1.

Între funcţiile de bază pe care le îndeplineşte o întreprindere se numără:

a) funcţia de repartiţie;
b) funcţia practică;
c) funcţia de cercetare - dezvoltare;
d) funcţia de control.

2. Din punct de vedere al naturii lor, deciziile financiare pot fi:

a) decizii strategice;
b) decizii din iniţiativa proprie;
c) decizii operative;
d) decizii de autofinanţare.

3. Din punct de vedere al complexităţii lor, deciziile financiare pot fi:

a) decizii prin aprobare;
b) decizii de dividend;
c) decizii operative;
d) decizii de îndatorare.

4. Din structura capitalurilor proprii ale unei întreprinderi, reflectate în pasivul bilanţului, fac parte:
a) furnizori - debitori;
b) diferenţe din reevaluare;
c) clienţi - creditori;
d) furnizori şi conturi asimilate.

5. Din structura activelor circulante ale unei întreprinderi, reflectate în activul bilanţului, fac parte:
a) imobilizări financiare;
b) prime privind rambursarea obligaţiunilor;
c) clienţi - creditori;
d) titluri de plasament.

10. După destinaţia lor investiţiile pot fi:

a) investiţii neproductive;
b) investiţii de menţinere;
c) investiţii în active imobilizate;
d) investiţii de înlocuire.

11. Amortizarea împrumuturilor obligatare se poate realiza prin următoarele metode:

a) amortizarea prin serii egale;
b) amortizarea accelerată;
c) răscumpărarea obligaţiunilor;
d) vânzarea pe piaţă.

12. Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din următorii
coeficienţi:
a) 1,0 pentru o durată normală de viaţă cuprinsă între 1 şi 3 ani;
b) 1,5 pentru o durată normală de viaţă cuprinsă între 1 şi 5 ani;
c) 2,0 pentru o durată normală de viaţă cuprinsă între 6 şi 10 ani, inclusiv;
d) 1,5 pentru o durată normală de viaţă cuprinsă între 2 şi 5 ani, inclusiv.

13. Dintre criteriile simple de opţiune care stau la baza selecţiei unei investiţii fac parte:
a) indicele de rentabilitate;
b) rata internă de rentabilitate;
c) criteriul ratei medii a rentabilităţii;
d) speranţa matematică.
14. Dintre criteriile de opţiune pe baza actualizării, care stau la baza selecţiei unei investiţii, fac parte:
a) indicele de rentabilitate;
b) criteriul ratei medii a rentabilităţii;
c) speranţa matematică;
d) criteriul costului.

27. Pentru dimensionarea necesarului de stocuri se poate utiliza una din următoarele metode :
a) metoda stocurilor medii;
b) metoda balanţieră;
c) metoda globală;
d) metoda costului de uzină.

28. Principalele categorii de stocuri de materii prime şi materiale sunt :

a) stocul de condiţionare;
b) stocul tampon;
c) stocul sezonier ;
d) stocul accidental.

31. Pentru determinarea pasivelor stabile se poate utiliza :

a) metoda normativă;
b) metoda globală;
c) metoda determinării direct pe fiecare element;
d) metoda soldurilor medii.

32. Pentru gestionarea portofoliului unei întreprinderi, se pot utiliza mai multe metode :
a) mandatul de gestiune;
b) ordinul - stop limită ;
c) acordarea de împrumuturi;
d) tranzacţionarea la bursă.

33. Întreprinderea, ca un tot unitar, îndeplineşte mai multe funcţii, între care :
a) funcţia de creditare ;
b) funcţia de repartiţie;
c) funcţia de control;
d) funcţia de cercetare - dezvoltare.

34. Controlul creditului - client se poate face prin mai multe metode, între care:
a) metoda adiţională;
b) metoda deductivă;
c) metoda factoring - ului;
d) metoda coeficientilor.

