Page |1

Noul Cod fiscal a intrat în vigoare la începutul anului 2016 şi a adus

modificări importante în toate zonele fiscalităţii: impozit pe profit,
TVA, microîntreprinderi, impozit pe venit, contribuţii sociale, imopozite
şi taxe locale etc. Totuşi, actul normativ prezintă o abordare în doi
paşi în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a anumitor prevederi, astfel
că unele reglementări se aplică de la 1 ianuarie 2017.

În același timp, cei doi piloni ai legislației fiscale românești,

respectiv Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, au cunoscut
modificări importante în decembrie 2016, prin ordonanță de urgență.
Printre altele, este vorba de schimbări la impozitul pe profit sau
pentru microîntreprinderi și angajatori, mai multe detalii în acest sens
fiind disponibile mai jos.

TVA standard de 19%

Una dintre principalele prevederi în vigoare din prima zi a lui 2017

vizează o nouă reducere a cotei standard de TVA, de la 20%, atât cât a
fost până la finele anului 2016, la 19%.

Vă reamintim că la 1 ianuarie 2016 cota generală de TVA a scăzut de la

24% la 20%, măsura având impact atât asupra consumatorilor, cât şi asupra
agenţilor economici.

În același timp, pentru anumite livrări de bunuri și prestări de

servicii, se aplică în continuare o cotă de TVA redusă, de 9% sau chiar
5% în anumite cazuri.

Concret, potrivit art. 291 alin. (2) din Codul fiscal, o cotă redusă de
TVA de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele
prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

 livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, definite prin normele

metodologice conform legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor
dentare scutite de taxă conform art. 292 alin. (1) lit. b,
respectiv livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de
tehnicieni dentari;
 livrarea de produse ortopedice;
 livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
 cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie
similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
 livrarea următoarelor bunuri:
o alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice,
destinate consumului uman şi animal;
o animale şi păsări vii din specii domestice;
o seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea
alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui
alimentele;
 serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor
alcoolice, altele decât berea care se încadrează la codul NC 22 03
00 10 (berea la draft);
 livrarea apei potabile şi a apei pentru irigaţii în agricultură;
 livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură,
seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau
 Page |2

plantării, precum şi prestările de servicii de tipul celor specifice

utilizate în sectorul agricol;

De altfel, reducerea cotei de TVA de la 20 la 9% pentru livrarea de

produse folosite pentru producția agricolă și pentru prestările de
servicii specifice de tipul celor folosite în sectorul agricol a fost
operată la 1 august, atunci când au intrat în vigoare prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2016, act normativ care a
modificat Codul fiscal în acest sens.

În ce situaţii se aplică o cotă redusă de TVA de 5%

În ceea ce priveşte cota redusă de TVA de 5%, Codul fiscal reglementează

expres situaţiile în care aceasta este folosită. Mai precis, alin. (3) al
art. 291 din acul normativ citat stabileşte că o cotă redusă de 5% se
aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri şi
prestări de servicii:

 manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor

destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
 serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case
memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi
arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele
decât cele scutite conform art. 292 alin. (1) lit. m,
respectiv prestările de servicii culturale şi/sau livrările de
bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice
sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial;
 livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a
terenului pe care sunt construite, definite astfel:
o clădiri utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;
o clădiri utilizate drept case de copii şi centre de recuperare
şi reabilitare pentru minori cu handicap;
o locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv
anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe
care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei,
exclusiv TVA, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau
familie;
o clădiri achiziționate de primării în vederea atribuirii de
către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii
a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă
în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile
pieţei;
 serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case
memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi
arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe.

Aşadar, din acest an, cetăţenii români sau străini care cumpără
proprietăţi pe teritoriul României care nu valoarează mai mult de 450.000
de lei (aproximativ 100.000 de euro), beneficiază de o cotă de TVA redusă
la 5%, dacă îndeplinesc următoarele condiţii prevăzute de normele legale
în vigoare:
 Page |3

 în cazul persoanelor necăsătorite - să nu fi deţinut şi să nu deţină

nicio locuinţă în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cotă de
5%;
 în cazul familiilor - soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu
deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care
a/au achiziţionat-o cu cotă de 5%.

Totodată, persoanele fizice pot achiziţiona cu o cotă super redusă de TVA

doar locuinţe cu o suprafaţă utilă de maximum 120 de mp (exclusiv anexele
gospodăreşti) şi o suprafaţă a terenului pe care este construită casa de
cel mult 250 de mp (prevedere valabilă pentru casele de locuit
individuale).

În baza vechilor reglementări, aplicabile până la sfărşitul lui 2015,

limita maximă pentru care se aplica o cotă redusă de TVA era stabilită la
380.000 de lei, echivalentul a aproximativ 85.500 de euro, dar plafonul a
fost majorat până la 450.000 de lei prin intermediul noului Cod fiscal.

Cota standard de TVA este reglementată de Codul fiscal, cel care

stabileşte, la art. 291, că nivelul acesteia este de:

 20%, pe parcursul anului 2016;

 19%, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

Prin urmare, din prima zi a acestui an, cota generală de TVA a suferit o
nouă micşorare, în condiţiile în care, până la finele anului 2015,
nivelul acesteia a fost de 24%. De altfel, diminuarea cotei de TVA va
avea un impact semnificativ atât asupra consumatorilor, cei care, cel
puţin teoretic, vor fi beneficiarii finali ai noii măsuri, cât şi
asupra asupra agenților economici.

"În mod normal, scăderea TVA-ului va determina o creştere a vânzărilor

companiilor, atât pentru firmele care produc, distribuie sau vând bunuri,
cât şi pentru cele care prestează servicii", consideră Radu Georgescu,
managing partner la CFO Network, companie ce oferă servicii de management
financiar, consultanţă fiscală şi contabilitate.

Astfel, dacă pe de-o parte TVA-ul reprezintă un impozit indirect suportat

de către consumatorul final al bunului/ serviciului, pe de altă parte
această taxă "este un impozit încasat de fiecare agent economic care
participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui
serviciu care intră în sfera de impozitare", aşa cum a explicat Roxana
Ene, expert contabil și managing partner la Accountable.

Totodată, în contextul în care aproximativ un sfert din veniturile

bugetare provin din colectarea TVA, încasările provenite din această
taxă reprezintă una dintre principalele surse de venit pentru bugetul
statului.

Chiar dacă scăderea cotei standard de TVA va stimula dezvoltarea

economică prin creşterea consumului, specialiştii contactaţi de redacţia
noastră atenţionează că legislaţia în vigoare nu obligă agenţii economici
să reducă efectiv preţurile în urma micşorării cotei TVA.
 Page |4

"Nu există o lege care să impună comercianților să reducă prețurile ca

urmare a reducerii cotei TVA, astfel încât reducerea TVA nu se va
reflecta în unele situații și în prețul final al bunurilor/serviciilor",
ne-a spus Roxana Ene, aspect împărtăşit şi de Radu Georgescu: "Este
posibil ca diminuarea TVA-ului să nu genereze şi o scădere similară a
preţurilor produselor. Cu siguranţă vor fi companii care îşi vor creşte
preţurile unitare de vânzare".

De asemenea, în condiţiile în care TVA-ul reprezintă pentru numeroase

societăţi, în special cele din retail, o sursă de finanţare (TVA-ul se
plăteşte până în data de 25 a lunii următoare încasării), "scăderea TVA-
ului va determina o diminuare a capitalului de lucru, iar unele companii
vor fi nevoite să acopere necesarul de finanţare din alte surse",
consideră managing partner-ul de la CFO Network.

Ce cotă de TVA se aplică pentru operațiunile aflate în desfășurare

Din punct de vedere juridic, firmele trebuie să acorde o atenţie sporită

acelor operaţiuni/ tranzacţii aflate în curs de derulare la finalul
anului 2016/ începutul lui 2017, astfel încât să stabilească în mod optim
cota de TVA aplicabilă fiecărei operaţiuni în parte.

"Conform Codului fiscal, cota de TVA aplicabilă este cea în vigoare la

data la care intervine faptul generator pentru TVA. Fapul generator
intervine, de regulă, la data livrării produselor sau prestării
serviciilor", a explicat Roxana Ene de la Accountable, societate ce oferă
servicii de contabilitate, administrare personal, salarizare şi
reprezentare la Registrul Comerţului. Totodată, sursa citată a punctat şi
excepţiile de la această regulă, după cum urmează:

 bunurile livrate în baza unui contract de consignație când

se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar
are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar
clienților săi;
 bunurile transmise în vederea testării sau a verificării
conformității când se consideră că livrarea bunurilor are loc la
data acceptării bunurilor de către beneficiar;
 stocurile la dispoziția clientului când se consideră că livrarea
bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc
în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de producție;
 livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile când data
livrării din punct de vedere al TVA este data la care intervine
transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar, cu
excepția contractelor cu plată în rate, pentru care predarea bunului
se face la final;
 prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive,
cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare,
expertiză și alte servicii similare care sunt considerate efectuate
la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru,
alte documente similare pe bază cărora se stabilesc serviciile
efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la
data acceptării acestora de către beneficiari;
 livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează
continuu, altele decât cele prevăzute la punctul precedent, cum
sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie,
 Page |5

livrările de energie electrică şi altele asemenea pentru care se

consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate
în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor
prestate sau la data emiterii unei facturi, fără ca perioada de
decontare să depaşească un an;
 operaţiunile de închiriere, leasing, concesionare, arendare de
bunuri, acordare cu plată pe o anumita perioadă a unor drepturi
reale, precum dreptul de uzufruct şi superficia, asupra unui bun
imobil pentru care serviciul se consideră efectuat la fiecare dată
specificată în contract pentru efectuarea plăţii.

În acelaşi timp, atunci când factura se emite înainte de livrarea de

bunuri/ prestarea de servicii, sau atunci când se emite o factură de
avans, cota aplicabilă este cea de la data emiterii facturii. Totuşi, în
cazul în care cota de TVA se modifică și la data faptului generator este
o nouă cotă de TVA, facturile de avans sau facturile emise anterior
trebuie stornate cu cota veche de TVA si refacturate cu noua cotă de TVA.

