi utilizate astfel incat
efectul lor sa evidentieze importanta informatiilor prezentate. In
functie de aceasta, elementele de text vor varia dimensional in sens
crescator – cu cat creste importanta, cu atat se va mari dimensiunea
caracterelor si distanta dintre ele.

Elementele de text se pot ierarhiza in functie de importanta si prin culoare: contrastul va fi cu

atat mai
puternic cu cat va creste nevoia de a evidentia informatiile cuprinse
in text.
Caracterele fiind mici si distanta dintre randuri mare, citirea va constitui un proces
monoton; daca si caracterele si distanta dintre randuri sunt mari, se va irosi spatiu pentru
prezentarea textului; daca spatiul este prea mic in comparatie cu dimensiunea literelor
imaginea va fi incarcata, ceea ce va face ca textul sa fie dificil de perceput (n.a.)

In cazul textelor lungi, pentru a evita monotonia si tinand cont

de faptul ca utilizatorii nu vor avea rabdare sa citeasca intregul
material prezentat pentru a identifica informatiile necesare, este bine
ca acestea sa fie impartite in zone de text mai mici, in paragrafe sau
sectiuni. Pentru ca textul sa nu para o masa compacta, chiar si
fractionat prin sectiuni, prima litera a primului cuvant este de multe
ori mai mare, ocupand chiar si doua randuri.

In designul traditional, s-a stabilit ca utilizarea judicioasa a

spatiilor albe usureaza citirea textului prin aceea ca ofera zone in care
utilizatorul isi poata odihni ochii. Unii specialisti sunt de parere ca
este nevoie de 40 –60% spatiu alb in cadrul unei pagini pentru ca
aceasta sa fie considerata optima din punct de vedere al usurintei
citirii textului. Dar aceasta teorie nu este unanim acceptata, multi
dintre cei implicati in designul paginilor de Web considerand aceste
procente ca fiind echivalente cu o irosire a spatiului de prezentare a
informatiilor si o modificare continua a ritmului in care utilizatorii
parcurg pagina.

In stabilirea modului de prezentare a textului in cadrul unei

pagini Web, trebuie luat in calcul modul in care vor fi preluate
informatiile de catre utilizatori: unii prefera sa obtina informatiile
prin citire directa de pe ecranul monitorului, dar altii prefera sa
imprime informatiile inainte de a le analiza. In aceste conditii, modul
de organizare a textului variaza semnificativ, in sensul ca, pentru cei
care doresc sa consume informatiile on-line, textul trebuie sa fie mai
rar, cu fonturi de dimensiune mai mare si divizat, in masura in care
acest lucru este posibil; pentru cei care prefera tiparirea textului
inainte de citire, acesta poate fi prezentat in orice mod, atata timp cat
se tine cont de contrast (din punct de vedere coloristic) si de
dimensiunea fonturilor, deoarece in cazul textelor tiparite usurinta in
citire este dependenta de factori variabili – de exemplu luminozitatea
mediului – care pot fi modificati de catre cititor (in plus, nu apar
radiatiile emise de ecranul monitorului care au un efect negativ
asupra ochilor, in timp, reducand capacitatile vizuale ale
utilizatorilor).

Multe site-uri furnizeaza acum, in afara textului online,

si variante pentru tiparire ale continutului.

Textul prezentat online este de doua ori mai scurt decat cel prezentat pe hartie (pentru
aceeasi suprafata de prezentare) pentru a compensa timpul pierdut
prin citire. In plus, s-a demonstrat ca exista o proportionalitate
inversa intre lungimea textului si numarul celor care il citesc in
totalitate, Cu cat textul depaseste mai mult fereastra de prezentare a
paginii (este nevoie de desfasurarea textului in jos) cu atat scade
numarul celor care citesc partea de sfarsit. De aceea, este bine sa se
utilizeze tehnica piramidei inverse4: concluzia este prezentata la
inceput, pentru ca apoi sa fie prezentate explicatiile si detaliile.
Utilizarea acestei tehnici jurnalistice elimina timpii morti si riscul ca
utilizatorii sa paraseasca site-ul.

Temperatura culorii
Toate culorile se pot imparti in doua categorii, in functie de
temperatura asociata: calde si reci.
Culorile reci sunt albastru, violet, indigo – asociate cu
elemente ca apa si aerul, cele calde – portocaliu, galben, rosu si maro
– asociate cu pamantul si focul. Aceasta teorie a culorilor calde si
reci sustine ideea ca tonurile calde sunt foarte usor de
remarcat,apropie spatiul, in vreme ce cele reci creaza senzatia de
spatiu, departare, distanta.

Contrastul simultan
Aceeasi culoare poate aparea ca fiind diferita in functie de
culorile care o inconjoara. Culorile nu pot fi privite decat impreuna,
in ansamblul pe care acestea il creeaza, astfel ca fiecare culoare este
influentata de culorile inconjuratoare.
Spre exemplu, zonele colorate se percep ca mai intunecate si
mai mici pe fundaluri deschise, in vreme ce aceleasi zone colorate, de
exact aceleasi dimensiuni vor aparea ca fiind mai luminoase si mai
mari. Patratele colorate de mai jos din cele doua zone au exact
aceleasi dimensiuni si culori. Se remarca aparenta modificare
dimensionala a acestora pe fundalul negru – apar mai mari, iar
culorile par mai stralucitoare si mai intense.
Inductia cromatica.

Culoarea poate aparea puternic modificata in functie de

culorile adiacente ce o inconjoara Acestea ii pot oferi aparent culorii
nuantele culorilor lor complementare. Culori sunt identice pot aparea
ca fiind diferite, iar cele diferite ca fiind identice, in functie de
culorile inconjuratoare, acest fenomen fiind denumit inductie
cromatica. Acest fenomen sporeste considerabil posibilitatile
designerului de creatie, insa in acelasi timp prezinta riscul ca
utilizatorul sa nu perceapa culorile in conformitate cu intentia
designerului.

Imaginea remanenta
Zonele puternic colorate si contrastante determina persistenta
imaginii acestora pe retina ochiului, dupa indepartarea stimulului
vizual, insa culorile acestei imagini remanente vor fi cele
complementare imaginii initiale.
Culorile intense, puternic contrastante induc foarte repede
senzatia de oboseala vizuala, manifestata prin distorsionarea
imaginilor datorita inactivitatii celulelor receptoare suprasolicitate.
Privind patratul rosu de mai jos timp de un minut si apoi mutand
privirea inspre alta imagine se va observa suprapunerea unui patrat
albastru – verde peste cea de-a doua imagine timp de cateva secunde.

Contrastul intre culori

Efectele psihologice ale culorilor
Culoarea trebuie sa fie adecvata mesajului si imaginii si in
acelasi timp este necesar sa fie inteleasa de toate culturile ce vor
utiliza site-ul. Culorile reci ca albastru si verde dau un sentiment de
stabilitate, incredere, de aceea sunt utilizate atat de des ca fundal, in
special in paginile de web ale companiilor ce doresc sa creeze
clientilor lor un sentiment de incredere. Culorile calde – rosu, galben
si portocaliu sunt mult mai agresive, insa atrag mult mai usor atentia,
de aceea este recomandat sa fie utilizate pentru sublinierea anumitor
mesaje, si nu ca fundal. Culorile utilizate pot influenta dispozitia,
mesajul site-ului. Spre exemplu, pentru obtinerea unei senzatii de
calm, seriozitate se pot utiliza nuante de albastru; daca se doreste
crearea unei impresii de jovialitate, energie tonurile de rosu,
portocaliu si galben sunt cele mai indicate.
Pentru ca o paleta de culori sa poata fi integrata in mod
corespunzator in pagina este nevoie de anumite culori de legatura ,
care pot fi nuante sau valori diferite ale luminozitatii sau saturatiei ce
apar accentuate de zone mici de culoare contrastanta.

