Cerinte ergonomice la amenajarea locurilor de munca

Directiva 89/391/EWG referitoare la realizarea masurilor de protectia muncii pentru

imbunatatirea sigurantei si a protectiei sanatatii angajatilor in timpul muncii pune
bazele cerintelor la amenajarea locurilor si a mijloacelor de munca. Spre deosebire
de articolul 137, care descrie cerintele minime si le pune in sarcina statului national,
principiile ergonomice de baza pentru masini si instalatii conform articolului 97 au
caracter obligatoriu la nivelul Uniunii Europene. Constructorul sau o alta astfel de
persoana are obligatia de a respecta cerintele de baza nu doar in ceea ce priveste
utilizarea corespunzatoare, ci trebuie sa asigure aceasta si la montare, amplasare,
intretinere, curatare, reparatii si transport. Se realizeaza astfel reducerea problemelor
ergonomice la locul de munca pentru masinile si instalatiile noi sau modificate
substantial.
Respectarea principiilor ergonomice de baza la amenajarea locurilor de munca
sporeste siguranta, imbunatateste conditiile de munca si previne efectele negative
asupra sanatatii si a capacitatii de munca a angajatilor. Printr-o amenajare
ergonomica potrivita se influenteaza pozitiv atat intregul sistem de lucru cat si
increderea in factorul uman.

Aplicarea principiilor ergonomice la planificarea locului de munca

La conceperea locurilor de munca conform principiilor ergonomice trebuie respectate

urmatoarele aspecte:

Masurile luate se repeta in mod deschis cu grade de detaliere diferite si rezultate tot
mai concrete. Aspectele ergonomice relevante trebuie studiate cu atentie in cadrul
acestor pasi. La stabilirea masurilor tehnice, informatice si organizatorice se vor
efectua studii, analize si evaluari ergonomice.

Reguli ergonomice

La stabilirea de obiective si cerinte trebuie verificata interactiunea intre mijloacele

tehnice de munca si utilizator si efectele acestei interactuni asupra sanatatii,
capacitatii de munca si a starii generale a utilizatorului. De regula cerintele
ergonomice trebuie privite ca o componenta individuala in conceptul complet.

Analize ergonomice

ului.
Particularitatile, criteriile si unitatile de masura vor fi elaborate in conformitate cu
principiile ergonomice de baza.

Evaluari ergonomice

In procesul de conceptie/planificare se efectueaza mai multe evaluari, care devin din

ce in ce mai concrete. Criteriile aflate la baza acestor evaluari trebuie sa reflecte
particularitatile locului de munca, ale mijloacelor tehnice precum si conditiile locului
de munca. La evaluarea datelor cantitative trebuie aduse dovezi atat pentru valorile
masuratorilor cat si pentru valorile estimative dovezi ca acestea se gasesc in
limitele valorilor ergonomice sau a plajelor de valori acceptate.
Daca un astfel de proces s-a incheiat cu succes in toate privintele, se pun in aplicare
masurile stabilite in ceea ce priveste ergonomia; acceptanta de catre utilizatori si
angajati trebuie verificata ulterior.
Alte indicatii despre principiile ergonomice se gasesc in urmatoarele norme
europene:
-
614- interactiunea intre amenajarea utilajelor si

- aspecte

na prelucrarea unui domeniu stiintific

multidisciplinar si a aplicarii acestuia. La aplicarea principiilor ergonomice in
amenajarea sistemelor de lucru e important sa se tina cont de capacitati, calitati,
limite si nevoi umane, atunci cand se analizeaza conlucrarea intre om, tehnologie si
mediu de lucru. Sistemul de lucru porneste de la un concept care conecteaza
operatori, utilaje (inclusiv masinarii), loc de munca, mediu de lucru, procese de lucru,
sarcini de lucru, management si organizare precum si relatiile dintre acestia.
Complexitatea unui sistem de lucru se intinde de la un atelier cu un singur muncitor
care foloseste instrumente/utilaje manuale pana la un sistem automatizat cu
personalul aferent.
Mijloacele de lucru constituie o componenta a sistemului de lucru si nu trebuie privite
izolat. Folosirea corespunzatoare a mijloacelor de lucru porneste de la utilizator si
tine cont de interactiunea preconizata a utilizatorului cu mijloacele de lucru si cum
anume se integreaza aceste mijloace in sistemul complet. Acest lucru e cu atat mai
important cu cat interdependenta dintre mijloacele de munca si alte componente ale
sistemului e mai mare. La folosirea unui instrument sau al unei masini omul devine
parte integranta a unui sistem inchis, acest asa numit sistem om-masina.
Figura 1 reprezinta schematic omul ca parte a sistemului care preia si prelucreaza
informatii tinand cont de parametri care influenteaza omul, masina si influentele

mediului.

Fig. 1: Sistemul om-masina

La analiza acestui sistem de lucru trebuie acceptate compromisuri intre nevoile

omului si cerintele masinii. Prioritatea nr. 1 insa o reprezinta sarcina adaptarii masinii/
a uneltelor si a conditiilor de munca respective calitatilor omului.
Cerinte ergonomice pentru sisteme de munca

Principiile de baza ce urmeaza a fi prezentate se bazeaza pe cunostiinte stiintifice si

pe experiente practice. Acestea trebuie luate in consideratie deja inaintea planificarii
cat si in timpul acesteia, deoarece aduc un aport considerabil la functionarea
sistemului de lucru planificat. Aceste principii de baza sunt menite sa ajute la
dezvoltarea si conceperea de sisteme de lucru care sa corespunda nevoilor omului,
sigurantei sale, sanatatii si starii generale a acestuia precum si nevoilor tehnice si
economice. Principiile ergonomice cu datele si metodele lor il vor ajuta pe cel care
amenajeaza locul de munca cu idei si sfaturi pentru dezvoltarea si constructia de
sisteme de munca si deasemenea sa-i indice unde poate gasi informatii detaliate
referitor la anumite teme.
In acest sens trebuie mentionat ca de la crearea Pietei Comune la finalul anului 1992
s-au adoptat o multime de norme ergonomice, unele fiind insa inca in constructie, si
care acopera cerintele ergonomice ale UE.

Antropometrie/Masurile corpului

Antropometria este metoda cantitativa de stabilire a masurilor corpului uman.

Locurile de munca trebuie amenajate tinand cont de masurile corporale ale grupului
de utilizatori care va lucra acolo. Sa va tine cont daca la locul respectiv vor lucra
femei sau barbati sau de ex. daca e vorba de persoane din emifera nordica sau cea
sudica.
Se va tine cont printre altele de urmatoarele date si principii antropometrice:

EN 547-3 ,,Masuri corporale la om")

superioare",

si
rii zonelor periculoase cu membrele
inferioare".