Exemple practice

Pentru a înţelege mai bine prevederile amintite anterior, cei doi

specialişti au oferit şi câteva exemple concrete. Astfel, potrivit
Roxanei Ene, pentru facturarea, de exemplu, a utilităţilor ori chiriilor,
se va proceda în felul următor:

 facturile pentru utilități care se facturează în decembrie 2016 în

avans pentru ianuarie 2017 cu cota de 20% și au ca dată scadentă o
dată din 2016 nu vor fi regularizate în 2017 cu noua cotă de TVA;
 facturile de chirii emise în 2016 în avans pentru 2017 vor fi emise
cu TVA 20% și, în funcție de prevederile contractuale cu privire la
data plății, vor putea exista următoarele trei situații:
o dacă data prevăzută în contract pentru plata chiriei este în
anul 2016, factura rămâne cu TVA 20%, chiar dacă este aferentă
anului 2017;
o dacă data prevăzută în contract pentru plata chiriei este în
anul 2017, atunci la începutul anului 2017 aceste facturi
trebuie stornate și refacturate cu TVA 19%;
o dacă data plății este exprimată în ”număr de zile de la data
emiterii facturii”, atunci trebuie calculată data exactă a
scadenței și dacă aceasta este în 2016, factura va rămâne cu
20%; dacă este o dată din anul 2017, acesta se va storna și
refactura cu 19%.

De reţinut! Ca regulă generală, toate facturile emise în 2016 sunt cu TVA

20%. Totuși, în funcție de situație, unele facturi emise în 2016 vor
putea fi stornate și refăcute, în 2017, cu TVA de 19%, aşa cum am arătat
în exemplele de mai sus.

De cealaltă parte, Radu Georgescu propune următoarele cazuri particulare

pentru a înțelege ce obligații apar odată cu trecerea de la actuala cotă
de TVA la cea de 19%:

1. Achiziţia intracomunitară a unui echipament în sumă de 80.000 euro

 Page |6

 În data de 20 decembrie 2016 se plăteşte avans 50.000 euro, la

un curs de 4,5 lei. TVA-ul aferent este 50.000 x 4,5 x 20% = 45.000
de lei.
 În data de 15 ianuarie 2017 se facturează diferenţa de 30.000 euro,
la un curs de 4,6 lei. TVA-ul aferent este 30.000 x 4,6 x 19% =
26.220 de lei.

2. Vânzarea în ţară a unui echipament în sumă de 80.000 euro

 În data de 20 decembrie 2016 se încasează avans 50.000 euro. la un

curs de 4,5 lei. TVA-ul aferent este 50.000 x 4,5 x 20% = 45.000 de
lei.
 În data de 15 ianuarie 2017 se facturează diferenţa de 30.000 euro.
Se stornează avansul încasat şi TVA-ul aferent.
 Noua baza de impozitare va fi: 50.000 x 4,5 + 30.000 x 4,6 = 363.000
de lei. TVA-ul aferent va fi 363.000 x 19% = 68.970 de lei.

3. Recepţie lucrări

 O firmă de construcţii întocmeşte deviz pentru lucrările din

decembrie, în sumă de 50.000 euro. Clientul acceptă devizul în
ianuarie. Astfel, firma de construcţii va emite factura cu TVA de
19%.

4. Abonamente

 O firmă de soft vinde în luna decembrie 2016 un abonament pe un an.

Factura va trebui întocmită cu TVA de 20%.

În altă ordine de idei, pentru a se conforma din punct de vedere

operaţional noilor prevederi aplicabile din 2017, comercianţii trebuie
să demareze acțiunile necesare pentru actualizarea programelor
informatice, a programelor de contabilitate și a softurilor caselor de
marcat fiscale.

În plus, vor trebui actualizate corespunzător preţurile de afişare, fie

ele din magazine, contracte ori materiale promoţionale, precum şi
informaţiile de pe site-urile proprii. Totodată, conform specialistului
de la CFO Network, companiile care ţin evidenţa mărfurilor prin metoda
global valorică vor fi nevoite să facă inventarul mărfurilor.

Riscurile în caz de neconformare

Un alt aspect important de care trebuie să ţină cont agenţii economici

este legat de riscurile la care aceştia se vor expune în situaţia în care
nu vor fi în legalitate la 1 ianuarie 2017.

Astfel, potrivit lui Radu Georgescu, în cazul în care cota de TVA va fi

calculată şi declarată în mod eronat, agenţii economici vor risca
sancţiuni din partea autorităţilor. Spre exemplu, emiterea de bonuri
fiscale care nu conţin cota corectă de TVA reprezintă contravenţie şi
poate fi sancţionată cu amenzi cuprinse între 2.000 şi 4.000 de lei (art.
11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014).
 Page |7

Nu în ultimul rând, Roxana Ene a identificat alte riscuri la care se vor

expune comercianţii ce nu nu se vor conforma noilor prevederi la început
de 2017. Concret, este vorba despre:

 riscul apariţiei unor litigii cu partenerii de afaceri, atât timp

cât facturile sunt emise incorect;
 posibilitatea de nedeductibilitate fiscală în cazul neconformării cu
legislaţia modificată şi dispoziţiile tranzitorii;
 riscul pierderii de clienți în cazul în care listele de preţuri nu
vor fi actualizate în timp util.

Atenție! Firmele trebuiau să implementeze și din punct de vedere

birocratic schimbarea cotei de TVA. Astfel, până la finalul anului 2016,
ele ar fi trebuit să își pregătească atât casele de marcat, cât și
programele informatice pentru a emite bonuri fiscale/ facturi fiscale cu
noua cotă de TVA.

"Astfel, firmele care au case de marcat trebuie să solicite ajutorul

companiei care se ocupă de service-ul aparatelor, în timp ce companiile
care au soft-uri de contabilitate care îşi fac update de pe site-urile
firmelor dezvoltatoare trebuie să descarce versiunea care va conţine cota
de TVA de 19%", atenţionează Radu Georgescu de la CFO Network,

De asemenea, agenții economici trebuie să își actualizeze documentele de

natură comercială, cum ar fi liste de prețuri, în măsura în care acestea
sunt exprimate cu TVA, materiale promoționale (dacă acestea contin
informații cu privire la prețuri cu TVA), contracte comerciale în
cazurile în care aplicabilitatea cotei TVA este neclară etc.

Taxa pe stâlp, eliminată

În ceea ce priveşte impozitul pe construcţii, cunoscut mai bine ca "taxa

pe stâlp", acesta a fost eliminat din 1 ianuarie 2017.

În 2016, impozitul pe construcţii s-a calculat prin aplicarea unei cote

de 1% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul
contribuabililor la 31 decembrie 2015, evidenţiată contabil în soldul
debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor. Conform
reglementărilor aplicabile până la 31 decembrie 2016, la plata
impozitului pe construcţii au fost obligate trei categorii de
contribuabili, după cum urmează:

 persoanele juridice române, cu excepţia instituţiilor publice,

institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, asociaţiilor,
fundaţiilor şi a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial,
potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
 persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent în România;
 persoanele juridice cu sediu social în România înfiinţate potrivit
legislaţiei europene.

Prin urmare, contribuabilii enumeraţi anterior au fost obligaţi să

calculeze şi să declare impozitul pe construcţii, până la data de 25 mai
 Page |8

2016, plata "taxei pe stâlp" realizându-se în două tranşe egale, până la

datele de 25 mai şi 25 septembrie 2016.

Ce s-a schimbat în zona CASS

Codul fiscal a adus noutăţi, din prima zi a lui 2017, şi în ceea ce

priveşte contribuţiile de asigurări sociale de sănătate (CASS). Concret,
să avem în vedere se s-a schimbat de zilele trecute în acest domeniu, cu
precizarea că, în 2016, câștigul salarial mediu brut a fost stabilit la
2.681 de lei.

1. Venituri din salarii sau cele asimilate salariilor:

 dacă totalul veniturilor obţinute lunar este mai mare decât valoarea
a de cinci ori câştigul salarial mediu brut, contribuţia individuală
se calculează în limita acestui plafon.

2. Venituri din pensii:

 şi în cazul persoanelor care obţin venituri din pensii, pentru

veniturile realizate din 2017 începând, în situaţia în care
veniturile depăşesc valoarea a de cinci ori câştigul salarial mediu
brut, CASS individuală se calculează în limita acestui plafon.

3. Venituri din activităţi independente:

 pentru astfel de venituri realizate, din 2017 baza lunară de calcul

nu poate fi mai mare decât valoarea a de cinci ori câştigul salarial
mediu brut.

4. Venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care

impozitul pe venit se reţine la sursă:

 pentru veniturile realizate începând cu 1 ianuarie 2017, bazele

lunare de calcul nu pot fi mai mari decât valoarea a de cinci ori
câştigul salarial mediu brut.

Astfel, din 2017, spre deosebire de anul trecut, veniturile din drepturi
de proprietate intelectuală sunt incluse în baza de calcul a CASS, chiar
dacă beneficiarul obţine venituri din salarii, pensii sau activităţi
independente, aplicându-se însă plafonarea bazei lunare la cinci
câştiguri salariale medii brute.

În mod asemănător, şi veniturile obţinute din dividende sunt incluse în

baza de calcul a contribuţiei la sănătate, chiar dacă beneficiarul este
salariat, cu menţinerea aceleiaşi plafonări amintite şi anterior.

5. Venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură:

 şi în cazul realizării acestor venituri, bazele lunare de calcul nu

pot fi mai mari decât valoarea a de cinci ori câştigul salarial
mediu brut.

6. Venituri din investiţii şi alte surse

 Page |9

 în mod similar, pentru persoanele care realizează venituri din

investiţii sau din alte surse, bazele lunare de calcul nu pot fi mai
mari decât valoarea a de cinci ori câştigul salarial mediu brut.

Şi în situaţia persoanelor fizice care beneficiază de drepturi băneşti

lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi a
celor care primesc indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului,
dacă totalul veniturilor obţinute lunar este mai mare decât valoarea a de
cinci ori câştigul salarial mediu brut, contribuţia individuală se
calculează, din acest an, în limita acestui plafon.

În altă ordine de idei, începând cu 1 ianuarie 2017, în cazul oricărui

impozit sau oricărei taxe locale, sumele respective se indexează anual cu
rata inflaţiei, până la data de 30 aprilie, ţinându-se cont de rata
inflaţiei pentru anul fiscal anterior, şi nu o dată la trei ani, aşa cum
se întâmpla anterior.

Sistemul fiscal din România a cunoscut modificări semnificative în 2016,

atunci când au intrat în vigoare noile coduri fiscale. Totuşi, anumite
prevederi din cele două acte normative se aplică din acest an, aşa cum se
întâmplă şi cu unele dispoziţii din Codul fiscal referitoare la CASS.

Concret, din acest an, baza de calcul a CASS a fost plafonată, în

premieră, la cinci salarii medii brute. Un aspect important de precizat
este acela că plafonarea bazei de calcul s-a făcut doar pentru
contribuţia individuală a angajatului (cota: 5,5%), nu şi pentru cea
datorată de angajator (cota: 5,2%).