Alegerea optima a culorilor are in vedere mesajul ce trebuie transmis si de

asteptarile utilizatorilor. Culorile trebuie utilizate pe alocuri,
niciodata mai multe decat sunt necesare pentru atingerea scopului de
transmitere eficienta a informatiilor.
De asemenea nu trebuie utilizate culori ce nu sprijina sau adauga valoare mesajului, iar stilul
trebuie pastrat in fiecare pagina a site-ului. Exista culori decorative
care ii confera un aspect estetic site-ului, creand o anumita atmosfera
si imprimandu-i acestuia un anumit stil, insa exista de asemenea,
culori functionale menite sa asigure perceptia corespunzatoare a
mesajului. Culorile intunecate au o influenta puternica asupra
spiritului; in urma cercetarilor si a experimentelor graficienilor s-a
ajuns la concluzia ca este recomandata utilizarea culorilor intunecate
in partea de jos a paginii. Psihologia culorii este una dintre cele mai
inexacte stiinte, dar in acelasi timp este una din cele mai populare si
puternice, aceasta trebuind privita intotdeauna prin prisma
particularitatilor culturale.

Pe langa aspectele fizice ale perceptiei culorilor, specialistii

incearca sa determine intr-un mod universal valabil semnificatiile
culorilor. Artisti, filosofi, cercetatori, au incercat sa clarifice acest
aspect referitor la culoare, dar concluziile la care au ajuns sunt
diferite. Dificultatea in atribuirea unor sensuri clare fiecarei culori in
parte este data si de aspectele culturale si religioase diferite, intalnite
in principal intre mentalitatea occidentala si cea orientala. In vest,
negrul este asociat aspectelor sumbre (moarte), pe cand in Orient – si
in special in Japonia – culoarea asociata acestor experiente este cea
alba, punctul de vedere al orientalilor situandu-se astfel la polul opus
punctului de vedere occidental.

Web-ul este insa un mediu international de comunicare si, de

aceea, trebuie avute in vedere toate aceste aspecte atunci cand se
utilizeaza culoarea in designul paginilor de Web. Este prezentata in
tabelul de mai jos asocierea culorilor cu anumite sentimente si trairi
(din punct de vedere al culturii occidentale).
Semnificatia culorilor
(dupa Powell T.A.)

Culoarea Asociata cu:

Rosu Caldura, greseala, oprire, agresiune, foc, indrazneala
Portocaliu Cald, tomnatic
Galben Veselie, insorit
Maro Cald, toamna, mizerie
Verde Invidie, prospetime, gelozie, noutate
Albastru Pace, tristete, apa
Mov Lux, regalitate
Negru Rautate, noapte, frica, moarte, doliu
Gri Batranete, ploaie
Alb Iarna, frig, inocenta, curatenie, puritate

Oamenii au diverse raspunsuri fiziologice, psihologice si

emotionale la vederea unei culori. Se stie ca nuantele de rosu, galben
si portocaliu – culori calde – evoca sentimente de bucurie, pe cand
culorile reci – albastru, verde, violet – produc senzatia de liniste si
calm. Sunt prezentate pe pagina urmatoare efectele culorilor in ceea
ce priveste modificarea dispozitiei psihice.

Desi este recomandata, utilizarea culorilor intr-o interfata

poate fi cauza unor probleme pentru persoanele cu deficiente vizuale,
si anume cei care nu diferentiaza culorile. In ceea ce priveste
utilizatorii computerelor, avand in vedere varstele variate ale
acestora, exista o gama foarte larga de abilitati vizuale, care trebuie
sa fie luate in considerare in designul paginilor de Web. In cazul Webului,
anumite culori sunt folosite in mod conventional, pentru a clarifica
anumite aspecte – de exemplu, link-urile au in mod initial culoarea
albastra, iar dupa „click-are” se transforma in mov pentru a semnifica un
drum parcurs – deci modificarea acestora ii poate indeparta pe utilizatori
prin incapacitatea de a prezenta clar informatiile semnificative din cadrul
interfetei.

Desi culorile prezinta efecte fiziologice si neuro-psihice multiple,

in cazul paginilor de Web acestea sunt diminuate. Accentul se pune pe
sublinierea anumitor informatii, desi de multe ori aceasta se realizeaza
chiar prin utilizarea incorecta a culorilor, pentru a crea un efect dramatic
in scopul atragerii atentiei. Acesta este si cazul paginilor de Web
publicitare si comerciale, in timp ce paginile de prezentare sunt
caracterizate de cele mai multe ori printr-un numar limitat de culori,
nu foarte intense si de cele mai multe ori organizate in pagina pentru
a nu-l obosi pe utilizator (in cazul unei perioade mai lungi petrecuta
in fata monitorului).

Cunostintele obtinute de-a lungul timpului despre sistemul

vizual uman au condus la formularea unor principii fundamentale
privind utilizarea culorii, indiferent de modul in care informatia este
prezentata, deci si in cazul computerului.

Aaron Marcus a stabilit noua legi privind utilizarea culorii:

1. Este de preferat utilizarea a maxim 3-7 culori;
2. Trebuie combinate corect culorile din centrul imaginii si cele
periferice;
3. Nu trebuie utilizate simultan culorile aflate la extremele
spectrului;
4. Culorile trebuie sa fie concordante cu semnificatia;
5. Trebuie utilizata aceeasi culoare pentru elementele situate in
aceeasi zona a imaginii;
6. Trebuie utilizate culori saturate pentru a atrage atentia;
7. Pe cat posibil trebuie utilizate forme similare pentru culori
similare;
8. Culoarea trebuie folosita pentru a evidentia informatiile
prezentate alb-negru;
9. Adoptarea aceluiasi sistem de utilizare a culorii in toate
paginile site-ului.

Totusi, aceste legi nu pot fi aplicate tuturor paginilor de Web

deoarece ar putea contrasta cu scopul acesteia. In cazul unui site de
Web publicitar, pentru a atrage atentia, este bine de folosit cat mai
multe culori si sunt recomandate animatiile, pe cand paginile site-ului
de prezentare a activitatii unei banci trebuie sa fie judicios
organizate, cu o paleta coloristica mai restransa, informatia trebuind
sa fie transmisa mai putin prin efectul contrastant al unei culori si
mai mult prin modul de structurare a informatiei.

O problema care apare foarte des este aceea a contrastului

insuficient intre elementele designului (de cele mai multe ori cand se
incearca realizarea unor diferente subtile din punct de vedere al
culorii intre elemente situate unul deasupra celuilalt sau unul langa
altul).

