Faptele bune - roade ale virtuților

„Trăind în virtute, suntem ai lui Dumnezeu”. (Sf. Antonie cel Mare)

”Virtutea este hrana sufletului.” (Evagrie Monahul)
“Nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.” (Romani 2,13)

Def: Virtutea crestina este pornirea fireasca a omului, devenita obicei, de a indeplini cu ajutor de sus toate poruncile date de Dumnezeu, din dragoste fata de El
si fata de aproapele.
 Virtutea creştină - năzuinţă şi un efort continuu al omului credincios ajutat de harul lui Dumnezeu pentru împlinirea faptelor bune.
 Virtutea ca insusire sufleteasca=taria si statornicia pe calea binelui in savarsirea faptelor bune si biruinta neintrerupta asupra raului.
 Virtutea = statornicia in a implini, cu ajutorul harului divin, poruncile dumnezeiesti.
Cuvântul „virtute" lat. „vir"=„bărbat". Demult, „virtute" însemna curaj fizic, bărbăţie; mai apoi a însemnat rezistenţă la ispite şi practicare obişnuită a binelui. Pentru
creştini, virtutea- năzuinţa continuă a credinciosului spre împlinirea faptelor bune, ajutat de harul Duhului Sfânt (de puterea şi de lucrarea dumnezeiască). In Sf. Scriptura cuvantul:
“virtute” este foarte rar folosit, intalnim sinonime: dreptate, evlavie, fapte bune.
Iisus Hristos e Modelul nostru de virtute, fiind Dumnezeu adevarat şi om adevarat. Sfinţii: modele de virtute.
Orice creştin are harul de la Botez, atunci creştinul s-a născut la o viaţă nouă, a virtuţii, a trăirii împreună cu Hristos - harul se poate pierde, dacă cel care îl primeşte nu lucrează
împreună cu el spre bine, ci face faptele cele rele.
Exista o singură virtute: savarsirea binelui din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Pentru că facerea noastră de bine se arată în diferite situaţii şi faţă de diferite
persoane, putem spune că virtutea are înfăţişări diferite:
Sunt virtuţi care sunt îndreptate direct către Dumnezeu, primite la Taina Sf. Botez, apropiindu-l de El: credinţa, nădejdea şi dragostea, sădite de Dumnezeu în suflet, şi fără de
care nimeni nu se poate mântui (scopul vietii crestine).
Il cunoastem pe Dumnezeu prin credinta, ne indreptam spre El prin speranta (nadejde), ne unim cu El prin dragoste.
Sunt şi virtuţi arătate faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi oameni, care sunt sădite în firea omului de la creare şi care au fost slăbite de păcatul strămoşesc. Ele sunt întărite
prin har, pentru a rodi în fapte bune: înţelepciunea, dreptatea, cumpătarea, bărbăţia.
Virtutile teologice sunt sadite in suflet de Dumnezeu, virtutile morale sunt castigate prin puterile naturale cu care e inzestrat omul: inteligenta, vointa, simtire, omul
prin straduinta poate devein: intelept, cumpatat, curajos, drept.
Însușirile virtuțiilor:
1. Să fie tare – tăria/hotărârea împlinirii faptelor bune.
2. Să fie de bună voie. Sf. Ap. Pavel: ”Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.” (I Corinteni 9,17).
3. Să fie cu știință. ” Şi să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.” (Romani 12,2).
4. Să se arate prin fapte – nu e de ajuns a cunoaște binele, trebuie să îl și facem. “Nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.”
(Romani 2,13)
5. Virtutea creștină trebuie să fie însuflețită de dragoste curată către Dumnezeu și către aproapele. ” Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” (Matei 22,37)
Temeiuri scripturistice:
 “Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt" (I Corinteni XV, 10)
 „Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor" (Romani XII, 17)
 „Celui ce i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă" (I Corinteni X, 12)
 “Nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.” (Romani 2,13)
Temeiuri patristice:
 „Trăind în virtute, suntem ai lui Dumnezeu”. (Sf. Antonie cel Mare)
 ”Virtutea este hrana sufletului.” (Evagrie Monahul)
 “Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti: sufletul este panza, virtutile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-l pictam.” (Sf. Grigorie de Nyssa)
 “Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou.” (Sf. Grigorie Dialogul)
Sf. Ioan Gură de Aur: “De vei vedea pe vreun om nedrept şi rău trăind în îndestulare şi sănătate, să nu te minunezi de el. A făcut şi el puţin bine vreodată pe pământ, şi pentru aceasta îşi
ia plata aici, iar pe lumea cealaltă, va auzi ca şi bogatul din Evanghelie: „Tu ţi-ai luat cele bune în viaţa ta, pentru acel bine făcut de tine". Iar de vei vedea pe cel drept suferind multe
primejdii şi necazuri, să-l fericeşti şi să-ţi doreşti să fii ca el, pentru că aici unul ca acela se curăţeşte de păcate, iar pe lumea cealaltă, la multă bucurie merge; căci pe cel pe care îl
iubeşte, Dumnezeu îl şi ceartă.” ( Proloage 16 martie)
A fi virtuos înseamnă a face binele în orice împrejurare, nesilit, cu ajutorul harului Sfântului Duh.
 VIRTUȚILE TEOLOGICE: CREDINȚA, NĂDEJDEA, DRAGOSTEA
Credinţa
Referinţe “Si toate cate veti cere,
scripturistice rugandu-va cu credinta, veti
primi.” (Matei 21,22)
“Iar credinţa este
încredinţarea celor
nădăjduite, dovedirea
lucrurilor celor
nevăzute.”Evrei 11, 1
Definiţia virtuţii Încrederea în
Dumnezeu, o punte de
legătură între om şi
Dumnezeu, care pentru a
fi mântuitoare trebuie să
fie însoţită de fapte bune.
Roadele virtuţii - Ridicarea sufletului până
la Dumnezeu
- Înţelegerea Tainelor care
depăşesc puterea minţii
Păcate - Ateismul
împotriva
virtuţii
Nădejdea
“In lume necazuri veti avea; dar
indrazniti, Eu am biruit lumea.”
(Ioan 16,33)
” Iar nădejdea nu ruşinează pentru
că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în
inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel
dăruit nouă.”( Romani 5, 5)
” Iar Dumnezeul nădejdii să vă
umple pe voi de toată bucuria şi
pacea în credinţă, ca să prisosească
nădejdea voastră, prin puterea
Duhului Sfânt.”( Romani 15, 13)
Dorul şi aşteptarea cu încredere
a împlinirii tuturor bunătăţilor
făgăduite de Dumnezeu, omului
care face voia lui.
- Răbdarea
- Liniştea
- Îndemnul spre săvârşirea faptelor
bune
- Uşurarea necazurilor
- Încrederea numai în sine, sau în alte
făpturi
- Deznădejdea
- Încrederea prea mare în mila lui
Dumnezeu
Dragostea
“Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul
pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare
dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca
sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.”
(Ioan 15, 12-13)
” Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că
dragostea este de la Dumnezeu şi oricine
iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte
pe Dumnezeu.” (I Ioan 4, 7)
” Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe
care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este
iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în
Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.” (I
Ioan 4, 16)
Năzuinţa omului către Dumnezeu şi
voinţa hotărâtă de a împlini voia lui
atotsfântă
- Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu
- Răbdarea
- Blândeţea
- Iertarea
- Înţelegerea între omeni
- Ferirea de păcat
- Egoismul
- Ura faţă de Dumnezeu
- Invidia
 VIRTUȚILE MORALE: DREPTATEA, CURAJUL, CUMPĂTAREA, ÎNȚELEPCIUNEA