Totuși, Executivul condus de Sorin Grindeanu a decis să elimine această

măsură, însă abia începând cu veniturile din salarii aferente lunii
februarie 2017, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017.
Asta înseamnă că plafonarea a fost valabilă exclusiv pentru luna ianuarie
2017, iar de azi a dispărut. Prin urmare, începând cu veniturile din
salarii aferente lunii februarie, salariaţii vor datora CASS pentru tot
venitul realizat.

În ceea ce priveşte câștigul salarial mediu brut utilizat la

fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta a fost
fixat, din 2016, la 2.681 de lei, iar pentru 2017 încă n-a fost stabilit.

Cum se calculează CASS în funcţie de veniturile obţinute

Gabriel Biriş, partener la casa de avocatură Biriş-Goran, consideră că

avem parte de o pseudo-plafonare a contribuţiei individuale: "Pentru
veniturile din salarii şi asimilate salariilor, baza de calcul se va
calcula pentru fiecare loc de muncă în parte, iar pentru alte venituri
(venituri din activităţi independente, chirii, venituri din investiţii)
baza de calcul se va calcula separat faţă de veniturile din salarii şi
asimilate salariilor", ne-a explicat avocatul.

Pentru a înţelege mai bine acest principiu, fostul secretar de stat în

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a oferit şi un exemplu concret.
Astfel, să luăm cazul unei persoane care are un loc de muncă de bază din
care obţine echivelentul a şase salarii medii pe economie. În acelaşi
 P a g e | 10

timp, aceasta obţine echivalentul a patru salarii medii brute lunare

dintr-un al doilea loc de muncă, dar desfăşoară şi activităţi
independente, din care obţine venituri în cuantum de trei salarii medii
brute. Suplimentar, persoana aleasă în exemplul nostru obţine şi venituri
din chirii (la nivelul a patru salarii medii brute), dar şi din
investiţii (dobânzi, dividende), la acelaşi cuantum - patru salarii medii
pe economie.

"Desigur, situaţia de mai sus este una destul de greu de întâlnit în

practică, dar am ales-o pentru a înţelege mai bine situaţia", a precizat
Gabriel Biriş, cel care a arătat că, în cazul primului loc de muncă de
mai sus, baza de calcul pentru contribuţia individuală de asigurări
sociale de sănătate va fi plafonată la cinci salarii medii, deci cota de
5,5% (contribuția individuală) se va aplica la această valoare, nu la cea
de șase salarii medii (valoarea totală a salariului), cum s-ar fi
întâmplat până acum.

În acelaşi timp, plafonarea nu intervine la cel de-al doilea loc de muncă

al persoanei alese în exemplul nostru, baza de calcul pentru contribuţia
individuală urmând să fie de patru salarii medii pe economie.

Pentru celelalte venituri însă, baza de calcul a CASS este determinată

prin însumarea diverselor categorii, astfel: 3 + 4 + 4 salarii medii = 11
salarii medii brute, de unde rezultă că intervine plafonarea la cinci
astfel de salarii medii pe economie.

Prin urmare, reiese că persoana din exemplul nostru plătește contribuţia

la 14 salarii medii brute (5 + 4 + 5), şi nu la cinci salarii medii,
rezultând suma totală de plată de 2.064 de lei (5,5% x 14 x 2.681), cu
menţiunea că, în 2017, câștigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat va avea cel mai
probabil o altă valoare, în locul celei actuale de 2.681 de lei.

"În plus, la contribuţia individuală de mai sus se va adăuga şi

contribuţia angajatorului", a punctat partenerul de la Biriş-Goran.

După cum am precizat deja, exemplul de mai sus este unul greu de întâlnit
efectiv în practică, în condiţiile în care, de cele mai multe ori,
persoanele fizice fie câştigă un singur salariu, de la un singur
angajator, fie obţin venituri din activităţi independente.

Gabriel Biriş a identificat şi principalul avantaj al prevederii

aplicabile de la 1 ianuarie 2017: "Marele câştig este plafonarea bazei de
calcul a CASS individuale pe fiecare categorie principală de venituri şi
este un pas înainte, chiar dacă plafonarea nu este efectivă la cinci
salarii medii brute", a spus acesta.

Părerea specialistului: Sarcina fiscală ar trebui aşezată în funcţie de

cât, nu cum se câştigă

Fostul secretar de stat în MFP consideră că plafonarea CASS la cinci

salarii medii pe economie ar fi trebuit să fie inclusă într-un set de
măsuri care să asigure în mod echitabil contribuţiile sociale.
 P a g e | 11

Astfel, Gabriel Biriş semnalează faptul că sistemul fiscal din România

încă aşază sarcina fiscală în funcţie de cum câştigăm, şi nu cât: "Ar
trebui ca plafonul să fie calculat în funcţie de suma veniturilor care
intră în baza de calcul a CASS, indiferent de tipul sau de numărul de
surse de venit", a subliniat specialistul contactat de redacţia noastră.

Totodată, avocatul a amintit şi de faptul că un cetăţean beneficiază, de

fapt, o singură dată de asigurare de sănătate, chiar dacă este obligat la
plata CASS pentru toate veniturile obţinute. În schimb, dacă s-ar stabili
prin lege ca o persoană să datoreze CASS doar o dată, pentru o singură
sursă de venit, ar apărea întrebarea: pe care să o aleagă?

"Tentaţia ar fi să o alegem pe cea mai mică, pentru ca să plătim cât mai

puţin, serviciul decontat de CNAS (Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate - n. red.) fiind acelaşi indiferent de cât plătim", este de
părere specialistul.

Din aceste considerente, cofondatorul şi partenerul casei de avocatură

Biriş-Goran consideră că, pentru a nu mai exista astfel de dileme, "ar
trebui să vorbim de mărimea venitului, în limita plafonului, şi nu de
tipul sursei de venit sau de numărul acestora".

Impozit specific pentru industria hotelieră şi de alimentaţie publică

Tot din 2017 a intrat în vigoare şi Legea nr. 170/2016 privind impozitul
specific unor activităţi, prevederile acesteia urmând să avantajeze
anumite companii şi să dezavantaje multe altele, în special pe cele de
mici dimensiuni.

Mai exact, impozitul specific, care se calculează în funcţie de câteva

variabile, cum ar fi suprafaţa, rangul localităţii sau sezonalitatea,
este datorat de toate societăţile care au înscrise în actul constitutiv,
ca activităţi principale sau secundare, una sau mai multe activităţi
prevăzute de opt coduri CAEN din domeniile turistic, hotelier,
restaurante, baruri și alimentație publică.

Astfel, indiferent dacă sunt sau nu profitabile, restaurantele, barurile

ori cafenelele aplică de anul acesta noul sistem de impozitare, care va
afecta negativ micile afaceri, în special

Noul sistem de impozitare, care se va aplica din 2017 firmelor româneşti

care desfăşoară activităţi în sectorul turistic, restaurante şi
alimentaţie publică, este reglementat prin intermediul Legii nr.
170/2016, act normativ publicat vineri în Monitorul Oficial şi despre ale
cărui prevederi AvocatNet.ro a relatat pe larg în acest articol.
 P a g e | 12

Înainte de toate, este important să precizăm că documentul a trecut de

două ori prin Parlament, în contextul în care şeful statului a cerut în
vară reexaminarea legii, tocmai pe motiv că prevederile acesteia ar fi
inechitabile, iar micile afaceri ar fi clar dezavantaje de noile
reglementări, existând astfel riscul ca acestea să se îndatoreze şi chiar
să pună lacătul pe uşă.

"Operatorii economici ce vor plăti un impozit specific mai mare decât cel
determinat conform prevederilor Codului fiscal în vigoare vor fi nevoiţi
să găsească resurse financiare pentru a achita impozitul, ceea ce va
conduce fie la creşterea gradului de îndatorare şi, implicit la reducerea
investiţiilor, fie la adoptarea unor practici de evaziune fiscală sau
chiar la închiderea activităţii", explica Klaus Iohannis în cererea de
reexaminare formulată în iulie.

"Asta înseamnă că un restaurant mic, de subzistenţă, va plăti un impozit

specific pe metrul pătrat cu 1.460% mai mare decât unul de 1.000 de metri
pătraţi", a precizat în momentul primei adoptări a proiectului şi fostul
secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Gabriel Biriş,
atrăgând astfel atenţia că firmele cu profit mare ar fi favorizate de
noul sistem de impozitare, în timp ce micile afaceri ar avea de plătit
mult mai mult, raportat la profitul obţinut.

Ulterior, proiectul de lege a trecut din nou pe la Senat şi Camera

Deputaţilor, acolo unde i-au fost aduse câteva modificări, în sensul că
formula de calcul a noului impozit forfetar a fost schimbată, cu scopul
de a asigura un tratament fiscal ceva mai echitabil, acesta fiind şi
obiectivul anunţat de iniţiatorii legii, cel puţin la nivel
declarativ: "Noua modalitate de impozitare aplicabilă contribuabililor
din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică, va conduce la
promovarea unei etici în afaceri, prin eliminarea unei concurenţe
neloiale, creşterea conformării voluntare şi stimularea investiţiilor",
se preciza în expunerea de motive ce a însoţit popunerea legislativă în
Parlament.

Astfel, variabilele din formula de calcul a impozitului aplicabil de la

anul au fost modificate şi se regăsesc în forma documentului publicat
vineri în Monitorul Oficial. Situaţia poate părea ceva mai echitabilă
acum, în condiţiile în care, spre exemplu, un restaurant cu o suprafaţă
de peste 800 de mp, situat în centrul Bucureştiului sau în centrul unuia
dintre marile oraşe ale ţării, va plăti de aproape două ori mai mult
decât se stabilise în forma iniţială a proiectului de act normativ.

Chiar şi aşa însă, suma achitată pe metru pătrat rămâne mult mai mare
pentru cei ce deţin o afacere de mici dimensiuni, precum un fast food sau
o shaormerie, un mic bar sau o cafenea, în contextul în care nu va avea
importanţă cât de rentabilă este afacerea şi ce profit aduce aceasta
antreprenorului.