La polul opus contrastului scazut este cel exagerat: culorile

stralucitoare pe un fundal intunecat sunt mai usor de observat, dar
vor face pagina de Web impracticabila.
Utilizarea unor combinatii de culori socante, de multe ori in
combinatie cu animatia si nu culori tari pe un fundal neutru (alb sau
negru), va avea un efect puternic asupra utilizatorului, dar pe termen
lung va genera un raspuns negativ pentru site, prin comunicarea
ineficienta a informatiilor. In acelasi sens, trebuie tinut cont si de
faptul ca informatiile sunt cel mai bine reprezentate prin text si, prin
urmare, trebuie acordata o importanta mare prezentarii acestuia in
relatie cu fundalul si restul elementelor din pagina.
In ambele cazuri – de contrast scazut sau ridicat – cel mai
important este stabilirea de catre designer, pe baza testelor efectuate,
a modului cel mai potrivit de prezentare a informatiilor din pagina,
cu ajutorul culorilor.

Stabilirea culorilor care trebuie folosite in cazul unei pagini

Web trebuie facuta astfel incat sa existe o armonizare a elementelor
coloristice cu cele de navigare si cu prezentarea textului. Cateva
elemente caracteristice butoanelor de navigare si textului din punct
de vedere coloristic sunt prezentate in subcapitolele care urmeaza.
Trebuie tinut cont de faptul ca, prin culoare, se pot obtine efecte
puternice, dramatice, care trebuie corelate insa si cu tipul site-ului
din care pagina respectiva face parte. Chiar daca pagina este realizata
corect si impresioneaza, daca nu este potrivita scopului pentru care
site-ul a fost creat, ii va aduce acestuia prejudicii majore.
Pentru a simplifica activitatea de design, s-au stabilit principii
a caror aplicare va conduce la realizarea unor pagini de Web in care
informatia este prezentata clar.

Principii psihologice

1. Evitarea prezentarii alaturate a culorilor saturate, aflate la

extremitatile spectrului;
2. Albastru saturat trebuie evitat pentru scrierea textului, a
liniilor subtiri si pentru formele mici;
3. Evitarea situatiilor in care culorile alaturate difera numai
prin cantitatea de albastru pe care o contin;
4. Utilizatorii in varsta au nevoie de un nivel de luminozitate
pentru a putea distinge clar culorile;
5. Aparent, culorile se schimba pe masura ce se schimba
luminozitatea mediului;
6. Este dificila concentrarea asupra marginilor create numai
prin culoare;
7. Evitarea utilizarii culorilor verde si rosu in zonele extreme
(periferice) ale paginii (display–ului);
8. Este de preferat utilizarea combinatiilor de culori opuse pe
cercul cromatic (rosu-verde; portocaliu-albastru; galben-violet);
9. Trebuie evitata distinctia facuta numai cu o culoare (pentru
cei cu deficiente de vedere).

Principii perceptuale
1. Trebuie tinut cont de faptul ca nu toate culorile pot fi
percepute in aceeasi masura;
2. Luminozitatea si stralucirea pot fi observate clar numai pe
suporturi fizice; ele sunt alterate pe ecranul monitorului;
3. Culoarea fundalului poate altera perceptia culorilor din
planul apropiat;
4. Trebuie evitata aglomerarea de culori in zone reduse ca
suprafata.
Principii cognitive
1. Culoarea nu trebuie sa fie utilizata prea mult;
2. Elementele similare este bine sa fie grupate utilizand
acelasi fundal;
3. Culori similare (sau identice) semnifica intelesuri similare
(sau identice);
4. Luminozitatea si saturatia atrag atentia;
5. Modificarea culorii trebuie sa fie dependenta de importanta
informatiei;
6. Ordonarea culorilor este bine sa se faca dupa pozitia
spectrala;
7. Culorile calde si reci trebuie sa indice niveluri de actiune.
Utilizarea culorii este o conditie importanta pentru
maximizarea efectului prezentarii informatiilor, eficienta utilizarii
acesteia putand fi de multe ori cuantificata.

Sunetul
In functie de tema site-ului muzica, sunetul poate fi un
element foarte eficace de promovare. In acest caz, trebuie de
asemenea luati in considerare utilizatorii, asteptarile acestora in ceea
ce priveste site-ul si introdus sunet sau nu. Sunetul este util in siteurile
ce prezinta creatii de moda – muzica adecvata unor parade, siteuri
ce promoveaza diverse baruri, restaurante, muzica de un anumit
tip etc.

Utilizarea sunetelor poate fi optionala, dar trebuie avut in

vedere faptul ca sunetul va datermina o reducere a timpului de
ivcarcare a paginei, in acest caz trebuind folosit formatul midi.
De multe ori insa, tacerea este mai potrivita decat sunetul.
Foarte multi utilizatori acceseaza internetul din sali de Internet sau
birouri si multe calculatoare conectate la retea nu au unitati de iesire
pentru sunet. De aceea, accentul in design nu trebuie pus pe sunet.
Acesta este un instrument eficace de promovare a site-ului atunci
cand tema se conformeaza , stiind fiind faptul ca muzica, sunetul
sensibilizeaza in egala masura - uneori chiar mai mult, ca imaginea,
inducand anumite stari psihologice, favorabile transmiterii mesajelor.

Sistemele de navigare
Navigarea este un termen care descrie activitati simple, de la
primele tentative de explorare a mediului inconjurator ale unui copil,
pana la cele mai complexe care implica planificari si calcule
sofisticate. Intr-un sens restrans, navigarea reprezinta miscarea in
spatiu, dar intr-un sens mai larg include si miscarea virtuala intr-un
spatiu cognitiv, alcatuit din date si cunostintele obtinute pe baza
acestora8. Navigarea pe Internet trebuie luata in considerare din acest
punct de vedere, tinandu-se cont de scopul utilizatorului: acesta poate
naviga catre o anumita tinta sau doar pentru a explora.
In mediul fizic, navigarea presupune schimbarea locatiei, care
se poate face direct, fara probleme pentru cei in cauza; Web-ul este
numai intr-o mica masura un mediu fizic, ceea ce face posibila numai
adaptarea anumitor aspecte ale navigarii reale, altele fiind
problematice: prezentarea zonei in care se afla utilizatorul, zonele in
care poate ajunge si cum poate ajunge acolo.

Navigarea in cadrul Web-ului, in general, si in

cadrul unui site, in particular
Pentru a se naviga in interiorul site-ului, trebuie sa avem in
vedere structura sa. Iata cateva tipuri de structuri:

_ Hiperlink si structura unui site

_ Orientarea in si intre site-uri
_ Un site personal
_ Un site comercial

In ceea ce priveste Web-ul, locatia – zona in care se gaseste

utilizatorul – poate fi privita din doua puncte de vedere:
_ locatia pe Web
_ locatia intr-un site din cadrul Web-ului
si, de aceea, trebuie luate in considerare ambele aspecte pentru
ca utilizatorul sa fie constient de pozitia sa in spatiul Web in fiecare
moment. Din acest punct de vedere, indicarea locatiei trebuie sa se
faca in ambele sensuri, in spatiul larg – Web-ul – si in spatiul
restrans – site-ul de Web vizitat.
...............
...............
28
Localizarea intr-un anumit moment
Este dificil pentru utilizatori sa identifice locul exact in care se
gasesc pe Web, de vreme ce nu exista un punct de referinta central,
iar distantele pe Web sunt in aceeasi masura cuantificabile si
imprecise.

