Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost construită de Constantin în secolul 4 (318), fiind prima biserică construită la Roma.
Faţada pe care o vedem astăzi datează din secolul 18. Uşile centrale de bronz sunt originale, şi
au fost aduse de la Curia (Forul Roman).
Spre Terme di Caracalla am mers pe jos pe via dell’ Amba Aradam şi apoi pe via Druso, casa de
bilete fiind pe viale delle Terme di Caracalla. Puteam lua autobuzul 714, dar era foarte
aglomerat.
Aceste băi publice au fost construite între anii 212 şi 216, în timpul împăratului Caracalla, al cărui
nume oficial era Marcus Aurelius Antoninus, de unde şi denumirea originală a băilor, Thermae
Antoninianae.
Clădirea băilor avea o lungime de 228 de metri, lăţime 116 metri şi o înălţime estimată la 38,5
metri, având o capacitate de 1600 de persoane.
Sub clădirile principale se aflau două niveluri, cel superior fiind utilizat pentru servicii şi încălzire
apei, iar cel inferior pentru scurgerea apei.
Au funcţionat până în 538, când, în timpul războiului, ostrogoţii au distrus apeductul Aqua
Marcia, care alimenta complexul; au funcţionat deci în jur de 300 de an
Tot un simbol al Romei antice, piramida a fost construită în perioada 18 -12 Î.Hr. şi adăposteşte
mormântului lui Gaius Cestius Epulo, Tribun al Poporului.
Este construită din cărămidă, acoperită cu marmură, piramida având latura bazei de 22 m iar
înălţimea de 27 m.
Se pare că după ce Roma a cucerit Egiptul în anul 30 Î.Hr., cultura egipteană era ‘la modă’, de
aici şi alegerea neobişnuită a unui mormânt piramidal.
4. Porta San Paolo
Este una dintre porţile sudice din zidurile Aureliene din secolul 3. Denumirea originală a porţii
este Porta Ostiensis, pentru că se afla în capătul via Ostiense, drumul care lega Roma de Ostia.
Mai târziu, a fost redenumită Porta San Paolo, deoarece era ieşirea din Roma care ducea la
Basilica di San Paolo fuori le mura (Basilica of St. Paul Outside the Walls).
Este cel mai mare amfiteatru, construit în Imperiul Roman între 72 şi 80, în timpul Împăratului
Vespasian (69 – 79). A fost inaugurat de Titus, fiul lui Vespasian. Are formă eliptică 189 x 156 m
şi înălţime de 46 m.
Aici s-au desfăşurat lupte între gladiatori, spectacole, execuţii, vânători de animale. Este locul în
care au murit 500.000 de oameni şi 1 milion de animale sălbatice.
Construcţia a fost remodelată în timpul împăratului Domitian, fiul mai mic al lui Vespasian, care a
construit hipogeumul (o serie de tunele subterane pentru adăpostirea animalelor şi a slavilor).
Comemorează victoria lui Constantin I împotriva lui Maxentius la Bătălia de pe podul Milvian din
312 care a adus pacea în Imperiul Roman, fiind construit în 315.
În timpul construcţiei au fost reutilizate multe părţi care aparţineau altor structuri, aceasta fiind o
practică obişnuită în acele vremuri. Statuile au fost aduse de la Forul Roman. Acestea înfăţişează
soldaţii daci capturaţi, învinşi de armata lui Traian. Decoraţiile din partea centrală şi inferioară au
fost însă create special pentru acest arc triumfal.
Bilete de transport în comun, aici. Pentru noi, pentru că am mers 5 zile, cea mai optimă
soluţie a fost Carta integrata settimanale, adică un bilet valabil 1 săptămână, pe orice mijloc de
transport public, inclusiv metrou, care a costat 16 euro.
https://www.italyguides.it/en/lazio/rome/travel-guides/free-audio-guide-of-rome-for-ipod-mp3-
players
Roma – Ziua 2
1. Colina Palatină / Palatine Hill
Adresă: intrare din Via di San Gregorio nr. 30 / Piazza di Santa Maria Nova nr. 53
Program: 9 – apus (ultima intrare cu o oră înainte de închidere)
Tarif: 9 € (include şi vizita la Coloseum)
Carta Archeologica: 27,5 € (17,5 € pentru cetăţeni UE între 18 şi 25 ani şi profesori), include
vizitele la Forul Roman, Colina Palatină, Coloseum, Muzeele naţionale romane, Băile lui Caracalla,
Cecilia Metella şi Villa dei Quintili.