La amenajarea locurilor de munca, inaltimea la care se desfasoara activitatea sau

alte inaltimi ale statiilor de lucru vor tine cont de dimensiunile corporale ale
utilizatorilor si de tipul de activitate.
Partile corpului, in special capul, bratele, mainile, picioarele, genunchii si laba
piciorului trebuie sa aiba destul spatiu de miscare. Acest spatiu trebuie sa permita si
schimbarea pozitiei. Manerele partilor actionate manual trebuie sa fie potrivite ca
forma si functie mainii si dimensiunilor corporale ale utilizatorilor. Parti actionate
frecvent, manere si pedale se vor gasi aranjate in zona optimala de activitate a
mainilor si picioarelor, atunci cand utilizatorul se afla in pozitia de lucru normala. In
raza sa de actiune trebuie sa existe intrerupatoare de siguranta usor de atins si de
actionat.
Atunci cand folosim procente ale masurilor corporale se ia in calcul un procent de
95%-5% in cazurile normale dar de 99%-1% in cazurile cu pericol sporit. Acest lucru
inseamna ca 95 % din utilizatori se gasesc sub si 5 % peste masurile continute in
normele indicate in EN 547-3. La dimensiuni de interior (respectiv dimensiunile
spatiului pentru picioare sub birou/banc de lucru) se bazeaza calculul pe valoarea
proc
utilizatori drept baza de calcul. Instalatiile reglabile trebuie sa poata fi adaptate pentru
fiecare utilizator.
Figura 2 arata schematizat un loc de munca cu masurile cele mai importante.
Este obligatoriu ca persoana care sta pe scaun sa-si poata sprijini picioarele complet
pe podea.

Fig. 2: dimensiuni la activitate in pozitia sezut in cm (conform Stier)

Figura 3 indica zona/raza de actiune mica si cea mare, cu mentiunea ca actiuni dese,
rapide si precise, de ex. activitati de montaj, trebuie pozitionate in zona mica de
actiune.

Fig. 3: Dimensiunile spatiilor de actiune in cm, pentru barbati si femei la nivel de lucru
normal (conform Stier)
Dimensiuni de acces pentru actiuni de reparatii si intretinere

Pentru activitati de acces, intretinere si reparatii se vor realiza deschideri respectiv

acces pentru a permite activitatile respective (vezi EN 547-1 ,,Principii de baza
pentru stabilirea dimensiunilor pentru acces cu intregul corp la locuri de munca cu
masini" si EN 547-2 ,,Principii de baza in ceea ce priveste dimensiunile pentru locuri
de acces"). Daca in aplicatii deosebite se cere purtarea de echipament de protectie,
purtarea de unelte sau o libertate de miscare mai mare, atunci se va tine cont de
aceste nevoi speciale.

Biomecanica/Forte corporale

Prin biomecanica se intelege stiinta fortelor mecanice si a miscarilor la vietuitoare. La

activitati de ridicare si transportare, dar si la impingere, apasare si actionare a unor
parti mobile grele, nivelul de efort fizic uman trebuie sa se afle in limite suportabile.
Aceste limite depind de multi parametri, ca de ex. de inaltimea si frecventa actiunii
precum si de pozitia corpului (stand, sezand, in genunchi, culcat), de sex, varsta,
constitutia corporala si nivelul de pregatire al angajatului.
De asemenea trebuie avut in vedere ca forta necesara trebuie creata cu ajutorul
grupelor corespunzatoare de muschi si ca forta necesara nu trebuie sa depaseasca
aprox. 30 % din forta maxima; dupa caz trebuie folosite instrumente mecanice
ajutatoare. Dupa posibilitati trebuie evitata o activitate musculara statica intensa, asa
cum apare ea la actiuni de (sus)tinere cu mainile si bratele, eventual diminuarea ei
prin folosirea de instalatii de sprijin/sustinere pentru maini si brate. Pentru reducerea
fortei folosite de om se va incerca folosirea in propriul avantaj a fortei gravitationale.
Parti mobile, manere si pedale vor fi amplasate in asa fel incat sa poata fi actionate
cu efort fizic minim.

Valori ale acestor forte corporale pot fi gasite in norme europene ca

-
- telor in relatie cu masini si parti ale

Amenajarea locurilor si a mijloacelor de munca

Masurile corporale

Locurile si mijloacele de munca cu care omul ajunge in contact fizic trebuie adaptate
pentru capacitatea functionala optima a formei corporale a omului.
Premisele pentru aceasta sunt cunostintele si respectarea masurilor corporale ale
persoanei.
Masurile corporale depind in special de sex, varsta, rasa, regiune de locuire si variatii
in timp respectiv tendinte de dezvoltare.
La amenajarea de locuri si mijloace de munca cu respectarea masurilor corporale se
folosesc plaje de masuri corporale. Ideal ar fi de ex. folosirea unei plaje de valori intre
5% si 95% a masurilor corporale la barbati si femei, pentru a cuprinde aproximativ
95% a populatiei muncitoare. In acest sens poate fi necesara instalarea de
mecanisme de reglaj la locurile si mijloacele de munca.
Spatiu vizual

Indicatiile pentru amenajarea spatiului vizual la locul de munca se pot extrage tinand
cont de axul vizual normal al persoanei aflate intr-o pozitie relaxata, sezand sau
stand, precum si din marimea campului fetei (fara a misca fata sau ochii), campului
vizual (cap nemiscat, ochi miscandu-se) si a campului inconjurator (miscare a capului
si a ochilor).
Trebuie insa tinut cont de faptul ca vederea precisa este posibila doar intr-un unghi
de cateva grade in jurul punctului vizual.
Pentru o amenajare corecta a activitatii rezulta deci ca toate punctele vizuale
importante trebuie plasate in campul fetei (pe cat posibil chiar in centru) si la
inaltimea normala a axului vizual.

Solicitari inegale ale corpului

Prin technologizarea si automatizarea continua a muncii, greutatea si solicitarile

corporale alternante scad. In schimb se creeaza tot mai des locuri de munca unde
activitatea se desfasoara fie stand in picioare fie pe scaun. La activitatea in picioare
se solicita foarte tare picioarele. La activitatea pe scaun se solicita foarte tare
aparatul de sprijin si coloana vertebrala.
De aceea e mai bine daca activitatile pe scaun, in picioare si in mers alterneaza.
Astfel se obtine o solicitare sanatoasa in timpul muncii.
Solicitari alternante se intalnesc la locurile de munca cu alternanta stand/sezut. La
acestea inaltimea nivelului de lucru atunci cand persoana sta in picioare dar si nivelul
scaunului trebuie sa poata fi adaptate fiecarei persoane care poate lucra acolo (atat
cele mai inalte cat si cele mai mici). Aceste cerinte sunt indeplinite de ex. de
scaunele reglabile pe inaltime si rotative.
In cazul optim, unui astfel de loc de munca stand/sezut i se adauga si activitati din
mers.
La activitati prelungite pe scaun ar trebui sa existe macar o alternanta frecventa intre
pozitia de sedere inspre in fata, normala si spre spate (sezut dinamic). Astfel se va
realiza o diminuare a solicitarii statice a muschilor spatelui si a aparatului de sprijin
(fig. 4).

