Nuvela

,,Alexandru Lăpușneanul”
de Costache Negruzzi

Studenți: David Andreea

Hucanu Genina
Niță Diana
Gupa: a II-a
Anul II
 Nuvela este specia epică în proză, cu acțiune mai amplă decât a povestirii,conflict
consistent și personaje puternic individualizate. Acțiunea constă dintr-o intrigă puternică cu un
conflict susținut, materializată într-o compoziție riguroasă, coerentă dar concisă, care focalizează,
de regulă, asupra unui personaj principal și are ca scop caracterizarea acestuia.

Trasături:

 reliefarea numărului mai mare de personaje;

 reliefarea cadrului spațio-temporal ( acțiunea se desfășoară într-un interval de timp mai
lung și în mai multe locuri);
 evidențierea conflictului ( exterior/ interior);
 caracterizarea personajului principal;
 rezumat (întâmplările se petrec în ordine logică și cronologică și pot fi rezumate pe
momentele subiectului);
 acțiunea nuvelei are un singur fir narativ;
 în nuvelă modul de expunere dominant este narațiunea. Apar, de asemenea, descrierea,
dialogul și monologul
 personaje verosimile
 sobrietatea stilului, fără prea multe podoabe stilistice

Nuvelişti celebri

Străini Români

 Dino Buzzati • Costache Negruzzi

 Albert Camus • Alexandru Odobescu
 Julio Cortazar • Ioan Slavici
 Anton Pavlovici Cehov • I.L. Caragiale

• Marin Preda
 Nuvela ,,Alexandru Lăpușnenul” este prima nuvelă romantică de inspirație istorică din
literatura română, o capodoperă a speciei și un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.

Publicată în perioada pașoptistă în primul număr al Daciei Literare (1840), nuvela

ilustrează una dintre sursele literaturii romantice.

Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici, care evocă trecutul istoric prin:
tema, personajele, culoarea epocii (mentalității, comportamente, relații sociale, obiceiuri,
vestimentație, limbaj).

Nuvela are ca temă lupta pentru putere în epoca medievală (în Moldova secolului al XVI-
lea).

Naratorul omiscient, omniprezent, sobru, detașat, predomninant obiectiv, dar intervine

direct prin câteva epitete de caracterizare: ,,tiran”, ,,curtezan”, ,,mișelul boier”.

Titlul aduce în prim plan personlitatea puternică a personajului principal, rămas în istorie
mai ales pentru cea de-a doua domnie a sa, considerată a fi o perioadă extrem de sângeroasă.
Articularea numelui îl singuralizează printre celelalte personaje, evidențiindu-i totodată și
caracterul său puternic.

Echilibrul compozițional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole,
care fixează momentele subiectului. Capitolele poartă câte un moto cu rol rezumativ, care
constituie replici memorabile ale personajelor:

Capitolul I: ,, Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”( răspunsul dat de Lăpușneanu celor

patru boieri care îi ceruseră să se întoarcă înapoi pentru că ,,norodul nu-l vrea”;

Capitolul al II-lea: ,, Ai să dai samă, doamnă…” (avertismentul pe care văduva unui boier
decapitat îl adresează doamnei Ruxanda, pentru că nu ia atitudine față de crimele soțului său);

Capitolul al III-lea: ,, Capul lui Moțoc vrem…” (cererea norodului care găsește în Moțoc
vinovatul pentru toate nemulțumirile);
 Capitolul al IV-lea: ,, De mă voi scula, pe mulți am să popesc și eu…” (amenințarea rostită
de Lăpușneanu care, bolnav, fusese călugărit potrivit obiceiului vremii; dar pierduse astfel puterea
domnească).

1. Expozițiunea

Capitolul I cuprinde expozițiunea (întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu și întâlnirea cu

cei patru boieri trimiși de Tomșa: Veveriță, Moțoc, Spancioc, Stroici).

2. Intriga: Hotărârea domnitorului de a-și relua tronul.

3. Desfășurarea acțiunii

Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului desfășurării acțiunii și cuprinde o

serie de evenimente declanșate de reluarea tronului de către Alexandru Lăpușneanul. Fuga lui
Tomșa în Muntenia, incendierea cetăților, desființarea armatei pământene, confiscarea averilor
boierești, uciderea unor boieri.