Legenda spune că pe colina Palatină se află peştera Lupercal, unde Romulus şi Remus au
fost găsiţi de lupoaică.
Roma are originile pe Colina Palatină. Excavaţii recente demonstrează că oamenii au trăit aici în
jur de 1000 î. Hr.
Când am început prima dată să mă documentez despre Forul m-a luat durerea de cap pentru că
mi se părea că sunt foarte multe clădiri / situri şi nu ştiam care e, unde e localizat şi cum se
numeşte. În acelaşi timp nu ştiam nimic despre fiecare în parte şi în concluzie în capul meu era o
mare nebuloasă. Am căutat destul de mult însă în final m-am dumirit şi sper că scurta descriere
de la fiecare şi localizarea pe hartă de la sfârşit vă va ajuta şi pe voi.
Forul Roman fost centrul politic şi cultural în timpul Republicii, dar a fost abandonat la
sfârşitul secolului 4.
A fost distrus în nenumărate rânduri în incendii provocate de lupte politice, de invadatori, iar
majoritatea clădirilor au fost distruse complet în anul 283 CE de ostrogoţi.
A fost începută de Maxenţiu la 308 şi terminată de Constantin la 312, după ce l-a învins pe
primul la Bătălia de la podul Milvan.
Aici se desfăşurau activităţi comerciale şi administrative, şi este posibil să fi găzduit Prefectura
oraşului.
Este un arc de triumf cu un singur arc, situat pe Via Sacra, construit de Domiţian după moartea
fratelui său Titus, în anul 81, pentru înăbuşirea răscoalei iudeilor în anul 70.
Via Sacra este cel mai vechi drum din Roma; este pavat cu bazalt.
Arcul este construit din marmură, şi are dimensiunile: lăţimea = 13,5 m, înălţimea = 15,4 m şi
grosimea = 4,75 m.
Este sediul original al Senatului Romei şi se presupune că a fost construită în secolul 6 de Tullius
Hostilius. După căderea imperiului a fost convertită în biserică.
Este o clădire circulară, cu o faţadă concavă, din cărămidă, construită după anul 309 (moartea lui
Romulus, care a fost fiul lui Maxenţiu).
Uşa de bronz este originală!
A fost început în 141 de către împăratul Antonius Pius şi a fost iniţial dedicat soţiei sale decedate,
Faustina şi în secolul 7 a fost convertit în biserică
Scara au fost construită în evul mediu, însă în biserică nu se poate intra pe această cale. Uşa
este cu 6 m mai sus de capătul treptelor, deoarece cota 0 era mult mai sus decât este acum.
A fost construit de Augustus după ce senatul l-a deificat pe Iulius Cezar după moartea sa, în 29 î.
Hr.
A fost început de Titus (fiul lui Vespasian) în anul 79. Domiţian, fratele lui Titus l-a finalizat şi l-a
dedicat de asemenea lui Titus în anul 87.
A fost construită în anul 179 î. Hr şi a fost restaurată în anul 14 î. Hr (în urma unui incendiu) de
către Augustus, şi din nou în anul 22.
În perioada renaşterii mai existau încă elemente remarcabile, dar care ulterior s+au pierdut,
Este construit din marmură albă şi este un arc de triumf dedicat în anul 203 pentru a celebra
victoriile împăratului Septimius seVerus şi a fiilor săi, Caracalla şi Geta.
Este cel mai vechi templu din forum, datând din anul 498 î. r.
Au existat 3 temple dedicate lui Saturn în această locaţie. Primul a fost dărâmat în anul 42 î. Hr.
Şi a fost construit un nou templu de piatră, dar a fost distrus de foc în anul 283.
