Drumeţ de fel, îs un alt de Panait Istrati. Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaş Şi pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.
Am vocea răsunând poveşti de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă. Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu' Şi cu Coşbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi şteargă.
Mă ispiteşte spiritismul de-un castel Haşdeu
Şi mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu, Recent pierdut... şi Ionesco e-un de-al meu, deşi-i evreu Şi nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.
Ah, cât de mulţi mă simt, un infinit Brâncuşi
Cu care am lăcaş poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă, Planând cu Vlaicu spre Băneşti printre cei duşi Şi peste tot şi toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!
Visez, cu toţi alături, să-mi fac ţara o cinste; o Germanie, o Americă, o Olandă...!