CONSTANTIN BRÂNCUȘI

(19 februarie 1876, Hobița, județul Gorj — 16 martie 1957, Paris)

Emma Frențescu – cl. a II- a A

Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui
Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Îți face studiile la Școala
de Arte și Meserii din Craiova, după care vine la București unde absolvă Școala de Belle arte
în 1902.
Hotăraste să plece la Paris dar face o oprire la Viena
pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca
decorator de mobilier.
La Paris. În iulie 1904 ajunge la Paris unde fascinat
de oraș și de mediul artistic hotărăște să se stabilească aici
și devine ucenic în atelierul renumitului sculptor Auguste
Rodin.

În 1910 este momentul în care este remarcat cu

lucrarea Cumințenia pământului – ce provoacă un scandal
prin asemănarea ei cu un artefact egiptean. Acum creează o
C. Brâncuși – 1907
formă complexă ce reprezintă două siluete îmbrățișate, ce
Cumințenia pământului -
va fi punctul de plecare al unei lungi serii la care artistul va
lucra timp de 40 de ani și care îi va atribui titlul Sărutul.

Căutările sale continuă cu lucrarea Rugăciunea.

Inițial a pornit de la o comandă pentru un monument funerar
însă înfruntănd convențiile de reprezentare opera devenind
un simbol al reculegerii.Imaginea reprezintă o siluetă
feminină alungită cu o postură ce transmite durere, ochii,
gatul aplecat. Pieptul este acoperit de mișcarea umerilor și a
brațului drept surprins într-o poziție care ar semnifica semnul
crucii. Brancuși nu realizeză aici o femeie ci o idee și anume
C. Brâncuși, Sărutul – 1907,
tristețea provocată de moarte. Seria capodoperelor continuă
Sărutul
1
cu Muza adormită. Una dintre cele mai emblematice lucrări a lui Brâncuși a pornit din ideea
de portret a baroanei Renee Irana Frachon. După mai multe studii de portret, Brâncuși
sintetizează forma ajungând la o finețe de redare prin această celebră lucrare. Muza adormită
este reprezentată fără gât și umeri, doar capul alungit așezat orizontal pe un plan. Continuă
apoi cu diverse reprezentări numite capete de copii ajungând la forme simple fără detalii
fizionomice.Unul dintre acestea este și Narcis portretul unui copil, ce va deveni punct de
plecare pentru portretul Domnișoarei Pogany (1912 -1933) o altă mare lucrare a sculptorului.
Aceasta devine pănă la urmă o temă care își caută forme diverse timp de douăzeci de ani.
Liniile cursive, forma simplificată și plină de înțelesuri subtile fac ca imaginea Domnișoarei
să fie emblematică. O altă abordare a portretului de fată o întâlnim și în opera Danaida
(1913), Negresa albă (1923), Negresa blondă (1926), Tânără femeie sofisticată (1927),
Portretul lui Nancy Cunard (1928). Cea mai stilizată formă a lui Brâncuși ce reprezintă o
femeie rămâne totuși – Studiu pentru Portretul doamnei Eugene Meyer Jr. (1916- 1933).

Operele sale sunt remarcabile. Mai amintim de Coloana fără sfârșit, culminând cu
Poarta Sărutului parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu.
Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr
important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate

C. Brâncuși –1909-1910 Muza adormită

Muza adormită
cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului
comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea
sculptorului

2
 În 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în
consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit,
Masa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit după mult timp în care a fost
neglijat

La moartea sa, Brâncuși a lăsat operele din atelierul sau Muzeului de Arta din Paris, cu
condiția ca atelierul sa fie refăcut în întregime în cadrul muzeului. Opera sa poate fi admirată
în colecții particulare de arta și în Muzee din toată lumea