Templul a fost reconstruit de Diocleţian. Cele 8 coloane din granit roşu şi gri aparţin celui de-al
treile templu.
Toate templele dedicate Vestei erau circulare şi aveau intrările orientate către est, pentru a
simboliza legătura dintre focul Vestei şi soarele, ca sursă de viaţă.
A fost construit în secolul 3 î. r., dar nu a fost niciodată inaugurat şi a ars de 2 ori: prima dată în
anul 64 pe vremea lui Nero şi a doua oară în 191, după care a fost şi restaurat.
Este o serie de foruri construite între anii 46 î. Hr. Şi anul 113, care au fost inima Republicii
Romane Târzii şi a Imperiului Roman.
Situl nr. 1. Forul lui Traian
A fost construit între anii 112 şi 113 de către arhitectul Apolodor din Damasc, conţineau un
templu, o bazilică, un arc de triumf, o statuie şi o coloană.
Are o înălţime de 38 de metri şi este construită din marmură din Paros. A fost finalizată în anul
113.
Basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în cucerirea Daciei. Înfăţişează
scene de luptă: în partea de sus din anii 101 – 102 şi în partea de jos din anii 106 – 107.
A fost construită în anii 100-110 tot de Apolodor din Damasc, din cărămidă şi beton.
Nivelele superioare erau birouri iar cele inferioare erau magazine în care se vindea ulei, vin,
fructe de mare, legume şi fructe.
Este construit din marmură albă, are o lăţime de 135 de metri şi o înălţime de 70 de m.
Acest monument a fost controversat deoarece a distrus o mare parte din Colina capitoliului. De
asemenea, este considerat prea mare şi pompos şi este poreclit Tortul de nuntă, Dintele fals sau
Maşina de scris.
Început în anul 1455, acest palat a fost una dintre primele clădiri renascentiste din roma, deşi
este construit în jurul unui turn medieval. Pentru construirea lui a fost aduse multe pietre de la
Colloseum.
A fost ambasada Republicii Veneţia şi Reşedinţă Papală.
Mussolini a ţinut discursuri din balconul acestui palat.
6. Piaţa Capitoliului
A fost proiectată de Michelangelo Buonarroti în 1536 – 1546, precum şi palatele care delimitează
piaţa.
Acesta a inversat orientarea clasică a dealului, întorcând centrul civic al romei cu spatele la Forul
Roman şi deci cu faţa la Vatican.
Apoi a introdus un oval “aparent”, care de fapt are formă de ou, mai îngust la un capăt decât la
celălalt.
În mijloc, spre mulţumirea lui Michelangelo, a fost adusă o statuie din bronz a lui Marcus
Aurelius. Acum originalul este în interiorul muzeului, în piaţă fiind doar o copie.
\
Roma – Ziua 3 – Embleme romane si
Vatican
OCTOBER 17, 2009 ALEXANDRA 5 COMENTARII
Fontana di Trevi – Temple of Hadrian – Pantheon – Biserica Sant’ Ivo – Piazza Navona
– Castelul San’ Angelo – Vatican
1. Fontana di Trevi
Adresă: Piazza di Trevi
Tarif: gratuit
Este cea mai mare fântână barocă din Roma şi capătul apeductului Aqua Virgo, care alimenta
Băile lui Agrippa, aducând apă la Roma timp de mai bine de 400 de ani.
A fost construită în perioada Renaşterii, în 1453, de Leon Batista Alberti ca un simplu bazin.
A devenit una dintre cele mai faimoase fântâni din lume datorită faimoasei scene a Anitei
Ekberg din filmul La dolce vita şi este cea mai mare fântână barocă din Roma.
Este unul dintre locurile cele mai aglomerate din Roma, unde veţi găsi întotdeauna mulţimi de
turişti adunaţi în jurul fântânii, care aruncă monede stând cu spatele la ea, pentru a-şi asigura
revenirea la Roma.
2. Temple of Hadrian
Piazza di Pietra din faţa templului a fost denumită Pietra deoarece pentru construirea ei au fost
folosite pietre din templu.
11 coloane de 15 m încă stau în picioare şi astăzi, fiind încorporate din secolul 17 într-un palat
papal, ocupat acum de banca Borsa.
