Filozofia Renașterii

2) Problema naturfilozofică.
Elaborarea tabloului naturalist-științific al lumii și studierea naturii.
Reprezentanți:
Nicolai Cuzanus; Bernardino Telezio; J. Bruno; Galileo Galilei; Paracelsus
 Problema naturfilozofică avea un caracter panteist.
 Crearea unui nou tablou al lumii și studierea naturii erau în strînsă legătură cu dezvoltarea
modului de producție, navigației maritime, descoperirilor geografice.
B. Telezid
 Deschide în Neapole academia studierii experimentale a naturii
 El considera că scopul filozofic consta nu în cunoașterea lui Dumnezeu, ci în cercetarea lumii
reale
 Neagă apelul la autorități și socoate că concluziile științifice și filosofice trebuie să se bazeze
pe perceperea nemijlocită și experiență, pe rațiunea proprie.
N. Cuzanus
 Îl apropie pe Dumnezeu cu natura, atribuind naturii calități divine. Dumnezeu este un maxim
infinit, iar natura un maxim limitat.
 Universul nu poate fi considerat nici finit, nici infinit.
 A formulat un șir de idei dialectice în înțelegerea naturii-unitatea contrariilor, unicul și
multiplul, posibilitate și realitate, finit și infinit.
 Formulează noțiunea de ignoranță conștientă, care este conștientizarea disproporției între
rațiunea umană și infinitatea în care omul e inclus și spre care tinde.
 Fiecare lucru, inclusiv și omul, se prezintă ca conținut în sine o lume în mod restrîns, ca un
microcosm.
 Problema cunoașterii lumii se concretizează la Cuzanus ca problema credinței și rațiunii.
Credința el o pune mai sus decît rațiunea. De la credință se începe orice înțelegere. Rațiunea
se orientează prin credință, iar credința se desfășoară prin rațiune.
N. Copernic
 Distruge sistemul geocentric a lui Aristotel-Ptolemei, conform căreia Pămîntul este centrul
universului nostru și planeta aleasă de Dumnezeu.
 Formulează concepția heliocentrică, conform căreia pămîntul se rotește în jurul axei sale,
prin ce se explică succesiunea zilei și a nopții și mișcarea boltei cerești. Odată cu aceasta,
pămîntul se rotește și în jurul soarelui, care e considerat centrul universului.
 Era convins că lumea e finită și un centru al Universului există.
J. Bruno
 Argumentează unitatea și infinitatea lumii, caracterul ei necreabil și indistructibil
 Sistemul nostru solar este numai unul din multiplele sisteme asemănătoare.
 În Univers există cca o infinitate de sori, pămînturi care se rotesc în jurul planetelor
asemănătoare sistemului nostru.
 Pentru asta, J. Bruno a fost ars pe rug de către inchizitori în anul 1600
Galileo Galilei
 A pus bazele mecanicii clasice
 Are un șir de descoperiri în astronomie
 Adept al studierii experimentale a naturii
 Considera că mecanica și matematica stau la baza tuturor științelor, iar pînă la el metodele
cantitative, matematice, în știință practic nu se foloseau.
 A propus ideea experimentului și metoda analizei cantitative în studierea naturii
3)Problema sociologică-crearea teoriilor despre societate și relații sociale, politică și relații politice,
stat și formele de guvernare, etc.
Reprezentanți:
N. Machiavelli, Thomas Morus, Martin Luther, Tommaso Campanella

Nicola Machiavelli
 Neagă concepția conform căreia statul depinde de biserică ca puterea supremă pe pămînt.
 Consideră că numai un stat puternic și centralizat poate să facă regulă în societate, să
formeze o concepție juridică la oameni.
 Ajunge la concluzia că pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune-”scopul
scuză mijloacele”
 Machiavellism-mijloace antiumane de realizare a scopurilor politice de către monarh
(înșelăciuni, mituire, corupție, crimă, promisiuni goale etc.)
Jean Bodin
 Pune interesele statului mai presus decît religia și biserica
 Statul rezolvă problemele familiei, menține inegalitatea patrimonială ce apare pe baza
proprietăților private
 Monarhul este unica și absoluta sursă a dreptului.
Gugo Grotius
 Formulează concepția dreptului natural
 Evidențiază dreptul civil și dreptul natural
 Dreptul civil este determinat de situația politică
 Dreptul natural este determinat de caracterul social al omului ce condiționează necesitatea
contractului social.

Filozofia Renașterii ocupă un loc deosebit în istoria filozofiei. Asta este perioada cînd pe fundalul
schimbărilor social-economice și destrămării societății feudale se formează o nouă concepție despre
lume. Ea a pus temelia filozofiei epocii moderne.