NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 15 august 2005 privind

protecţia animalelor de fermă

Forma sintetică la data 01-mar-2017. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi
tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.
(la data 25-aug-2005 actul a fost aprobat de Ordinul 75/2005 )
Art. 1
(1)Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte standardele minime pentru
protecţia animalelor crescute sau ţinute în fermă.
(2)Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică:
a)animalelor care trăiesc în mediul sălbatic;
b)animalelor destinate participării la competiţii, expoziţii, evenimente sau
activităţi culturale sau sportive;
c)animalelor de laborator sau pentru experimente;
d)oricăror animale nevertebrate.
(3)Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a se aduce atingere altor
reguli comunitare specifice şi, în special, directivelor 88/166/CEE, 91/629/CEE şi
91/630/CEE, care vor continua să se aplice.
Art. 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice
următoarele definiţii:
a)animal - orice animal (incluzând peşti, reptile sau amfibieni) crescut sau ţinut
pentru producţia de alimente, lână, piele ori blană sau pentru alte scopuri de
fermă;
b)proprietar sau deţinător - orice persoană fizică sau juridică ori persoane
responsabile pentru sau care au în îngrijire animale permanent sau temporar;
c)autoritate competentă - o autoritate competentă în înţelesul art. 2 pct. 6 din
Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile
comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii
şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 90/425/CEE.
Art. 3
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
elaborează dispoziţii pentru ca proprietarii sau deţinătorii să ia toate măsurile
necesare în vederea asigurării bunăstării animalelor aflate în îngrijirea lor şi
pentru a se asigura că acestor animale nu le sunt provocate dureri, suferinţe sau
vătămări inutile.
Art. 4
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie
să se asigure că, în fapt, condiţiile în care animalele (altele decât peşti, reptile
sau amfibieni) sunt crescute sau ţinute, având în vedere specia acestora şi gradul
de dezvoltare, adaptare şi domesticire, nevoile fiziologice şi etologice ale
acestora, în conformitate cu experienţa acumulată şi cunoştinţele ştiinţifice,
respectă prevederile stabilite în anexa la prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 5
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi
autorităţile sanitare veterinare competente judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, efectuează inspecţii pentru a se verifica conformitatea cu prevederile
prezentei norme sanitare veterinare, inspecţii ce pot fi efectuate concomitent cu
controalele realizate în alte scopuri.
(2)Începând cu o dată ce urmează să fie stabilită în conformitate cu cerinţele
Uniunii Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor trebuie să înainteze Comisiei Europene rapoarte privind inspecţiile la
care se face referire în alin. (1).
Art. 6
(1)Experţii sanitar-veterinari ai Comisiei Europene pot, în colaborare cu
reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, să verifice dacă în România sunt respectate prevederile prezentei
norme sanitare veterinare şi să efectueze controale la faţa locului în teritoriu
pentru a se asigura că acestea sunt efectuate în conformitate cu prezenta normă
sanitară veterinară, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru
evaluarea asigurării aplicării uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare
veterinare.
(2)Când se efectuează un control pe teritoriul României trebuie să se acorde
experţilor Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toată
asistenţa necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor acestora.
(3)Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene
trebuie să discute cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor rezultatele acestor controale, înaintea elaborării şi difuzării
raportului final.
(4)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
trebuie să ia orice măsuri care se pot dovedi necesare pentru a ţine seama de
rezultatele acestor controale.
(5)Acolo unde este necesar trebuie să fie adoptate reguli detaliate pentru
aplicarea prezentului articol, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Art. 7
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
emite şi pune în aplicare acte normative, reglementări şi prevederi
administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară
veterinară, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul
Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea
Europeană, împreună cu tabelele de concordanţă, în vederea evaluării
conformităţii transpunerii legislative, şi va stabili măsurile necesare pentru
implementarea corectă şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare
veterinare.
(2)Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor acţionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire
expresă la prezenta normă sanitară veterinară. Procedura privind realizarea
referirii menţionate rămâne în responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va
lua toate măsurile necesare şi va sancţiona, potrivit legii, orice încălcare a
prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, va facilita
întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea încălcărilor legislaţiei
sanitare veterinare ce constituie infracţiuni.
(4)Totuşi, după data aderării României la Uniunea Europeană, Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, în
conformitate cu regulile generale ale tratatului, să menţină sau să aplice în
teritoriul naţional prevederi mai stricte pentru protecţia animalelor de fermă
decât cele stabilite de prezenta normă sanitară veterinară. Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia
Europeană despre orice astfel de măsuri.
(5)Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea oficială a
Directivei Consiliului 98/58/CE, astfel cum a fost amendată ultima dată de
Regulamentul 806/2003/CE.
Art. 8
Anexa face parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXĂ:
I.Personalul
1.Animalele trebuie să fie îngrijite de personal suficient şi care are competenţa
profesională, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.
II.Inspecţiile
2.Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora
depinde de îngrijirea umană frecventă trebuie să fie inspectate cel puţin o dată
pe zi. Animalele crescute sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la
intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinţă.
3.Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a
permite o inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.
4.Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător
fără întârziere, iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să
se consulte, cât de curând posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar,
animalele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi adecvate cu
aşternut uscat şi confortabil, după caz.
III.Ţinerea evidenţelor
5.Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenţă a
tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de animale moarte
găsite la fiecare inspecţie.
Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte
scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare
veterinare.
6.Aceste evidenţe trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi
trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează
inspecţie oficială sau la cerere.
IV.Libertatea de mişcare
7.Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în
conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să
fie îngrădită de o asemenea manieră încât să i se cauzeze acestuia suferinţe sau
vătămări inutile.
Atunci când un animal este legat sau are mişcările limitate permanent ori cu
regularitate, trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice
şi etologice, în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.
V.Adăposturi şi cazare
8.Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor şi, în special, pentru
boxele şi echipamentele cu care animalele pot intra în contact nu trebuie să fie
dăunătoare pentru animale şi trebuie să poată fi curăţate şi dezinfectate riguros.
9.Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi
întreţinute astfel încât să nu aibă margini ascuţite sau proeminenţe care să poată
răni animalele.
10.Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a
aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie
dăunătoare animalelor.
11.Animalele ţinute în adăposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenţă în
întuneric şi nici să fie expuse la lumină artificială fără întrerupere pentru un
interval de timp corespunzător. Atunci când lumina naturală disponibilă este
insuficientă pentru a satisface necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor,
trebuie să fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.
VI.Animale ce nu sunt ţinute în adăposturi
12.Animalelor care nu sunt ţinute în adăposturi trebuie, după caz şi în măsura
posibilităţilor, să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor,
animalelor de pradă şi riscurilor privind sănătatea lor.
VII.Echipamente mecanice sau automate
13.Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru
sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi.
Atunci când se descoperă defecţiuni, acestea trebuie să fie remediate imediat
sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri corespunzătoare
pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor.
Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie
artificială, trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezervă
corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului pentru asigurarea
sănătăţii şi bunăstării animalelor în eventualitatea defectării sistemului de bază.
De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de alarmă care să avertizeze în
cazul defectării sistemului de ventilaţie artificială. Sistemul de alarmă trebuie să
fie testat cu regularitate.
VIII.Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe
14.Animalele trebuie să primească o hrană nutritivă, corespunzător vârstei şi
speciei acestora, care să le fie administrată în cantitate suficientă pentru a le
menţine într-o stare bună de sănătate şi pentru a le satisface necesităţile
nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hrănit sau adăpat într-un mod care să
producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie să
conţină nici o substanţă ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.
15.Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp
corespunzătoare necesităţilor lor fiziologice.
16.Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată sau să-şi
poată satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.
17.Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi
amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi
a apei şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.
18.Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau
în scopul unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 298/2001 privind
interzicerea comercializării şi administrării unor substanţe cu acţiune
thyreostatică şi a celor betaagoniste la animalele de fermă, ce transpune în
legislaţia naţională Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie să li se
administreze nici o altă substanţă, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat,
prin studii ştiinţifice de bunăstare a animalelor sau în baza experienţei
acumulate, că efectul substanţei respective nu este dăunător sănătăţii sau
bunăstării animalelor.
IX.Mutilări
19.Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilări, în
conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei
91/630/CEE, trebuie să se aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate
cu regulile generale ale tratatului.
X.Metode de creştere
20.Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori
artificiale ce provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre
animalele implicate.
Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot
produce suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea
necesita intervenţii ce nu ar produce afectări de lungă durată, atunci când
acestea sunt permise de prevederile naţionale.
21.Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de fermă, cu excepţia
cazului în care este de aşteptat în mod rezonabil că, pe baza genotipului şi
fenotipului, poate fi ţinut fără efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunăstării
lui.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 776 din data de 25 august 2005

Forma sintetică la data 01-mar-2017. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi
tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.