Fig. 4: Sezut dinamic

Solicitari inegale apar si atunci cand pozitiile de lucru sunt deosebite, de ex. la
munca deasupra capului, munca in pozitie aplecata, torsionarea corpului, spatiu liber
pentru picioare. O astfel de reducere a solicitarilor care pot duce, in anumite cazuri,
la scaderea capacitatii de munca, se poate realiza cu diferite instalatii de lucru, de
ex. prin bancuri de lucru speciale, instalatii de rotire si alte asemenea.
Fortele corpului

Fortele corpului uman depind in mare masura de varsta, sex, dimensiuni si greutate
corporala. Aceste forte sunt masurabile si ating valoarea maxima la barbatii de 20-25
ani (fig. 5).

Fig. 5: fortele corporale in functie de varsta si sex (forta maxima la barbati = 100%)

La solicitarea dimanica, de ex. la lovituri cu ciocanul, exista o alternanta permanenta

intre contractie si relaxare a muschilor.
La solicitarea statica, de ex. la folosirea masinii de gaurit deasupra capului, muschiul
se afla mult timp intr-o stare de tensiune. Durata de rezistenta depinde de nivelul de
solicitare. Abia la mai putin de 15 % din forta maxima nu se mai poate masura o
scadere a puterii musculare. De aceea aceasta valoare este considerata ca limita
pentru solicitarea continua / pe termen lung pentru activitati musculare statice (fig. 6).
Fig. 6: durata solicitarii statice a muschilor in functie de forta aplicata.

Valoarea fortei unui om depinde de pozitia corpului, de directia miscarii si de pozitia

punctului de aplicare.

Pozitia corpului

La amenajarea locurilor de munca se acorda atentie reducerii fluxului de forte prin

corp, astfel incat sa fie solicitate cat mai putine grupe de muschi. Relatiile sunt
indicate in figura 7, unde se efectueaza activitati de tastare, masina fiind actionata cu
picioarele.

fluxul fortelor trece prin tot corpul.

corespunzator pozitia picioarelor (scurtarea fluxului de forte).

-a adaugat un sprijin pentru pozitia mainilor si astfel fluxul de forte a fost
redus la muschii degetelor.

Fig. 7: Fluxul de forte prin corp (conform Schulte)

Multe locuri de munca sunt prea joase, distanta vizibila si de munca devine astfel
prea mare, drept urmare multi angajati trebuie sa lucreze aplecati, obosind deci mai
repede si acuzand dureri de spate.
Figura 8 prezinta cele mai importante dimensiuni care ar trebui respectate la un loc
de munca in picioare.

Fig. 8: nivel de lucru la activitate in picioare, la barbati (conform Stier)

In figura 8 sunt indicate:

(A) inaltimea obiectelor care trebuie observate permanent,
(B) inaltimea uneltelor la munca cu masini,
(C) activitati manuale fara observare exacta, dar cu libertate pentru coate,
(D) nivel de lucru la manuirea de obiecte grele.

Pozitia de lucru stand pe scaun este de preferat fata de pozitia in picioare. Este insa
avantajos din punct de vedere psihologic daca angajatul poate alterna aceste pozitii,
fapt care previne aparitia senzatiei de monotonie, in special atunci cand desfasoara
activitati repetitive (de ex. impachetarea unui produs bunuri pentru livrare).
Fig. 9: Loc de munca cu alternare intre sedere si pozitie in picioare (conform Stich si
Riedel)

Mai multe informatii pot fi gasite in normele europene EN 1005-4 ,,Evaluarea pozitiei
corpului la activitat

Miscarile corpului

Locurile de munca trebuie amenajate in asa fel incat miscarile corpului si a partilor
corpului sa corespunda ritmului si traseelor naturale de miscare.
Se vor respecta urmatoarele principii de baza:
sibil pozitii ale corpului fara (posibilitate de) miscare.

incat sa permita miscarea libera in sensul aplicarii fortei.

Sfaturi, semnale si conditii

Sfaturi si semnale

La folosirea si ordonarea reclamatiilor, trebuie sa se clarifice care dintre informatii ii

sunt necesare angajatului pentru rezolvarea sarcinilor sale de serviciu si cum pot
acestea fi oferite.
Cea mai importanta este clarificarea urmatoarelor intrebari:
Este informatia
suficienta? Se reclama de exemplu faptul ca angajatul este deranjat de anumiti
factori la locul de munca?
prea cuprinzatoare? Reducerea numarului de sfaturi la cele care sunt minimal
necesare pentru indeplinirea sarcinilor.
prea exacta? oferirea mult prea multor detalii este inutila, in conditiile in care trebuie
sa se ia o hotarare simpla de forma da/nu sau sa se aleaga temperatura verde/rosu.
? Nu se ofera informatii in momentul in care nivelul de umplere este
prea mic sau nu mai exista resurse, ci atat de devreme, incat sa nu se intample
aceste lucruri.
clara? Cand de exemplu ar putea aparea discordante in trei locuri diferite, este
nevoie de trei semnalizari diferite.
cu scop? Informatia este prezentata fara a i se modifica forma, de exemplu pozitia
de miscare, cota de reductie a marimilor de masurat?
? Informatiile trebuie sa fie grupate pentru a facilita intelegerea si
orientarea sigura, clara si rapida.
Informatiile importante trebuie subliniate. In cazul existentei mai multor aparate de
masurat in acelasi loc, acele acestora trebuie sa arate in aceeasi directie in
momentul in care se atinge valoarea normala. Aparatele de masurat pot avea afisaj
analog sau digital. Afisajele analoage au avantajul ca dau sansa muncitorului sa se
orienteze rapid, in timp ce aparatele digitale au o precizie mai mare. Prin urmare,
acestea sunt folositoare atunci cand se cere un calcul cantitativ (Fig. 10).
Fig.10: Modalitatile de folosire a indicatoarelor cu diferite scopuri

In timpul semnalelor de alarma, trebuie sa se deosebeasca prin intensitate, culoare,

forma, marime, contrast de celelalte indicatoare care le inconjoara. Semnalele de
alarma acustice, ar trebui sa fie cu 10 dB(A) mai sus de centrul zgomotos, semnalele
optice ar trebui sa aiba cel putin un led intermitent care sa fie de alta culoare decat
lumina normala.
Se face trimitere la urmatoarele norme europene:
S
Semnale optice de alarma",
-1 ,,Principii de baza ale interactiunii beneficiarului prin sfaturi si conditii",
-2 ,,Sfaturi",
Sistem de semnale de alarma si de informare acustice si optice ".

Atributii

Atributiile si functiile lor trebuie sa fie organizate, alese si sistematizate in asa masura
incat sa fie in conformitate cu caracteristicile fiziologice prezentate de maini, degete
sau picioare. Trebuie luate in considerare si cerintele in ceea ce priveste viteza,
precizia si consumul de energie. Pentru atributiile marunte si care trebuie executate
cu viteza mare, se potriveste folosirea degetelor, prin folosirea tastaturii, a
butoanelor, a intrerupatoarelor sau a robinetilor. Pentru atributiile moderate pana la
mari, se recomanda folosirea mainilor pentru butoane, robineti, manivele sau pedale.
Pentru atributiile mari se recomanda folosirea pedalelor sau a intrerupatoarelor de
picior.
Alte amanunte se gasesc in norma EN 894-3 ,,Atributii".