3. Pantheon
Adresă: Piazza della Rotonda
Program: 8:30 – 19: 30 de luni până sâmbătă, 9 – 18 duminica, 9 – 13 de sărbători.
Tarif: gratuit
Este cea mai bine păstrată clădire antică din Roma. A fost construit prima oară în 27-25
î.Hr. de Agrippa, dar a fost distrus de incendiu în anul 80. A fost construită (şi probabil
reproiectată) de Adrian în anii 119 – 128 ca un templu închinat celor 12 zeităţi clasice mai
importante; starea bună în care se află se datorează convertirii templului în biserică în anul 608.
Deşi interiorul a suferit de-a lungul timpul diferite modificări, simplitatea exteriorului a rămas în
mare neschimbată, şi încă mai păstrează uşile de bronz originale.
Diametrul domului hemisferic este egal cu înălţimea totală a clădirii (43 m). În interior
ar putea intra o sferă perfectă. Fix în centrul domului se află oculusul, o deschidere circulară
cu un diametru de 9 m, singura sursă de lumină şi o legătură simbolică dintre templu şi ceruri.
Până în secolul 20 era cea mai mare structură din beton din lume.
Clădirea este încă biserică, şi găzduieşte mormintele unor figuri de seamă, cum ar fi artistul
Raphael şi primul rege al Italiei unificate, Vittorio Emanuele II.
Michelangelo i-a studiat domul înainte să proiecteze domul Bazilicii Sf. Petru din Vatican.
În Pantheon au fost sacrificate şi incinerate animale.
Oculusul este singura sursă de lumină din Pantheon, fiind o deschizătură cu diametrul
de 9,1 m, însă nu acesta fost primul său scop, ci motivul a fost faptul că domul, construit
din beton, trebuia să fie cât mai uşor ca să se poată autosusţine.
A fost construită între anii 1640 şi 1660 de Francesco Borromini şi este considerată o capodoperă
a arhitecturii romane baroce. Cea mai distinsă realizare a acestuia este domului spiralat.
5. Piazza Navona
Este una dintre pieţele baroce caracteristice ale Romei şi buricul centrului istoric. Piaţa îşi
datorează forma unui stadion sportiv antic, construi în anul 86 de Împăratul Domiţian, care a
fost scena evenimentelor sportive. La nord de Piaţă, în Piazza di Tor Sanguiga, puteţi vedea
rămăşiţele arenei originale, scufundate sub nivelul străzii. Aceste rămăşiţe sunt vizibile parţial de
pe stradă, dar pot fi de asemenea vizitate cu ghid sâmbăta şi duminica (10 – 13).
Piaţa găzduieşte faimoasa Fontana dei Quattro Fiumi (Fântâna celor patru fluvii), operă a lui
Bernini.
Sant’ Agnese in Agone
Construcţia acestei biserici din Piazza Navona a început în anul 1652 şi constituie un model de
biserică barocă, care a fost folosit şi la alte biserici.
În cele 4 colţuri se află simboluri ale celor 4 fluvii care se cunoşteau la vremea aceea: Nil,
Gande, Dunărea şi Plata.
A fost construit între anii 134 şi 139 de Adrian şi este în prezent pietonal.
În anul 1450, balustradele podului au cedat datorită mulţimilor de pelerini care mergeau la
Basilica San Pietro din Vatican şi mulţi s-au înecat.
Timp de mai multe secole după secolul 16, podul a fost folosit pentru a “expune” cadavrele
celor executaţi.
Construit de Împăratul Adrian între anii 135 şi 139 ca mausoleu pentru familia sa, Castelul Sant’
Angelo a fost pe rând fortăreaţă, închisoare şi reşedinţă papală. În secolul 14, Papa l-a convertit
în Castel şi l-a unit cu Basilica San Pietro din Vatican printr-un coridor. Uneori vara puteţi avea
surpriza să găsiţi deschis (până la jumătate) coridorul Passetto,
Denumirea San’ Angelo provine de la viziunea Papei Gregorio cel Mare în anul 590 când a văzut
un înger pe mausoleu, care anunţa cu sabia sfârşitul ciumei.
