Nulitatea actului juridic

Noţiunea şi funcţiile nulităţii

Legislaţia noastră civilă nu cuprinde o definiţie a

nulităţii, deşi atât Codul civil, cât şi celelalte acte
normative consacră prevederi legale cu privire la
nulitatea actului juridic civil.
Dintre definiţiile date în literatura de specialitate reţinem că:

Nulitatea este o sancţiune de drept civil care lipseşte actul juridic

civil de efectele ce contravin normelor juridice civile edictate
pentru încheierea sa valabilă. (Beleiu, 2003, p. 178)
Din această definiţie rezultă că nulitatea prezintă următoarele trăsături
caracteristice:
- este o sancţiune de drept civil;
- se aplică numai actelor juridice nu şi faptelor juridice, în sens
restrâns;
- nulitatea lipseşte actul juridic de efectele care contravin
normelor juridice edictate pentru asigurarea încheierii sale
valabile;
- intervine atunci când sunt încălcate dispoziţiile legale care
reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic civil;
- conformitatea condiţiilor de validitate ale actului juridic civil
cu dispoziţiile legale încălcate se apreciază la momentul
încheierii actului.
 Din punctul de vedere al finalităţii sale, nulitatea îndeplineşte
următoarele funcţii:

o funcţie o funcţie
preventivă sancţionatorie

constă în asigurarea încheierii intervine după încheierea actului

actelor juridice în conformitate cu juridic civil şi constă în înlăturarea
legea, asigurându-se respectarea efectelor ce contravin dispoziţiilor
legii civile şi apărarea ordinii de legale ce au ca scop încheierea
drept valabilă a actului juridic civil
 Clasificarea nulităţilor actului juridic civil
A)În funcţie de natura interesului ocrotit  general sau individual  de
către dispoziţia legală încălcată cu ocazia încheierii actului juridic civil:

nulitate absolută nulitate relativă

sancţiunea ce intervine în cazul sancţiunea ce intervine în cazul

nerespectării, la încheierea unui nerespectării, la încheierea unui
act juridic civil, a unei norme act juridic civil, a unei dispoziţii
juridice prin care se ocroteşte un legale care ocroteşte un interes
interes general, obştesc. particular, individual
 Terminologic

nulitatea absolută nulitatea relativă

este desemnată în
este desemnată prin textele de lege prin
termenii: act nul, expresiile: actul este
convenţie nulă, nul anulabil, actul poate fi
de plin drept sau anulat, acţiunea de
nulitatea totală nulitate
 Reţine cauzele de nulitate absolută!

– încălcarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de a încheia actul

juridic civil:
– lipsa capacităţii de folosinţă,
– existenţa unor interdicţii legale pentru anumite persoane în
vederea ocrotirii unui interes obştesc,
– nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă de
către persoanele juridice;
– lipsa consimţământului datorită unei erori obstacol;
– când obiectul a lipsit ori este ilicit sau imoral;
– când lipseşte cauza sau este ilicită ori imorală;
– când n-a fost respectată forma cerută ad validitatem;
– când actul juridic a fost încheiat în frauda legii;
– când lipseşte autorizaţia administrativă sau aceasta nu este valabilă;
– când prin actul juridic încheiat se nesocotesc dispoziţiile imperative
ale legii civile, ordinea publică şi bunele moravuri
 Reţine cauzele de nulitate relativă!

– când consimţământul este viciat prin eroare, dol, violenţă sau

leziune;
– când lipsa consimţământului se datorează lipsei de
discernământ;
– nerespectarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de
exerciţiu (acte încheiate de persoane lipsite de capacitatea de
exerciţiu, acte încheiate fără încuviinţarea autorităţii tutelare,
acte încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă,
fără încuviinţarea prealabilă, prin care li s-a pricinuit o
leziune); nerespectarea dispoziţiilor legale privind dreptul de
preemţiune (art. 49 din Legea nr. 18/1991);
– în toate cazurile în care actul a fost încheiat cu nesocotirea
unei interdicţii legale ce urmăreşte ocrotirea unui interes
individual
 În ce ea ce priveşte regimul juridic
A. reguli privind persoanele care pot invoca nulitatea

nulitatea absolută nulitatea relativă

poate fi invocată numai de persoana în

poate fi invocată de orice persoană care interesul căreia a fost edictată norma juridică
are interes încălcată cu ocazia încheierii actului juridic
civil

B. reguli privind prescrierea dreptului la acţiune

nulitatea relativă
nulitatea absolută

poate fi invocată, oricând, fie pe cale poate fi invocată numai în cadrul

de acţiune, fie pe cale de excepţie, termenelor de prescripţie prevăzute
acţiunea în declararea nulităţii de lege.
absolute fiind imprescriptibilă.
 nulitatea absolută nulitatea relativă

nu poate fi acoperită prin confirmarea poate fi acoperită prin

actului juridic civil, decât în cazurile confirmare expresă ori tacită
prevăzute de lege .
B) În raport de întinderea efectelor sale, nulitatea
este de două feluri:

totală parţială

desfiinţează în întregime desfiinţează numai o

actul juridic lipsindu-l parte dintre efectele
de toate efectele sale actului juridic
 C) După modul de consacrare legislativă
deosebim:
nulitatea expresă
(textuală sau explicită)
este acea nulitate care este
prevăzută, ca atare, într-un text de
lege
nulitatea virtuală
(implicită ori tacită)
este acea nulitate care nu este expres
prevăzută de lege, dar care rezultă în mod
neîndoielnic din modul în care sunt
reglementate unele condiţii de validitate ale
actului juridic civil
Marea majoritate a reglementărilor
cuprinse de legislaţia civilă fac referire la
nulitatea virtuală. De regulă, astfel de
nulităţi sunt desemnate prin expresiile
“este oprit”, “nu se poate”, “se admite
numai dacă” etc.
D) după felul condiţiei de validitate nesocotite cu
ocazia încheierii actului juridic civil:
nulitate de fond nulitate de formă

este acea nulitate care intervine este acea nulitate care intervine în cazul
în cazul lipsei ori nevalabilităţii nerespectării formei ad validitatem cu
unei condiţii de fond a actului ocazia încheierii actului juridic civil
juridic civil, altele decât forma.
 Delimitarea nulităţii de alte sancţiuni de drept civil
Nulitatea şi rezoluţiunea
Rezoluţiunea este o sancţiune care constă în desfiinţarea retroactivă a unui
contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dată, pentru neexecutarea din
culpă a obligaţiilor de către una din părţi.

Asemănări: Deosebiri :
- ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea - nulitatea presupune un act juridic civil
actului juridic civil; încheiat cu nerespectarea condiţiilor de
- atât rezoluţiunea, cât şi nulitatea produc efecte validitate, pe când rezoluţiunea presupune un
retroactiv; act juridic valabil încheiat;
- ambele operează în urma şi în baza unei hotărâri - nulitatea se aplică tuturor actelor juridice, în
judecătoreşti. timp ce rezoluţiunea se aplică numai
contractelor sinalagmatice, cu executare dintr-o
dată;
- în timp ce cauza de nulitate este concomitentă
încheierii actului juridic civil, rezoluţiunea
provine din cauze ulterioare încheierii actului şi
constă din neexecutarea culpabilă a contractului
de către una din părţi.
 Nulitatea şi rezilierea
Rezilierea este sancţiunea civilă care constă în încetarea efectelor unui
contract sinalagmatic cu executare succesivă, pentru viitor, din cauza
neexecutării din culpă a contractului de către una din părţi.

Între nulitate şi reziliere există aceleaşi asemănări şi deosebiri ca

între nulitate şi rezoluţiune cu singura deosebire că rezilierea
produce efecte numai pentru viitor.
 Nulitatea şi revocarea
Revocarea este o sancţiune civilă care constă în înlăturarea efectelor actului
juridic civil fie datorită ingratitudinii gratificatului, fie datorită neexecutării
din culpă a sarcinii donaţiei sau legatului.

Din punct de vedere al asemănărilor, ambele sancţiuni constituie cauze de

ineficacitate a actului juridic civil.

Între ele există şi următoarele deosebiri:

- revocarea priveşte un act valabil încheiat, pe când nulitatea presupune un act
ce a fost încheiat cu nerespectarea unei condiţii de validitate;
- în timp ce cauza nulităţii este contemporană încheierii actului juridic,
revocarea se întemeiază pe cauze posterioare încheierii actului juridic civil;
- nulitatea se aplică tuturor actelor juridice, pe când revocarea se aplică, de
regulă liberalităţilor.
 Nulitatea şi inopozabilitatea

Inopozabilitatea este sancţiunea care se aplică în cazul nesocotirii unor cerinţe

de publicitate faţă de terţi a actului juridic civil.

Principalele deosebiri dintre nulitate şi opozabilitate sunt următoarele:

- nulitatea presupune un act juridic civil nevalabil, în timp ce opozabilitatea
priveşte un act juridic valabil încheiat;
- pe când nulitatea se aplică tuturor actelor juridice, opozabilitatea are ca obiect
numai actele juridice pentru care legea impunea publicitatea;
- cauzele de nulitate există în momentul încheierii actului juridic civil, pe când
inopozabilitatea provine din neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare încheierii
actului juridic;
- prin efectele ei nulitatea priveşte raporturile dintre părţi în timp ce
inopozabilitatea priveşte raporturile dintre părţi, pe de o parte, şi terţi, pe de altă
parte.
 Nulitatea şi caducitatea
Caducitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic civil
determinată de intervenirea unui eveniment viitor încheierii actului,
împrejurare ce se produce independent de voinţa autorului actului.

Astfel, legatul cuprins într-un testament valabil devine caduc dacă legatarul
predecedează testatorului, dacă legatarul renunţă la succesiune sau dacă bunul
ce formează obiectul legatului piere; oferta devine caducă dacă înainte de
acceptarea ei ofertantul moare sau devine incapabil.

Între nulitate şi caducitate există următoarele deosebiri: nulitatea presupune un

act nevalabil, pe când caducitatea presupune un act valabil încheiat; dacă
nulitatea produce efecte retroactive, caducitatea produce efecte numai pentru
viitor; în timp de cauzele de nulitate sunt concomitente încheierii actului juridic
civil, caducitatea provine din cauze ulterioare încheierii actului juridic, fiind
străine de voinţa autorului actului.