Aşadar, actul normativ citat nu ţine cont de profitul înregistrat de

contribuabil, impozitul specific urmând să fie plătit de orice firmă ce
nu se află în lichidare şi care va avea înscrisă, la 31 decembrie 2016,
în actele constitutive, ca activitate principală sau secundară, una
dintre următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:
 P a g e | 13

 5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”;

 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă
durată”;
 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’;
 5590 - ,,Alte servicii de cazare”;
 5610 - ,,Restaurante’’;
 5621 - ,,Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”;
 5629 - ,,Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”;
 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Cum se va calcula impozitul forfetar în cazul restaurantelor

Actul normativ apărut vineri în Monitor stabileşte că formula de calcul

ce se va aplica firmelor ce au unul dintre următoarele coduri CAEN: 5610
- „Restaurante”, 5621 - „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru
evenimente” şi 5629 - „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.” arată astfel:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

 k - 1400, valoarea impozitului standard (în lei);

 x - variabilă în funcţie de rangul localităţii - mai concret,
impozitul creşte cu cât restaurantul se află într-o localitate mare
şi este situat central;
 y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de
desfăşurare a activităţii - impozitul pe mp scade cu cât suprafaţa
este mai mare (exemple concrete vom avea mai jos);
 z - coeficient de sezonalitate - prin care se face referire la
perioada de funcţionalitate a unităţilor în timpul unui an;
 q = 0,9 şi reprezintă un coeficient fix, de ajustare pentru spaţiul
tehnic din unitate - locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Totodată, impozitul va varia în funcţie de zona în care se află

contribuabilul, fiind prevăzute categorii distincte de zone, cu
coeficienţi de zonă diferiţi, după cum urmează:

 Bucureşti şi opt poli ai ţării, respectiv: Braşov, Cluj, Constanţa,

Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara;
 municipii şi oraşe, altele decât cele de mai sus;
 staţiuni turistice de interes naţional;
 sate, comune şi staţiuni turistice de interes local.

Pentru a înţelege mai bine diferenţele dintre un restaurant mic şi unul

de mari dimensiuni, vom lua câteva exemple concrete. Astfel, patronul
unui restaurant de 30 de mp din centrul Capitalei va datora anual un
impozit calculat astfel: 1.400 x (17 + 2 x 0,9) x 0.45 = 11.844 de lei,
ceea ce înseamnă aproximativ 394 de lei pentru un metru pătrat.

În același timp, un restaurant mare, de peste 800 mp, va datora statului

70.245 de lei pe an, rezultaţi din calculul: 1.400 x (17 + 105 x 0,9) x
0.45, adică de aproape şapte ori mai mult decât va plăti patronul unui
restaurant de mici dimensiuni (exemplul de mai sus).

Însă, cei 70.245 de lei într-un an înseamnă, pentru un restaurant de o

mie de mp, aproximativ 70 de lei pentru un metru pătrat, adică de vreo
 P a g e | 14

cinci ori şi jumătate mai puţin decât se va plăti pentru restaurantul de

30 de mp, prezentat anterior.

Totuşi, am putea spune că se putea şi mai rău, în cazul în care prima

variantă aprobată de Parlament ar fi fost acceptată de şeful statului şi
ar fi intrat în vigoare. Concret, potrivit formei iniţiale a
documentului, marii întreprinzători urmau să plătească aproximativ 38 de
lei/mp, adică de aproape zece ori mai puţin decât micii antreprenori, ce
ar fi datorat cam 374 de lei/mp. Astfel, chiar dacă povara fiscală s-a
înjumătăţit, micile afaceri tot vor datora de cinci ori mai mult decât
cele mari, pentru fiecare metru pătrat pe care îşi desfăşoară
activitatea.

Nu în ultimul rând, majorări semnificative la plată au intervenit şi în

ceea ce priveşte restaurantele cu suprafeţe medii. Spre exemplu, o astfel
de unitate din centrul Bucureştiului, în suprafaţă de 350 de mp, va
datora 53.235 de lei într-un an.

Totodată, sume apropiate de cele percepute bucureştenilor vor fi impuse

şi celor care deţin localuri într-unul dintre cele opt oraşe mari ale
ţării, menţionate anterior. Astfel, cei ce deţin restaurante în centrul
unuia dintre aceste muncipii vor avea de achitat 37.170 de lei pe an
pentru o unitate de cel puţin 800 de mp. De cealaltă parte, pentru un mic
restaurant (maximum 30 de mp) situat în zonă centrală, proprietarul va
scoate din buzunar suma de 9.954 de lei.

Mai puţin de plată şi pentru restaurantele din apropierea oraşelor

Restaurantele construite în apropierea marilor oraşe vor fi avantajate,

la rândul lor, comparativ cu cele situate în interiorul oraşelor. Pentru
a putea exemplifica, precizăm mai întâi că atât în cazul municipiilor,
cât şi în cazul marilor oraşe şi a Capitalei, există patru zone pentru a
determina rangul localităţii, de la D la A, în care zona D este cea mai
ieftină, iar A cea mai costisitoare. Totuşi, încadrarea în cele patru
zone se va face în baza normelor metodologice de aplicare a legii, care
trebuie să apară în termen de 90 de zile de la publicarea actului
normativ, adică cel târziu la 11 ianuarie 2017.

Concret, propunem un restaurant de 200 de mp dintr-o comună din

apropierea Braşovului şi unul cu aceeaşi suprafaţă din zona C oraşului
Braşov (unul dintre cei opt poli amintiţi în lege), cu menţiunea că zona
C este departe de centrul oraşului.

Aplicând formula de calcul, rezultă că cel situat în vecinătatea oraşului

Braşov va plăti 1.400 x (3 + 29 x 0,9) x 0.10 = 4.074 de lei.

În acelaşi timp, proprietarul unui restaurant încadrat în zona C a

aceluiaşi municipiu va achita suma de 24.633 de lei, rezultată din
calculul: 1400 x (13 + 29 x 0,9) x 0.45.

Cât vor plăti patronii de baruri şi cafenele

După cum spuneam, înainte de fi promulgată şi publicată în Monitorul

Oficial, legii prezentate i-au fost aduse modificări în ceea ce priveşte
 P a g e | 15

calculul impozitului darorat de cei ce deţin restaurante sau alte

activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente, dar nu
şi sistemului de impozitare aplicabil proprietarilor de unităţi ce au
înscrisă ca activitate principală sau secundară activitatea cu codul CAEN
5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Prin urmare, impozitul specific anual datorat de patronii barurilor,

cluburilor ori cafenelelor se va calcula pe baza formulei k*(x+y*q)*z,
unde "k" are însă valoarea de 900 (impozitul standard, faţă de 1400,
cazul restaurantelor).

Astfel, un bar sau o discotecă situată în centrul Bucureştiului, în care

servirea băuturilor este predominantă, iar suprafaţa localului depăşeşte
o mie de mp, va datora un impozit anual în cuantum de aproximativ 39.000
de lei. Valoarea se micşorează cu cât suprafaţa utilă a unităţii scade,
până la valoarea de aproximativ 7.000 de lei, în cazul unui local nu mai
mare de 30 de mp, situat în centrul Capitalei.

De asemenea, cel ce deţine un club de o sută de mp în centrul oraşului

Timişoara (zona A), spre exemplu, va datora anual 9.315 lei, rezultaţi
din calculul: 900 x (14 + 10 x 0,9) x 0.45. În acelaşi timp, pentru un
club de peste o mie de mp, situat în centrul Timişoarei, Craiovei sau
Constanţei, patronul va plăti 38.475 de lei, iar dacă deţine şi un bar de
30 de mp în centrul unui asemenea oraş va plăti pentru acesta suma de
6.399 de lei.

În ceea ce îl priveşte pe patronul unui club de o sută de mp dintr-o

comună din România, acesta va determina impozitul specific astfel: 900 x
(0.4 +10 x 0.9) x 0.15 = 1.269 de lei/an.

Cât şi cum vor plăti patronii de hoteluri

Impozitul specific anual calculat pentru firmele care au unul dintre

următoarele coduri CAEN: 5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare
similare”, 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de
scurtă durată”, 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’
şi 5590 - ,,Alte servicii de cazare” se va calcula înmulţind un
coeficient standard, "k", cu numărul de locuri de cazare.

Pentru a înţelege mai bine, vom lua exemplul unui hotel de trei stele, cu
40 de locuri de cazare, dintr-o comună din judeţul Prahova şi al altui
hotel, tot de trei stele şi având 40 de locuri de cazare, situat în
oraşul Ploieşti.

În prima situaţie, impozitul anual va fi determinat în urma calculului:

67 x 40 = 2.680 de lei pe an, în timp ce pentru cel de-al doilea caz se
vor datora 308 x 40, adică 12.320 de lei.

Un aspect foarte important de care trebuie ţinut cont, şi care se

regăseşte în cuprinsul actului normativ publicat în Monitor, este cel
conform căruia contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul
unui hotel, hotel apartament, motel, pensiuni turistice, pensiuni
turistice rurale, pensiuni turistice urbane, pensiuni agroturistice,
apartamente de închiriat, hotel tineret, bungalow-uri, vile, reprezentând
 P a g e | 16

structuri de primire turistică amenajate în clădiri sau în corpuri de

clădiri, care pun la dispoziţia turiştilor spaţii de cazare şi spaţii de
alimentaţie publică de tip restaurant, bar, toate aceste servicii
specifice fiind activităţi ale aceleiaşi societăţi care desfăşoară
activitatea de cazare, nefăcând obiectul închirierii sau asocierii
către/cu alte societăţi, determină impozitul specific aplicând formula de
mai sus, aplicabilă hotelurilor.

Totuşi, actul normativ stabileşte că acei contribuabili care au mai multe

unități determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului
specific aferent fiecărei unităţi, calculat conform formulei stabilite în
anexa corespunzătoare codului CAEN.

Nu în ultimul rând, noile prevederi stabilesc un impozit fix, de 1.500 de

lei pe an, pentru vânzătorii ambulanți la tonete de înghețată sau la
cărucioare mobile pentru vânzare mâncare, dar şi pentru cei care prepară
hrana la standuri în pieţe.

Impozitul specific, publicat în Monitor. Ce firme sunt vizate de

prevederile aplicabile din 2017?

Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi a apărut

astăzi în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 812 şi va intra în vigoare la
1 ianuarie 2017.

Concret, noul act normativ introduce un sistem de impozitare pe care

autorităţile au încercat în repetate rânduri să-l legifereze şi care se
va aplica de la anul firmelor româneşti care desfăşoară activităţi în
sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică.

