UNIVERSITATEA ,, OVIDIUS,, , CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

MASTERAT ANTROPOLOGIE ȘI ISTORIE EUROPEANĂ

An II

GHEORGHE GHIORGIU DEJ

Student, Dinu Irina Alexandra

 1. Tinerețea

Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu,1 născut la data de 8

noiembrie 1901 la Bârlad, decedat la data de. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al
României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de stat al Republicii Populare Române
în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965.

Gheorghe Gheorghiu s-a născut într-o familie de muncitori, Tănase Gheorghiu și soția sa,
Ana. Învățământul gimnazial l-a urmat în Moinești, la corpul vechi din actuala școală nr. 1 „Ștefan
Luchian” (Moinești)S-a calificat în meseria de electrician, iar apoi a lucrat la CFR

În 1926 s-a căsătorit, la Galați, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar. Au avut două fiice:
Vasilica (viitoarea actriță de cinema Lica Gheorghiu, născută la data de 15 martie 1928) și Constanța
(„Tanți”), născută în 1931.2

În 1930 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român. Este arestat între martie 1933 si august
1944, ca urmare a rolului jucat în organizarea grevei de la Atelierele Grivița, fiind condamnat în același
an la închisoare, începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al CC
al PCR, devenind lider al facțiunii din închisori a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii
încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică – facțiunea moscovită).

Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul
regimului luiIon Antonescu, aici petrecându-și cea mai mare parte a detenției în timpul celui de-al doilea
război mondial. Închis în aceeași celulă cu Nicolae Ceaușescu, devine mentorul politic al acestuia din urmă.
În august 1944, înainte de lovitura de stat, i se da drumul din inchisoare. Este ales Secretar General al
Partidului Comunist Român în 1945, dar nu a reușit să dețină controlul asupra partidului până în 1952, când a
epurat partidul de membrii facțiunii moscovite în frunte cu Ana Pauker, (liderul neoficial al partidului de la
terminarea războiului, care s-a bucurat multă vreme de sprijinul lui Stalin).

În 1946-1947, el a fost membru al delegației române conduse de Gheorghe Tătărescu la tratativele de

pace de la Paris.

2. Lider al României

Regimul Dej se caracterizează prin lupta pentru epurarea politică în interiorul partidului și eliminarea
adversarilor, epurare care a cunoscut trei etape: 3

1
* numele de Dej si l-a adăugat după ce fusese închis în orașul Dej
2
Biografie Lica Ghiorghiu, accesat la 06. 04. 2016
3
Regimul Gheorghe Ghiorgiu Dej
 Prima etapă începe în. 1945 prin lichidarea lui Ștefan Foriș și atinge punctul culminant în 1948 prin
arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu
 A doua etapă a epurării a vizat pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu.
 A treia etapă debutează în iunie 1957, an în care sunt anihilați Iosif Chișinevschi și Miron
Constantinescu.

3. Influența sovietică

Influența politică sovietică din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid în frunte cu
Gheorghe Gheorghiu-Dej (perceput în toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice).
Influența economică sovietică s-a materializat prin crearea companiilor mixte SovRom, prin care
economia română a fost transformată după modelul economiei planificate centralizate sovietice. La nivel
politic, toate inițiativele românești trebuiau să aibă aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de așa
natură tendințele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vieții sale, pentru a obține
permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiască, acuzați de "cosmopolitism". În această
acțiune, Gheorghiu-Dej s-a bazat pe Departamentul Securității Statului, creat cu sprijinul sovietic.
Mișcarea lui politică s-a înscris în cadrul mai general al epurărilor Proceselor de la Praga și
al Complotului doctorilor de la Kremlin. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu poate totuși să fie considerat un
antisemit. Deși cei mai mulți politicieni epurați erau evrei (în frunte cu Ana Pauker), în tabăra proprie se
aflau în egală măsură evrei, așa cum a fost Gheorghe Gaston Marin. Gheorghiu-Dej a țintit în principal
creșterea gradului de control asupra partidului și s-a folosit de naționalism și antisemitism pentru a câștiga
simpatia populară. Până la moartea lui Stalin din 1953, Gheorghiu-Dej nu a schimbat cu nimic linia de
represiune politică insuflată de la Moscova, represiune care viza întreaga societate românească. (În
România fusese instaurat un regim penitenciar asemănător Gulagului sovietic instaurat de Stalin). Pentru
consolidarea puterii sale, Dej nu s-a dat în lături să elimine și lideri de etnie română, instigând la
eliminarea fizică a lui Ștefan Foriș (1946) și la arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu (1948). Cel puțin în cazul
celui din urmă, motivul înlăturării lui nu era nici cosmopolitismul, nici antisemitismul mascat –
Pătrășcanu era unul dintre membrii facțiunii secretariatului și unul dintre naționaliștii fervenți ai
partidului.