Emisii

La organizarea locurilor de munca, trebuiesc luate in considerare efectele tuturor

emisiilor asupra acestuia, a muncitorului, cat si asupra mediului ambient.

Zgomot si vibratii

Emisiile acustice si vibratiile care apar la locul de munca in momentul punerii in

functiune a utilajelor, ar trebui sa fie reduse pe cat posibil, prin luarea unor masuri de
siguranta.
Trebuie sa se aiba in vedere in special
Emisiile acustice, produse de utilaje, ca de exemplu stoparea folosirii motoarelor si
a aparaturilor, sau reducerea folosirii acestora pe cat posibil;
in cazul emisiilor acustice produse de catre parti extinse ale utilajelor, emanatiile ar
trebui reduse la o valoare minima, prin luarea unor masuri de siguranta primare
(modificari, alegera unor materiale care produc mai putin zgomot, rezistenta
materialelor) cat si prin masuri secundare de siguranta (folosirea dispozitivelor de
reducere a intensitatii sunetului);
sa apara cat mai putine turbulente la folosirea aerului in timpul lucrului respectiv a
aerului de control, ca de exemplu prin folosirea duzelor de aer si a supresoarelor de
sunet cat mai silentioase;
sa se foloseasca ecrane, inchideri partiale sau totale la depasirea valorilor de 75
dB(A);
sa nu se propulseze vibratii asupra altor parti componente, in cazul asamblarii,
respectiv a fixarii utilajelor care emit vibratii puternice, ca de exemplu folosirea
elementelor izolatoare (elemente cu arc, parti de amortizare, suporturi etc.).
Alte detalii pot fi extrase din normele europene:
pentru acustica: EN 3743-1/-2, 3746, 4746, 11200, 11201, 11202, 11203 si 11204,
pentru vibratii mecanice: EN 1032 si 1033, cat si EN 28662-1.

Caldura si frigul

Emisiile de caldura si frig aparute in timpul functionarii utilajului, trebuie reduse la

maxim prin luarea unor masuri constructive si de natura tehnica, astfel incat sa nu
poata duce la imbolnavirea angajatului. Pentru emisiile radiatiilor de caldura,
trebuiesc respectate urmatoarele valori:

Tab. 1: Efecte ale diferitelor intensitati ale radiatiilor de caldura

Intensitati ale radiatiei de Efect Aparitia valorilor de

caldura exemplu
42 kJ/m 2 h Senzatie de caldura La portiunile extinse Ale
utilajelor
125 kJ/m 2 h Senzatie clara de caldura Portiuni de 2 m 2 cu
distanta de
1675-2930 kJ/m 2 h Senzatie puternica de Usa sobei la 1
caldura excesiva cu efect m 2 la distanta de 6 m
prelungit
6280-12560 kJ/m 2 h Caldura excesiva Piese forjate la si
suportabila doar pentru 0,7 m 2 la distanta de 3 m
cateva minute

Puterea de munca si confortul angajatilor la locul de munca sunt influentate de diferiti

parametri.
Cele mai importante componente climatice care au efect asupra angajatilor sunt:
- temperatura aerului
- Umiditatea f in %
- Viteza aerului v in m/s
- Temperatura radiatiilor solare, respectiv radiatiile de caldura ale suprafetelor
incalzite (E in W/m 2) inC. (posibilitate de masurare cu ajutorul termometrului sub
forma de glob)

Trebuiesc de asemenea luati in considerare factorii ce tin de fiecare individ in parte:

volumul de munca in kJ/min,
imbracamintea (valoarea de izolare in clo; 1 clo = 0,155 m 2 K/W),
timpul de expunere in h.

Pentru ca temperatura la locul de munca sa poata fi apreciata corect, trebuie sa se ia

in calcul toti parametrii. Aprecierea valorilor climatice trebuie facuta cu ajutorul unor
instrumente de masurat adecvate. Marimile individuale, volumul de munca si
imbracamintea sunt mai greu de masurat. O aproximare a acestor valori se poate
face cu ajutorul tabelelor.
Temperatura ideala se obtine atunci cand bilantul de caldura al angajatilor este
stabilizat in totalitate, ceea ce insamna caldura care intra = caldura care iese. Asa se
intampla in zona de confort. Starea senzoriala este cea care semnalizeaza starea de
bine in ceea ce priveste clima. Nu este intotdeauna posibila mentinerea unor
temperaturi care sa asigure confortul, pe baza cerintelor tehnologice, ca de exemplu
in depozitul frigorific sau in bucatarie. In mediul cu temperaturi scazute exista
pericolul aparitiei unor pierderi mari de caldura, in mediul cu temperaturi ridicate, se
pot inregistra incalziri mari ale organismului. In timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu
in medii cu temperaturi scazute sau ridicate, nu trebuie depasit gradul de rezistenta
al imbracamintii de protectie si al timpului de expunere corespunzator. Daca
temperaturile sunt depasite chiar si in aceste conditii, lucrul trebuie oprit, datorita
pericolului de arsuri, de lesin din cauza supraincalzirii corpului sau de inghetare si
hipotermie.
Urmatorul tabel ofera o vedere generala asupra metodelor si actiunilor viabile de
determinare si apreciere a temperaturiila locul de munca.
Este necesara verificarea constanta si determinarea metodei ce trebuie folosita
pentru un anumit tip de temperatura. Urmatoarele norme contin mai multe amanunte
despre expunerea corpului uman la caldura sau la frig:

Tab. 2: Metode de determinare a expunerii la temperaturi ridicate sau scazute si

temperaturile adecvate

EN 27243 ,,temperatura ridicata- Determinarea

expunerii la caldura a muncitorului cu
ajutorul indexului WBGT (wet bulb globe
temperature)"
EN 27730 ,,temperatura potrivita determinarea
descrierii PMV si PPD ale conditiilor
pentru confortul termic "
EN 12515 ,,temperatura calda- determinarea si
analizarea analitica a temperaturilor
ridicate prin calcularea ratei de
transpiratie "
EN 28996 ,,ergonomie determinarea gradului de
incalzire a organismului"
DIN EN 27726 ,,temperatura ambienta instrumente si
proceduri de masurare a marimilor fizice "
ISO 1111079 ,,temperatura scazuta determinarea
expunerii la temperaturi scazute pe baza
izolarii corecte a echipamentului"