Mai precis, din 2017, hotelurile, barurile sau restaurantele de pe

teritoriul României vor plăti, indiferent de mărimea cifrei de afaceri și
de nivelul profitului un impozit specific, calculat pe numărul de locuri
de cazare sau mărimea spațiului alocat activității. Astfel, vor fi
obligaţi la plata impozitului specific acei contribuabili care, la
finalul anului în curs, vor avea înscrisă în actele constitutive, ca
activitate principală sau secundară, una dintre următoarele activităţi
corespunzătoare codurilor CAEN:

 5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”;

 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de
scurtă durată”;
 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’;
 5590 - ,,Alte servicii de cazare”;
 5610 - ,,Restaurante’’;
 5621 - ,,Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”;
 5629 - ,,Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”;
 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Prin urmare, toate companiile care au cel puţin unul dintre cele opt
coduri CAEN amintite, indiferent de cuantumul cifrei de afaceri, ponderea
veniturilor obţinute sau numărul de angajaţi vor plăti, de anul viitor,
impozitul specific, cu o singură condiţie: să nu se afle în stare de
lichidare.
 P a g e | 17

Notă: Cu o zi înainte de votul final al deputaţilor, dat în 20

septembrie, proiectului de act normativ i-au fost aduse modificări în
ceea ce priveşte valorile din formula de calcul a impozitului specific,
în sensul că variabilele aferente coeficientului de sezonalitate pe
orașe, sate și stațiuni turistice au fost reduse, iar cele legate de
rangul localității au fost ridicate. AvocatNet.ro a prezentat aici
exemple concrete de calcul pentru impozitul pe care îl vor plăti
proprietarii de restaurante, cafenele ori baruri, în funcţie de
poziţionarea acestora, suprafaţă şi alte variabile.

Cum se va aplica impozitul specific unor activităţi

Potrivit actului normativ publicat azi în Monitor, persoanele juridice

române care se înfiinţează în cursul anului, inclusiv contribuabilii nou-
înfiinţaţi ca efect al unor operaţiuni de reorganizare, şi care au
înscrisă în actele constitutive, ca activitate principală sau secundară,
una dintre activităţile corespunzătoare codurilor CAEN menţionate mai sus
vor plăti impozitul specific începând cu anul următor înfiinţării.

În cazul în care, în cursul unui an, un contribuabil intră în

inactivitate temporară înscrisă în Registrul Comerţului sau în registrul
ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz, acesta va rămâne
în sistemul de impunere specific şi nu va mai datora impozitul specific
începând cu semestrul următor, şi nu trimestru, aşa cum scria în forma
adoptată în primă faza de senatori. De asemenea, dacă perioada de
inactivitate va înceta în cursul anului, atunci contribuabilul va datora
impozitul specific începând cu semestrul următor celui în care încetează
perioada de inactivitate.

În altă ordine de idei, reglementările citate stabilesc că firmele care

au mai multe unităţi vor putea determina impozitul specific anual prin
însumarea impozitului specific aferent fiecarei unităţi calculat conform
formulei corespunzătoare codului CAEN. În acelaşi timp, pentru
contribuabilii care încetează să existe în cursul anului, impozitul
specific se va calcula în mod corespunzător, prin împărţirea impozitului
specific anual la 365 zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de
zile aferent perioadei fiscale corespunzătoare fiecărui contribuabil,
luând în considerare, dacă este cazul, şi modificarea impozitului
specific în cursul anului.

În situaţia în care, în cursul unui an, intervin modificări datorate

începerii unei alte activităţi corespunzătoare codurilor CAEN, precum şi
în cazul în care în cursul anului se înfiinţează o nouă unitate, începând
cu semestrul următor acestor modificări, contribuabilii urmează să
recalculeze, în mod corespunzător, impozitul specific aferent perioadei
rămase din an.

Termene de plată pentru impozitul specific

Declararea şi plata impozitului specific se vor efectua semestrial, până

la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului pentru care se
datorează impozitul. Astfel, suma de plată va reprezenta o jumătate din
impozitul specific anual.
 P a g e | 18

Excepţie de la această regulă vor putea face contribuabilii care

încetează să existe în cursul anului. Mai exact, aceştia urmează să
declare şi să plătească impozitul specific până la data încheierii
perioadei impozabile, potrivit legii, luând în calcul, dacă este cazul,
şi impozitul specific declarat şi plătit în semestrele anterioare.

Totodată, actul normativ prevede reguli de aplicare şi pentru

contribuabilii care doresc să îşi schimbe sistemul de impozitare.

Mai exact, persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit urmează să

comunice organelor fiscale teritoriale aplicarea impozitului specific,
până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plăteşte
impozitul specific.

În cazul în care, la data de 31 decembrie, inclusiv, firmele nu mai

îndeplinesc condiţiile obligatorii pentru plata impozitului specific,
atunci vor comunica organelor fiscale teritoriale ieşirea din acest
sistem de impunere, până la data de 31 martie inclusiv a anului următor.

Alte modificări operate documentului în Parlament

În forma aprobată în primă fază de Senat era stipulat că, în situaţia în

care, în cursul anului, contribuabilii desfăşoară şi alte activităţi
decât cele corespunzătoare codurilor CAEN (eligibile pentru plata
impozitul specific), aceştia vor datora un impozit specific de 3%,
aplicat asupra diferenţei dintre totalul veniturilor realizate din aceste
activităţi şi veniturile eligibile pentru plata impozitului specific. Şi
această prevedere a fost însă eliminată, pentru a nu exista discriminări,
aşa cum este explicat în motivarea amendamentelor propuse şi adoptate de
deputaţi şi păstrate în forma documentului publicat astăzi.

Prin urmare, potrivit ultimelor dispoziţii, contribuabilii care

desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier şi care
realizează venituri şi din desfăşurarea altor activităţi decât cele
corespunzătoare complexului hotelier vor aplica sistemul de declarare şi
plată a impozitului pe profit prevăzut de noul Cod fiscal, în vigoare de
la 1 ianuarie.

Vă reamintim că documentul analizat astăzi a trecut de două ori prin

Parlament, în condiţiile în care preşedintele ţării a cerut aleşilor
neamului, după prima adoptare, reexaminarea reglementărilor. Concret,
şeful statului a considerat atunci inechitabile prevederile documentului
adoptat de parlamentari, în condiţiile în care micile afaceri urmau să
fie dezavantajate de noul sistem de impozitare, existând chiar riscul ca
acestea să se îndatoreze sau chiar închidă.

Calculul impozitului specific: Cât vei plăti din 2017 pentru afacerea ta?
Exemple concrete

Un nou sistem de impozitare, pe care autorităţile au încercat în mai

multe rânduri să îl introducă în legislaţia fiscală românească, este
inclus în Legea nr. 170/2016, apărută azi în Monitorul Oficial şi care se
 P a g e | 19

va aplica de la anul. Mai exact, este vorba despre fostul impozit

forfetar, care se numeşte impozit specific anual şi care vizează firmele
româneşti ce desfăşoară activităţi în sectorul turistic, restaurante şi
alimentaţie publică.

Mai precis, din 2017, vor fi obligaţi la plata impozitului specific acei
contribuabili care, la finalul anului în curs, vor avea înscrisă în
actele constitutive, ca activitate principală sau secundară, una dintre
următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:

 5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”;

 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă
durată”;
 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’;
 5590 - ,,Alte servicii de cazare”;
 5610 - ,,Restaurante’’;
 5621 - ,,Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”;
 5629 - ,,Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”;
 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Practic, de la anul, hotelurile, restaurantele sau barurile, indiferent

de cifra de afaceri sau numărul de angajaţi, vor achita impozitul
specific, cel care înlocuieşte practic impozitul pe profit şi care va fi
plătit din 2017 de toate firmele din industria turismului.

De altfel, în forma finală a documentului, publicată azi, documentul

prezintă modificări importante în ceea ce priveşte valorile din formula
de calcul a impozitului specific, în sensul că variabilele aferente
coeficientului de sezonalitate pe orașe, sate și stațiuni turistice au
fost reduse, iar cele legate de rangul localității şi mai ales de
suprafaţă au fost majorate, aspecte pe care le vom detalia în cele ce
urmează.

Practic, noutăţile au fost introduse de parlamentarii din Comisia

economică a Camerei Deputaţilor cu doar o zi înainte de votul final al
plenului şi încearcă să asigure un tratament fiscal echitabil în mediul
economic, care să respecte principiul proporţionalităţii.

De altfel, acesta este şi unul dintre obiectivele anunţate de iniţiatorii

proiectului de lege: "Noua modalitate de impozitare aplicabilă
contribuabililor din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie
publică, va conduce la promovarea unei etici în afaceri, prin eliminarea
unei concurenţe neloiale, creşterea conformării voluntare şi stimularea
investiţiilor", scrie în expunerea de motive ce a însoţit popunerea
legislativă în Parlament.

Potrivit noilor prevederi, impozitul va varia în funcţie de zona în care

se află contribuabilul, fiind prevăzute categorii distincte de zone, cu
coeficienţi de zonă diferiţi, după cum urmează:

 Bucureşti şi opt poli ai ţării, respectiv: Braşov, Cluj, Constanţa,

Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara;
 municipii şi oraşe, altele decât cele de mai sus;
 staţiuni turistice de interes naţional;
 P a g e | 20

 sate, comune şi staţiuni turistice de interes local.

Marile restaurante vor plăti până la 70.000 de lei pe an

Dacă în forma iniţială adoptată de Parlament, la finalul lunii iunie,

proiectul de act normativ stabilea suma de 38.430 de lei ca suma maximă
pe care o vor plăti restaurantele cu o suprafaţă de peste 800 de
mp, situate în centrul Bucureştiului, lucrurile stau diferit acum, după
ultimele modificări, astfel că patronii acestor unităţi vor fi nevoiţi să
scoată din buzunar nu mai puţin de 70.245 de lei într-un an.

Iată şi cum arată formula de calcul ce se va aplica firmelor ce au unul

dintre următorele coduri CAEN: 5610 - „Restaurante”, 5621 - „Activităţi
de alimentaţie (catering) pentru evenimente” şi 5629 - „Alte servicii de
alimentaţie n.c.a.”:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

 k - 1400, valoarea impozitului standard (lei);

 x - variabilă în funcţie de rangul localităţii;
 y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/
de desfăşurare a activităţii;
 z - coeficient de sezonalitate;
 q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic
unitate - locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Practic, coeficientul sezonier (variabila "z") se referă la perioada de

funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an şi arată acum
astfel:

În exemplul nostru, coeficientul de sezonalitate are valoare de

0.45, fiind vorba de Bucureşti. De altfel, această valoare, aplicabilă
Capitalei şi celor opt poli ai României, este singura care nu a fost
modificată de deputaţi, în condiţiile în care coeficientul sezonier
pentru municipii şi oraşe a scăzut de la 0.40 la 0.35, cel aplicabil
staţiunilor turistice de la 0.35 la 0.3, iar coeficientul pentru sate,
comune şi staţiuni turistice de interes local a fost redus de la 0.15 la
0.10.