8. Vatican
Piaţa şi Basilica San Pietro
Program: 7 – 18 zilnic
Inima Cetăţii Vatican, este cea mai mare Bazilică creştină din lume, cu o lungime de 186
metri, o înălţime de 46 metri în nava centrală, un dom principal de 136 metri înălţime şi 46 metri
în diametru. Faţada impresionantă are o lăţime de 114 metri şi 47 metri în înălţime şi a fost
construită între anii 1608 şi 1614 de Carlo Maderno.
Domul Bazilicii San Pietro a fost proiectat de Michelangelo în 1546, însă acesta nu a apucat să
construiască decât baza domului, urmând ca domul să fie finalizat de Giacomo Dalla Porta după
schiţele lui Michelangelo.
Diametru: 42,3 m
Nu este o hemisferă, ci o parabolă.
Înălţimea: 136,57 m
Interiorul bazilicii a fost opera lui Bernini, care a lucrat în Bazilica San Pietro 20 de ani. Acestui
artist îi datorăm şi impresionanta piaţă în care se află bazilica, Piaţa San Pietro, cu formă eliptică,
care a fost finalizată în anul 1667. În centrul ei se află un obelisc de 25 metri care datează din
secolul 13 î.Hr. şi a fost adus din Egipt în secolul 1. Piaţa este delimitată de o colonadă
monumentală, deasupra căreia de află 140 de statui de sfinţi.
Papa Iulius a organizat concurs pentru proiectarea Bazilicii şi s-a ales proiectul lui Bramante
pentru care s-a realizat fundaţia în anul 1506.
Planul era o imensă cruce grecească, cu un dom asemănător celui de la Pantheon, diferenţa fiind
înlocuirea zidului continuu cu 4 stâlpi imenşi.
Când Papa Iulius a murit în anul 1513, Bramante a fost înlocuit cu Sangallo Giacondo şi Raphael.
Sangallo şi Giacondo au murit în 1515.
Schimbarea adusă planului de către Rafael a constat în adăugarea unei nave cu 5 travei.
Capela Sixtină
Din păcate nu am mai apucat să o văd, însă istoria sa este foarte interesantă şi aş vrea să vă
arăt ce mi-am notat în carneţel.
Muzeele Vaticanului
Program: de luni până sâmbătă de la 9 la 18 (casa de bilete se închide la 16!), închis duminica
(cu excepţia ultimei duminici din fiecare lună, când intrarea este liberă, şi programul este de la 9
la 12:30), prima şi a doua zi de Paşte, 1 şi 6 ianuarie, 11 februarie, 19 martie, 1 mai, 29 iunie,
14 şi 15 august, 1 noiembrie, 8, 25 şi 26 decembrie.
Tarif întreg: 15 €
Website: http://mv.vatican.va
Harta Vatican
Cele mai faimoase fresce din lume acoperă tavanul Capelei Sixtine, care a fost construită pentru
Papa Sixtus al IV-lea în 1475. Timp de mai multe secole a fost folosită pentru alegerea Papei.
Înainte de a intra pe mâna lui Michelangelo, capela a mai fost pictată de Piero Matteo d’Amelia,
şi reprezenta un cer cu stele.
Deşi nu a fost foarte încântat atunci când a fost chemat de Papa Iulius în 1508 să
picteze capela, Michelangelo a ajuns să picteze peste 300 de figuri pe tavanul capelei, cu
toate că planul iniţial era să picteze cei 12 apostoli şi câteva ornamente.
A lucrat între anii 1508 şi 1512 sub presiunea constantă a Papei să se grăbească.
Deşi vederea i-a fost destul de mult afectată după această lucrare datorită condiţiilor
proaste de lucru, la 60 de ani, Michelangelo a fost din nou chemat pentru a pica Judecata de Apoi
pe peretele altarului.
Capela are formă rectangulară 40,93 x 13,41 m, acestea fiind dimensiunile exacte ale Templului
lui Solomon din Vechiul testament. Are o înălţime de 20,7 m.