URL-ul (Uniform Resource Locator) defineste locatia pe Web,

dar relatia cu alte pagini din interiorul sau exteriorul unui site nu
poate fi usor identificata pe baza lui. Tinand cont de faptul ca URL-ul
prezinta locatia in momentul curent, este normal ca acesta sa se
modifice o data cu schimbarea ei, chiar si in cadrul aceluiasi site:
daca se intra in adancime, URL-ul va prezenta detaliat sub-site-urile
prin care utilizatorul a trecut.

In afara de localizarea prin URL, utilizatorii pot afla locatia (si

mai putin clara) prin eticheta paginii, care poate furniza informatii
privind continutul, poate indica elementele continute in pagina, dar si
locatia in cadrul site-ului; de aceea, aceasta eticheta trebuie sa existe
pe fiecare pagina, in acelasi loc si prezentata diferit decat restul
paginii.

Trebuie luat in considerare faptul ca este necesar ca, pe langa

indicarea paginii pe care se gaseste utilizatorul, sa se precizeze si
site-ul din cadrul caruia face parte pagina respectiva. De cele mai
multe ori, aceasta se face in coltul din stanga sus al fiecarei pagini.
Spre deosebire de aplicatiile cu interfete grafice, care prezinta
butoane de micsorare, marire si inchidere, in cele Web (pagini Web)
trebuie sa fie definite in plus butoane de intoarcere (back) si revenire
(forward) la zona de plecare sau cea vizitata anterior. Aceste butoane
insa nu sunt caracteristice site-ului de Web ci browser-ului, dar
efectul lor este foarte important, deoarece de ele depinde intr-o
anumita masura navigarea intre site-uri si in cadrul unui site.
Un alt mod de a indica locatia este printr-o eticheta de pagina.

Cand se utilizeaza butoane grafice, cel curent trebuie sa fie prezentat

intr-un stil diferit, dar nu proeminent – pentru ca ar sugera o
importanta mai mare. O forma avansata de etichetare a paginii adauga
mai multe informatii privind locatia, prin adancime.

A - Localizarea intr-un anumit moment

Iata mai jos o locatie URL
http://www.ase.ro/admitere2002/geografie.htm
numele locul situarii numele
serverului (Romania) documentului
Una dintre cele mai utilizate metode de prezentare a zonei din
site in care se gaseste utilizatorul este prezentarea diferita a unei
pagini fata de celelalte. In multe site-uri se utilizeaza codificarea prin
culoare pentru a prezenta locatia. Utilizand aceasta metoda, fiecare
sectiune a site-ului va avea o culoare primara diferita pentru fiecare
buton, iar in fiecare pagina din sectiune va predomina acea culoare
pentru a accentua localizarea. Pentru aceasta insa, culorile folosite
trebuie sa difere suficient, astfel incat sa fie corect percepute de toti
utilizatorii, ceea ce ar putea conduce la o incarcare din punct de
vedere coloristic; de aceea, multi designeri privesc acest aspect ca
fiind limitativ. O abordare similara este aceea prin conceptul de tema
– pentru fiecare sectiune se poate stabili o tema comuna: de
exemplu, sectiunea vanzari poate fi prezentata in toate paginile prin
imaginea unui agent comercial.
B - Localizarea elementelor vizitate anterior
Site-urile inglobeaza informatii din cele mai variate, iar
tendinta posesorilor este de a construi un site cat mai complet, prin
cat mai multe informatii, asigurand astfel succesul sau. Din acest
motiv, rareori un site are drept interfata o singura pagina Web; si
astfel, in cazul celor mai multe, care de obicei au o structura
complexa si intortocheata, exista pentru utilizator riscul sa se
rataceasca.

Tinand cont de faptul ca site-ul reprezinta de fapt un

sub-mediu al mediului Web, el poate fi considerat ca un mediu de
sine statator a carui investigare se poate face din motive variate: cu
un scop anume, pentru gasirea unei informatii sau numai pentru
explorare. Daca navigarea se face numai de placere – explorare –
utilizatorul nu este interesat de locatia sa si nu o constientizeaza
decat intr-o anumita masura, deci, din acest punct de vedere, nu se
poate spune ca s-a ratacit, deoarece nu exista o tinta care trebuie
atinsa si nici un drum care trebuie urmat. Daca aceasta perspectiva
este binevenita din punctul de vedere al echipei de marketing, in
cazul in care utilizatorul cauta o anumita informatie, un site de Web
de dimensiuni mari, cu multe pagini si structura necorespunzatoare,
poate deveni frustrant in momentul in care tinta nu este atinsa (cand
nu se gaseste informatia) sau cand utilizatorul considera ca s-a
ratacit. Pot aparea situatii in care navigarea se face in cerc sau se
ajunge intr-un punct in care utilizatorul stie ca nu poate gasi
informatia cautata, cazuri in care trebuie sa fie clara o ruta de
intoarcere intr-o zona deja vizitata, de unde cautarea poate continua.

Un aspect important in ceea ce priveste informarea

utilizatorilor privind locatiile vizitate este modificarea culorilor linkurilor
o data ce acestea au fost activate. In cazul in care utilizatorul
nu a gasit informatia cautata in acea regiune a site-ului, el va sti sa nu
revina acolo in cazul in care cautarea continua.
Pe langa modificarea culorii link-urilor prezentate, browsere-le
Web tin o evidenta a rutelor parcurse de utilizator printr-un
mecanism numit istoric (History). Referinta fiecarei pagini vizitate
este depozitata intr-o lista – care alcatuieste istoricul – pe care
utilizatorul o poate vizualiza, avand in acelasi timp posibilitatea de a
selecta paginile pe care doreste sa le revada.

Aceasta selectie se poate realiza si prin utilizarea butoanelor

Back si Forward din cadrul paginii (altele decat cele oferite in mod
standard de browsere); este de preferat, insa, ca prezentarea acestor
butoane sa nu fie facuta in mod simplu, ci cu indicatori textuali
referitori la locatia precisa in care se va ajunge – in loc de ˝inapoi˝
simplu, sa fie indicat ˝inapoi la produse/ inapoi la investitii˝ etc. De
multe ori este posibil ca redirectionarea sa se faca prin trimitere la
alta pagina sau chiar la alt site, creandu-se probleme in cazul
revenirii la o anumita pagina, in special pentru utilizatorii novici.
Una dintre cele mai avansate forme de indicare a unei locatii
vizitate anterior este aceea prin informatii textuale (depozitate in sistemul
computer al utilizatorului in masura in care acest lucru este posibil), care
pot prezenta anumite mesaje - ˝Ne bucuram ca ati revenit la site-ul nostru˝
etc. – sau data ultimei vizite. Acestea furnizeaza asistenta in navigare, dar
in acelasi timp nu sunt sigure, deoarece mesaje ca cel prezentat anterior
pot aparea chiar daca utilizatorul nu a mai vizitat site-ul, creand astfel un
fals sentiment de siguranta si incredere.