Mai departe, variabila pentru rangul localităţii (variabila "x") ajunge

până la 17 acum (în loc de 16) în cazul firmelor situate în centrul
Capitalei (aşa cum este şi exemplul analizat), după cum reiese din
tabelul următor:
 P a g e | 21

Comparativ, pentru a sesiza diferenţele, iată cum arăta tabelul iniţial

aprobat de parlamentari în luna iunie:

Observăm că atât în cazul municipiilor, cât şi în cazul marilor oraşe şi

a Capitalei, există patru zone, de la D la A, în care zona D este cea mai
ieftină, iar A cea mai costisitoare.

Modificările majore vizează în schimb variabila "y", respectiv variabila

în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei. Astfel, aceasta pleacă de la
valoarea de 2.0, pentru afacerile ce dispun de o suprafaţă de până în 30
de mp şi ajunge acum la valoarea de 105.0 în cazul firmelor ce au o
suprafaţă de peste 800 de mp, aşa cum am ales şi noi în exemplul de mai
sus.
 P a g e | 22

De altfel, în forma iniţială, era stabilită o valoare maximă de 50 pentru

unităţile de cel puţin 801 mp, după cum se poate observa mai jos:

Având toate aceste valori, suma de 70.245 de lei rezultă din

calculul: 1.400 x (17 + 105 x 0,9) x 0.45 - valorile subliniate fiind
cele modificate.

Dacă ar fi fost păstrate valorile aprobate iniţial de Parlament, patronii

marilor restaurante din centrul Bucureşiului ar fi avut de achitat
aproape de două ori mai puţin, mai exact suma de 38.430 de lei, rezultată
din calculul: 1.400 x (16 + 50 x 0,9) x 0.45.

În acelaşi timp, proprietarii micilor restaurante din centrul

Bucureştiului (suprafaţă de până în 30 de mp), vor datora, conform noilor
 P a g e | 23

calcule, un impozit de 11.844 de lei, comparativ cu 11.214 lei, aşa cum

era prevăzut iniţial. Suma de plată va crește cu cât restaurantul este
mai mare, și anume la 17.514 lei pentru 51-70 metri pătrați, la 43.596 de
lei pentru 241-300 metri pătrați și la 56.070 lei pentru 401-500 metri
pătrați.

"Asta înseamnă că un restaurant mic, de subzistenţă, va plăti un impozit

specific pe metrul pătrat cu 1.460% mai mare decât unul de 1.000 de metri
pătraţi", explica în momentul primei adoptări a proiectului fostul
secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Gabriel Biriş,
atrăgând astfel atenţia că firmele cu profit mare ar fi fost favorizate
de noul sistem de impozitare, în timp ce micile afaceri ar fi avut de
plătit mult mai mult, raportat la profitul obţinut.

Acum însă, odată cu modificările operate în Parlament, situaţia poate

părea ceva mai echitabilă, în condiţiile în care proprietarul unui
restaurant de peste 800 de mp din centrul Bucureştiului va achita, aşa
cum am arătat mai sus, aproape de şapte ori mai mult decât cel ce deţine
o unitate de până în 30 de mp tot în centrul Capitalei (fast food,
shaormerie etc). Totuşi, suma achitată pe metru pătrat rămâne mult mai
mari pentru cei ce deţin o astfel de afacere de mici dimensiuni.

Ce impozit vor plăti patronii de baruri şi cafenele

În ceea ce priveşte sistemul de impozitare aplicabil proprietarilor de

baruri, acesta nu a suferit modificări în Parlament, schimbările vizându-
i doar pe contribuabilii ce au în proprietate restaurante ori desfăşoară
alte activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente.

Astfel, impozitul specific anual datorat de fiecare unitate care are

înscrisă ca activitate principală sau secundară activitatea cu codul CAEN
5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor” va fi
calculat pe baza aceleiaşi formule, respectiv k*(x+y*q)*z, unde "k" are
însă valoarea de 900 (impozitul standard, faţă de 1400, cazul
restaurantelor).

Concret, un bar sau o discotecă situată în centrul Bucureştiului, în care

servirea băuturilor este predominantă, iar suprafaţa localului depăşeşte
1.000 de mp, va datora un impozit anual în cuantum de aproximativ 39.000
de lei. Valoarea se micşorează cu cât suprafaţa utilă a unităţii scade,
până la valoarea de aproximativ 7.000 de lei, în cazul unui local nu mai
mare de 30 de mp, situat în centrul Capitalei.

Chiar dacă variabila "x", stabilită în funcţie de rangul localităţii,

stabileşte valori mai mari pentru afacerile deţinute în Bucureşti, sume
aproape de cele percepute bucureştenilor vor fi impuse şi celor care
deţin localuri într-unul dintre oraşele mari ale ţării. Mai exact,
documentul face referire la cei opt poli ai României, enumeraţi şi
anterior: Braşov, Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu
şi Timişoara.

Astfel, cei ce deţin restaurante în centrul unuia dintre aceste muncipii

vor avea de achitat 37.170 de lei pe an pentru o unitate de cel puţin 800
de mp. De cealaltă parte, pentru un mic restaurant (maximum 30 de mp)
 P a g e | 24

situat în zonă centrală proprietarul va scoate din buzunar suma de 9.954

de lei.

Ceva mai puțin de plată vor avea proprietarii de baruri, impozitul

perceput stabilit pentru un astfel de local din centrul celor opt orașe,
de până la 30 metri pătrați, urmând să fie fixat la 6.399 lei și ajungând
până la 38.475 de lei în cazul celor cu o suprafaţă de minimum 1.000 de
mp.

Valoarea impozitului scade, treptat, pentru localurile din muncipii,

oraşe, staţiuni şi comune. De exemplu, proprietarul unui bar de până în
30 de mp dintr-o comună va avea de plată un impozit de 297 de lei.

Nu în ultimul rând, noile prevederi stabilesc un impozit fix, de 1.500 de

lei pe an, pentru vânzătorii ambulanți la tonete de înghețată sau la
cărucioare mobile pentru vânzare mâncare, dar şi pentru cei care prepară
hrana la standuri în pieţe.

Ce s-a modificat la impozitul pe profit

Regulile ce guvernează impozitul pe profit au fost modificate prin

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016, publicată într-un număr al
Monitorului Oficial din 6 decembrie 2016.

Concret, în condițiile în care până acum nu erau reglementate în Codul

fiscal situațiile în care contribuabilii solicită fie revenirea la anul
calendaristic, fie modificarea perioadei anului fiscal modificat,
măsurile aplicabile de la 1 ianuarie 2017 stabilesc următoarele:

 dacă anul fiscal modificat redevine an fiscal calendaristic, ultimul

an fiscal modificat include şi perioada cuprinsă între ziua
ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi 31 decembrie a
anului calendaristic respectiv;
 dacă se modifică perioada anului fiscal modificat, primul an nou
fiscal modificat include şi perioada cuprinsă între ziua ulterioară
ultimei zile a anului fiscal modificat şi ziua anterioară primei
zile a noului an fiscal modificat.

În altă ordine de idei, prin intermediul aceluiași act normativ, a fost

extinsă aplicarea facilității de scutire de impozit a profitului
reinvestit și asupra dreptului de utilizare a programelor informatice,
concomitent cu aplicarea nelimitată în timp a acestei facilității
fiscale.

Totodată, lista cheltuielilor deductibile pentru determinarea

rezultatului fiscal a fost completată, din prima zi a lui 2017, cu
cheltuielile efectuate pentru organizarea și desfășurarea învățământului
profesional și tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul
educației naționale.

Reducerea plafonului minim pentru impozitarea microîntreprinderilor

Reducerea limitei capitalului social pentru care firmele nou-înființate

pot opta pentru plata impozitului pe profit, în detrimentul celui pe
 P a g e | 25

veniturile microîntreprinderilor, este inclusă, de asemenea, în Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie
2017.

Mai precis, plafonul minim de 25.000 de euro (adică aproximativ 112.000

de lei), de la care se poate opta pentru impozitul pe profit, a fost
redus la 45.000 de lei (adică aproximativ 10.000 de euro), astfel că doar
entitățile cu un capital social mai mic decât suma din urmă trebuie să
aplice de-acum impozitul pe veniturile microîntreprinderii. Măsura este
valabilă și pentru contribuabilii deja înființați care își vor majora
capitalul social cel puțin la nivelul de 45.000 de lei (sau care îl vor
scădea până la aceeași sumă).

De la 1 ianuarie 2017 s-a micşorat plafonul capitalului social la

înființare, în funcție de care se poate aplica sau nu regimul de
impozitare pentru microîntreprinderi. Măsura este inclusă în Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 84/2016, ce a apărut într-un număr al
Monitorului Oficial din 6 decembrie 2016.

Așa că, de la începutul anului, prin intrarea în vigoare a noilor

prevederi, a fost redusă limita capitalului social pentru care se poate
alege plata impozitului pe profit: „Posibilitatea de a renunța la
aplicarea regimului de impozitare pentru microîntreprinderi este motivată
de faptul că există societăți care fac investiții, nu au încă venituri și
sunt obligate să aplice un regim care nu le permite să-și recupereze
pierderea fiscală”, au motivat reprezentanții Ministerului Finanţelor
Publice (iniţiatorii proiectului de act normativ) în septembrie, atunci
când şi-au făcut publice intenţiile de a modifica legislaţia fiscală.

Cu alte cuvinte, se doreşte eliminarea situaţiilor întâlnite până acum în

practică, în care unele firme care făceau investiţii majore nu îşi puteau
deduce cheltuielile.

De asemenea, potrivit documentului intrat în vigoare recent, pot deveni

plătitoare de impozit pe profit şi acele firme care îşi majorează pe
parcurs capitalul social până la noua valoare introdusă. Asta deoarece,
până acum, firmele care aveau la înfiinţare un capital social mai mic de
25.000 de euro nu puteau opta pentru plata impozitului pe profit pe
parcursul existenţei entităţii, chiar dacă acestea îşi completau
capitalul social până la valoarea menţionată.

Suplimentar, noua măsura este valabilă şi pentru contribuabilii deja

înființați care îşi vor scădea capitalul social până la respectiva sumă.

Contribuabilii scapă de depunerea unor declarații fiscale

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2016 prevede, totodată,

și eliminarea sau suspendarea depunerii unor declarații fiscale.

În primul rând, a fost eliminată obligația angajatorilor de a depune

anual declarația fiscală 205. Astfel, plătitorii de venituri din salarii
(sau asimilate salariilor), adică, în esență, angajatorii, vor fi
 P a g e | 26

scutiți, începând din 2018 (când se transmite formularul pentru anul

2017), de depunerea declarației 205 până în ultima zi a lunii februarie.