Frescele de pe pereţi întruchipează scene din Vechiul Testament pe peretele din stânga, care
corespund cu scene din Noul Testament, de pe peretele din dreapta.
Tavanul celebru este împărţit în 9 secţiuni care prezintă 9 poveşti ale genezei.
Autoportretul lui Michelangelo apare de 2 ori în Judecata de Apoi, pe pielea jupuită pe care
Sf. Bartolomeu o are în mâna stângă şi în figura din colţul din stânga-jos care priveşte
încurajator la cei care se ridică din morminte.
A fost construită de Gaetano Koch după unificarea Italiei. În centrul ei se află o grădină cu
ruinele fântânii “Trofei di Mario” construită de Alexander Severus, “Porta Magica” şi “Porta
Alchemica”.
Program: 7 – 19 zilnic
Tarif: gratuit
Fondată în secolul 4, Santa Maria Maggiore este una dintre cele 5 bazilici antice din Roma. În
spatele faţadei baroce se ascunde unul dintre cele mai bine păstrate interioare bizantine din
Roma.
Este singura biserică din Roma în care liturghia a avut loc în fiecare zi, fără
întrerupere, începând din secolul 15.
Conform legendei, în noaptea dintre 4 şi 5 august 358, fecioara Maria a apărut în faţa Papi
Liberius şi a unui nobil roman Johannes şi le-a spus să construiască o biserică în locul în care va
cădea zăpadă a doua zi. Se pare că a doua zi chiar a nins pe Colina Esquilin, delimitând în plan
biserica.
3. Piazza della Republica
Porticurile construite între anii 1887 şi 1898 de Gaetano Koch comemorează construcţiile antice
de pe locurile respective. Fântâna Naiadelor (nimfele lacurilor, râurilor şi oceanelor) din mijlocul
pieţei a fost construită în anul 1888.
Program: 7 – 18 zilnic
Tarif: gratuit
Aceasta nu este o bazilică oarecare, ci una dintre cele mai deosebite din Roma, datorită faptului
că a fost înglobată în Băile lui Diocleţian, neavând o faţadă proprie, intrarea fiind amplasată în
una din absidele băilor.
A fost proiectată de Michelangelo, care a început lucrările în 1563, însă după moartea sa în
1564, a fost continuată de Luigi Vanvitelli.
În anul 1541 Preotul sicilian Fr. Antonio La Duca a avut o viziune cu îngeri în ruinele Băilor lui
Diocleţian, ca urmare, Papa Pius IV a ordonat construirea unei biserici în cadrul Băilor.
A fost construită în anul 1605 şi este singura structură proiectată şi terminată de arhitectul Carlo
Maderna în Barocul timpuriu.
6. Acqua Felice
Este unul din apeductele din Roma, terminat în anul 1586.
Fântâna lui Moise, cu 3 arce (proiectată de Domenico Fontana în 1587) marchează intrarea noii
surse de apă în Roma.
Papa Felice Peretti a făcut o alegere nepotrivită în alegerea Sculptorului pentru statuia lui Moise,
Prospero di Brescia. Se spune că a murit de supărare sau s-a sinucis din cauza comparaţiei
cu statuia lui Moise a lui Michelangelo.
Din păcate era în renovare când am fost noi şi curiozitatea nu mi-a fost satisfăcută, pentru că nu
se vedea nimic.
Este una dintre marile pieţe ale Romei, forma sa ovală fiind proiectată de arhitectul neoclasicist,
Giuseppe Valadier, la începutul secolului 19. Obeliscul din centru a fost adus din Egipt de
împăratul Augustus, când a fost amplasat la Circo Massimo, unde a rămas până în 1589, când a
fost mutat Piazza del Popola de Papa Sixtus al V-lea.
Bisericile care încadrează via del Corso – Santa Maria dei Miracoli şi Santa Maria di Monte Santo
– par gemene, însă au de fapt dimensiuni diferite. Carlo Rinaldi, care le-a proiectat în anii 1660,
le-a făcut să pară simetrice, dar una are domul oval, pe când cealaltă are domul circular.