37. Regimul de amortizare accelerată se aplică pentru:

a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere;
b) cheltuielile aferente achiziţionării de mărci de comerţ;
c) clădiri;
d) echipamente tehnologice, respectiv maşini, unelte, instalaţii, precum şi pentru computere
şi echipamente periferice ale acestora.

38. Printre elementele definitorii ale sistemului de amortizare se numără:

a) uzura fizică a activelor imobilizate;
b) uzura morală a activelor imobilizate;
c) normele de amortizare;
d) rata dobânzii.
39. Impozitul pe profit pentru trimestrul IV al anului se plăteşte astfel :
a) până la data de 25 ianuarie a anului următor, la nivelul impozitului realizat la data de 30
septembrie a anului curent;
b) numai după stabilirea impozitului definitiv, pe bază de bilanţ contabil;
c) până la data de 25 ianuarie a anului următor, la nivelul impozitului stabilit pentru
trimestrul III al anului curent;
d) nu se virează impozit pe profit pentru această perioadă.

40. Pierderea anuală declarată de contribuabili prin declaraţia de impozit pe profit se recuperează din
profiturile impozabile obţinute în următorii:
a) 2 ani;
b) 4 ani;
c) 5 ani;
d) 3 ani.

41. În conformitate cu prevederile Codului fiscal şi a normelor de aplicare ale acestuia, plata impozitului
pe profit, datorat de societăţile comerciale, altele decât cele bancare, se efectuează, în cursul anului,
astfel:
a) trimestrial, până la data de 15, inclusiv a ultimei luni din trimestru;
b) lunar, până la data de 25, inclusiv a lunii următoare;
c) trimestrial, până la data de 25, inclusiv a ultimei luni din trimestru;
d) trimestrial, până la data de 25, inclusiv a primei luni din trimestrul următor.

42. La determinarea profitului impozabil şi respectiv a impozitului pe profit, anumite cheltuieli sunt
nedeductibile din punct de vedere fiscal, astfel:
a) partea din amortizarea lunară care depăşeşte valoarea mai mare decât echivalentul în lei a
15.000 euro, pentru investiţiile efectuate începând cu 1 ianuarie 2000 în autoturisme;
b) cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu,
utilizând mijloacele de informare în masă, care depăşesc limita de 3% din profitul brut realizat;
c) suma cheltuielilor cu îndemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în
România şi în străinătate, care depăşesc limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituţii publice;
d) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română
sau străină.

45. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către:
a) utilizator, în cazul leasingului financiar;
b) locator, în cazul leasingului financiar;
c) utilizator, în cazul leasingului operaţional;
d) bunul nu se amortizează.

46. Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;
b) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;
c) începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care mijlocul fix a intrat în patrimoniu;
d) liniar, pe o perioadă de 10 ani, în cazul cheltuielilor cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe
concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de către cel care a efectuat investiţia.

47. Pentru determinarea trezoreriei întreprinderii se pot utiliza mai multe metode, între care:
a) metoda coeficienţilor;
b) metoda resurse-necesar;
c) metoda plafonului de credit;
d) metoda vechimii creanţelor.
48. Pentru determinarea capacităţii de autofinanţare a întreprinderii se pot utiliza următoarele metode:
a) metoda încasări-plăţi;
b) metoda resurse-necesar;
c) metoda raportării la perioada de bază;
d) metoda adiţională.

49. Care din următoarele venituri reprezintă venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil :
a) veniturile financiare;
b) veniturile din vânzarea titlurilor de participare;
c) veniturile din dobânzi;
d) veniturile din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere.

50. Potrivit prevederilor Codului fiscal, cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind
bursele private, acordate potrivit legii, sunt deductibile la calculul profitului impozabil şi a impozitului pe
profit, astfel :
a) în limita unei cote de 5% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor
impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de
această natură şi cheltuielile cu impozitul pe profit;
b) sunt deductibile în totalitate;
c) nu sunt deductibile;
d) se scad din profitul impozabil în limita a 3‰ din cifra de afaceri fără să depăşească mai
mult de 20% din impozitul pe profit datorat.