C - Localizarea elementelor vizitate anterior

Iata mai jos vizualizarea elementelor vizitate folosind History din
browser:

In afara de culoarea link-urilor, informatiile privind traseul

utilizatorului sunt insuficiente, baza in acest sens constituind-o
memoria – pe termen lung dar si scurt – a acestuia. Dar, tinand cont
de natura ei imprecisa, URL-ul unui document ca si continutul exact
al acestuia nu vor fi retinute, spre deosebire de caracteristicile
generale ale paginii sau site-ului – utilizatorul poate tine minte
culoarea de fond sau layout-ul unei pagini, mai ales daca difera
semnificativ de cele ale altor pagini vizitate; o asemenea pagina va
constitui un reper.

In ceea ce priveste Web-ul, utilizatorii identifica doua tipuri

principale de repere: primul il constituie paginile de intrare in Web,
pagina de start a utilizatorului, care poate fi o pagina personala,
pagina de start a unei corporatii sau o pagina portal cum este Yahoo!.
A doua forma de reper o constituie reperul temporar: cand utilizatorul
intra pe un site pentru a-l explora, prima pagina a acestuia este
considerata ca fiind un reper (pentru aceasta pagina trebuie sa difere
de alte pagini vizitate).

Internetul si societatea

Internetul a aparut ca urmare a nevoii umane de comunicare.

Cum metodele traditionale erau prea costisitoare, lente sau ineficace
pentru a satisface aceste nevoi, Internetul, mediul Web in general, a
eliminat aceste inconveniente (daca nu tinem seama de pretul inca
ridicat al computerelor – pentru unii…) si a ajuns astfel cel mai
popular mod de comunicare – intre oameni si catre oameni - fiind
utilizat in intreaga lume, avantajul sau major constituindu-l
inlaturarea limitarilor legate de timp si spatiu.
Acest boom al tehnologiei nu a fost ocolit insa de parerile
dezaprobatoare ale traditionalistilor care neaga vehement avantajele
pe care le prezinta mediul Web. Oricare ar fi situatia insa, nu se
intrevad factori care ar putea conduce la o disparitie a Internetului,
mai ales ca, de cativa ani, lumea a devenit dependenta de acest
instrument.

SOCIETATEA INFORMATIONALA SI INTERNETUL

1Avand in principal rol comunicational si informational,
Internetul este utilizat din ce in ce mai mult ca mijloc de promovare a
imaginii organizatiilor si a produselor si serviciilor oferite.
Totusi,produsele si serviciile prezentate prin intermediul paginilor web sunt
de multe ori ignorate, paginile pe care acestea apar sunt privite ca
fiind neinteresante, greu de urmarit, neplacute din punct de vedere
estetic. Desigur, crearea paginilor de web este legata de aspecte de
programare, arhitectura, si mai ales design2, insa acestea trebuie sa se
imbine armonios pentru a rezulta un produs cu o interfata atractiva,
caci pagina de web in sine este un produs.

Web-ul si in special site-urile Web au devenit in scurt timp de

la aparitie o afacere prospera si in, acelasi timp, un mediu propice
dezvoltarii afacerilor. Dar, ca in orice mediu, concurenta devine din
ce in ce mai acerba o data cu inaintarea in timp si, de aceea, simpla
prezenta pe Internet nu mai este suficienta pentru a fi cunoscut si
apreciat, atat timp cat nu esti cunoscut si apreciat de cat mai multi.
Site-urile de Web pot fi in acelasi timp considerate – nu din toate
punctele de vedere – ca fiind produse, concurenta manifestandu-se
mai clar aici, in special in ceea ce priveste site-urile comerciale

Privind site-urile de Web ca produse si considerandu-i pe

utilizatorii Internetului drept consumatorii finali carora li se
adreseaza, cererea si oferta vor functiona ca in mediul real: vor avea
succes cei care ofera utilizatorilor ceea ce vor, cand vor acestia si,
mai mult, se adapteaza nevoilor fiecaruia, mergand pana acolo incat
sa le si anticipeze. Ceea ce este diferit de mediul real, este ca siteurile
de Web ca produse au acelasi pret, mai mult, accentul se pune
pe produs in sine, pe functionarea acestuia si in aceeasi masura pe
aspectul sau. Pentru ca acest produs sa poata avea succes trebuie deci
sa se atinga raportul optim intre functie si forma, in acest caz sa
serveasca nevoile utilizatorului prin asigurarea informatiilor de care
acesta are nevoie, avand in acelasi timp o forma placuta.

Este important ca, inainte de furnizarea produsului final catre

utilizatori, sa se urmeze toate etapele procesului de design, atat in
cazul functiei cat si al formei, asigurandu-se concordanta intre
acestea. Fara a desconsidera functia produsului, mai mult, plecand de
la aceasta, trebuie pus accentul pe designul formei, si anume al
paginii de Web. Utilizatorii pot decide daca scopul site-ului a fost
atins , dar numai in masura in care imaginile de pe ecranul
monitoarelor le permit acest lucru.

In ultimele decenii am asistat, in toate domeniile, la

imbunatatirea tehnologiilor deja existente si la aparitia unora noi, ca
urmare a evolutiei firesti a lucrurilor. Ce ne caracterizeaza insa in
acest moment este o adaptabilitate la nou, despre care nu se putea
vorbi in urma cu 50 de ani. Orice schimbare aduce cu sine o noua
optica, un nou mod de a privi lucrurile si, evident, prezinta in acelasi
timp avantaje si dezavantaje.

In ultimii ani s-au facut cercetari in scopul determinarii

modului in care elementele din viata de astazi ne afecteaza, fizic si
psihic, iar descoperirile au devenit ingrijoratoare pentru cercetatori.
Se pare ca devenim dependenti de aceasta noua tehnologie – al carei
reprezentant de baza este computerul – care in mod clar ne ajuta:
vorbeste pentru noi, gaseste informatii si rezolvari la probleme,
respira in locul nostru, iar noi nu trebuie decat sa inventam un
computer si mai performant.
In mod cert, se pot identifica avantaje si dezavantaje – mult
mai putin numeroase – iar evidentierea acestora se poate face printr-o
simpla comparatie intre situatia din prezent si cea de dinainte de
introducerea computerului pe o scara larga in viata de zi cu zi.

Asadar, inainte de dezvoltarea utilizarii computerului,

publicarea si distribuirea unor materiale informative (carti, reviste,
ziare), in toate domeniile, a fost in mod traditional limitata - acces
avand numai cei care dispuneau de resursele materiale necesare si de
o retea de distributie bine pusa la punct - S-a creat astfel o situatie
care i-a condus pe specialistii la ideea necesitatii unui ˝instrument˝ cu
ajutorul caruia accesul la informatii sa se faca mai rapid.
In perioada urmatoare, situatia s-a schimbat: o data cu
dezvoltarea tehnologiilor a crescut atat numarul celor care creeaza
informatii cat si al celor care distribuie informatiile si asta unui
public foarte larg. Manevrarea de catre operatorii umani a majoritatii
informatiilor sub forma de carti, reviste, ziare sau casete video
implica cheltuieli legate de transport si inventar; in prezent este pe
cale sa fie inlocuit cu transferul necostisitor si instantaneu in forma
electronica. Avantajele pe care le ofera informatia in aceasta forma
sunt evidente, ceea ce a facut sa se impuna in mod curent.