Program: 7 – 12, 16 – 19 de luni până sâmbătă; 7:30 – 13:45, 16:30 – 19:30 duminica
Tarif: gratuit
Legenda spune că Biserica Santa Maria del Popolo a fost construită pe locului unei grădini în care
a fost îngropat Împăratul Nero. Chiar şi după 1000 de ani se credea că locul este bântuit de
demoni, iar în anul 1099 Papa Pascal II a construit o capelă pentru a-i alunga. După aproape 400
de ani, începând cu anul 1472, Papa Sixtus al IV-lea a reconstruit capela ca biserică. Aceasta a
fost finalizată de Bernini.
8. Piazza di Spagna
Îşi ia numele după Ambasada Spaniei la Vatican, însă este faimoasă pentru Treptele spaniole
(Scalinata di Trinita dei Monti), o cascadă elegantă care coboară de la biserica Trinita dei Monti.
La baza treptelor se află celebra Fontana della Barcaccia, proiectată de Bernini în 1627 sub
formă de barcă pe jumătate scufundată.
Forma sa a fost aleasă datorită faptului că înainte de construirea pereţilor pentru Tibru, acesta
ieşea adesea din matcă, iar în 1598 au fost inundaţii mai mari ca de obicei, iar în Piazza
Spagna apa atingea 1 m. Odată ce apele s-au retras, o barcă a fost uitată în piaţă, şi de aici,
simbolul bărcii scufundate.
9. Mausoleul lui Augustus
În anul 410 a fost fortificat în castel, iar în secolul 19 a fost folosit pentru lupte cu tauri şi apoi
ca sala de concerte.
Este o biserică pe care am descoperit-o întâmplător, nici nu ştiam de existenţa ei. A fost însă o
surpriză foarte plăcută.
Statuia din centrul pieţei îl reprezintă pe Giordano Bruno, un filozof care pe 17 februarie 1600 a
fost ars de viu de inchiziţia Romană, deoarece ideile acestuia (helio-centrism) erau
considerate periculoase şi toate lucrările sale au primit index de cărţi interzise.
În 1887 Ettore Ferrari a ridicat statuia pe locul morţii acestuia. La unificarea Italiei, a fost
declarat martir al libertăţii de exprimare.
Principala caracteristică renascentistă este separarea nivelelor prin cornişe şi prin aparetaj
diferenţiat.
Roma – Ziua 5 – Ultima zi: o surpiza, o
insula si cele mai vechi temple
Piazza dei Cavaleri di Malta – Santa Maria in Cosmedin – Forum Boarium – Isola
Tiberina – Teatrul lui Marcello – Largo di Torre Argentina – Sant’ Andrea della Valle
Construită în secolul 6 peste ruinele Templului Herculis Pompeiani, biserica a fost restaurată
substanţial între anii 1184 – 1124, iar în anul 1718 a fost integrată în stilul Baroc. Cu toate
acestea, elementele baroce au fost înlăturate odată cu restaurarea care a avut loc la sfârşitul
secolului 19.
Biserica este însă mult mai cunoscută deoarece găzduieşte faimoasa Bocca della verita (gura
adevărului).
Legenda spune că oricine va sta cu mâna în Bocca della Verita, va rămâne fără ea dacă va spune
o minciună.
3. Forum Boarium
Este cel mai vechi forum din Roma.
A fost primul loc în care s-a desfăşurat o luptă de gladiatori în anul 264 î. Hr. care a făcut parte
dintr-un ritual funerar.
Este un templu grecesc circular, înconjurat de coloane corintice, care datează din anul 120 î.Hr.
Acoperişul prezent nu este cel original.
Templul lui Portunus
Datează din anul 100 î. Hr. şi a fost restaurat în secolul 1. Are coloane ionice şi a fost convertit în
biserică în anul 872.
În Evul Mediu familia Frangipane l-a transformat în fortăreaţă şi a supravieţuit intact până în anul
1830.
5. Ponte Rotto
Este cel mai vechi pod din Roma, construit în anul 145 î.Hr., care a fost reparat de
nenumărate ori, însă de fiecare dată acesta se prăbuşea.