Iluminare si redarea culorii

Iluminarea trebuie sa fie in conformitate cu sarcinile care trebuie indeplinite in timpul

procesului de munca. In cazul in care iluminarea nu este suficienta, angajatului
trebuie sa i se puna la dispozitie o sursa alternativa de lumina, care sa ii permita
indeplinirea sarcinilor in conditii confortabile. Deoarece intensitatea luminii depinde
de nivelul de luminozitate de care angajatul are nevoie, pentru a indeplini sarcinile,
pentru lucrurile care trebuiesc tratate in amanunt se pun la dispozitie corpuri de
iluminat mai mari dcat pentru cele care nu necesita minutiozitate; pentru iluminarea
corpurilor mai intunecate, se folosesc corpuri de iluminat mai mari decat pentru
obiectele luminoase. Angajatii cu varste mai inaintate, au nevoie de lumina mai
puternica pentru a efectua aceeasi sarcina, pe care cei mai tineri ar rezolva-o fara a
avea nevoie de atata lumina. Randamentul si devotamentul fata de munca depusa,
cresc odata cu cresterea intensitatii luminii, iar accidentele, greselile si rebuturile
incep sa apara tot mai rar. Scade gradul de somnolenta.
Intensitatea luminii nu ofera nici o informatie despre impartirea densitatii luminii a
diferitelor suprafete. Conditia este determinarea gradului de reflectie al tuturor
suprafetelor din cadrul suprafetei de lucru. Se ofera iluminare adecvata, cand
luminozitatea locului de munca este apropiata de cea a spatiului din imediata
vecinatate a acestuia. In acest caz, diferentele de luminozitate din aria campului
vizual (densitatea luminii) nu trebuie sa depaseasca 3:1 si sa nu scada sub 1:3.
Schimbarile mari de intensitate luminoasa (de la intuneric la lumina si invers) cer
eforturi majore de adaptare (obisnuirea ochiului cu luminozitatea ), ceea ce provoaca
stari de somnolenta si oboseala.
Datorita frecventei curentului alternativ si a diferentelor din retelele de curent, lumina
nu este itotdeauna constanta, avand cateodata efect de au lumini intermitente. In
acest caz poate aparea efectul de stoboscop, care face ca piesele utilajelor de lucru
sa apara ca elemente statice sau sa para ca se rotesc in directia opusa, ceea ce
poate duce la accidente grave. Acest efect este dat mai degraba de lampi cu petrol,
decat de becuri. In determinarea culorilor, ochiul urmeaza mai degraba specrul
luminii naturale. De aceea, la iluminarea artificiala, ar trebui sa se foloseasca lampi,
al caror spectru sa fie cat mai asemanator celui dat de lumina naturala. Obiectele
iluminate pot prezenta culorile naturale, doar atunci cand lumina folosita contine
spectrul respectiv de culori. Recunoastem o suprafata rosie doar datorita faptului ca
rosul corpului reflecta culoarea rosie din spectrul luminos, in timp ce toate celelalte
elemente specrale ale sursei de lumina sunt absorbite. Daca si in ce mod vedem
suprafata rosie, depinde de lumina rosie a spectrului sursei de lumina.
Si lumina prea puternica diminueaza puterea vizuala si duce la oboseala. Orbirea
directa are loc in momentul fixarii unei surse de lumina puternica. Orbirea indirecta
are loc datorita existentei unor surse puternice de lumina in campul vizual, care insa
nu se afla in directia in care sunt indreptati ochii. Orbirea prin reflexie, datorita
stralucii suprafetelor lucioase are loc in cazul in care unghiul de reflexie este acelasi
cu unghiul vizual.
Orbirea poate fi evitata sau inlaturata prin:
asezarea surselor de lumina cat mai departe de directia in care se indreapta
privirea,
alegerae corpurilor de iluminat mate (de exemplu site, geamuri mate, reflectoare,
protectii de ecran),
alegerea corpurilor de iluminat cu intensitate redusa (de exemplu neoane in loc de
becuri),
folosirea suprafetelor mate.

Efectul de umbrire ajuta la recunoasterea unui obiect si a suprafetei acestuia.

Umbrele ajuta la identificarea obiectelor si la observarea zonelor care ar putea
prezinta pericole; acestea sunt menite si folosirii in siguranta a uneltelor si a utilajelor.
Lumina data de o singura sursa genereaza o singura imagine in umbra corpurilor.
Daca pe langa aceasta sursa se folosesc surse alternative, care cad din alte directii
ale incaperii, umbrele initiale se iluminieza, inlesnind recunoasterea obiectului.
Culoarea sursei de lumina are un efect fizic si psihic important asupra individului.
Ceea ce este important in senzatia pe care o creaza culoarea, este temperatura
sursei de lumina. Cu cat temperatura este mai mare, cu atat raportul de culoare
albastra este mai mare; cu cat temperatura este mai mica, cu atat raportul de culoare
rosie este mai mare. Pentru a obtine efecte asemanatoare cu cele create de lumina
1000
Lux. Trbuie evitata folosirea culorilor diferite in acelasi spatiu sau in spatii invecinare.
Siguranta si capacitatea de lucru pot fi influentate in mod pozitiv prin alegera corecta
a punctelor dinamice de culoare.

Tab. 3: Proprietati dinamice ale culorilor

Efectele culorilor de Spatiu Temperatura Dispozitie

baza

Albastru Departare Frig linistitor

Verde Departare Foarte frig pana la Foarte linistitor
neutru
Galben Apropiere Foarte cald Motivant

De exemplu, pentru utilajele mai mari se recomanda folosirea nuantelor deschise de

verde. Pentru distingerea zonelor de pericol, trebuie sa se aleaga contraste
corespunzatoare. Culorile care sunt folosite pentru siguranta sunt rosul, galbenul,
verdele, iar pentru ordine, se foloseste albastrul.
Circuitele trebuiesc marcate cu o culoare sau prin numire, pentru ca in cazul
reparatiilor si in caz de urgenta sa poata fi scoase din functiune repede si sigur.
Urmatoarele norme contin mai multe informatii pe aceasta tema:
EN 12464- Lumina si iluminare iluminarea atelierelor in spatiile inchise
tehnica de iluminare aplicata iluminarea atelierelor",

Substante nocive si radiatii

Atelierele trebuie sa fie proiectate in asa fel, incat muncitorul si starea acestuia de
sanatate sa nu fie puse in pericol, deci trebuie ca substantele nocive si radiatiile cu
care se lucreaza sa fie evitate si monitorizate.
Uneltele si aparatura in cazul carora nu se poate evita formarea si prelucrarea
substantelor nocive in cantitati mici, ca de exemplu la sterilizarea cu peroxid de
hidrogen, trebuie sa fie utilizate in medii inchise. Daca acest lucru nu este posibil din
punt de vedere tehnic, ca de exemplu in cazul slefuirii materialelor, care emit
particule ce pot dauna sanatatii, acestea trebuie sa fie indepartate de la locul in care
se afla sau se formeaza. Gazele emanate de motoarele cu ardere, ca de exemplu la
ferastraele cu lant, trebuie indepartate in asa fel incat sa nu apara in campul de lucru
al angajatului. De preferat sunt masinariile cu catalizatori.
La folosirea razelor laser (de exemplu la stampilarea ambalajelor, la masurarea
gradului de umplere la sticle sau la numararea produselor) si a microundelor (de
exemplu la pasteurizarea produselor) aceste instalatii trebuise micsorate intr-atat,
incat partile corpului sa nu ajunga in zona de pericol.
Se face referire la urmatoarele norme:
,
Partea 1 ,,Principii si stipulari pentru producatorii de utilaje ",
Partea 2 ,,Metodologie de elaborare a procedurilor de control",
-1 ,,Evaluarea si reducerea riscului cauzat de radiatiile emise de utilaje
Principii generale".

