Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU I.

CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

MASTER: COMUNICARE ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ȘI SPIRITUALĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA DISCIPLINA

Mari Duhovnici Creștini

ÎNDRUMĂTOR:

Prof. Univ. Dr. Pr. Student:

Ion Vicovan Sireteanu Ioan

Iași

2017

1
Cuprins
1. Viața părintelui Porfirie Kavsokalivitul .................................................................................................. 3
2. Părintele Porfirie despre viața de familie ............................................................................................. 5
3. Părintele Porfirie ca pedagog ................................................................................................................ 6

2
1. Viața părintelui Porfirie Kavsokalivitul

Câteva lucruri despre viața sa, ne sunt relatate în cartea lui Anastasios Tzavaras, acest

Anastasios fiind un ucenic al Părintelui Porfirie. El ne spune în cartea sa că Sfântul Porfirie s-a

născut în satul Evvia, mama părintelui având numele de botez de Elani, iar tatăl numele de

Leonidas. Tatăl său a fost silit să plece să lucreze la canalul Panama, prin aceasta arătându-se

marea săracie care exista în familia lui Evanghelos, Evanghelos fiind numele de botez primit de

către Părintele Porfirie la botezul său.

A urmat cursurile școlii din sat vreme de doar doi ani, el fiind nevoit din cauza lipsei de bani

si a sărăciei să părăsească școala1. A început să lucreze micile ogoare deținute de către familia sa,

și să păzească animalele. Pentru a câștiga mai mulți bani, de mic a început să lucreze la minele

din zonă și mai apoi la niște băcănii din Haldika și din Pireu2. Pe când avea 12-14 ani, a citit cu

marea atenție viața Sfântului Ioan Kalivitul sau Colibașul și fiind atras de învățăturile acestui

Sfânt, a încercat să le urmeze în viață3.

Astfel s-a încredințat iubirii lui Hristos si părăsindu-și pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia

la Sfântul Munte, pentru a-și pune în aplicare înaltele idealuri. Legat de acest moment, notează

următoarele în “testamentul duhovnicesc”: "De mic copil mă aflam tot în pacate, căci tatăl meu,

fiind săraci, plecase în America, să lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii săi, pe când

pășteam vitele, citeam silabisind viața Sfântului Ioan Kalivitul.

1
Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Porfirie, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999, traducere din greacă de
Cristina Băcanu
2
Ibidem
3
https://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/parintele_porfirie.htm( 1. 12.2017)

3
Si l-am îndrăgit mult pe Sfântul Ioan și mă rugam îndelung ca un copil de doisprezece-

cincisprezece ani cred, nu-mi mai amintesc bine. Și vrând să-l imit, cu foarte multa luptă am

plecat de la părinții mei pe ascuns și am ajuns la Kafsokalivia la Sfântul Munte și am intrat în

ascultare la doi Bătrâni ce erau frați buni, Pantelimon și Ioanichie. S-a întâmplat să fie foarte

evlavioși și plini de virtuți, așa că i-am îndrăgit foarte și de aceea, cu rugăciunile lor, făceam

deplină ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult și simțeam o mare iubire pentru Dumnezeu."

Foarte devreme harul cel dumnezeiesc a început să împodobească această figură

adolescentină aprinsă de dragostea pentru Hristos, dăruind-o cu harisme înalte și cu cele mai

alese calități duhovnicesti. În scurt timp s-a îmbolnăvit grav, iar Bătrânii săi l-au trimis înapoi la

părinți să-și trateze boala. Odata întors acasă, s-a întâlnit cu Arhiepiscopul Sinaiului, Porfirie al

III-lea, care i-a intuit de îndată nivelul moral, sfintele harisme și mai ales, darul străvederii.

Astfel, în anul 1927, deși părintele avea pe atunci doar 21 de ani Arhiepiscopul l-a hirotonit

preot, punându-i numele de Porfirie.

In anii ce au urmat, a slujit ca părinte duhovnicesc, spovedind și sfătuind la Sfânta

Mănăstire a Sfântului Haralambie din Lefka. Când a izbucnit al II-lea razboi mondial, în

octombrie 1940, a fost numit paroh la Paraclisul Sfântului Gherasim de la Policlinica din Atena,

lângă piața Omoniei. Timp de 30 de ani cuviosul Bătrân a înfăptuit această lucrare pastorală de

tămăduire a oamenilor ce sufereau. Era un ascet care, în loc să se nevoiască în pustia de la

Sfântul Munte, se nevoia în pustia Omoniei.

La policlinica era un câine la care Bătrânul ținea foarte mult, așa cum ținea la toate

celelalte animale, păsări și plante. Bunicuțul ținea mult la acest câine pe care îl socotea

4
"prietenul" său4. Părintele s-a întors în Sfântul Munte Athos, la chilia din Kavsokalivia, locul

unde a devenit monah, atunci când şi-a prevăzut sfârşitul vieţii pământeşti, Părinte întorcându-se

acolo, pentru a adormi somnul cel veşnic cu pace şi cu smerenie şi a fi îngropat fără ca oamenii

din lume să afle. În data de 2 decembrie 1991, a adormit în Domnul, iar a doua zi trupul lui a fost

îngropat după rânduială monahală, în timp ce sufletul lui deja se urcase la cer, lângă Domnul, pe

care îl iubise mai mult decât orice altceva5. După adormirea lui în Domnul, despre Părintele

Porfirie s-au scris multe cărţi, în diverse limbi. Astfel smeritul ieromonah Porfirie a devenit

foarte cunoscut şi continuă să facă minuni şi să îi ajute pe cei care se roagă lui6.