In anii 90, o data cu amploarea pe care a luat-o utilizarea

computerului in scopuri personale, a inceput si cuantificarea
potentialului tehnologiei informationale, din trei unghiuri diferite,
punandu-se astfel bazele unor tinte ce trebuie sa fie atinse:
1. asigurarea unor distributii corecte in plan social a
avantajelor oferite de progresul tehnologic;
2. imbunatatirea eficientei in administratie si, in general, in
toate activitatile profesionale;
3. asigurarea posibilitatii exercitarii drepturilor de participare
si luare a deciziilor pentru toate persoanele implicate in
anumite activitati.

Aceste obiective insa nu pot fi atinse usor deoarece se gasesc

in contradictie cu principiile pietei libere - dominante in general in
societate - si de aceea trebuie analizata relatia dintre tehnologia
informationala si piata libera. In ultimele decenii a fost din ce in ce
mai evidenta deplasarea intereselor de munca dinspre sectoarele
primar si secundar (traditionale –agricultura, minerit) inspre cel
tertiar al serviciilor legate de informatie si cele personale. Daca
sectorul constituit de tot ceea ce are legaturi cu informatia este privit
ca parte a economiei, atunci se poate spune ca aceasta informatie a
dobandit o alta importanta, cuantificabila prin avantajele pe care
aceasta le ofera in modul de abordare a unor probleme importante,
prin asigurarea unei capacitati de intelegere, previziune, planificare si
evaluare.

Conceptul de informatie implica acceptarea acestor posibilitati

si transformarea informatiei intr-o marfa ce are o anumita valoare de
utilizare si, in plus, o valoare de schimb. Ca urmare, exista o piata
care ii investeste pe posesorii informatiilor cu o putere considerabila
- de a restrictiona accesul prin patente, standarde si copyright.
In timp, s-a ajuns intr-o etapa in care consumatorul dicteaza
regulile jocului: el nu stie unde este situata informatia de care are
nevoie si nu doreste decat un mod rapid si sigur de a o obtine, trecand
uneori peste legi si drepturi care de cele mai multe ori protejeaza
expresia si forma ideii (informatiei) si nu ideea (informatia) in sine1.

Tehnologiile prin care se poate satisface aceasta nevoie de

informatie sunt INTERNET-ul si WORLD WIDE WEB-ul care au
facut sa nu mai existe limitari fizice si temporale si, astfel, sa se puna
bazele unei comunitati uriase.

Concepte - definitii - evolutii

Internetul si World Wide Web–ul reprezinta intr-o oarecare
masura elemente care au atat caracteristici fizice cat si unele fara
delimitari spatiale. Din aceasta cauza definirea lor in mod clasic este
dificil de realizat si de inteles, pentru ca ele nu reprezinta decat intr-o
proportie mica structuri palpabile. Desi sunt structuri diferite,
interactioneaza formand un sistem perfect; WWW-ul nu ar putea
functiona fara Internet si nu ar avea sens fara acesta.
Inca de la aparitia computerelor si apoi din ce in ce mai mult
dupa ce acestea au fost aduse la dimensiuni ˝acceptabile˝, iar
utilizarea lor a fost simplificata, s-a incercat realizarea unor
conexiuni:

Prima etapa
Primul tip de conexiuni a fost realizat in cadrul aceluiasi
document; conexiunea functiona ca o trimitere automata la o alta
parte a documentului existand posibilitatea revenirii la punctul de
plecare. In timp, aceasta s-a dezvoltat, iar legaturile se puteau realiza
si intre documente diferite. Aceste conexiuni se numesc link-uri si
sunt posibile datorita unui protocol (un tip de program), denumit
HTML ( hyper text markup language) si caracterizat prin scrierea
intr-un mod diferit (caractere italice si subliniate) a unui cuvant cheie
care face legatura cu alta parte a documentului sau cu alt document.

Etapa a doua
Cel de-al doilea tip de conexiuni care s-a dorit a fi realizat a
fost cel intre calculatoare, astfel incat sa se poata transmite date si
colectii de date de la un computer la celalalt fara utilizarea unor
suporturi fizice aditionale. Dupa ce acest pas a fost facut, s-a incercat
ca aceste legaturi sa fie facute intre cat mai multe computere si astfel
au aparut retelele de calculatoare. Caracteristic acestora este
prezenta unui computer foarte puternic, care gestioneaza activitatea
celorlalte si care poarta numele de server. Aceste servere pot fi
conectate intre ele si astfel apare o retea si mai mare.

Dupa aceasta etapa, nu a mai fost decat un pas pana la aparitia

Internetului.

Intr-o prima faza, insa, dupa ce a fost dovedita functionalitatea

retelelor, folosirea acestora a fost facuta intr-un mediu intern, in
cadrul unor companii, mai mari sau mai mici.
S-a dovedit in timp utilitatea acestor retele: in cadrul unei
firme, accesul la o baza cat mai mare de informatii nu putea decat sa
usureze munca angajatilor si sa economiseasca timp, informatiile
gasindu-se intr-un singur loc.

Acest tip de retea de calculatoare (locala) se numeste Intranet.

Urmatorul pas (la inceput in zona militara) a fost aparitia
Internetului ca o retea cu un numar foarte mare de servere si
utilizatori.

Internetul reprezinta o retea de comunicatie electronica care

furnizeaza posibilitatea de a transporta informatii de la o locatie
fizica la alta. O definitie3 de baza spune ca ˝Internetul este o
comunitate de dimensiuni mari care invaluie globul depasind limitele
fizice si politice. Este o societate colectiva ca o impletitura de fire,
de intelegeri intre administratori si utilizatorii unui grup de
computere independente legate la servere. ˝

Aceasta retea este formata prin unirea mai multor retele,

comunicarea dintre acestea facandu-se prin protocoale. Astfel,
calculatoare de tipuri diferite si cu sisteme de operare diferite se pot
conecta, in acest mod realizandu-se transferul de informatii de la un
computer la celalalt, pana cand ajung la destinatia finala. Cele mai
utilizate sunt cele pentru transmiterea fisierelor – FTP (file transfer
protocol) si cel care faciliteaza conectarea la un anumit calculator,
printr-un altul – TELNET.

World Wide Web-ul (WWW sau Web-ul) reprezinta un

concept relativ nou. Istoria a inceput in anul 1989 la CERN
(Organizatia Europeana Pentru Cercetari Nucleare) prin crearea unui
instrument ajutator menit sa foloseasca cercetatorilor pentru o
comunicare mai rapida si mai eficienta la nivel intern. Acesta a fost
apoi oferit intregii comunitati create prin Internet pentru a se putea
experimenta; si astfel a aparut World Wide Web, accesibil publicului
larg.

Acum, Web-ul este o colectie – intr-o permanenta largire din

punct de vedere cantitativ – de documente create de autori
independenti si depozitate in memoriile unor calculatoare puternice,
numite servere Web. WWW-ul este de fapt o biblioteca care asigura
si faciliteaza accesul publicului la o baza uriasa de informatii de
orice natura. Aceste documente sunt accesibile prin Internet pe baza
aplicatiilor software numite browser-e si a unor motoare de cautare
(search engine). Toate acestea nu sunt decat niste documente
electronice prin care se realizeaza comunicarea in Internet si
respectiv cautarea unui document care se gaseste pe Web.

