Art. 1. Nu vor fi angajate şi repartizate pe postul de şofer decât persoane care:
au certificat de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule sau posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul pe care îl vor conduce sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie; au fost examinate medical şi în urma examinării s-a certificat că au starea de sănătate şi calităţile fizice necesare unui conducător auto; Art. 2. Instruirea periodică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a şoferilor se realizează la un interval de 30 de zile calendaristice. Art. 3. Se interzice utilizarea autovehiculelor care nu îndeplinesc următoarele condiţii tehnice: dispozitivul de pornire automată să fie în stare de funcţionare; volanul să nu aibă joc mai mare de 150; piesele mecanismului de direcţie să nu prezinte defecţiuni şi uzuri; puntea faţă şi puntea (punţile) spate să nu prezinte deformări sau alte defecţiuni la elementele de fixare de cadrul autovehiculului; elementele suspensiei să nu prezinte defecţiuni; rulmenţii roţilor să nu aibă jocuri care depăşesc limitele stabilite în prescripţiile tehnice şi funcţionale ale acestora; sistemul de alimentare a autovehiculelor să nu aibă scurgeri de carburant sau fisuri, fiind interzise orice fel de improvizaţii; rezervorul de carburant să fie prevăzut cu capac bine fixat şi asigurat, care să nu se deschidă în timpul mersului, iar suporturile de susţinere şi colierele de fixare a rezervorului să nu prezinte fisuri; instalaţia electrică a autovehiculului să fie în stare bună; sunt interzise legăturile improvizate, cablurile neizolate, siguranţele necalibrate, lipsa capacelor de protecţie etc., care pot provoca scurtcircuite; bateria acumulatoare să fie în stare bună, bine fixată, acoperită şi asamblată; sistemele de frânare să fie reglate corect şi în stare bună de funcţionare; anvelopele să fie de acelaşi tip şi de aceleaşi dimensiuni şi să nu prezinte deformaţii ce indică dezlipiri sau ruperi ale straturilor compo-nente, iar presiunea să fie cea prescrisă de fabricant; nu se vor folosi anvelope cu banda de rulare uzată peste limita prevăzută de fabricant; se interzice folosirea pe axa din faţă a anvelopelor reşapate; jantele să nu prezinte deformaţii ca urmare a uzurii şi a loviturilor şi să fie bine fixate; ţeava de evacuare a gazelor arse să fie în stare bună, fără fisuri sau garnituri defecte şi prevăzută cu amortizor de zgomot; parbrizul şi celelalte geamuri să fie în stare bună şi curate; se interzice înlocuirea geamurilor cu geamuri care nu corespund instrucţiunilor constructorului sau cu geamuri care nu sunt corect fixate; parbrizul trebuie să fie prevăzut cu ştergătoare în stare bună de funcţionare. Art. 4. Conducătorii auto trebuie să întreţină şi să exploateze autovehiculele în conformitate cu specificaţiile din cartea tehnică şi cu reglementările interne ale unităţii. Art. 5. Înainte de plecarea în cursă, conducătorii auto trebuie să verifice: instalaţia de alimentare cu carburant, instalaţia electrică, instalaţia de evacuare a gazelor arse (eşapate), instalaţia de încălzire, sistemul de direcţie, semnalizare, rulare şi frânare; existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovizoare; starea geamurilor, a uşilor, buna lor închidere şi funcţionare; existenţa oglinzilor retrovizoare, starea şi amplasarea lor. Art. 6. Atunci când constată că nu sunt îndeplinite condiţiile tehnice necesare pentru utilizarea în siguranţă a vehiculului, şoferul nu va pleca în cursă cu autovehiculul respectiv şi va informa şeful ierarhic direct superior despre defecţiunea ivită. Art. 7. Se interzice conducerea autovehiculului de către şofer, dacă lucrătorul: are permisul de conducere suspendat; nu a efectuat examinarea periodică medicală şi psihologică; se află sub influenţa alcoolului, a produselor şi substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora. Art. 8. Pe teritoriul unităţii, conducătorii auto trebuie: să respecte traseele stabilite de acces la/de la drumurile publice, precum şi traseele interioare; să parcheze vehiculele numai în locurile stabilite de conducerea unităţii; să respecte marcajele şi semnalizările care limitează viteza de circulaţie a mijloacelor de transport pe teritoriul unităţii. Art. 9. La parcarea autovehiculelor în incinta unităţii sau în afara acesteia, conducătorii auto trebuie să ia următoarele măsuri: să asigure distanţa de manevrare în siguranţă dintre autovehicule şi între acestea şi construcţii; să oprească motorul; să frâneze autovehiculul; să scoată cheile din contact; să închidă şi să asigure prin încuiere uşile autovehiculului. Art. 10. Se interzice părăsirea autovehicului, ca şi dormitul în autovehicul cu motorul în funcţiune. Art. 11. La locul de parcare sunt interzise: efectuarea probelor de frânare în mers; alimentarea cu combustibil sau lubrifianţi; aruncarea cârpelor îmbibate cu substanţe inflamabile; parcarea autovehiculelor cu rezervoare de benzină fisurate sau sparte, cu buşoane lipsă sau neetanşe. Art. 12. Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incinta unităţii se va face cu faţa. Dacă acest lucru nu este posibil şi când vizibilitatea este redusă, ieşirea pe drumurile publice se va realiza prin pilotare. Art. 13. Urcarea şi coborârea altor persoane în/din autovehicul trebuie să se facă numai în timpul staţionării acestuia, sub supravegherea şoferului. Art. 14. La deplasarea pe drumurile publice, şoferii vor respecta dispoziţiile prezentelor instrucţiuni. Art. 15. Conducătorii auto trebuie să respecte itinerariul programat al cursei. Art. 16. După terminarea programului de lucru, şoferul este obligat să parcheze mijlocul de transport la locul stabilit, să îl asigure şi să sesizeze eventualele defecţiuni. Art. 17. După alimentarea autovehiculului cu combustibil, şoferul va şterge de pe rezervor combustibilul scurs şi va închide bine buşonul rezervorului. În timpul alimentării cu combustibil va menţine pistonul pompei de alimentare sprijinit de gura de alimentare a rezervoarelor. Este interzisă alimentarea prin turnare liberă. Art. 18. După spălarea autovehiculului, conducătorul auto va verifica funcţionarea frânelor mergând pe o anumită distanţă cu viteză redusă, acţionând uşor frânele până când acestea se încălzesc şi apa se evaporă. Art. 19. Este interzisă încredinţarea autovehiculului altor persoane, chiar dacă sunt autorizate pentru conducerea acestuia, fără avizul conducătorului ierarhic superior. Art. 20. În timpul funcţionării autovehiculului, se interzice conducătorului acestuia să lase vehiculul fără supraveghere, să stea de vorbă sau să permită altor persoane manipularea comenzilor. Dacă trebuie să părăsească vehiculul, îl va opri din funcţionare şi îl va bloca prin introducerea în una din viteze sau în marşarier, luând cheile din contact şi închizând uşile maşinii cu cheia sau prin sistemul de închidere automată. Art. 21. Şoferul va proceda la pornirea motorului şi la manevrarea autovehiculului numai după ce s-a asigurat că nu se găsesc persoane sub sau în apropierea maşinii. Art. 22. În relatia cu clientii, conducătorul auto trebuie să vorbească si să se poarte civilizat. Art. 23. Pe timp de ceata, autocamioanele vor circula cu viteza redusa pana la limita evitarii oricarui pericol. De asemenea, pe timp de ceata, in mers si in stationare, autovehiculele de orice fel vor fi illuminate si in timpul zilei. Art. 24. Regulile de circulatie stabilite pentru timp de ceata sunt obligatorii si in caz de ploaie torentiala, de ninsoare abundenta, de viscol sau in alte conditii atmosferice care determina reducerea vizibilitatii. Art. 25. REGULI DE ACORDARE A PRIMULULUI AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE RUTIERE : Primul ajutor presupune in primul rand stapanire de sine si luarea unor masuri ferme la locul accidentului pentru detensionarea starii de panica si de aglomeratie. Nu uitati sa apelati imediat numerale pentru situatile de urgenta (Urgenta, Politie, Ambulanta - 112) Art. 26. Imobilizarea fracturilor - In cazul in care victima unui accident de circulatie este suspectata de o leziune a coloanei vertebrale salvatorul trebuie sa se rezume numai la: mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta, capul fiind tinut ceva mai jos decat picioarele, atat in timpul ridicarii cat si al transportului; mentinerea capul si gatuuil accidentatului intr-o pozitie care sa asigure permeabilitatea cailor respiratorii superioare; imobilizarea sa se faca numai pe un plan tare (scandura lata, usa, etc.) pe care bolnavul trebuie asezat cu fata in sus, pentru a evita deplasarile laterale. Art. 27. In cazul fracturilor mai putin periculoase (urgenta obisnuita), imobilizarea unei fracturi se face astfel: » Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate; » Brat: 1- 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace; » Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului cu ajutorul unei fese legate de gat; » Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv. Pentru aceasta, in cazul in care avem 2 atele, acestea se aseaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans picioarele victimei accidentului rutier. Art. 28. Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa sau carpa. Art. 29. Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesubt ambele articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le. Intocmit, SERVICIU EXTERN S.S.M. .......................