Așadar, chiar dacă de la 1 ianuarie 2017 a fost eliminată obligativitatea

depunerii formularului 205, acesta tot va trebui depus de către
angajatori pentru anul 2016. Ceea ce înseamnă că declarația fiscală nu se
va mai depune efectiv abia din anul 2018. Totodată, trebuie precizat că
din 2018 vor fi scutiți, de asemenea, de depunerea formularului 205
plătitorii de venituri din valorificarea drepturilor de proprietate
intelectuală, din pensii, din arendare, precum și din asocierea unei
persoane fizice cu o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit
sau de tip microîntreprindere.

O altă schimbare majoră o reprezintă și suspendarea obligației depunerii

declarațiilor informative 392A și 392B până la 31 decembrie 2019. Mai
exact, aceste formulare trebuie completate și transmise Fiscului de către
contribuabilii plătitori sau neplătitori de TVA cu o cifră de afaceri sub
220.000 de lei. Totodată, regula este valabilă și pentru declarația 393,
ce trebuie depusă de către plătitorii de TVA care prestează servicii de
transport internațional de persoane.

În altă ordine de idei, contribuabilii, indiferent că este vorba de

persoanele impozabile sau cele neimpozabile, care efectuează operațiuni
intracomunitare nu mai trebuie să se înscrie în Registrul operatorilor
intracomunitari (ROI) de la 1 ianuarie 2017, acest registru fiind
eliminat din Codul fiscal.

Firmele își pot deduce TVA pentru perioada în care au avut codul
suspendat

Din 1 ianuarie 2017, contribuabilii reînregistraţi ca plătitori de taxă

pe valoarea adăugată (TVA) pot refactura cu taxă către clienți toate
vânzările pe care le-au realizat în perioada în care au avut codul
anulat, putând astfel să recupereze TVA-ul plătit.

Aplicarea unui tratament fiscal echitabil contribuabililor care îşi

redobândesc codul de înregistrare în scopuri de TVA se regăseşte în
Ordonanţa de urgență a Guvernului nr. 84/2016. Astfel, contribuabilii
care își recapată codul de TVA pot refactura de-acum cu taxă către
clienți toate vânzările pe care le-au realizat în perioada în care nu au
avut cod de TVA.

În egală măsură, documentul menționat stabileşte că beneficiarii pot să

deducă TVA pentru cumpărările aferente vânzărilor efectuate în perioada
în care furnizorul a avut codul anulat, în condiţiile în care, în 2016,
acest lucru nu era posibil.

De anul acesta, firmele îşi pot deduce TVA pentru perioada în care au
avut codul anulat

Asigurarea, de la 1 ianuarie 2017, a unui tratament fiscal

echitabil contribuabililor care îşi redobândesc codul de înregistrare în
scopuri de TVA se regăseşte în Ordonanţa de urgență a Guvernului nr.
84/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative din
 P a g e | 27

domeniul financiar-fiscal, act normativ care aduce numeroase modificări

atât Codului fiscal, cât şi Codului de procedură fiscală.

Astfel, contribuabilii ce îşi recapătă codul de TVA vor fi repuşi în

drepturi şi li se vor acorda beneficiile pierdute în perioada aferentă
anulării codului, în sensul că pot refactura cu taxă către clienți toate
vânzările pe care le-au realizat în perioada în care nu au avut cod de
TVA.

Noua măsură vine în contextul în care, până acum, persoanele care

pierdeau codul de TVA nu puteau deduce taxa aferentă achiziţiilor
efectuate, dar trebuiau să colecteze TVA pentru livrările/prestările
efectuate, fără însă să aibă posibilitatea să-l deducă.

În egală măsură, OUG nr. 84/2016 stabileşte că beneficiarii pot să deducă

TVA pentru cumpărările aferente vânzărilor efectuate în perioada în care
furnizorul a avut codul anulat, în condiţiile în care, conform
prevederilor valabile până la final de 2016, nici acest lucru nu era
posibil.

Nu în ultimul rând, cheltuielile înregistrate de contribuabilii inactivi

şi de beneficiarii acestora sunt luate în calcul la determinarea
rezultatului fiscal privind impozitul pe profit. Până la finele anului
recent încheiat, cheltuielile înregistrate de acești contribuabili nu
erau luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit.

Exemplul oferit de Finanţe

Pentru a înţelege mai bine necesitatea adoptării noilor măsuri aplicabile

firmelor care au avut codul de TVA anulat și sunt reînregistrate ca
plătitoare de TVA, reprezentanţii din Finanţe (iniţiatorii dispoziţiilor
prezentate) au oferit şi un exemplu concret atunci când şi-au făcut
publice intenţiile de a modifica legislaţia fiscală.

Astfel, a fost luat cazul unui contribuabil căruia i-a fost anulat codul
de TVA la 1 iulie 2016. O lună mai târziu, acesta a cumpărat mărfuri în
valoare de 5.000.000 de lei plus TVA de 1.000.000 de lei (20%), TVA pe
care nu îl poate deduce. La data de 15 august, persoana vinde mărfurile
respective la valoarea de 5.500.000 de lei, neavând dreptul să factureze
cu TVA către client. Totuşi, va plăti la buget TVA-ul aferent acestei
vânzări în sumă de 1.100.000 de lei (5.500.000 x 20%= 1.100.000 lei).
Beneficiarul nu primește o factură cu TVA și nu are ce să deducă.

Dacă însă contribuabilul din exemplul de mai sus îşi va recăpăta codul de
TVA, acesta va avea dreptul să factureze cu TVA către client: 5.500.000 +
1.100.000 (TVA de 20%) = 6.600.000 de lei. Totodată, beneficiarul va
deduce acest TVA de 1.100.000 de lei, iar furnizorul (care a avut codul
anulat) va deduce după înregistrare TVA de un milion de lei aferent
achiziției de mărfuri efectuate la 1 august 2016.

În ce situaţii îţi pierzi codul de TVA şi cum îl recuperezi

Potrivit Codului de procedură fiscală, există anumite situaţii în care un

contribuabili este declarat inactiv din oficiu, fapt ce atrage anularea
 P a g e | 28

codului de TVA. Concret, art. 92 din actul normativ citat enumeră șapte
situații în care firma poate fi declarată inactivă din punct de vedere
fiscal, după cum urmează:

 nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio

obligaţie declarativă prevăzută de lege;
 se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin
declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu
permit organului fiscal identificarea acestuia;
 organul fiscal central constată că nu funcţionează la domiciliul
fiscal declarat;
 inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului;
 durata de funcţionare a societăţii este expirată;
 societatea nu mai are organe statutare;
 durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este
expirată (această durată poate fi determinată de perioada de
valabilitate înscrisă în contractul de închiriere sau în contractul
de comodat depus la Oficiul Registrului Comerțului).

Pe lângă anularea din oficiu a codului de TVA în momentul în care este

declarat inactiv, un contribuabil poate rămâne fără cod de TVA și în
următoarele situaţii:

 atunci când asociații/administratorii persoanei impozabile sau

persoana impozabilă însăși au/au avut înscrise în cazierul fiscal
anumite fapte de natură penală;
 în situația în care firma nu au depus pe parcursul a șase luni
consecutive niciun decont de TVA;
 atunci când contribuabilul a depus deconturi pe „zero”.
 în situaţia în care persoana impozabilă nu era obligată și nici nu
avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA;
 atunci când persoana impozabilă cere scoaterea din evidențele
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA pentru aplicarea
regimului special de scutire de TVA;
 atunci când persoana impozabilă nu justifică intenția și capacitatea
de a desfășura activitate economică.

În acelaşi timp, un contribuabil inactiv se poate reactiva dacă

îndeplinește cumulativ mai multe condiții:

 îşi îndeplinește toate obligaţiile declarative prevăzute de lege

(această condiție se consideră îndeplinită şi în cazul în care
obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către
organul fiscal central);
 nu înregistrează obligaţii fiscale restante;
 organul fiscal central constată că funcţionează la domiciliul fiscal
declarat (verificarea se va face din 2017 doar în anumite situaţii);
 nu se află în situaţia pentru care a fost declarat inactiv.

Reactivarea fiscală a unei firme se face mai uşor de-acum. Fiscul nu mai
verifică în toate situaţiile funcţionarea la domiciliul fiscal

În situaţiile în care firmele solicită reactivarea fiscală, Fiscul nu mai

verifică dacă acestea îşi desfăşoară activitatea la domiciliul fiscal
 P a g e | 29

declarat decât în situaţia în care inactivitatea apare din acest motiv,

potrivit unor reglementări deja intrate în vigoare. Aşadar, inspectorii
Fiscului nu mai vizitează de-acum contribuabilii în cazul în care
inactivitatea acestora a intervenit ca urmare a, spre exemplu,
nedepunerii declaraţiilor fiscale, expirării duratei de funcţionare a
societăţii sau altor motive ce nu au legătură cu funcţionarea entităţii
la domiciliul fiscal declarat.

Prevederile amintite se aplică din 6 decembrie, odată cu publicarea în

Monitorul Oficial a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016,
document ce modifică mai multe acte normative, inclusiv Codul de
procedură fiscală.

Concret, atunci când o entitate declarată inactivă solicită reactivarea

fiscală, aceasta trebuie să îndeplinească de-acum mai puţine condiţii
pentru ca acest lucru să fie posibil. Mai exact, au fost eliminate
verificările desfăşurate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
(ANAF) pentru constatarea funcţionării la domiciliul fiscal declarat,
fiind păstrate doar următoarele două condiţii pentru ca un contribuabil
declarat inactiv să se reactiveze:

 îndeplinirea tuturor obligaţiilor declarative prevăzute de lege

(această condiție se consideră îndeplinită şi în cazul în care
obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către
organul fiscal central);
 neînregistrarea de obligații fiscale restante.

Totuşi, în vederea reactivării, contribuabilul nu trebuie să se mai afle

în situația pentru care a fost declarat inactiv. Astfel, dacă
inactivitatea este declarată ca urmare a sustragerii de la controlul
organului fiscal ori a nefuncţionării la domiciliu, condiţia privind
verificarea domiciliului fiscal rămâne valabilă.

Înainte de modificările prezentate, prevederile Codului de procedură

fiscală cu privire la condiţiile reactivării firmelor nu făceau
diferenţierea între motivele care conduceau la declararea inactivităţii:
"Spre exemplu, sunt situaţii în care, urmare declarării ca inactiv a unui
contribuabil din motivul nedepunerii declaraţiilor fiscale, pentru
reactivarea acestuia, organul fiscal competent trebuie să verifice
îndeplinirea, pe lângă condiţia de depunere a declaraţiilor fiscale, şi a
condiţiei cu privire la funcţionarea la domiciliul fiscal declarat,
condiţie care nu se justifică pentru situaţiile respective", era explicat
în nota de fundamentare ce a însoţit OUG nr. 84/2016 în forma sa de
proiect.