Pentru Web sunt caracteristice link-urile care se realizeaza aici

la o scara mai mare, atat in cadrul documentului cat si intre
documente de acelasi tip. Aceste link-uri pe web sunt posibile
datorita limbajului–HTML (hypertext mark-up language).
WWW-ul este organizat sub forma unei biblioteci uriase, in
care se gasesc documente cu orice fel de informatii. Faptul ca aceste
informatii sunt conectate prin link-uri a facut ca accesul la ele sa se
faca intr-un mod rapid si mult mai simplu. Pentru ca utilizatorii
acestor informatii sa beneficieze de identificarea rapida a celor de
care au nevoie intr-un mod mai rapid, toate documentele publicate pe
Web au in oarecare masura o structura identica cu cele reale, iar in
plus mediul electronic pare mai familiar si mai usor de utilizat. Din
acest punct de vedere, exista doi termeni a caror acceptiune este
variata, si anume pagina si site de Web. Astfel, prezentarea unui
document simplu poarta numele de pagina (de) Web, dar, in cazul
documentelor a caror dimensiune depaseste o pagina, se foloseste
conceptul de site care inseamna in acelasi timp si o colectie de pagini
de Web (intre care exista legaturi) si o locatie – zona de memorie –
pe care o ocupa intr-un server.

Internetul reprezinta o retea de comunicatie - suportul

electronic, iar World Wide Web-ul constituie depozitul de
informatii create de catre public si accesibile lui prin Internet.

Factorii umani si Internetul

Marile descoperiri in domeniul psihologiei sunt fundamentate
teoretic prin cercetarea si observarea in timp a unor forme de viata
evoluate. S-au formulat ipoteze, s-au gasit raspunsuri, s-au analizat
situatii, iar rezultatele au fost extrapolate, adaptate si validate astfel
incat sa corespunda comportamentului uman si sa il justifice in cea
mai mare parte.

In comportamentul uman se identifica diferite nevoi si procese

de satisfacere a acestora, din care doua sunt de baza: procesul de
invatare si procesul de investigare a mediului inconjurator. Psihologii
au incercat sa accentueze prin cercetarile lor ideea conform careia
prin aceste doua procese se acopera nevoi fara de care un organism
evoluat nu poate supravietui: nevoia de cunoastere, nevoia de a fi
stimulat si cea de comunicare, intre care exista o relatie de
interdependenta.

Desi s-au facut multe descoperiri care merita luate in seama, o

intelegere clara a procesului de invatare lipseste, in parte datorita
faptului ca in aceste studii s-au folosit modele de invatare care au la
baza indeplinirea unei sarcini. Raspunsul la aceasta sarcina este un
comportament specific si are o finalitate caracteristica: de exemplu,
atingerea unui timp minim pentru gasirea iesirii dintr-un labirint. S-a
ajuns la concluzia ca toate organismele, pentru a putea invata, se
bazeaza pe repetitie. Aceste concluzii – acceptate pentru organisme
nu foarte evoluate (animale de laborator) – au fost extrapolate si apoi
validate si pentru fiintele umane. Ce nu s-a luat in calcul insa a fost
spontaneitatea organismelor si utilizarea acesteia in explorarea
mediului - de orice natura ar fi acesta – prin aceasta spontaneitate in
investigare constituindu-se o baza larga de cunostinte. Desi se poate
face o distinctie clara intre aceste procese, luarea in considerare a
ansamblului de elemente ce se interconditioneaza - nu se poate
invata fara o investigare prealabila, iar ˝invatarea˝ unui mediu duce la
investigarea altuia nou – este mult mai avantajoasa in scopul
prezentarii comportamentului uman din punctul de vedere al utilizarii
Internetului.

Comportamentul de investigare nu a putut fi clar definit, dar

nu este un comportament impus – deci care nu este constituit ca
raspuns la o nevoie psihologica traditionala (ca foamea sau setea) – si
are ca prim element constitutiv variatia stimulilor care actioneaza
asupra organismului. Acest comportament asigura organismului in
primul rand culegerea de informatii privind mediul in care traieste si
isi desfasoara activitatea – principiul de baza este acela ca, pentru a
putea supravietui intr-un anumit mediu, adaptarea la acesta trebuie sa
se faca rapid si pentru aceasta este nevoie de cat mai multe
informatii.

Pe baza elementelor prezentate mai sus, se poate face o

extrapolare a proceselor identificate intr-un mediu uzual (de viata,
activitate)la mediul pe care il constituie Internetul. In ultimii ani,
accesul la tehnologie si in special la computere a facut ca aceasta
culegere de informatii sa fie mai usoara si, in plus, prin Internet se
deschide accesul la o sursa nelimitata de stimuli.

Explorarea Internetului acopera toate nevoile pe care le

acopera si investigarea clasica a mediului:
1. serveste scopului primar de a varia stimulii curenti
2. este dependenta de nevoi fizice
3. permite tuturor sa obtina informatii
4. in Internet, granitele fizice nu mai exista, deci mediul care
poate fi investigat este nelimitat.

Explorarea Internetului este o experienta de invatare care

satisface nevoia de cunoastere a mediului, dar nu este singura
modalitate de a satisface aceasta nevoie, deoarece ˝in fond oamenii
au functionat foarte bine milenii intregi fara Internet, dar acesta
furnizeaza o modalitate noua si dinamica de a exprima nevoi naturale
si tendinta de expunere la informatii si noutate.

Functia cea mai importanta a acestei explorari este aceea de a

furniza subiectului informatii privitoare la mediul in care se gaseste,
dar de-a lungul timpului au fost identificate si altele:
-a permis organismelor sa identifice zonele cu resurse;
-a crescut abilitatea de a evita dusmanii;
-a condus la identificarea modificarilor aparute in mediu;
-ajuta la formarea unor harti cognitive;
-ajuta la formarea unor reprezentari interne ale mediului.

Procesul de invatare a fost definit ca o modificare relativ

permanenta sau de lunga durata a comportamentului ca urmare a
interactiunii cu mediul. Termenii relativ permanenta si de lunga
durata sunt utilizati datorita faptului ca modificarea comportamentala
continua si dupa ce procesul de invatare a fost incheiat, pentru ca,
dupa anumite perioade de neexpunere la mediu, sa apara procesul de
uitare.

Investigarea oricarui mediu – deci si a celui constituit de

Internet – presupune interactiunea cu acesta. S-a descoperit ca
raspunsul obtinut schimba comportamentul organismului intr-un mod
previzibil si nealeator. Astfel, cand un organism – utilizatorul
Internet-ului – se gaseste in contact cu un mediu nou sau cu o
portiune din mediu, necercetata inca – in acest caz un nou site de
Web – raspunsul este acela de investigare preventiva a acestuia. In
timp, apare obisnuinta, iar daca mediul nu sufera modificari, se
achizitioneaza suficiente informatii care au menirea sa faciliteze
interactiunile viitoare.