Clima
Principiile fiziologice de baza

Degajarea caldurii de catre organismul uman

Confortul, capacitatea in munca si sanatatea sunt influentate in special de

temperatura la locul de munca, respectiv in mediul de lucru. Acestea se pot asigura
decat printr-o temperatura constanta a organismului. Temperatura este constanta,
cand temperaturile capului, pieptului si mijlocului se mentin la valoarea constanta de
Fig. 1).
Fig. 11: Degajarea caldurii de catre organismul uman

De aceea, caldura care se formeaza in organe si in musculatura, trebuie data afara.

Acest lucru se intampla in sepecial prin:
schimb de caldura prin degajare in urma contactului cu substante solide sau lichide;

depinde in special de viteza aerului, diferenta de temperatura, valoarea de izolare a

imbracamintii ;
radiatia de caldura;
evaporarea sudorii. Chiar daca nu se formeaza sudoare, organismul emana caldura
prin evaporarea acesteia. Intensitatea evaporarii depinde mai ales de proprietatea
aerului de absorbtie a apei (umiditatea aerului), de suprafata de evaporare, de viteza
aerului si de imbracaminte.
Inghetul

Atunci cand corpului i se ofera pre putina caldura, acesta ingheata.

Oprirea caldurii de a mai circula

Atunci cand se genereaza mai multa caldura decat se elimina, temperatura corpului
creste. Acest lucru se poate mentine pentru o perioada scurta de timp, deoarece se
formeaza o bariera in fata caldurii, care o opreste din circulatie si care pune in
pericol starea de sanatate a individului.

Confortul la locul de munca depinde de multi factori

Sectorul climatic in care individul se simte bine, depinde si de:

varsta,
sex,
conditie fizica,
aclimatizare (obisnuirea cu conditiile climatice/ cu temperatura),
imbracamintea (valoarea de izolare),
volumul de munca (intensitatea muncii fizice),
timp de desfasurare
O persoana se simte confortabil la o anumita temperatura, atunci cand gradul de
incalzire al corpului este egalat fara a se pune accent pe sistemul regulator al
organismului (transpiratie la caldura, fiori la frig) (Fig. 11).

Factori climatici

Factorii climaici sunt:

temperatura aerului, numita in literatura de specialitate si temperatura uscata,
pentru a evita confuzia cu temperatura umeda,
umiditatea aerului,
viteza aerului,
radiatii de caldura (temperatura mediului inconjurator).

Temperatura aerului

Temperatura aerului se masoara cu ajutorul termometrelor, mai ale cu ajutorul

termometrelor cu lichid si al celor termografe. In timpul activitatilor care implica
expunerea la caldura, trebuie sa se aiba grija ca valorile sa nu fie schimbate datorita
influentelor radiatiilor de caldura, ca de exemplu prin infasurarea cu folie de aluminiu
a termometrului.

Umiditatea aerului

Umiditatea aerului se masoara in general cu higrometrul.

Pentru determinarea umiditatii aerului si a temperaturii aerului deodata, se folosesc
asa numitele psihrometre.

Viteza aerului

Viteza aerului se masoara mai ales cu un termo-anemometru.

Termo-anemometrul este dispus cu o un filament termic (termistor) legat de o sonda
cu maner, a carei temperatura se regleaza la diferite valori dupa temperatura aerului
si viteza aerului. Pe scala aparatului, se poate citi imediat viteza aerului la o
temperatura de
Anemometrele rotative se pot folosi doar la viteze ale vantului mai mari de 0,5 m/sec;
in afara de asta, trebuie luata in considerare si directia vantului.

Radiatiile de caldura

Radiatiile de caldura, respectiv temperatura mediului se masoara in general cu

ajutorul radiometru sau unui termometru glob.
In cazul radiometrului este vorba de un aparat de masurat in forma de sfera, dotat cu
sistem de afisaj mecanic, cu elemente termice. Astfel se poate determina nu numai
schimbul de radiatii pe o anumita suprafata, ci pe toate suprafetele incaperii in
acelasi timp. Aparatul afiseaza energia radianta, pe care o schimba o persoana care
desfasoara
mediul inconjurator. In cazul termometrului glob este vorba de o bila de cupru
vopsita in negru, cu circumferinta de aproximativ 15 cm, in care este introdus un
termometru printr-un dop de guma. Este nevoie de aproximativ 20 de minute pentru
ca aparatul sa poata stabili un punct termic comun cu mediul inconjurator.
Temperatura in sfera (temperatura glob), temperatura medie radianta, intensitatea
medie a radiatiilor si temperatura si viteza aerului se pot citi cu ajutorul
nomogramelor.

Indeplinirea sarcinilor de lucru la temperaturi foarte ridicate

Expunerea la caldura

Prin temperaturi foarte ridicate se intelege o stare climatica, prin care se ingreuneaza
eliminarea caldurii din organism, prin temperatura ridicata din mediul ambiant. In
timpul desfasurarii activitatii in conditii de temperatura ridicata a mediului ambiant,
individul pierde o cantitate mare de apa, prin transpiratie (pana la 8 litri de apa pe
tura de lucru), iar odata cu acestea si substantele minerale ca de exemplu kaliul,
calciul, magneziu, fosfor si intai de toate clorura de natriu (sarea de bucatarie).
Aceasta pierdere duce la scaderea puterei de lucru si a confortului fizic. in timpul
expunerii pe termen indelungat, valoarea pierderilor de lichide prin transpiratie este
de 500 g/h , iar in timpul expunerii pe termen scurt este de 800 g/h. La o pierdere de
lichide de 5% din organism, nu se mai poate mentine pierderea de lichid care ar fi
necesara pentru pastrarea unei temperaturi normale a organismului.
Se creaza daune provocate de tmperatura:

Somnolenta din cauza caldurii

Stare de slabiciune si somnolenta, care trece dupa o pauza de odihna si o cura de

lichide.

Oboseala pe baza caldurii

Inconstienta si simptome de soc in urma pierderilor de lichide si de sare. Gura

uscata, durerile de cap, ametelile, disturbari ale vederii, palpitatii si cresterea in
intensitate a respiratiei sunt semne ale aparitiei oboselii. Masuri imediate:
pozitionarea in pozitie orizontala in mediu racoros, deschiderea imbracamintii
stramte, comprese reci, administrarea lichidelor care contin sare.

Krampe din cauza caldurii

Crampe musculare dureroase. Masuri de protectie: administrarea lichidelor care
contin sare (o lingurita de sare intr-un litru de apa), evitarea altor factori de expunere
(liniste).

Insolatie

lmbolnavire care ameninta starea vitala si care necesita ingrijire medicala. Durerile
de cap, ameteala, stare de lesin, slabiciunea, mersul nesigur, durerile de inima,
voma sunt semne ale imbolnavirii. Simptomele sunt cresterea temperaturii corpului la
40 de grade, fara ca bolnavul sa prezinte semne ale transpiratiei. In prima faza

respiratie crescuta in intensitate, puls ridicat, tensiune mare. In cea de-a doua faza

tot mai neregulata, se ajunge la delir si variatii ale tensiunii, apoi apar crampele de la
care se trece la starea de inconstienta. Masuri de protectie: scaderea brsca a
temperaturii corpului.

