Ştiu că mă priveşti cu acei ochi care sunt gata sa judece.

Ochii de un
albastru adânc, preturbaţi de acel strigăt de revoltă sunt reci şi goi pe dinafară.
Dar ce ascund în străfundul lor?
O urmă de lumină zidită undeva, pierdută printre negrul pur. O fi oare speranţa
vremurilor de mult apuse?

Nu.

Şi totuşi nu sunt capabil să sap prea adânc. Impulsul deşi există, se frânge
sub acea privire atât de cuprinzătoare.
Ceva te-a făcut să decazi. Sau poate nu eşti tu acel înger decăzut. Dar ai aceaşi
aură a morţii.

Genele curbate înteţesc misterul. Şi chipul se răsfrânge în trăsături austere.

Paloarea se accentuează datorită buclelor negre ce cad fară vlagă, încadrâdu-ţi
chipul. Şi eşti atât de liniştită. Ca o figură de ceară ce parcă aşteaptă să se
topească sub puterea mistuioare a focului, acceptându-şi soarta potrivincă.
Şi apoi îţi închizi ploapele din instinct.

Te laşi pradă unui simţământ nedesluţit. Te reculegi preţ de câteva minute,

iar apoi din nou iti reversi puterea privirii asupra mea.

Dar totul e neclar. Contururile nu mai încadrează trăsăturile umane. Culoarea

de un albastru intens al ochilor tăi se scurge pe faţada pomeţilor contopindu-se cu
trandafiriul lor. O linie şerpuită de roşu se prelinge în colţul din dreapta a ceea ce o
dată a reprezentat rama globului ocular. Încetul cu încetul negrul irisului şi apoi al
părului cu albeaţa tenului şi umbrele de culoare se întrepătrund. Lichidul cristalin se
revarsă în neştire peste ceea ce ai fost o dată.

Dar rămâi mut. Caci glasul ţi-e încătuşat în străfundul gâtlejului. În zadar
vrei să opreşti procesul căci o dată ce focul a pus stăpânire pe un lucru urmează
calea degradării până ce materialul se transformă în cenuşă.

Lacrimile tale nu sunt destul de puternice să dezlege blestemul lui.

Dar acum sufletul poate să îşi găsească calea purificării urmărind direcția
şirpuitoare a flăcărilor ce dansează într-un ritm calm, controlat.
 Lacrimile încă curg și totul pare inundat de acea prezeţă greoaie care și-a
făcut pe nesimțite prezenţa în adâncul sufletului tău. Totul de asemenea e difuz,
vag, totul mai puțin acel chip acum deformat din mijlocul focului mistuitor.

Nu știu cât timp am stat în mijlocul acelei încăperi reci. Deși exista un foc
care mocnea în șemineu, toate fibrele corpului meu simțeau răceala iernii.

Secundele se scurgeau, minutele se dispersau, iar orele dispăreau în acel vid

al disperării mele. Am ajuns captiv al propriei mele dezamăgiri.

Am încercat sa te strig, dar vocea răgușita, aproape şoptită care ieșea din
gâtlejul meu sufocat era prea incoloră ca să te strige, să îți refaci apariția și știu
ca nimic din ceea ce aş fi putut spune nu te-ar mai readuce din lăcașul rece al
somnului tău dulce.

Chipul îți va rămâne la fel de rece, privirea la fel de inexpresivă. Atingerea

ta va fi doar o amintire a nopților de mult ascunse în adâncul sufletului meu.

O clipă, mi-am readus privirea asupra focului ce a încetat în a-și mai urma
drumul degenerării. Cenușa materialului de pânză e tot ce a mai rămas din portretul
tău. Odată cu el a fost ștearsă orice amprentă a sufletului tău de pe acest pământ
și nimeni nu avea sa afle adevărul.

O singură privire și glasul tău de disperare a nopții reci de decembrie se va

contopi cu glasul meu amar al suferinței, al pierderii deșarte.

"Totul va fi bine" capătă un alt înțeles în momentul în care mă arunc în gol

dând măsuța de cafea care mă susținea la o parte. Gâtul meu se încadra perfect
îconjurat de funia groasa ce se scurgea din candelabru. Părea parcă o ultimă
îmbrăţişare a vieţii mele ce avea să se stingă.

Încet, încet simțeam durerea de care eram convins că va fi ultima mea grea
încercare a vieții.

Am închis ochii și m-am lăsat condus de negrul vidului, a intrării în neființă, când ți-
am auzit glasul.
 Chipul plâns, răvășit a apărut în prag, dar era prea târziu. O ultimă gură de
aer mi-a mai trebuit și totul s-a terminat. ”Totul va fi bine” îmi răsuna în străfundul
minţii mele bolnave, repetându-se la nesfârşit asemenea unui casetofon vechi, uzat
care s-a defectat.

“Totul va fi bine”,

“ Totul va fi…”,

“Bine…”,

“Va fi…”,

”Totul”.

”Totul va fi bine”