Dat fiind faptul ca Internetul este un mediu virtual nelimitat,

acest proces apare ca fiind continuu: se explica prin schimbarea
preferintelor utilizatorilor Internet-ului in ceea ce priveste cercetarea
unui site sau a altuia pentru a obtine informatiile dorite.
Fiecare individ este caracterizat de o nevoie de informare si
stimulare (in anumite conditii cunoasterea unui mediu nu mai ofera
stimuli si se instaleaza monotonia).
Cand nu se prelucreaza cantitatea
adecvata de informatii, apare o stare de dezechilibru care va trebui
rezolvata:
-in momentul in care cantitatea de informatii sau stimuli
este insuficienta, pentru a pastra echilibrul, apare
comportamentul de investigare;
-dimpotriva, cand cantitatea de informatii ce trebuie
prelucrata este prea mare, apare un comportament de
evitare.
Internetul ofera modalitati nelimitate de obtinere si prelucrare
a informatiilor de orice natura, dar acesta nu este decat unul din
modurile in care un individ poate atinge telul dorit si; in plus, nu se
poate comensura efectul general pe care il are asupra utilizatorilor,
dar este cert faptul ca, acum, nu se mai ˝pierde˝ timp pentru gasirea
informatiilor; ele doar se aduna si se interpreteaza.

Utilizatorii Web-ului
Daca World Wide Web-ul a aparut ca raspuns la anumite nevoi
general valabile, acum este greu de realizat o clasificare a
utilizatorilor Web-ului, datorita mediilor diferite in care traiesc
acestia, pregatirii, situatiei economice etc.

In general, se identifica doua grupuri care au legatura cu acest

mediu a caror existenta are sens numai in conditiile interdependentei
lor si unui feed-back continuu:
_ primul grup de utilizatori are in componenta pe toti cei
care creeaza documentele care alcatuiesc Web-ul (cei care
prelucreaza anumite date, transformandu-le in informatii)
adica:
-persoane fizice,
-institutii guvernamentale,
-institutii neguvernamentale,
-institutii de invatamant,
-diverse organizatii, firme etc.
_ al doilea grup il constituie utilizatorii propriu-zisi care au
ca scop gasirea unor informatii si care, in general, pot fi
considerati ca facand parte din aceleasi grupuri:
-utilizatorii dintr-un cadru organizat, institutii de stat,
private, institutii bancare, institutii comerciale, pentru
care accesul la Internet si la unele informatii din Web
au un rol vital in desfasurarea activitatii lor, mai ales
ca aceste doua tehnologii constituie si un mediu de
afaceri prielnic,
-utilizatorii care nu dispun de un computer personal si
care apeleaza la serviciile oferite de Internet-cafe-uri
pentru a putea comunica sau a obtine informatii,
-persoane din domeniul didactic si academic – pentru
cursuri de invatamant la distanta de ex.,
-persoane cu nevoi speciale al caror singur mod de
comunicare si contact cu cei din jur a ramas acest
instrument.
-persoane care utilizeaza Internetul in mod inconstient
prin intermediul echipamentelor ”inteligente“ conectate
la Internet – automobile, echipament domotic etc.
Din alt punct de vedere, si anume cel al cunostintelor
referitoare la WWW si Internet, se identifica trei tipuri de utilizatori:
-novicii
-cei de nivel mediu
-expertii

Un utilizator novice este cel care are foarte putine cunostinte

referitoare la modul in care functioneaza un site, Internetul sau
WWW –ul si va avea nevoie de un feed-back bine pus la punct pentru
a atinge chiar cele mai simple scopuri. La polul opus se gasesc
utilizatorii experti care sunt perfect acomodati cu acest mediu de
lucru si se adapteaza usor oricarui site. Cei mai multi utilizatori sunt
cei care au cunostinte medii in domeniu, care inteleg functionarea
Web-ului, dar eficienta lor in utilizarea acestui instrument nu este
maxima.

In crearea unui site trebuie sa se tina seama de asemenea

aspecte; in acest sens, trebuie pus accentul pe site-urile de web
adaptive care sa raspunda atat cerintelor novicilor cat si ale
expertilor.

Un alt element caracteristic utilizatorilor Web-ului este grupa

de varsta din care fac parte, ca si sexul, acestea influentand durata de
timp petrecut pe Internet.
O cercetare privind informatiile ce sunt cautate in comertul
online ce a fost efectuata pe un grup de utilizatori danezi a surprins
urmatoarele aspecte:
50,2% cautau informatii detaliate privind produsul
37,1% doreau comparatii privind preturile
12,7% considerau foarte importante detaliile despre vanzator
Aceste date indica un interes mai scazut in achizitionarea
efectiva de produse – doar 12,7 % doresc informatii detaliate despre
vanzator, atentia fiind concentrata mai mult asupra descrierii
diferitelor produse si asupra preturilor.
Castigarea increderii depinde de mai multi factori, cercetarile
efectuate de Studio Archetype/Sapient5 and Cheskin Research avand
ca rezultat recunoasterea a sase foarte importanti, si anume:
-logo-uri ale companiilor de incredere ce autorizeaza
tranzactiile pe site-ul respectiv (de exemplu Visa Card)
-marca
-navigarea simpla
5 www.wcp.oclc.org
-indicatiile complete privind modul de desfasurare a
tranzactiei, precum si informatii detaliate privind modul
de despagubire a eventualilor clienti nesatisfacuti
-prezentarea – designul ce confera intreprinderii o imagine
de profesionalism, iar produselor o inalta calitate
-tehnologia
Cercetarile efectuate arata ca cele mai cumparate produse
direct prin comertul electronic sunt cartile si CD-urile, urmate de
produsele electronice si serviciile turistice. Totusi preferintele pentru
produsele achizitionate on-line difera de la regiune la regiune. Spre
exemplu, printre produsele comandate online in general de catre
americani se numara si hainele, in tari ca Franta si Italia aceste
produse fiind achizitionate din magazinele clasice.

Cercetarile cu privire la comertul electronic efectuate de

Forrester Resarch6 arata ca in SUA 2004 numarul celor ce au
cumparat online a crescut cu 11 milioane fata de anul precedent,
estimandu-se aproximativ 38 miliarde USD venituri rezultate din
distributia electronica a produselor si serviciilor. De asemenea,
previziunile facute de Boston Consulting Group arata o crestere a
cumparaturilor online, estimarile fiind insa mult mai mari – 61
miliarde USD.

Analizand evolutia in timp a veniturilor generate de comertul electronic si

cea a veniturilor obtinute din publicitatea online, se observa o corelatie
puternica intre acestea, ritmurile de crestere ale acestora fiind exponentiale.
De altfel, explicatia este perfect logica, intrucat piata electronica ramane o
piata ce are o cerere si o oferta. Fara o promovare puternica a produselor,
comertul nu se poate dezvolta, si cu cat acesta ia o mai mare amploare,
competitia intre ofertanti creste. Rezulta astfel o mai mare concentrare a
eforturilor in promovarea produselor care se concretizeaza in cheltuieli mai
mari cu publicitatea.

Desi s-a presupus intotdeauna ca cei care utilizeaza si care

beneficiaza de ultimele descoperiri in domeniul tehnologic sunt
persoane capabile, exista si alte grupuri pentru care este poate la fel
de important accesul la alte medii decat cel obisnuit (zilnic) si poate
si mai importanta comunicarea, si anume cei cu nevoi speciale, cu
limitari fizice sau senzoriale carora aceste limitari le creeaza
dificultati in interactionarea cu elementele traditionale ale unui
sistem de aceasta natura: monitor, mouse, tastatura.

In ultimii ani, accesul la informatie, la comunicarea

on-line si interactiunea cu sistemele complexe sunt posibile si pentru
utilizatorii care nu se pot misca, nu pot auzi, vorbi sau nu pot vedea,
prin tehnologii adaptate fiecarui handicap.