2. Părintele Porfirie despre viața de familie

Părintele Porfirie îndrăgea foarte mult familia și spunea că aceasta stă la baza existenței

umane, familia fiind stâlpul unde copilul se formează, el considerând că cea mai mare educație o

primește copilul în familie. El spune că anumiți copii nu sunt foarte educați, din cauză că, atunci

când copilul se afla încă în burtă, mama nu a știut sa își traiască viața conform principiilor vieții

creștine, prin aceasta copilul preluând genetic unele comportamente ale mamei. Părintele mai

spunea că atât timp cât pruncul era în pântece, mama nu a avut grijă să trăiască cu sufletul

împăcat și în rugăciune7.

Având mai multe discuții cu mai multe familii, el a tras concluzia că nu există nici o diferență

între copii din familii și cei din orfelinat, copii din orfelinat atașându-se de fiecare vizitator care

le calcă pragul, el spunând faptul că copii din unele familii sunt la fel de triști ca cei care se află

în orfelinate, aceasta întâmplându-se din cauza nepăsării părinților care își neglijează copii din

4
https://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/parintele_porfirie.htm( 1. 12.2017)
5
Ana Kostaku, Părintele Porfirie mi-a spus, Volumul 2, Editura Egumenița, 2015
6
Ibidem
7
Gherghios S. Kroustalakis, Bătrânul Porfirie, părinte duhovnicesc și pedagog, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999

5
cauze multiple, cei mai mulți neglijându-și copii din cauza serviciului extrem de solicitant pe

care îl au.

Mergeți măi, spunea el, la un orfelinat să-i vedeți pe bieții copilași orfani cum sunt, ca niște

mielușei ce și-au pierdut mama, cum caută la fiecare vizitator un pic de iubire, cum se agață de el

și nu-l mai lasă să plece. Mergeți să vedeți cât de însetați sunt după iubire! Și credeți că acei

copii care au părinți, dar nu primesc dragostea lor, diferă prea mult de primii? Și aceștia tot

orfani sunt!8

Apoi Părintele Porfirie mai ajunge la un punct foarte important în familie și anume educația

religioasă a copilului. El spune că familia este factorul decisiv prin care copilul se poate îndrepta

spre Dumnezeu, el ajungând la concluzia că familia este principalul vinovat dacă copilul nu se

roagă, nu merge la biserică și nu se îndreaptă spre Dumnezeu, toate aceste adevăruri venind din

discernământul spiritual pe care el îl deținea.

Părintele Porfirie cu privire la suflet mai spune că: “purtările copiilor sunt legate nemijlocit

de starea părinților, când copii sunt răniți că părinții lor se poartă urât unul cu altul, își pierd

puterile și pornirea de a lucra spre a spori. Se plămădesc rău, iar casa sufletului se primejduiește

să se prăbușească clipă de clipă9.

3. Părintele Porfirie ca pedagog

Marii părinți Capadocieni, erau punctual de plecare al părintelui Porfirie în activitatea sa ca

pedagog, el fiind caracterizat ca un pedagog contemporan. Părintele Porfirie era înzestrat cu

răbdare de fier, prin aceasta arătându-se atenția pe care o avea Părintele Porfirie în a asculta pe
8
Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndemnuri, Editura Buna Vestire, Bacău, f.a, tradus de Sorina Munteanu
9
Ne vorbește Părintele Porfirie, traducere de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, f.a

6
toți credincioșii cu toate problemele lor, părintele rămânând în conștiința oamenilor ca un părinte

duhovnicesc discret.

Privitor la educarea corectă a copiilor, învăța că blândețea, rugăciunea caldă și fără grabă, dar

și viața creștină sinceră și autentică a părinților constituie cel mai bun mod de a-I face pe copii

lor să apuce drumul spre Dumnezeu. Atunci când părinții merg la biserică în mod formal, fără ca

viața lor duhovnicească să fie autentică, odraslele lor vor avea si ele o atitudine ipocrită în viață

și nu vor avea o credință stabilă.

7
Bibliografie

1. Anastasios Sotirios Tzavaras, Amintiri despre Porfirie, Editura Buna Vestire,


Bacău, 1999, traducere din greacă de Cristina Băcanu
2. Ana Kostaku, Părintele Porfirie mi-a spus, Volumul 2, Editura Egumenița,
2015
3. Gherghios S. Kroustalakis, Bătrânul Porfirie, părinte duhovnicesc și
pedagog, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999
4. Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndemnuri, Editura Buna Vestire,
Bacău, f.a, tradus de Sorina Munteanu
5. Ne vorbește Părintele Porfirie, traducere de Ieromonah Evloghie
Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, f.a
6. https://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/parintele_porfirie.htm( 1.
12.2017)