În anul 12 î. Hr. Augustus a restaurat complet podul cu un miez de beton. Deteriorat şi reparat
de mai multe ori, podul este defunct din anul 1598 când jumătatea estică a fost luată de apă, iar
jumătatea rămasă a fost demolată în 1880.
Chiar şi Michelangelo a încercat să-l refacă, însă în final podul a fost abandonat.
Legenda spune că după abdicarea tiranului Tarquinius Superbus (510 î.Hr.) romanii furioşi i-au
aruncat corpul în Tibru. Corpul lui s-a oprit pe fundul râului şi noroi s-a acumulat în jurul
acestuia, formându-se astfel insula.
Altă legendă spune că oamenii au adunat grâul tiranului şi l-au aruncat în Tibru, formând astfel
fundaţia insulei.
În antichitate, insula era evitată datorită poveştilor negative asociate cu aceasta. Doar
criminalii şi bolnavii contagioşi erau goniţi aici. Acest lucru s-a schimbat după construirea
templului lui Aesculapius, zeul medicinii şi vindecării.
Se spune că în anul 293 î.Hr. Roma a fost lovită de ciumă. Senatul roman a decis construirea
unui templu dedicat lui Aesculapius şi a trimis o delegaţie în Grecia pentru a aduce o statuie a
zeităţii. Delegaţia a plecat cu vaporul şi conform credinţei magice, au luat cu ei un şarpe. Acesta
s-a încolăcit imediat pe catarg, ceea ce se consideră un semn bun. La întoarcere pe Tibru,
şarpele a sărit în apă şi s-a dus pe insulă. Ei au crezut că este un semn de la zeu, care însemna
că dorea ca templul să fie construit pe insulă, iar insula a fost modelată să semene cu un vapor.
În secolul 1, capetele au fost placate cu travertin pentru a semăna cu prova şi pupa, şi s-a ridicat
şi un obelisc în mijloc pentru a reprezenta catargul.
În anul 998 împăratul a construit Bazilica San Bartolomeo all’ Isola peste ruinele templului
care era pe insulă. Aceasta a fost afectată grav de o inundaţie în 1557 şi a fost reconstruită cu
faţada Barocă în 1624. Deşi templul Aesculapius este sub Bazilica San Bartolomeo, insula este în
continuare considerată un loc al vindecării. În anul 1584 a fost construit aici un spital, care încă
funcţionează.
Teatrul lui Marcelo este un teatru antic în aer liber construit în ultimii ani ai Republicii
Romane, în care se ţineau spectacole de teatru, dar şi de operă.
Început de Iulius Cezar, teatrul a fost finalizat în anul 11 î.Hr. de Augustus, care i-a dat numele
nepotului său favorit, care a murit cu cinci ani înainte de finalizarea construcţiei.
Iniţial a fost construit cu trei etaje în cele trei stiluri clasice: ionic, doric şi corintic, însă ultimul
etaj s-a prăbuşit.
După ce teatrul a fost abandonat în secolul 4, a avut pe rând mai multe funcţiuni: la sfârşitul
secolului 12, un clan puternic l-a transformat în fortăreaţa familiei, pentru ca mai târziu să fie
împărţit în apartamente de lux, iar la parter s-au “înmulţit” tot felul de magazine. Acestea au fost
însă evacuate în anii 1930, lăsând clădirea să respire şi să fie admirată aşa cum arată în ziua de
azi.
Largo di Torre Argentina este o piaţă care adăposteşte ruinele celor mai vechi (secolele 3 – 2
Î.Hr.) patru temple republicane romane şi ale teatrului lui Pompei.
Adresă: Via di Torre Argentina nr. 42
Tarif: voluntarii de la Centrul de pisici oferă un tur în schimbul unei donaţii pentru Centru
Tarif: gratuit
Proiectată original de Giacomo della Porta în 1524, biserica a fost predată lui Carlo Maderno, care
i-a adăugat domul, fiind cel mai înalt din Roma, după domul de la Bazilica Sfântul Petru din
Vatican. În continuare, faţada a fost terminată de Carlo Rainaldi, care la rândul său l-a rugat pe
Giacomo Antonio Fancelli să sculpteze doi îngeri pentru a o împodobi.