4. Punctul culminant

Capitolul al III-lea conține mai multe scene romantice prin caracterul memorabil:
participarea și discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie, ospățul de la palat și
uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moțoc de mulțimea revoltată și ,,leacul de frică” pentru
doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant.

5. Deznodământul

În capitolul al IV-lea este înfățișat deznodământul, moartea tiranului prin otrăvire. După
patru ani de la cumplitele evenimente. Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de
friguri, domnitorul este călugărit, după obicei. Deoarece își revine, amenință să-i ucidă pe toți
(inclusiv pe fiul său), doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi.

Opera ,,Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă istorică de factură romantică. În primul

rând această operă este nuvelă istorică deoarece este inspirată din trecutul neamului. Totodată,
atmosfera istorică este creată mai ales prin folosirea arhaismelor cum ar fi: a izbândi, aprod, lefecii.
 În al doilea rând, această operă este nuvelă romantică deoarece există o antiteză între
Ruxandra și Lăpușneanul și anume angelic și demonic. De asemenea sunt prezentate elemente
grotești și anume piramida de capete și apare conturarea unui personaj excepțional în condiții
excepționale.

Conflictul nuvelei este complex și pune la lumină personalitatea puternică a personajului

principal.

Principalul conflict, exterior este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor și
boieri.

Conflictul secundar, între domnitor și Moțoc (boierul care îl trădase), particularizează

dorința de răzbunare a domnitorului fiind anunțat în primul capitol și încheind în al III-lea.

Timpul și spațiul narațiunii sunt precizate și conferă verosimilitate narațiunii: întoarcerea

lui Lăpușneanul pe tronul Moldovei, în a doua sa domnie. În primele trei capitole, evenimentele
se desfășoară îndată după revenirea la tron, iar în ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani
mai târziu, la secvența morții domnitorului.

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje excepționale (au calități
și defecte ieșite din comun).

Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,

excepțional, care acționează în situații excepționale (scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui
Moțoc).

Doamna Ruxanda este un personaj secundar de tip romantic, construit în antiteză cu

Lăpușneanu.

Boierul Moțoc reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laș, intrigant. În antiteză cu
Moțoc sunt personajele episodice Stroici și Spancioc cu rol justițiar, reprezentând boierimea
tânără.
 Alexandru Lăpușneanul

de Costache Negruzzi

Caracterizare:

Alexandru Lăpușneanul este personajul principal din nuvelă, personaj romantic,

excepțional, care acționează în situații excepționale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a
pedepsei lui Moțoc, a morții domnitorului otrăvit). Întruchipează tipul domnitorului tiran și crud,
perfect, integrat în mentalitatea epocii, care guvernează absolutist într-o societate dominată de
anarhie feudală. El este construit din contraste și are o psihologie complexă, calități și defecte
puternice.

Autorul îi marchează destinul prin cele patru replici memorabile, plasate în fruntea
capitolelor și având rol de motto. Destinul său este acela de a impune autoritatea domnească prin
orice mijloace. Afirmația ,,Eu nu sunt călugăr, sunt domn!” reflectă faptul că nu abdică de la
propriul destin, nici în fața limitelor omenești (boala, moartea), pierderea statutului de domnitor
impunând suprimarea sa fizică.

Crud, hotărât, viclean, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil politic
personajul este puternic individualizat și memorabil.

Hotărârea de a avea puterea domnească este implacabilă și formulată de la începutul

nuvelei, în răspunsul dat boierilor: ,,Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu, răspunse Lăpușneanul, a
cărui ochi scânteieră ca un fulger și dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pe voi și voi merge ori cu
voia, ori fără voia voastră. Să mă întorc? Mai degrabă își va întoarcea Dunărea cursul îndărăpt.”
Hotărârea este pusă în practică prin guvernarea cu ajutorul terorii prin lichidarea posibilelor
opoziții, culminând cu uciderea celor 47 de boieri la ospăț și încheindu-se prin revenirea asupra
hotărârii de a se călugări.

Voinței nebătute i se asociază alte trăsături. Abilitatea în ceea ce privește relațiile umane,
diplomația, cunoașterea psihologiei umane, sunt calități ale conducătorului, dar folosite pentru
consolidarea puterii absolute, devin mijloace perfecte. Face promisiuni liniștitoare pentru ceilalți,
dar care ascund un plan de răzbunare.