Daune provocate de caldura prea mare

Daunele provocate de temperaturile prea ridicate pot fi influentate negativ de catre

factorii de risc individuali, ca de exemplu:
imbolnaviri ale aparatului cardiopulmonar,
tensiune mare, tensiune mica,
boli ale sistemului cardiovascular,
supraponderabilitate,
sensibilitate la conditiile de vreme,
aclimatizare insuficienta,
efort fizic ridicat,
consumul excesiv de alcol, nicotina, droguri, medicamente.
Senzatia de caldura si rezistenta la caldura sunt factorii principali pentru
determinarea riscurilor la care s-ar putea expune muncitorii in conditii de temperatura
ridicata. Urmatorul tabel grafic prezinta simtirea caldurii si rezistenta pana la dureri
ale pielii in functie de timpul de expunere si de intensitatea razelor. (Fig. 12).

Fig. 12: Senzatia de caldura a omuli, odata cu cresterea caldurii.

In cadrul indeplinirii sarcinilor la temperaturi foarte ridicate, trebuie avute in vedere

urmatoarele:
aerisirea corespunzatoare, chiar racirea locului de munca,
adapostirea de razele de caldura,
obisnuirea treptata cu caldura (aclimatizare),
 reducerea timpului de expunere (pauze musculare, pauze de racorire),
folosirea echipamentului personal de protectie (in special imbracaminte
termoizolanta),
folosirea imbracamintii absorbante, insa care sa nu fie stramta,
consumarea unor cantitati insemnate de lichide care retin sarea in organism (de
exemplu apa minerala netratata , ceai neindulcit, malt),
evitarea consumului de bauturi care contin cofeina si alcol , evitarea fumatului
instruirea angajatilor.

Inainte de a numi persoanele care trebuie sa se ocupe de sarcini care trebuiesc

indeplinite in conditii de temperaturi ridicate, trebuie sa se faca un control medical,
pentru a se stabili ca vor fi numite numai acele persoane care pot suporta conditiile
date.

Aerarea

Cerinte de baza

Trebuie sa existe siguranta ca aerul din mediul de lucru nu este nociv, este curat din
punct de vedere igienic si ca nu contine o conglomeratie de substante daunatoare
(gaze, aburi, fum, praf) si ca nu exista riscul unei explozii.
In momentul aerisirii se deosebesc:
(schimbul de aer decurge prin diferente de temperatura sau de
presiune),
aerisire tehnica (prin utilaje de aerare) (schimbul de aer se face prin ventilatoare
sau prin duze de aerare) (Fig. 13).

Abb. 13: Posibilitati de aerare

Aerisirea naturala

Conditie

Conditiile pentru folosirea unei aerisiri naturale sunt

ca acestea sa poata fi folosite si sa aiba efect si in conditii atmosferice nefavorabile
si
sa nu se depaseasca valorile de emisie a factorilor poluanti (Fig. 1).
Deschiderile prin care iese si intra aerul (de exemplu ferestre, usi, deschideri in
pereti, guri de aer, ducte, trape ca de exemplu cupole etc.) trebuie sa fie dispuse
astfel, incat:
sa se produca o aerare completa a locului de munca (valum de aer egal),
sa se ia in considerare sursele puternice de caldura, zonele in care apare poluarea
aerului si miscarile particulelor care murdaresc aerul.
Acestea pot fi obtinute daca:
se face impartirea egala a deschiderilor in locurile de delimitare ale incaperii,
se foloseste un numar mai mare de deschideri mici in loc de un numar mai redus de
deschideri mari,
dispunerea cat mai joasa, respectiv cat mai inalta a deschiderilor in raport cu
volumul de murdarire a aerului,
aerisire proprie pentru sectoarele departate mult de pereti exteriori, de exemplu prin
guri de aer sau trape in tavan,
acoperise care sa protejeze de razele solare si supraincalzirea von aparaturii,
deschideri speciale deasupra surselor mari de caldura sau intr-un loc inalt pe
acoperis (de exemplu la topire, stropire si incalzire),
atentie atat la diametrul aerodinamic al prafului, densitatii la gazare si aburire, cat si
al curentilor de aer ca de exemplu la efectul termic sau de ventilatie.
Sectiunile transversale ale deschiderilor de aerisire trebuie sa fie calculate in asa fel,
incat sa se faca aerisirea suficienta a incaperii si sa nu se intretina formarea
curentului. Acestea trebuie sa poata fi modificate, pentru a se putea face aerisirea
corespunzatoare indiferent de starea vremii.
Aerisirea naturala poate fi compemnsata prin folosirea temporara a unor ventilatoare
sau a unor tipuri de aerisire tehnica, de exemplu pentru a mari schimbul de aer sau
pentru a schimba directia curentului intrat in incapere, in conditii nefavorabile.

Aerisie tehnica

Aerisire locala (aspirare)

Aspirarea aerului poluat direct din locul in care se produce murdarirea, este practica
si economica.

Aspirarea

Este necesara atunci cand aerul se murdareste sipoate pune in pericol starea de
sanatate a angajatilor, de exemplu
la sudura si taiere, cat si in cazul altor activitati asemanatoare,
la tratarea chimica sau electrochimica a unor suprafete metalice,
la curatarea cu diluanti in cisterne sau incinte inchise,
la vopsirile cu pistolul de vopsit,
la frecarea unor materiale,
la intrarea in contact cu substante canceroase,
la folosirea anestezicelor in Sali de operatie,
la activitati in care se poate intra in contact cu prafuri minerale care dauneaza
sanatatii

eliminarea cu succes a aerului murdar se face prin folosirea unor sisteme de

inchidere a factorilor cauzatori de poluare, ca de exemplu incaperi inchise, capsule.
Trebuie ca aerul murdar sa fie impiedicat de a iesi, pentru a
se evita lipsa de etanseitate,
fi deschiderile cat mai mici,
se atinge o viteza de absorbtie de cel putin 0,5 m/s.
Instalatiile trebuie sa fie masurate din punct de vedere al stilului de constructie, al
marimii, al aranjarii in spatiu si al volumului de aer necesar (volumul de aer miscat pe
ora), cat si sub considerentul felului, volumului si miscarii murdaririlor ce se
formeaza, ca de exemplu sa fie masurat din punct de vedere termic in asa fel, incat
aerul murdar sa ramana in perimetrul respectiv. Trebuie de asemenea luat in
considerare faptul ca miscarile dense ale aerului pot influenta procesele tehnice.
La asamblarea si configurarea instalatiilor trebuie luat in considerare ca
aerul murdarit sa nu fie inspirat de angajat,
sa nu fie influentate negativ alte instalatii de aerisire si
prin amplasarea gratiilor sau a sarmei, sa se impiedice ca materialele sa ajunga in
instalatiile de aerisire,.

Aerisirea incaperilor

Daca nu este posibila aerisirea adecvata a locului de munca aerisire, trebuie ca in

incapere sa existe o sursa de aerisire tehnica. (Fig. 14).