Cu alte cuvinte, până acum existau numeroase cazuri în care inactivitatea

era declarată ca urmare a nedepunerii declaraţiilor fiscale sau a
expirării duratei de funcţionare a societăţii, iar pentru reactivare
trebuia îndeplinită şi condiţia cu privire la funcţionarea la domiciliul
fiscal, condiţie considerată inutilă de reprezentanţii din Finanţe şi
care încărca nejustificat costurile de administrare legate de verificarea
îndeplinirii acesteia.

Cine ajunge în inactivitate fiscală

 P a g e | 30

Potrivit Codului fiscal, inactivitatea fiscală atrage anularea codului de

TVA. Prin urmare, contribuabilii declarați inactivi își pierd dreptul de
deducere a cheltuielilor realizate pe toată perioada cât sunt inactivi
fiscal. Totodată, sunt afectaţi şi partenerii de afaceri, cei care pierd,
la rândul lor, dreptul de a deduce cheltuielile și TVA de pe facturile
primite de la un furnizor inactiv fiscal.

Totuşi, şi această situaţie va fi remediată de la 1 ianuarie 2017, atunci

când vor intra în vigoare prevederile OUG nr. 84/2016 referitoare la
redobândirea codului de TVA. Concret, contribuabilii care vor fi
reînregistraţi ca plătitori de TVA vor putea refactura cu taxă către
clienți toate vânzările pe care le-au realizat în perioada în care au
avut codul anulat, putând astfel să recupereze TVA-ul plătit

De altfel, legislaţia în vigoare la acest moment prevede şapte situaţii

în care firma poate fi declarată inactivă din punct de vedere fiscal.
Astfel, entităţile pot fi declarate inactive de către Fisc dacă nu și-au
îndeplinit, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație
declarativă prevăzută de lege.

Totodată, ANAF mai poate declara o persoană juridică inactivă și dacă

aceasta se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale prin declararea
unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului
fiscal identificarea acesteia. De asemenea, Fiscul mai poate declara o
firmă inactivă și atunci când constată că aceasta nu funcționează la
domiciliul fiscal declarat, dar și atunci când constată că aceasta se
află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului.

În plus, de la începutul anului există noi cazuri în care

contribuabilul/plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără
personalitate juridică poate fi declarat/ă inactiv/ă, după cum urmează:

 durata de funcționare a societății este expirată;

 societatea nu mai are organe statutare;
 durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este
expirată (această durată poate fi determinată de perioada de
valabilitate înscrisă în contractul de închiriere sau în contractul
de comodat depus la Oficiul Registrului Comerțului).

De asemenea, Ordinul ANAF nr. 3846/2015 stabileşte că organul de

inspecţie fiscală verifică existenţa faptică a spaţiului aferent
domiciliului fiscal declarat şi, după caz, a sediilor secundare
declarate, precum şi dacă contribuabilul desfăşoară activitatea
comercială în limita obiectului înscris în autorizaţia de funcţionare,
dacă spațiul folosit ca domiciliu fiscal/sediu secundar permite
desfășurarea activităților pentru care societatea este autorizată.

Cum se face reactivarea firmelor

Ordinul ANAF amintit anterior mai prevede că atunci când un contribuabil

îndeplinește condițiile de reactivare, acesta poate solicita reactivarea,
prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent (organul fiscal în
a cărui evidență fiscală este înregistrat). După primirea cererii,
organul fiscal competent verifică în evidențele proprii dacă respectivul
contribuabil îndeplinește condițiile de reactivare menționate.
 P a g e | 31

Rezultatele analizei efectuate se înscriu într-un referat, care cuprinde,

pentru fiecare contribuabil:

 datele de identificare ale acestuia (denumire, domiciliu fiscal, cod

de identificare fiscală);
 numărul şi data deciziei prin care respectivul contribuabil a fost
declarat inactiv;
 motivaţia propunerii de reactivare.

Documentul citat se transmite organului fiscal competent (directorului

general al direcţiei generale regionale a finanţelor publice sau al
Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz). Pe
baza acestui referat, se întocmește decizia de reactivare.

De altfel, după ce îndeplinesc condiţiile pentru reactivarea fiscală,

amintite la începutul articolului, firmele trebuie să parcurgă, în
consecință, procedura care implică depunerea formularului 088 -
„Declarație pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a
capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni
din sfera TVA”.

Popririle Fiscului pe conturi vor fi ridicate mult mai repede

Actul normativ citat anterior stabilește, de asemenea, și implementarea

unui mecanism mai rapid de comunicare în cazul înființării/ridicării
popririlor, scopul fiind de a evita cazurile în care contribuabililor li
s-au indisponibilizat și executat sume de bani care depășesc nivelul
creanței pentru care s-a înființat poprirea.

Prin urmare, introducerea unui schimb rapid de informaţii şi documente

între Fisc şi bănci, defăşurat online, va conduce la deblocarea
conturilor bancare câteva ore de la momentul achitării obligaţiilor
fiscale restante, după cum au transmis reprezentanţii Ministerului
Finanţelor Publice.

În plus, noul mecanism va genera şi alte avantaje, pentru toate părţile

implicate. Spre exemplu, în ceea ce priveşte instituirea popririi, vor
fi indisponibilizate doar conturile/sumele efectiv necesare pentru
executarea creanței fiscale și nu toate sumele din toate conturile, de la
toate băncile, aşa cum se întâmplă în prezent.

Totuși, pentru ca noile măsuri să se poată aplica efectiv, este necesară

completarea cadrului legislativ în acest sens, prin aprobarea noilor
prevederi și la nivel intern, în cadrul Fiscului.

Fiscul trebuie să respecte noi reguli la executarea silită a

datornicilor: Ce trebuie să știe firmele?

Regulile de procedură care vizează modul în care Fiscul îi poate executa

silit pe datornici au fost modificate recent, prin intermediul unui act
normativ apărut în Monitorul Oficial. Printre altele, a fost stabilit un
 P a g e | 32

termen de 30 de zile în care un debitor poate contesta decizia unui organ

fiscal de a-i pune sechestru pe bunuri sau de a-i popri conturile.

Noile reglementări sunt incluse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

84/2016, document care a modificat, din 6 decembrie, Codul de procedură
fiscală, printre altele.

Concret, noile prevederi clarifică anumite aspecte procedurale în

privința executărilor silite efectuate de Fisc, mai ales acolo unde
reglementările anterioare erau vagi sau lăsau loc unor intrepretări
arbitrare.

Astfel, debitorii au acum la dispoziție 30 de zile să conteste măsurile

asigurătorii impuse de Fisc, în condițiile în care, până acum, Codul de
procedură fiscală nu conținea prevederi precise în acest sens.
Contestația trebuie făcută la instanţa de contencios administrativ
competentă, fără parcurgerea unei proceduri prealabile.

Important de precizat este că organele fiscale pot dispune măsuri

asigurătorii împotriva contribuabililor atunci când există riscul ca
aceştia să se sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul,
periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanţelor
fiscale. De altfel, sunt reglementate patru măsuri asigurătorii ce pot fi
dispuse de organul fiscal:

 sechestrul asigurător pentru bunurile imobile;

 sechestul asigurător pentru bunurile mobile, inclusiv titlurile de
valoare și bunurile mobile corporale;
 poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către
un terț;
 poprirea asigurătorie asupra disponibilităților bănești din
conturile bancare.

În ceea ce priveşte situaţiile în care pot fi aplicate astfel de măsuri,

acestea sunt:

 în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte

sancţionate în domeniul fiscal sau vamal;
 pe parcursul desfășurării inspecției fiscale sau a verificării
fiscale personale, până la finalizarea acţiunii, când se vor
comunica rezultatele acesteia;
 în timpul sau ca urmare a unui control inopinat;
 în timpul acțiunilor de control, când se constată o ”suspiciune
rezonabilă”, cu privire la săvârșirea unor fapte penale, până la
stabilirea diferențelor de impozite și taxe prin acte administrative
fiscale;
 în situația în care au fost aplicate amenzi contravenționale sau au
fost deja dispuse confiscări de bunuri sau sume de bani.

Penalitățile, suspendate dacă debitorul prezintă o garanție că datoriile

vor fi plătite
 P a g e | 33

Noile reguli intrate în vigoare clarifică și situația penalităților și

dobânzilor de întârziere pentru datoriile despre care debitorii pot
garanta că vor fi achitate.

În momentul de față, Codul de procedură fiscală stabileşte că datornicii

pot suspenda o executare silită dacă prezintă Fiscului o poliță de
asigurare a debitelor sau o scrisoare de garanție bancară.

Potrivit OUG nr. 84/2016, în perioada în care executarea este suspendată

pentru că debitorul prezintă unul dintre cele două documente
amintite, Fiscul nu va emite și nu va comunica decizii referitoare la
obligațiile fiscale accesorii. Cu alte cuvinte, debitorului nu îi vor fi
calculate penalităţi şi dobânzi de întârziere pentru datorii, atâta timp
cât el poate garanta că ele vor fi achitate de bancă sau de societatea de
asigurare emitență a poliței.

Contribuabilii primesc mai puține informații despre popririle bancare

Dacă până la apariţia modificărilor, în toate actele de executare silită

emise de organul fiscal trebuia să se indice titlul executoriu și să se
arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul
executării, regula nu se mai aplică acum și actelor de executare silită
ce privesc poprirea bancară.

Debitorii pot cumpăra şi ei bunuri sechestrate

Nu în ultimul rând, din 6 decembrie a fost eliminată interdicţia conform

căreia bunurile sechestrate de Fisc nu pot fi vândute către
contribuabili care înregistrează obligaţii fiscale restante.
Astfel, vânzarea la licitații a bunurilor sechestrate se poate face acum
către oricine.

Autoritățile au explicat că măsura este luată „în vederea accelerării

valorificării bunurilor sechestrate în procedura de executare silită şi
având în vedere faptul că pentru eficientizarea rezultatului acestei
activități de valorificare nu are relevanţă dacă persoana care doreşte a
achiziţiona un bun prin această procedură înregistrează datorii”.

În plus, pentru corelare cu această măsură, a fost abrogat şi temeiul

legislativ care impunea condiția în publicarea anunţului privind vânzarea
bunurilor sechestrate prin licitaţie.