4. Stil de conducere

Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hrușciov și de declanșarea procesului

de destalinizare, care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până
atunci de stalinist. Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe și economice semiautonome în
cadrul Pactului de la Varșovia și a CAER-ului la sfârșitul deceniului al șaselea. El a luat hotărârea creării
unei industrii grele, inițiativă care contravenea planurilor moscovite care rezervaseră pentru România
rolul de grânar al blocului comunist. Astfel, a fost creat Combinatul siderurgic de la Galați, a cărui
producție se baza pe minereuri de fier importate dinIndia și Australia). Deasemenea, în 1953 a fost datǎ în
exploatare Întreprinderea de Rulmenți Bârlad, care ulterior s-a dezvoltat ajungând la un număr de cca.
9.000 de salariați, cam 1/9 din populația orașului (cca. 80.000 de locuitori la nivelul anului 1989)

Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă. Dacă în 1954 el hotăra eliberarea a
numeroși prizonieri politici, în același an Securitatea organiza un nou val de arestări ale oponenților
regimului și de noi epurări. Mulți dintre supraviețuitorii acestui nou val de arestări au fost eliberați în
1964, când Dej mai era încă în fruntea partidului și statului. Un nou val de represiune a fost inițiat după
înfrângerea de către sovietici a revoluției maghiare din 1956. Unii dintre liderii acestei mișcări
antisovietice în frunte cu Imre Nagy au fost deținuți de sovietici o vreme în România.

5. Perioada de după Stalin

În același timp, au fost inițiați numeroși pași pentru eliminarea influenței SovRomurilor și pentru
eliminarea influenței culturale a URSS-ului, (desființarea editurii Cartea Rusă, de exemplu).

În 1958, Gheorghiu-Dej (secondat de mai vechiul său protejat, Nicolae Ceaușescu) a obținut o victorie
politică importantă, reușind să determine guvernul sovietic să retragă ultimii militari ai Armatei Roșii de
pe teritoriul României.4 După această dată, Dej a încurajat sentimentele antisovietice. În scrierile istorice
a început să se facă referiri la Basarabia românească, iar în ultimii ani ai regimului dejist au fost publicate
textele lui Karl Marx care fuseseră cenzurate până atunci – cele care făceau referire
la imperialismul țarist și la ocuparea teritoriilor românești care făceau parte în anii deceniul al șaptelea din
Uniunea Sovietică.

În 1961, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, cu asentimentul lui Constantin Pârvulescu, au

încercat destituirea lui Dej din funcția de prim-secretar al partidului, dar nu au reușit (datorită eșecului de
a câștiga sprijinul lui Alexandru Moghioroș).

În ultimii săi ani de conducere, Gheorghe Gheorghiu-Dej a luat hotărârea stabilirii de relații diplomatice
cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Astfel de inițiative au fost
încurajate de SUA, președintele Lyndon B. Johnson considerând că România devenise un stat
comunist prieten (friendly communist country) în contextul Războiului Rece. În acțiunile de strângere
a relațiilor diplomatice, Dej a fost secondat de Gheorghe Gaston Marin, vicepremierul guvernului.

4
Johanna Granville,"Dej-a-Vu: Early Roots of Romania's Independence,
Marin a fost ultimul colaborator al lui Dej care a fost îndepărtat de Nicolae Ceaușescu din guvernul
comunist român în 1982. Gaston Marin avea să emigreze mai târziu în Israel.