Fig. 14: Schimbul de aer recomandat pentru aerisirea incaperii si a mediului ambient

Trebuie avut in considerare faptul ca usile, ferestrele si portile care trebuie deschise
din cand in cand pentru un interval mai scurt sau mai lung, au o influenta asupra
aerisirii si ca ar putea fi nevoie si de alte metode de aerisire.

Iluminarea

Principii

Lumina care poate fi observata este o stralucire a undelor electromagnetice, care

dupa ce patrunde in ochi, provoaca o sensibilitate la lumina. Aceasta se deosebeste
prin lungimea de unda de alte raze
cat si de frecventele radar, tv si radio. Portiunea intre 380 nm si 780 nm stellt
prezinta lumina alba care poate fi vazuta cu ochiul liber. Se descompune cu ajutorul
unei prisme, in culorile curcubeului. Fiecare lungime de unda sta pentru o culoare.
(Fig. 15).
Fig. 15: Luminozitate vizibila in spectrul undelor electromagnetice

Nu numai ca ajuta la distingerea informatiilor, insa influenteaza si sistemul nervos si

ghideaza functiile vitale ale organismului, ca de exemplu respiratia, digestia, partea
hormonala.atata timp cand nu exista o iluminare completa, se face apel la mijloacele
artificiale de iluminare.

Parametri si iluminare

Cel mai important parametru al iluminarii este puterea de iluminare E, masurata in

Lux (lx).
Prin putere de iluminare se intelege lumina care apare pe o anumita suprafata-
suprafataluminoasa per aria laturilor (Fig. 16).
Fig. 16: Puterea de iluminare de 1 este egala cu suprafata luminoasa de 1 Lumen
care se propaga pe 1 metru patrat

Calitatea luminii

Calitatea luminii se decide prin (Fig. 17):

puterea liluminarii (mivelul de iluminare),
repartizarea densitatii luminii,
limitarea orbirii,
directia de iluminare,
umbrire,
culoarea luminii si propagarea culorilor.

Fig. 17: conexiunea intre fluxul de lumina, puterea de iluminare, gradul de reflexie si
densitatea luminii
Puterea de iluminare

Cu puterea de iluminare crescuta, cresc atat capacitatea de vizualizare cat si atentia,

concentrarea si vigilenta. In acelasi timp, scade densitatea greselilor, somnolenta si
gradul de producere a accidentelor.
Puterea luminii pentru indeplinirea sarcinii de lucru si pentru a se potrivi incaperii se
determina in functie de ncesitatea vizuala (Fig. 18).

Puterea de iluminare Ordonarea necesitatilor vizuale

in lx
30 Orientare; sedere temporara

120 Necesitati vizuale scazute; detalii mari cu contraste

intense
500 Necesitati vizuale normale; detalii medii cu contraste
de intensitate medie
1000 Necesitati vizuale ridicate; detalii mici cu contraste
de intensitate mica
2000 Necesitati vizuale foarte ridicate; detalii foarte mici
cu contraste de intensitate foarte mica
5000 Exceptii; de exemplu iluminarea ariei de operatie

Fig. 18: intensitatea luminii necesara pentru spatii inchise, dupa nach EN 12464-1

Odata cu inaintarea in varsta, nu numai ca pupila isi pierde din elasticitate, ci devine
si mai rigida si mai stramta. Tot mai putina lumina patrunde in tesut. De aceea,
oamenii mai batrani necesita un nivel mai ridicat de luminozitate. Diferentele scad
insa daca nivelul de luminozitate este mai mare. (Fig. 19).
Fig. 19: Scaderea intensitatii vederii cu inaintarea in varsta

Densitatea luminii

Prin densitatea luminii se intelege impresia de luminozitate data de un corp

stralucitor sau care reflecta lumina. In cazul suprafetelor reflectante, densitatea
luminii depinde de puterea de iluminare si de gradul de reflexie si de stralucire al
suprafetei.
Deoarece sensibilitatea ochiului se modeleaza dupa luminozitatea din mediul
ambient, nu ar trebui sa existe diferente prea mari intre densitati (contraste). In cazul
alternarii dese a suprafetelor foarte luminoase cu cele foarte intunecate, ochiul va
deveni mai sensibil. De aceea, diferenta de luminozitate nu ar trebui sa depaseasca
3:1 in mediul de lucru si sa nu fie mai mare de 10:1 in incapere. Ordonarea
suprafetelor luminoase la locul d munca si a celor intunecate in mediul ambient, duce
la concentrare asupra locului de munca. De asemenea trebuie evitate diferentele
mari de luminozitate intre incaperi, holuri, scari si suprafete libere. Este necesar ca
acestea sa fie prevazute cu lumini de trecere.

Orbirea

Diferentele prea mare de luminozitate in aria campului vizual sunt percepute ca

orbiri. Prin orbire, se diminueaza procesul vizual, comfortul si creste starea de
oboseala.
Starea de orbire este legata de densitatea luminii, de marimea suprafetelor iluminate,
si de unghiul format de sursa luminoasa cu directia de vizualizare. Sursele orbitoare
pot fi atat corpuri lucioase cat si suprafete reflectante. Luminile pot fi impiedicate de a
deveni orbitoare prin reflectii, paravane sau instalatii. In functie de arhitectura
incaperii, sau de felul activitatii, se pot folosi diferite metode de reducere a intensitatii
luminii orbitoare. (Fig. 21).

Fig. 21: clase calitative pentru stoparea luminii orbitoare

Directia de propagare a luminii, umbrire

Directia de propagare a luminii si umbrirea sunt determinate de numarul, amplasarea

si aranjarea luminilor in incapere. Pentru ca elementele din incapere sa poata fi
recunoscute cu usurinta, este nevoie de un efect de umbrire adecvat, dat de sursele
de lumina.
Sunt de preferat umbrele echilibrate, cu margini rotunjite. De aceea, cea mai mare
parte a luminii ar trebui sa cada, ca si in cazul luminii naturale, dintr-o parte, de sus;
o mica parte ar trebui sa aiba efect indirect, prin propagarea pe tavan si pe pereti.
Folosirea unei surse de lumina cu umbre rigide si luminozitate puternica este
necesara doar in cazurile speciale.
Lumina naturala (alba) contine diferite lungimi de unda, care pot fi observate ca si
culori, dupa ce au trecut printr-o prisma. Lumina artificiala difera de lumina soarelui,
prin culorile componente. In functie de culorile care predomina, lumina artificiala pare
galben-cald sau albastru-rece.
Culori ale luminii

Se deosebesc culorile:
alb natural (tw),
alb neutru (nw),
alb cald (ww).
Pentru birouri, ateliere de productie, cat si pentru camere de odihna si relaxare, se
prefera albul cald, pentru controlul calitatii si al culorilor, prevazute cu corpuri inalte
de iluminat, se prefera albul natural.

Redarea culorilor

Culorile luminii si somponenta culorilor luminii albe, influenteaza si redarea culorilor.

Recunoastem un o
reflectata in rosu iar toate celelalte lungimi de unda sunt absorbite. Daca insa sursa
de lumina contine numai o mica parte de culoare rosie, atunci se reflecta numai o
mica parte de culoare rosie. Infatisarea colorata a obiectului este schimbata.