Dreptatea Curajul Cumpătarea Înțelepciunea

Referinţe ” Şi toate câte veţi cere, ” În sfârşit, fraţilor, ” Să umblăm cuviincios, ca ” Iată Eu vă trimit pe voi ca pe
scripturistice rugându-vă cu credinţă, întăriţi-vă în Domnul şi ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi
veţi primi.” (Matei întru puterea tăriei Lui. în desfrânări şi în fapte de dar înţelepţi ca şerpii şi
21,22) Îmbrăcaţi-vă cu toate ruşine, nu în ceartă şi în nevinovaţi ca porumbeii.”
” Căci spre aceasta aţi armele lui Dumnezeu, ca pizmă; Ci îmbrăcaţi-vă în (Matei 10,16)
fost chemaţi, că şi să puteţi sta împotriva Domnul Iisus Hristos şi grija ” Umblaţi cu înţelepciune faţă
Hristos a pătimit pentru uneltirilor diavolului. ” de trup să nu o faceţi spre de cei ce sunt afară (de
voi, lăsându-vă pildă, ca (Efeseni 6, 10-11) pofte.”Romani 13,13-14 Biserică), preţuind vremea.”
să păşiţi pe urmele Lui.” ” Dar cel ce va răbda ” Pentru aceasta, puneţi şi din (Coloseni 4,5)
(I Petru 2,21) până sfârşit, acela se va partea voastră toată sârguinţa ” Şi să nu vă potriviţi cu acest
mântui.”(Matei 24,13) şi adăugaţi la credinţa veac, ci să vă schimbaţi prin
voastră: fapta bună, iar la înnoirea minţii, ca să deosebiţi
fapta bună: cunoştinţa, la care este voia lui Dumnezeu,
cunoştinţă: înfrânarea; la ce este bun şi plăcut şi
înfrânare: răbdarea; la desăvârşit.” (Romani 12,2)
răbdare: evlavia;”II Petru 1,5-
6
Definiţia Virtutea prin care Însușirea sufletească a Virtutea prin care Capacitatea creștinului de a
virtuţii crestinul implineste, cu creștinului de a-și credinciosul pune cuvenita judeca și de a chibzui
voie hotarata si îndeplini cu statornicie măsură în toate faptele vieții lucrurile, astfel încât să nu
constiinta, toate îndatoririle sale și de a sale. supere prin faptă sau cuvânt
indatoririle sale, fata de înfrunta cu hotărâre pe Dumnezeu și pe semenii
Dumnezeu si fata de toate greutățile și săi.
oameni, fiind ajutat de primejdiile vieții.
harul divin.
Roadele -Buna înțelegere între -Răbdarea; -Blândețea; -Prevederea;
virtuţii oameni; -Statornicia. -Smerenia; -Ascultarea de sfatul bun al
-Respectul fata de -Bunacuviință; altuia;
semeni; -Sănătatea trupească și -Paza bună.
-Egalitatea. sufletească.
Păcate -nedreptatea -Sfiala; -Mândria; -Minciuna;
împotriva -Lăcomia; -Necuviința. -Neascultarea sfaturilor bune;
virtuţii -Îndrăzneala peste -Nestatornicia în lucrul bun.
măsură.